Prof. TUDOR DIACONU - SCRIEREA SECRETĂ

[latan.elena]

​Prof. TUDOR DIACONUSCRIEREA SECRETĂ

LEGILE ZALMOXIENE



1.Toţi oamenii sunt egali în faţa lui DUMNEZEU.
2. Dreptul la viaţă şi la moarte este dat în exclusivitate de DUMNEZEU.
3. Învaţă să faci Artă din oferta ta, devenind astfel OM.
4. OMUL reprezintă apogeul creat în Univers, împlinindu-L prin dragostea sa.
5. Fiecare OM şi-a creat perechea sau dualul, după chipul şi asemănarea lui.
6. Învaţă continuu ce-i Binele şi Adevărul, depăşindu-ţi limitele autocunoaşterii.
7. Totul este într-unul şi unul este în tot, într-o singură clipă.
8. Trecutul, Prezentul şi Viitorul sunt într-un Punct.
9. Omule, caută şi asumă-ţi responsabilităţile promise în faţa lui DUMNEZEU.
10. Respectă Credinţa fiecăruia.


Capitolul ISCRIEREA SECRETĂ... ÎN PRESA ROMÂNADecodificarea întregii scrieri a Antichităţii


(“Flacara” - anul XXXV - Nr.2 (1595din 10.01.1986)O cercetare ştiinţifică de mare interes şi de importanţă valoare, din multiple puncte de vedere, este pe cale de a se finalizala Piteşti, în cadnjl unui Cerc de studii pluridisciplinare, ce fiinţează sub auspiciile Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă dinRomania.Obiectivul acestei cercetări este remarcabil:
de a reface întreaga cunoaştere a trecutului
, folosind atât datele istoricecerte, cât şi elemente de adevar din mitologie şi cărţile de cult, într-o articulaţie logică, raţională,
care permite suplinireacel puţin parţială a ,,izvoarelor pierdute".
Metoda de cercetare este una indubitabilă, din moment
ce se bazează pe un algoritm matematic de o deosebită forţăeuristică, prin care se poate decodifica orice scriere hieratica
(în care sunt prezente, conex, litere latine şi/sau greceşti,amestecate cu simboluri secrete),
indiferent de spaţiul geografic şi timpul istoric cărora aparţine respectiva inscripţie.
Iar ipoteza fundamentală pe care o degaja rezultatele de până acum ale acestei cercetări este una copleşitoare -
apariţialimbilor este consecinţa unei revoluţii alfabetice care a fost provocată premeditat şi care a constat în codificarea(încifrarea) în patru moduri distincte a unei limbi unice, ,,pulverizată" în varii modalităţi de exprimare
(mnemonică,pictografică, ideografică, acrofonică),
dar toate gândite fonetic şi comprimate în literă. Autorii acestei variabile„rebotezări a lumii” au fost geţii, deci revoluţia alfabetică şi, prin asta, originea limbilor ar fi plasată în spaţiulcarpato-dunărean.
O asemenea avalanşă de noutăţi, a caror confirmare ar produce o veritabilă revoluţionare a modului nostru de a percepe şide a ne raporta la trecutul istoric foarte îndepărtat, nu poate fi, desigur, asimilată dintr-o dată. Cum spun undevainterlocutorii noştri „
desprinderea de cunoscut presupune uriaşi în gândire.
Câţi pot explica, chiar azi, ce înseamnăe=mc2?”Revista noastră, păstrând o necesară şi cuvenită distanţa critică faţă de admiterea acestor rezultate ca definitive şi certe, leface, totuşi, cunoscute
în virtutea inalienabilului drept la ipoteză stiinţifică pe care-l are, din principiu, oricecercetător.
Respectând acest drept, respectăm totodată datoria firească pe care specialiştii, istoricii, toţi cei angajaţi pefrontul cunoaşterii ştiinţifice a trecutului nostru, o au în a se implica în analiza acestei ipoteze şi a rezultatelor pe care leincumnbă, astfel încât munca cercetătorilor piteşteni să poată fi integrată sub girul necesar al autorităţilor în materie.
Publicăm mai jos un interviu luat autorilor acestei cercetari - dr. Ilie Stanciu şi prof. Tudor Diaconu.
Conţinutulacestui interviu, care s-a sedimentat în urma unor deloc simple ,,dezbateri”, pentru înţelegerea reciprocă a intenţiilor,reprezintă, trebuie s-o spunem, doar o preliminară punere în temă cu obiectul, metoda şi rezultatele parţiale ale acesteicercetari, prin care sperăm. deci, nu să încheiem discuţia cu verdicte definitive, ci dimpotrivă, să deschidem, potrivit meniriirevistei noastre, un fructuos dialog între specialiştii interesaţi de aceasta tematică.
Prof. Tudor Diaconu:
Noua paradigmă oferă putinţa conexiunii părţii în întreg. Algoritmul nostru se bazează pe aflareaaspectului izomorf al grafiei cu litera şi cifra. Pentru aceasta a trebuit sa analizăm foarte temeinic
toate ,,alfabetele", care,de fapt, sunt UNUL, cel protolatin
, şi să stabilim baza matematică a fiecarei litere. Pictograma, ideograma, silabarul,alfabetul nu sunt forme de comunicare în evoluţie, ci moduri de reprezentare a aceluiaşi înteles invariant. În principal pe noi ne intereseaza GEŢII.
Totul începe de la IO
. Recitirea atentă, în traducerea lui Ghica, a ceea ce a scrispărintele istoriei, Herodot, deschide noi punţi în cunoaşterea istorică.
Dr. I. S.:
Una din concluziile studiilor noastre este că geţii nu au fost un popor, cum se spune,
ci numai casta sacerdotalăIO a dacilor din neamul trac
, cum se ştie. Aşa rezultă şi
pe inelul de la Ezerevo, descifrat de profesorul Diaconu încă din 1980
, rezultatul cu totul deosebit fiindcomunicat la o sesiune ştiinţifică de la Piteşti, în 1982. Academicianul Condurachi aprecia acest inel drept principal izvor decunoaştere a limbii tracilor.
1


https://html2-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/1-a7ca6622ed.pnghttps://html2-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/1-a7ca6622ed.png

[latan.elena]

Cunoscând
filiaţia: messageţi - geţi - getuli, casta ,,acoperea" trei continente
, ceea ce justifică relaţiile „ciudate” între,de pildă, limba birom (vorbită în Nigeria septentrională şi comentată de Luc Bouquiau}, protolatina şi scriereaprotosumeriană. Părerile încetăţenite despre ,,indo-europeană" ar putea fi revizuite.
Revoluţia alfabetică este una, iar sursa necunoscută se află în spaţiul carpato-danubian
- fapt care explică şi totodataeste confirmat de descoperirile tăbliţelor de la Tărtăria, Caranovo, Gracianiţa, Lipinski-Vir, care stau de mai mulţi ani înatenţia cercetătorilor din lumea întreagă. În consens cu majoritatea cercetătorilor,
codul identificat de noi confirmăanterioritatea, cu cel puţin un mileniu faţă de sumerieni, a scrierii, a primului alfabet, cel dac, de la Slon
(despre careau scris Haşdeu şi Bolliac), şi care au apărut aici la noi, la Tărtăria.
Aici e ,,capu şi începătura moşilor", cum scriacronicarul Ureche.Prof. T.D.
:
Limba vorbită era unică, s-o numim limba dacilor, dar încifrarea ei după un anumit cod aparţine în modpremeditat geţilor
, castei ce vroia sa deţină şi să menţină monopolul cunoaşterii.
Cele patru coduri de cult (ebraic, latin,elin, sanscrit) sunt părţi, sunt cele patru sferturi ale cunoaşterii.
Aici este marele secret şi mister al geţilor:„pulverizarea” prin limbă, prin numire a unităţii cunoaşterii. Totul porneste de la viziunea cunoaşterii pe care o aveau
geţii,aceşti sacerdoţi ai întregii antichităţi
. Parcurgând în spirală conform codului (algoritmului), drumul invers acestei „risipirilingvistice” ajungem la acel
5508,
înscris pe toate lacasurile noastre de cult şi care datează
„Facerea lumii”
adicăbotezarea ei prin cuvânt, adică numirea. Se pune, astfel, într-o lumină nouă însăşi mult discutata problemă a continuităţii,care este dovedită implicit prin acest drum continuu al limbii, al unei limbi unice.
Dr. I.S.
: Drumul cunoaşterii prin limbă a istoriei noastre, a istoriei străvechi porneşte de la concluzia că
omul european ştiao limbă, una singură, aparută în epoca de după ultima glaciaţie Wurm
. Acel stadiu al vânătoarei, unanim acceptat înexistenţa omului este atestat şi de
sinonimia din limbile europene a denumirilor animalelor furnizoare de hrană
. Existăşi un mic dicţionar paleo-european realizat de Nicolae Miulescu, din care rezultă această sinonimie.
O altă etapă ar fi caleapăs-torilor carpato-istrieni, ,,Drumul zeilor "
, marcat de stânci uriaşe, care este menţionat în multe izvoare, scrise îndiferite epoci şi locuri – Pindar, Kausitaki - Upanisad, Herodot, Ovidiu, Cantemir. Nicolae Miulescu îi consideră pe
aceştipăstori
drept
creatori ai ştiinţei şi artei primare
.Redefinirea lor este utilă pentru a întelege mai bine şi mai exact ce erau barbarii despre care Clement Alexandrinul scrie:
,,Barbarii nu au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei”.Prof. T.D.:
Metoda de cunoaştere propusă de noi urmează, prin algoritmul găsit, calea spiralată a materiei în mişcare,traversând şi nu ocolind ,,misterele”. După ce va fi parcursă această cale de cunoastere, va fi necesară o nouă paradigmă,pentru că, în sine, cunoaşterea este infinită, ca şi universul, mersul său spre o „Vega” fiind asemenea unui burghiu.
RED:
În ce constă acest algoritm? Cât de operational este? Ce puteţi descifra cu ajutorul lui?
Dr. I.S.:
Într-o prezentare foarte schematica,
algoritmul constă în urmatoarele
: orice inscripţie sau simbol, de orice natură,şi indiferent de spaţiul geografic al sursei arheologice, este transpusă în cuvinte (şi, deci, litere) româneşti,
înşiruitecontinuu într-un tabel sau matrice
.
Fiecărei litere i se asociază una şi aceeaşi cifră
, indiferent de pozitia în carefigureaza, rezultând astfel
o nouă matrice
, formată
din numere
, de data aceasta; cu aceste numere se fac anumite
operaţii matematice,
după nişte reguli precise, mereu aceleaşi, obţinându-se firesc, alte numere, care sunt supuseaceloraşi reguli;
algoritmul se sfârşeşte când se obţine o anumită ,,cheie", de asemenea, mereu aceeaşi.

Şirul decifre obţinut la sfârşitul acestor succesive operaţiuni iterative este re-pus în litere, care - culmea - compun cuvintecu sens în limba românească.
Câteva exemple: celebrul inel de la Ezerovo începe:
,,Noroc, scrii limba odată spusă getă, imnul Troii apare”
etc.; disculdin Festos:
„Sumer e oraş, aici e domn Patesi Vlad, e barbat
”; Tărtăria (tabliţa rotundă)...
Toate inscripţiile intraductibile
cu dictionarele curente, aflate pe piatră şi aur, se citesc prin acest algoritm.
Indiferent despaţiul geografic, indiferent de timp
- începand cu mileniul VI î.e.n. şi până la inscripţia misterioasă de pe mormântul luiW. Shakespeare.
Toate se citesc levogir
, abateri aparente fiind la cele continui şi spiralice. Dacă literele lipsesc, ori nusunt clare, inscripţia este ilizibilă. Orice încercare de reconstituire cu adaosuri - procedeu vechi ca şi în cazul încercărilor dereconstrucţie a limbii indo-europene – este inoperantă.
Prof. T.D.:

Acelaşi algoritm decodifică şi cognomenele personalităţilor antice
, precizează cuvintele fundamentaleambigue până acum, ca şi noţiunile fundamentale din sfera filozofiei, religiei şi mitologiei generale.
Decriptarea scrieriihieratice înseamnă cunoaşterea totală a materiei, spiritului, a trecutului îndepărtat al neamului omenesc în general.Această codificare a rămas esenţa misterelor getice.
Casta şi-a păstrat secretul cel mare: scrisul, metafora, parabola. Înfond, sacerdoţii au ascuns materialitatea lumii, geneza adevarată, ca să ne exprimam în termenii actuali.
Dr. I.S.:
Noi foarte bine putem să începem cu însuşi începutul din Manava - Dharma - Sastra (Cartea legii lui Manu), încădin perioada vedică. Pentru că, la început, a fost crearea graiului articulat, a cuvântului care scoate omenirea din haos, cumse spune metaforic.
,,Scoaterea lumii din haos” s-a făcut prin numirea ei, prin ,,botezarea" ei.
Dar - şi acesta este lucrul cel mai important -
numai în limba noastră românească se poate explica interrelatia cifră -literă - semn grafic prin intermediul carora au fost ,,mascate" acele denumiri iniţiale.Prof. T.D.:
În
Herodot (Theodor)
IV, se vorbeşte despre râurile din Sciţia, între care şi mult discutatul Tyarantos. In„Izvoare privind istoria României”, la pag. 31, nota 29, se comentează astfel: „În realitate, cele trei râuri, indiferent care ar fiele, curg între Prut şi Siret. Avem de-a face cu una dintre numeroasele greşeli ale lui Herodot, datorată informaţiilor insuficiente despre regiunile noastre, din interiorul continentului”. Deci, Herodot ar greşi, dar aşa să fie? Luând cele treidenumiri în cauză, Oltul, Alutus şi Tyrantos şi aplicându-le separat algoritmul amintit pe scurt mai sus se obtine unul siacelasi rezultat cifra 1 (va amintiţi Tărtăria?
Oltu e soare iniţial
...!) La Ocniţa s-a găsit un cuvânt „ciudat” BACIL, altul TIA-MARKOS, altul REB, toate au sens. Să spunem că
Bacil era un alt nume al lui BORE-AS
, despre care diverşi cercetătoriai hermeneuticii spun câte şi mai câte? Cum spuneam,
acelaşi algoritm permite dezvăluirea identităţii reale a eroilor mitologici şi biblici
, aflarea a ceea biografii antichităţii n-au vrut să se afle. Am alcătuit un dicţionar de peste 1.000 depagini cuprinzând
646
de astfel de
,,acte de identitate ale neamului românesc"
.
2

[latan.elena]

Pe teritoriul ţării noastre au fost găsite peste 90% din inscripţiile lumii străvechi. Cu un salt peste timp, tipografii noştri vor face cărţi de cult, pentru zone largi, cu limbi" de cult diferite. De pildă, între 1690-1716, tipografiite noastre vor edita cărţilegreceşti, arabe, slavone şi georgiene etc. Brâncoveanu era numit ,,Ptolemeu vrednic de cununi”, în 1701 apare la SnagovLiturghierul bilingv greco-arab, în anul următor Ceaslovul greco-arab, în 1706 Evanghelia de Psaltire araba... TipografiaRamniceană tipărea mai întai la Alep cărti de cult, apoi a fost mutată la Balamand şi la Saeg, în sudul Libanului. Ivireanu,ajuns în vârful ierarhiei ecleziastice la noi, instruieşte pe Mihail Iştfanovici la Râmnic şi-l trimite la Tiflis, unde tipăreşte, în1709, primele cărţi caucaziene, un Liturghier şi Evanghelia...
Iată cum tradiţia ,,stupului" românesc este factor de cultură în continuare...
Cum observa cercetătorul ardelean Ackner, pe pereţii minelor de la Grădiştea Muncelului s-au găsit litere şi monograme„greceşti”. Săpăturile din 1950 au scos la iveală blocuri de piatră cu inscripţii despre care se presupune că ar fi fost unpomelnic cu nume de regi... „Se presupune”, pentru că nimeni nu s-a ocupat de ele. De aceea, inscripţiile trebuiau să fienumai latine, pentru că aşa spune dogma care tine şi azi pe loc cercetarea poporului şi a limbii noastre.
RED.:
Unde se situează în ipoteza dumneavoastră, latinitatea limbii şi a poporului nostru?
Dr. I.S.:
Chiar în centrul ei, în sensul că latinitatea noastră nu vine din afară.
Protolatinii suntem noi. De aici se desprindtoate codurile de cult şi limbile de mai târziu.Prof. T.D.:
Nu greşim dacă afirmăm că, azi, despre spiritualitatea daco-geţilor se ştie cam cât se ştia şi cu un secol în urmă.Despre limbă, nimic mai mult decât bănuieli. Etnogeneza se află în acelaşi stadiu.Citind inscripţiile, aflăm, de pildă, amanunte despre
Dromikete
, care avea înr-adevar
Cetatea Helis
, cum scrie Diodor, dar era
Slonul din zona Buzaului
. Citind criptograma din Psaltirea Scheiana (pag. 483), aflam ca
Ioan I Burebista(Botezătorul din Biblie) este ucis la Cozia, prin decapitate, exact la 5 mai 44 î.e.n.
Aflăm despre seria de regi daci şimari preoţi din dinastia dâmboviţeana a Decebalilor.
Sfera scrierii hieratice este vastă
, o aflîm şi în nordul Africii, la Tassilli, în zona mediteraneeană, în Italia şi Grecia.Diversele modalitati de reprezentare redau unitatea acestei scrieri, care, oricât ar părea de incredibil, fixează pe marmură şipiatră sau pe aur
limba latină ,,vulgara"
, pe care noi o numim, de fapt,
limba dacilor sau românească
. Iata de ce
paradigma schimbă cu totul liniile mari ale cunoaşterii adevaratei antichităţi.
Spuneam că
istoria noastră îndepartata
se implică în ceea ce istoricii numesc „negura veacurilor”, care este în fondapariţia
omului european, cultural, care a creat baza întregii civilizaţii şi culturi ulterioare. Geţii sunt aceştia, cei maidrepţi şi viteji dintre traci
. Ne-cunoaşterea luptei surde dintre biserica răsăriteană şi cea secretă, a Romei, a privat peistorici de documentele de bază. Ele se despart mai târziu. Pe de altă parte, atât în cărţile sapienţiale, cât şi în mitologie,cuvintele cu mai multe înţelesuri, vorbirea alegorică şi metaforică etc., n-au fost înţelese. Imaginaţia s-a perpetuat în timp,ca rostogolirea bulgărelui de zăpadă, antrenând erori grave.
RED.:
Cum credeţi că va fi primită de specialişti cercetarea dumneavoastră?
Prof. T.D.
:
Noua paradigmă va avea atâta viitor cât încorporează în sine
. Nimeni nu-i va putea scurta sau prelungiexistenţa, în afara rezistenţei pe care i-o dă adevarul ştiinţific încorporat.
Dr. I.S.:
Apoi, în nici un fel nu ne interesează opinia celor care consideră încheiată cercetarea trecutului nostru îndepărtat. Încercând să combată această ipoteză, ei de fapt o vor confirma şi perfecţiona, dacă vor aprofunda fie şi numai izvoarelescrise, care dau mult de gândit.
RED.:
Atunci, ce credeţi că ar trebui făcut pentru consacrarea acestei paradigme?
Prof. T.D.:
Forţând puţin nota, cred că nimic. Ea există. Denumită metalimbaj get, axioma noţiunilor aparent vide, şi abiaacum descifrarea scrierii hieratice, truda a luat conturul, perfect deocamdată, al noii paradigme. Va elucida actualele mistereşi enigme, va fi folosită de alte minţi mai luminate, va deveni metadigmă, iar noiie... necunoaşteri vor crea o altă...paradigmă a cunoaşterii. Trebuie volens-nolens, să repetam mersul ,,burghiului" spre... Vega!
RED.:
Totuşi, credeţi în succesul tezelor dumneavoastră?
Dr. I.S.:
Da.
Raţiunea triumfă sigur, dar greu!Prof. T.D.:
Nu. Deocamdată.
Desprinderea de ,,cunoscut " cere uriaşi în gândire.

Recunoaşterea Arhiepiscopului Pimen
Cartea
„Limba vorbită de Adam şi Eva”
, de Tudor Diaconu şi Ilie Stanciu, a fost bine primită şi de arhiepiscopul PIMEN alSucevei şi Rădăuţilor. Acesta scrie:,,Vă mulţumim pentru cărti. Sunt o
contribuţie remarcabilă la cunoaşterea şi înţelegerea limbii şi formării poporuluiromân.
Ce păcat, însă, că sunt munţi de hârtie înnegrită şi râuri de cerneală împotriva latinităţii limbii noastre şi a existenteinoastre bimilenare pe aceste locuri;
ce păcat că nu suntem vecini de ţară cu altcineva decât cu ungurii şi ruşii...Bunul Dumnezeu nu va lăsa România pe mâinile lor, ci o va lua în grija Sa sfântă.
Dorind pe mai departe succeseautorilor. Arhiereşti binecuvântari,
Pimen
Arhiepiscop al Sucevei §i Radautilor
,,O opera de eruditie"
Lucrarea ,,Limba în care au vorbit Adam şi Eva” (autori - Ilie Stanciu şi Tudor Diaconu) este apreciată de Patriarhia Română- sectorul învăţământ - ca fiind o „opera de erudiţie”, profesorii piteşteni fiind considerati „cercetători competenţi în domeniu,pasionaţi şi cu mult ataşament faţă de cultura şi fiinţa nationale”. Vă prezentăm, alăturat, o adresa a Patriarhiei, remisănouă, la redacţie - de chiar unul din autori, prof. Tudor Diaconu - prin care sunt recunoscute şi apreciate strădaniilelingviştilor piteşteni.„Patriarhia Română”
3




https://www.scribd.com/doc/87749098/Prof-Tudor-Diaconu-Scrierea-secretă

[latan.elena]

Administraţia Patriarhală - Sectorul învăţământ
Prea cucernice părinte,
Confirmând primirea lucrării
,,Limba vorbită de Adam şi Eva"
- autorii Ilie Stanciu şi Tudor Diaconu. Apreciem lucrarea cao operă de eruditie, alcătuita pe baza unor studii lingvistice şi istorice exhaustive, de cercetători care se dovedesc
competenţi în domeniu, pasionaţi şi cu mult ataşament faţă de fiinţa şi cultura natională.
Pe baza de izvoare istorice şi interpretarea unor elemente mitologice,
autorii elaborează multe ipoteze de importanţădeosebită
în domeniul originii, etnogenezei, limbii, scrierii, culturii şi în general a civilizaţiei noastre.Continuarea unor asemenea preocupări, cu argumentări şi concluzii noi, precum şi abordarea unor probleme legate decreştinismul românesc în perioada sec. V-XIII ar reprezenta o activitate de cercetare benefică pentru domeniul de referinţăşi în general pentru
ştiinţa şi cultura românească
.Munca autorilor este lăudabilă iar
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST apreciază rezultatele de până acum
şibinecuvântează strădaniile viitoare.
Episcop,Consilier Patriarhal.
Teofan Sinaitul Prof.Diac. Nicu D.OctavianVicar Patriarhal
Profesorul piteştean Tudor Diaconu este convins: ,,A doua venire a lui Iisus se apropie"
•
Dupa 2000 de ani, EL se va întoarce la Stânişoara
-
Credeţi în sfârşitul lumii?
-
Da, cred în sfârşitul lumii, aşa cum o percepem astazi.
Lumea de mâine va fi o lume de o inimaginabilăspiritualitate, va fi o lume desăvârşită moral, dreaptă, bună.
Apocalipsa este de fapt această trecere de lalumea de astăzi la lumea de mâine, este lupta care se duce în noi pentru transformarea spirituală. ARMAGHE-DONUL este lupta finală dintre bine şi rău, în care
binele va învinge
.
-
Când credeţi că se va întâmpla?
-
Apocalipsa este în desfăşurare de câţiva ani buni.
În majoritatea profeţiilor, sfârşitul lumii a fost prezentat casfârşitul civilizaţiei omeneşti - prin tot felul de cataclisme. Nu este adevărat.
Civilizaţia omenească nu se vadistruge, nu va dispărea, se va purifica. Vor pieri mulţi oameni răi, necredincioşi, iar cei buni şi credincioşivor continua şi vor crea o societate nouă, mult mai dreaptă şi mai bună
condusă de un „păstor”-IISUSHRISTOS.
-
Când credeţi că va avea loc a doua venire a lui Iisus Hristos?
-
Lupta decisivă - ARMAGHEDONUL - se va da intre „fiii luminii şi fiii întunericului”,
aşa cum ne spunmanuscrisele de la Marea Moartă (Marea Neagră). „În acele zile, nu toate religiile vor fi de la Domnul, deşi despreEL vorbesc”. Chiar şi pentru cei care nu vor să observe acest lucru
este evidentă asemănarea izbitoare curealitatea zilelor noastre
. Ultima confruntare dintre bine şi rău va dura, conform textului, 40 ani, adică tot atât cătspune Vechiul Testament că au rătăcit evreii în pustiu. După semnul care se manifestă,
cred că este foarteaproape ziua decisivă - ziua venirii noului MESIA.
Nu ştiu dacă va fi 2000, 2003, 2005 sau 2033, cum indicăunele profeţii.
-
Conform cercetărilor dvs. şi afirmaţiilor făcute într-un interviu acordat recent în „Curierul zilei”,
Iisus s-a născut laStânişoara-Vâlcea
.Credeţi ca va reveni aici după 2.000 ani?
-
Da. Aici va fi „Noul Ierusalim”. Noi avem deja „Casa Domnului”-cunoscută sub numele de ,,Casa poporului”,descrisă în Biblie, (dimensiunea şi aşezarea ei corespund perfect cu Casa Domnului).(
N. edit
.: Amanuntesenzaţionale în ,,SECRETELE TERREI - Istoria începe în Carpaţi” vol.II.).
Evreii s-au chinuit şi se chinuie săconstruiască TEMPLUL (CASA) DOMNULUI şi nu au reuşit, nu vor reuşi, pentru că nu ei sunt poporul ales, ci noi, românii. Ei au falsificat Cartea Sfânta şi istoria şi Dumnezeu nu îi iartă.
-
Sunteţi pregătit?
-
Nimeni nu este pregătit pentru acest eveniment.
Cei ce vor primi pe Iisus vor fi de-a dreptul îngeri. Poategeneraţia anilor '90, despre care se spune ca sunt fiinţe de lumina reîncarnate - îngeri, sfinţi, arhangheli,heruvimi şi serafimi.
-
Credeţi în reîncarnare?
-
Reîncarnarea este un subiect mult discutat şi încă neelucidat. Biserica Ortodoxă nu acceptă acest concept în modexplicit, deşi vorbeşte despre învierea morţilor, iar ştiinta este neputincioasă în faţa evidentelor.
Greşeala pe care ofac, atât religia, cât şi ştiinţa, este că limitează existenţa omului la viata în formă materială şi atât. Or, viaţaeste veşnică, fiind un şir de existenţe în formă materială şi spirituală.
Când un spirit se reîncarnează, o facedin două motive: fie are o misiune pentru a accelera evoluţia Omenirii (în acest caz este un spirit avansat), fie estetrimis pentru a-şi ridica nivelul spiritual, şi în acest caz este un spirit inferior. Viaţa în formă materială este o şcoală în care, prin lecţiile primite, spiritul trebuie să se apropie tot mai mult de Creator.
-
As vrea, dacă se poate să comentaţi puţin expresia: ,,şi nu ne duce pre noi în ispită" - TATĂL NOSTRU. Ar putea Dumnezeu (Tatăl nostru) să ne ducă în ispită?
-
In rugăciunea „Tatăl nostru”


, aşa cum o ştim noi, Dumnezeu este acuzat implicit de „a ne duce in ispită”


,ceea ce este contrar definiţiei unui Dumnezeu considerat „infinit de bun, infinit de bland". Versiuneaoficială nu este adevărata rugăciune TATĂL NOSTRU. Am cunoscut mai multe variante, dar cea mai apropiata de versiunea oficială este cea publicată în cartea „UNIVERSUL LUI EDGAR CAYCE” a lui
4

[latan.elena]

KOECHLIN DE BIZEMONT. CAYCE a enuntat într-un mod cu totul neasteptat, adevaratul ,,Tatăl nostrU”,aşa cum l-au primit apostolii:
Tatăl nostru carele eşti în ceruriSlăvească-se numele TauVie Impărăţia Ta, facă-se voia TaPrecum în cer, aşa şi pe pământ.Dă-ne nouă pentru mâine, cu ce să împlinimTrebuinţele timpului nostruIartă-ne nouă păcatele noastre precum şi noiIertăm celor ce ne-au greşit şi ne greşescFii călăuza noastră în vremuri greleDe furtună şi ispităDu-ne pe calea cea dreaptăIntru iubirea numelui Tău.Am terminat.
Astfel, versiunea ,,şi nu ne duce pe noi în ispită" este o ofensă adusă bunătăţii divine.
-
Unii spun că Iisus ar fi fost şi în India, în Munţii Caşmir. Ce credeţi?
-
Iisus când era copil a fost în Egipt şi ,,Egipt” înseamnă ,,LUME". Nu se ştie nimic despre Iisus între 12-30ani.
Dovezi concrete nu sunt, deşi unii autori s-au grăbit să afirme că în acea perioadă a vieţii ar fi fost la un templubudist sau tibetan la iniţiere, după care s-ar fi întors şi a facut minunile cunoscute. Să fim serioşi! India sau Tibetulde astăzi sunt ce sunt din punct de vedere spiritual, raportate la civilizaţia occidentală de astăzi. Or, ele nu au fostdintotdeuna aşa.
Iisus Hristos era Fiul Omului, deci megalitele de pe OMU - SFINXUL, având dubleta în Egipt,ne lămuresc în privinţa relaţiei între Vechiul şi Noul Testament
, care este perfectă, având în vedere că Templullui Salmocsis de la Şinca Veche are 15.000-7.000 ani (IZOTOP CARBON 14), iar învăţătura lui Salmocsis o aflămintegral pe treapta superioară în infinita iubire de oameni a Domnului nostru Isus
-
Vă mulţumesc!
M.Tudor
(„Curierul zilei”-Piteşti, martie 1997)
Eroii de roman printre noiProvocarea destinului
Refuzând categoric starea de mediocritate, lui Tudor Diaconu nu-i mai rămânea decât o singură alegere: să ajungă celebrusau să se sinucidă.(...) Scenariul autobiografiei sale este absolut netipic, mai ales pentru perioada în care a fost nevoit să traiască.
Un copilsupradotat care, la cinci ani, devora biblioteca foarte bine dotată a tatălui său
, un intelectual de ţară, cum rar se putea întalni în acei ani. Rămânand
de timpuriu orfan
, singurul băiat într-o casă cu multe fete, este cât se poate de răsfăţat dar şisilit să-şi asume destule responsabilităţi.
Prin şcoala primară şi prin liceu, a trecut fără frecvenţă, pentru că nu aveau ce să-i ofere, iar la Universitate ar fiputut să dea lecţii multora dintre profesorii săi.
(...) Iese la pensie de la Şcoala Generala nr.4, unde fusese,
probabil, singurul profesor din ţară care nu a ţinut seamanici de programa analitică, nici de manual, nici de metodica oficială, predand, de fapt, un alt fel de istorie.
(...) Şi totul nu ar parea decât o poveste romanţată, dacă nu ar fi explodat
bomba provocată de cele două volume aleunei cărţi, dintr-o serie de zece
(coautor - medicul reumatolog dr. Ilie Stanciu),
în care vrea să demonstreze că primelecuvinte rostite în lume de Adam şi Eva au fost în limba română. Dacă este adevarat
că româna a fost limbaprimordială din care s-au desprins latina, greaca, ebraica şi toate celelalte, dacă este adevărat ca întreaga civilizaţie de peaceastă planetă a pornit din spaţiul carpato-danubiano-pontic,
înseamnă că toată ştiinţa de azi stă pe falsuri
, că tot ce auacumulat savanţii de-a lungul secolelor trebuie aruncat la coşul de gunoi,
că totul va fi reînvăţat şi rescris pe baza ideilor domnului Tudor Diaconu.
Care nu mai are nici o îndoială să creadă că este cel ales şi cel învestit să schimbe lumea. Pedeasupra,
a mai descoperit şi peştera ce folosea zeului dac Zamolxis. Şi căruia i s-a mai oferit şi minunea de a găsiplanta pe care o pierduse Ghilgameş: elixirul tineretii fara batranete şi al vieţii fără de moarte.
Rămâne de văzut dacă domnul Tudor Diaconu va păstra nemurirea numai pentru sine sau ne va face şi nouă parte de unpic de veşnicie.Oricum ar fi, nimeni nu-l va putea scoate din istoria contemporană a Piteştului, iar dacă va ajunge ce vrea să ajungă
numele oraşului va intra, odata cu el, în eternitate.Marin IONIŢĂ
(,,Ev. Zilei", martie 1997)
Limba vorbită de Adam şi Eva
Dintre sutele de cărţi, astăzi ne vom apleca umil-cronicăreşte asupra lucrării a doi cercetători argeşeni, d-nii Ilie Stanciu şiTudor Diaconu.Primul volum al acestei lucrări ambiţioase (Acte de identitate ale neamului românesc), intitulat ,,LIMBA VORBITA DE ADAMŞl EVA",
va surprinde nu numai pe cei mai împătimiţi cititori, dar sperăm că şi pe cercetatori şi academrcieni.
Dece?
Pentru că, în primul rând, dl. George Pruteanu i-a facut o publicitate indirectă excepţională
, aşa cum nu a maiavut nici o lucrare aparută după anul 1989.
5













Nu cunoaştem motivele, dar bănuindu-l moldovean din Moldova, care în limba Cazaniilor înseamna ,,Locul unde m-amnascut", a fost satisfăcit de ideea avansată de autori ca trei sferturi din Dacia, adică carpii, sau dacii liberi, n-au fostniciodată cuceriţi sau subjugaţi spiritual. Uneori, rar, doar politico-administrativ şi nici atunci întreaga Moldovă. Ci doar felii,aşchii şi bucăţele. Alteori, până la jumătate... Ori, ce înseamnă în faţa mileniilor un centru administrativ? Puţin, faţă de
Centrul Spiritual
.Despre preocupările şi munca prof. Tudor Diaconu, am aflat cu mulţi ani în urmă, atunci când, enigmatic precum Sfinxul,acesta ne vorbea de un
cod secret al geţilor
şi despre o anumită reţinere a unor academicieni. Revenind la ,,stilul" d-luiTudor Diaconu, aş zice fără teamă că nu în zadar se purta voit persiflant prin târg, chiar provocator, anulând orice încercarede dialog:
,,Proştilor, puneţi mâna pe carte! Dar degeaba puneţi! Lăsaţi-vă şi de scris, că şi aşa unii dintre voi n-au citit mai mult de două-trei prostioare!"
Ne place, nu ne place, aşa este omul Tudor Diaconu, direct şi nemilos, chiar şi cu cei mai apropiaţi prieteni şi admiratori.Pot să spun că este colţos precum granitul şi ascuns, viclean în meştesug, ca şi inscripţiile ce-i dau mii de nopţi deinsomnie...(...)
Astăzi când logica
(pe care o caută şi dl. George Pruteanu)
folosită de autori, ne trimite la ,,permanenţa coduluiget”, înţelegem de ce acad. Nicolae Teodorescu afirmă că ,,la multe întrebări (...), dă un răspuns matematizat carteade faţă”.
Remarcăm, oricum, avertismentul pus cu schepsis din Clement:
„În lucrarea aceasta a mea de amintiri, adevărul e într-adevar semănat ici şi colo, fără o ordine stabilită, ca să scape celor care ciugulesc ca gaiţele".
Cu alte cuvinte,
cei neiniţiaţi au şansa enormă de a prinde capătul unei verigi
, însă dacă le lipsesc celelalte podoabe,şiragul nu poate fi refăcut cu moneda calpa... Foarte bine!(,,Curierul de Argeş", martie 1997)
Cu Tudor Diconu,Intre limba vorbită de Adam şi Eva şi Tratatul de medicină naturistă
A intrat în linie dreaptă, spre tipar, o carte la care s-a lucrat 20 ani. Este vorba despre un autentic tratat de medicinanaturistă, al cărui autor nu este medic sau chimist, ci profesorul Tudor Diaconu, debutant în volum la 66 ani, princontroversata
,,Limba vorbita de Adam şi Eva”
, carte ce a fost
intens mediatizată
şi despre care ziarul nostru a publicatşi elogii şi contestaţii. Ecourile ei nu s-au stins, iar
mulţi adversari au devenit susţinătorii de fond.
Cum autorul prezintă noua apariţie editorială drept carte a mileniului al III-lea, l-am abordat cu ,,distanţa” cuvenită noutăţii.
Reporter:
De unde şi cum aţi început acest drum solitar?
T. Diaconu:
Din acelaşi reper: scrierea hieratică.
Am vrut să aflu dacă nu cumva CODUL UNIC al antichităţii erageneralizat.
Şi este. Deci, dacă au încifrat totul, trebuia - volens-nolens - acelaşi cod. E vorba despre
acelaşi algoritm:scrierea unică a geţilor
. M-a pus pe gânduri amănuntul că,
în timp ce noi murim aiurea, că şi medicii, prelaţii, cinulcălugăresc, preoţii traiesc mai mult.
De ce? Se zice că ei n-au griji...Dar boierii sau bancherii au? S-a zis că este vorbade credinţă. Dar, ce, trebuie să fii preot ca să crezi în Dumnezeu? Trebuie să fii găina ca să vezi dacă oul este proaspat?
Aceştia ştiu mai mult decât medicii! Trebuia aflat misterul get
. Mari preoţi şi regi, faraoni, etc...
Rep.:
Cine a fost primul pacient?
T.D.:
Eu.
După două preinfarcte, eram terminat. Mi-am făcut şi testamentul, iar medicamentele alopate mă duceauspre Styx. Am aflat la timp planta şi, după câteva băi, iata-mă din nou sănătos.
Asta e!
Rep.:
În ce stadiu era boala?
T.D.:
Cred că
finală, pentru că mi s-a interzis fumatul, alcoolul, F.M.I.L!Rep.:
Ce spuneau medicii?
T.D.:
Mă căinau, se uitau cu milă şi mă îndopau cu medicamente. Pe atunci
îmi pierdusem vocea
, ca Elţân. De fapt, amfost
internat de două ori la Spitalul Judeţean
şi am avut noroc cu dl. dr. TETU, un om deosebit, un medic de excepţie. Infaza spitalizării. Apoi,
după şapte băi cu planta, au constatat VINDECAREA.
Asta e tot.
Rep.:
Şi planta este un secret?
T.D.:
Nicidecum. Este
salcia plângătoare - Salix alba
. Planta am întâlnit-o în mitologie, la călătoriile în infern ale luiOrpheu, Aeneas, Dante (lecturi „nesemnificative”, cred unii...).
Ea redă forţa vitală, deci reface funcţiile importante alesistemului cardio-vascular, bioritmul organismului uman.
Un amănunt ar fi acela că, în condiţiile actuale, folosireaplantelor este salutară, nu costă nimic, sunt la tot pasul şi, cum starea bugetului de austeritate e o chestiune curentă,
vaduce la însănătoşirea populaţiei
. Mai ales, cei de vârsta a treia vor fi beneficiarii descoperirii mele. Ei nu doresc nimicaltceva decât să poată să-şi recapete sănătatea.
Rep.:
Cum se foloseşte? Ceaiuri, baie?
T.D.:

Numai baie.
Nu putem şti ce doză trebuie de la individ la individ.
Prin piele
- prin care respirăm -
organismul ia câtare nevoie
. Atât. Deci,
se fierb şase smicele de salcie
(vedeţi că
numai una este cea bună
, cea care face o „gama” - unvâsc al ei, „mătura vrăjitoarei” din basmele româneşti;
iată sensul „Duminicii Fforiilor”, după care urmează...învierea!
).Pentru că nu ştiu reacţiile pierderilor sau transformărilor prin fierbere,
mai adaug şase smicele nefierte
. Temperatura băiinu va depaşi pe cea a corpului.
După circa 30 de minute
,
se iese din baie şi, fără a folosi prosopul, se intră într-unhalat în care se stă tot 30 de minute, în stare de odihnă.

Omul este revigorat de plantă.
Şi totul este bine...
Ba, fiindvorba şi despre setea de viaţă
, putem spune că
e apa vie din basmele noastre...Rep.:
In afară de dv., s-a mai refăcut cineva total?
T.D.:
Vreo zece până acum, numai că oamenii în general nu dau doi bani pe cei fără diplome de medic. Eu am tot respectulpentru cei minimum şase ani de studii, dar faptul că acela care ne tratează MOARE de boala ,,ştiută” de el mă face sceptic.
Rep.:
Vă rog să prezentaţi cartea în câteva fraze. Ce este nou ?


6

[latan.elena]

T.D.: Totul, dedus din Cod
. Nimic de la alţii, pe care, bineînţeles, i-am studiat. Cărţile sunt la vederea oricui.
Amdecodificat toate plantele, arborii, etc. şi am constatat rolul fiecăruia în acest ecosistem. Nu este bine săamestecăm plantele în ceaiuri
, că doar, doar o ieşi ceva. Nu! Se anulează constituenţii analogici.
Plantele nu ucid
, dar înzadar o foloseşti pe cea pentru ureche daca te doare ficatul, şi invers. Se ştie că primii medici au fost animalele, prininstinct.Nou ar fi că
am aflat planta care reface PLASMA
. Că
fiecare cancer are un leac anume
. Ca energia solara estecondensata în plante, şi multe altele.(,Argeşul ", aprilie 1997)
Profesorul Tudor Diaconu vă spune: ,,Povestea alfabetului "
Profesorul Tudor Diaconu publică în anul
1996
Tn Editura ,,Omul Creştin", cartea
,,Povestea alfabetului"
. Editura ,,OmulCreştin" are ca manager pe George Tomu. Lucrarea a avut în calitate de consilier literar pe Marin Ioniţă, membru al ,,UniuniiScriitorilor din România", cunoscut şi ca prolific ziarist. Lectorul cărţii a fost Oana Toma.
Autorul cărţii, profesor Tudor Diaconu, face parte din acea categorie a oamenilor de cultură persecutaţi de regimultrecut şi care nu aveau dreptul să publice. De aceea este posesorul unei bogate literaturi de sertar. Cărţile sale sebazează pe o metoda proprie de cercetare ştiinţifică a istoriei limbii române
, una dintre cărţi fiind o poveste aalfabetului. După schimbările petrecute în 1989 în ţară, acumulările sale interioare explodează în edituri, care îi permit să îşivalorifice proprietatea intelectuală în câteva cărţi deja publicate. Menţionam aici şi
cele două volume publicate dinlucrarea sa ,,Limba vorbită de Adam şi Eva",
vol I, partea I şi a II-a.
Metoda sa de lucru are originalitate
prin aceea că se documentează din izvoare vechi bazate pe mărturii discontinue,răzleţe, din vremea dacilor, nedescifrate.
Autorul şi-a făcut un cod personal de descifrare care reprezintă o proprietateintelectuală a sa.
Cele mai sus spuse se bazează pe cunoaşterea lucrărilor prezentate de autor la mai multe sesiuniştiinţifice sau văzute în manuscris în ..laboratorul" sau. Am citit în presă sau în adrese către autor,
opinii favorabile scrise de înalte personalităţi bisericeşti
: Teoclist,Plămădeală, Pimen, Calinic, s.a. Nu trebuie neglijat faptui de a preciza în acest semnal de carte că literatura veche dinRomânia a fost sistematizată de primii istorici literari pe bază de documente existente în biserici, reluate în diverse ediţii.
O lucrare absolut originală
Preocupări similare lui Tudor Diaconu, anterioare sau în paralel de-a lungul celor
30 ani de cercetări ştiinţifice la fel depersecutate
, au creat, în Romania,
N. Miulescu
, care a lăsat, în manuscris, cartea
„Dacia - Ţara Zeilor”,
refuzată deeditori, astfel că în limba română nu s-a tipărit, şi
Alexandru Pele
, care publică două lucrari de lingvistică,
„Perenitateaelementelor daco-romane”
(În editura ,,Cele trei Crişuri ", mai multe episoade) şi
„Etnonimele românilor”
, publicată înEditura Abraddaba, Oradea, 1996.
Opinii despre lucrările lui Tudor Diaconu au prezentat acad. Nicolae Teodorescu,
preşedinte de onoare al „AsociaţieiOamenilor de Ştiinţă din România” (al cărei membru vechi este şi prof. Tudor Diaconu),
prof.univ.dr.ing. Leonăchescu P.Nicolae, prof. Cornel Constantinescu
s.a.).Pornind de la faptul că nimeni nu ştie originea alfabetului, autorul,
printr-un sistem original în versuri
, cu multe referinţe lasistemul construcţiei literelor şi a rezultatelor cercetărilor istorice,
prezintă fiecare literă din alfabet, comparând-o cunumerotarea aferentă.
Din aceste motive are un caracter complet original.
Drd. Chirita lonel
Membru în Comitetul Roman de Istorie si Filozofia Ştiinţei, Academia Româna – Bucureşti („Argeşul”, mai 1997)
Profesorul piteştean Tudor Diaconu susţine ca Iisuss-a născut la Stânişoara
In această vară atenţia întregii lumi a fost îndreptată asupra ultimei eclipse totale de Soare a mileniului.
Zona Vâlcea a fostcapitala mondială a acestui fenomen astronomic
. De curând, profesorul piteştean Tudor Diaconu a vizitat
Lotrişorul
, unsuperb areal montan de
pe Valea Oltului
El sustine ca a descoperit acolo, în zona vâlceană,
un templu care datează decirca 7.500 ani
. În opinia dumnealui,
în preajma eclipsei, acest templu a fost reactivat de o forma de energienecunoscută
. Templul se afla dincolo de Mânăstirea Cozia, pe partea dreaptă a Oltului. După câţiva kilometri, se ajungepe un drum forestier, la o
cascadă de vreo 25 metri înălţime
. Prin stânga ei, urcă pieptiş o pantă pietroasă de
75-80 degrade
, terminată pe creastă. Urmează coborârea în tunelul prin care apa se prăvăleşte în cascadă.
Profesorul Diaconu este convins că în acest templu s-a întâmplat ceva extraordinar.„Templul are cristale Gama
care acţionează la nivel mental de la 14 la 24 cicluri pe secundă. După deplasările

obositoare până aici, pe creastă, m-am simţit extraordinar de bine imediat ce am intrat în templu
.
M-am refăcut pe

loc!
Câţiva alpinişti de treabă au amenajat puncte de sprijin pe versant şi eclipsa din 11 august a putut fi urmărita perfect deaici, de pe cupola templului, de numeroşi turişti români şi străini".Cercetările pe care le face de peste 35 ani l-au condus pe profesorul Diaconu la o concluzie uluitoare:
există o legaturăclară între templu şi faptul că aici a fost o zona de maximă vizibilitate a eclipsei. ,,O linie imaginară, ce dă direcţiaprincipală a fenomenului astral, porneşte din Retezat, trece prin zona Troiei (Templul Gama de la Lotrişor), prinadevaratul Nazaret (Stânişoara, continuându-se prin Tomis (Constanţa), adevarata capitală a geto-dacilor ".
Profesorul piteştean susţine că
unele fragmente din Apocalipsa se referă la acest templu
: „Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe. Întâia piatră de temelie este de jasp, a doua de safir,a treia de halcedon, a patra de smarald (...) La templul Gama, temelia este de smarald. Astfel spus,
această zonă poate fi

numită
, pe drept cuvânt,
Noul Ierusalim
.
Toate enigmele s-au creat prin numerologia sacră
. Nu e un secret că preoţii

7







îşi alocă nume cereşti. De aici toată confuzia. Dubletele create pentru a ascunde adevărul i-au indus în eroare pe istorici.Decodificând cuvântul
Bethleem
, se arată clar că este vorba despre
Mânăstirea Stânişoara, de lângă Cozia. În

apropierea ei sunt două peşteri: una cu chipul lui Iisus, iar cealaltă cu chipul Sfântului Nicolae.
Aceste mărturii

există şi pot fi văzute la Stânişoara şi la Templul Gama. Ca o concluzie, eu cred că Iisus s-a născut aici. Am să aduc curând dovezi şi mai clare!"
Sorin Stoica
(„Curierul zilei”. mai 1997)
Concluziile profesorului Tudor Diaconu au făcut vâlvă în lumeO echipă de canadieni vine la templul Gama de la Lotrişor
Zilele trecute, profesorul Tudor Diaconu a fost anunţat telefonic despre o vizită inedită a unor
canadieni interesati deTemplul Gama de la Lotrişor-Vâlcea
, Cu puţin timp înaintea eclipsei de Soare din luna august, cunoscutul profesor adescoperit acest templu dincolo de Cozia, pe partea dreaptă a Oltului, lângă o cascadă de aprpximativ 25 de metri. Dupăspusele profesorului
„acest templu are cristale gama care acţionează la nivelul mental de la 14 cicluri pe secundă la21. La baza lui se află smarald, piatra despre care se aminteşte în Apocalipsa”.
Convingerile d-lui Diaconu sunt aceleacă
aceste locuri sunt de fapt, mărturii că aici s-a născut Iisus. Ideile sale au stârnit curiozitatea specialiştilor dinţară şi din străinătate
, după cum spuneam mai sus. De altfel, domnia sa este invitat la Arad şi la Craiova să participe laniste şedinţe pe aceasta temă, invitaţie făcută de specialişti în parapshihologie.
Cu echipa canadiană va merge chiar lafaţa locului, la Lotrişor.M.Tudor
(„Curierul zilei” – Piteşti, mai 1997)
Un scriitor argeşean a intrat în topul oamenilor de cultură pe 2001Pentru anul 2001, AMERICAN BIOGRAPHICAL INSTITUTE şi UNIVERSITY CAMBRIDGE l-au nominalizat pescriitorul piteştean Tudor Diaconu ca făcând parte dintre cei mai importanţi oameni de cultură din lume.
Deşi apublicat doar 10 din cele 70 de cărţi pe care le-a scris până în prezent,
lucrările sale au fost mai mult apreciate înAmerica decât la noi în ţară
.Volumul pe baza căruia Diaconu a primit aceste aprecieri se intitulează
,,Limba vorbită de Adam şi Eva"
, o carte cereprezintă doar începutul pătrunderii în tainele decodificării cuvintelor. Despre scriitorul Tudor Diaconu vă mai putem spunecă pe 8 august a.c. împlineşte 71 ani, că s-a născut în comuna
Bărăşti de Vede
(
care vede
), judeţul Olt şi ca a absolvitşcoala primară şi liceul particular, avându-l ca dascăl pe tatăl său.La vârsta

de
15 ani

era corespondent de presă pentru judeţul Olt
,
la ziarul România Liberă
, iar la
18 ani
a devenitredactor la acelaşi ziar, ocupându-se de secţia de artă ,,ABC". Este
absolvent al Facultăţii de Limba Româna şi Istorie –Bucureşti
, iar în anul 1956 s-a stabilit în Piteşti. A fost profesor la Liceul nr.2, şcoala generală nr.4 si Liceul de Arta. În 1992a renunţat la catedra iar astăzi se ocupă doar de scris şi de îndatoririle ce-i revin ca
secretar general ştitntific alAcademiei Oamenilor de Ştiinţă, filiala Argeş.Corina Iancu
(„Curierul de Argeş”, mai 1997)
Cel mai mare scriitor din lume trăieşte la Piteşti?
În perioada 15-18 august, la Hotelul „ Intercontinental" din Bucuresti s-au desfăşurat lucrările celui de-al doilea CongresInternaţional de Dacologie „Burebista 2001”, urmat de o vizita la Sarmizegetusa. Un congres în care au participat, alături de
alţi specialişti de prestigiu în istoria veche a României
şi patru cercetători argeşeni; Tudor Diaconu, secretar general al Acadamiei Oamenilor de ştiinţă, Filiala Argeş, Octavian Bretan, Ion Horobeanu şi prof.univ.dr.ing. Nicolae Leonăchescu.Profesorul piteştean Tudor Diaconu s-a remarcat, în a doua zi a lucrărilor congresului, prin comunicarea ştiintifică
,,Decodificarea scrierii getice".

O comunicare primită cu vii aplauze şi urale de asistenţă, lucru rar întâlnit pe lacongrese.
După cum se ştie, prof. Tudor Diaconu a publicat (deocamdată) două volume din
„Limba vorbită de Adam şi Eva”
, alături de câteva romane şi cărţi de versuri, dar opera sa, aflată în manuscris, este deosebit de vastă
(peste 70 devolume)
.
De pildă, are în manuscris o enciclopedie a leacurilor româneşti, Tudor Diaconu susţinând că a(re)descoperit nu numai leacul la cancer, dar şi la SIDA.
O descoperire care speră să-i aducă Premiul Nobel pentrumedicină, deşi, ne-a declarat, descoperirea „Limbii vorbite de Adam şi Eva” este epocală! De altfel, chiar dacă în ţară nuprea e luat în seamă (cu excepţia unor înitiaţi),
opera lui Tudor Diaconu interesează peste hotare, dovadă şi prezenţasa iminentă într-un dicţionar al celor mai importante personalităţi de pe glob!
Deh, nimeni nu e profet în satul lui... Aşteptăm şi noi cu interes alte provocări sosite din partea prof. Tudor Diaconu, el care recent a sărbătorit şapte decenii deviaţă. Dacă Lucian Blaga, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu au ratat Nobelul, dacă Mircea Cărtărescu nu a reuşit să-iconvingă pe suedezi, poate că Tudor Diaconu cu leacurile şi cu limbile vorbite de Adam şi Eva sau de geţi, va reuşi săaducă Nobelul la Piteşti(J.D.). („Curierul de Argeş”, mai 1997)
Tudor DiaconuLimba vorbită de Adam şi Eva
Cu ani în urmă, un autor, (Gabriel Gheorghe) a propus editurii în care lucram o culegere comparată de proverbe româneşti.Faptul de a fi comparat cu proverbele latine, italiene, franceze, spaniole, portugheze şi de a fi încercat să demonstrezeprioritatea în timp şi nuanţarea proverbelor româneşti şi de a fi combătut unele erori perpetuate cu privire la originea ,,de împrumut" a multora dintre proverbele noastre a făcut ca manuscrisul respectiv să fie privit cu o exagerată rezervă. Cinci

8

[latan.elena]

sau chiar şase referate de specialitate au fost cerute înainte de publicare. (E vorba de lucrarea „
Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice”,
ulterior distinsă cu Premiul Academiei). Am avut surpriza de a mi se oferi recent spre lectură o lucrare de o îndrazneală asemănătoare. Autorii, membri ai AsociaţieiOamenilor de Ştiinţă din Romania,
în baza unei copleşitoare şi complexe documentări la surse istorice, arheologice,literare, lingvtstice, mitologice etc.,
au realizat o surprinzătoare şi captivantă pledoarie pentru confruntarea unor vechiteze lingvistice cu noile descoperiri arheologice. Autorii merg mult mai departe, propunand noi ipoteze menite a înlăturavechile teze privind formarea limbii române şi locul civilizaţiei geto-dacice în contextul istoric al formării popoarelor indo-europene. Recurgand la argumente surprinzătoare, inclusiv la scrierile vedice, la compararea vocabularului unor limbi deorigine latină, romanice, celtice, germanice etc. cu fondul de cuvinte româneşti,
autorii îşi propun să demonstreze că înteritoriul istro-carpatic-pontic a fost un leagăn al civilizaţiei vechi şi că strămoşii noştri au avut o scriere şi o limbăputernică, din care au iradiat influenţe spre exterior. Se sustine, între altele. că „cheia de dezlegare a limbii vediceeste limba populară veche a neamului românesc”
(p.37), că
leagănul arianismului vedic este Dacia
(p.39), că
„toponimia someşană oglindeşte lumea zeitătilor vedice de cult lunar”.
Aducând argumente în sprijinul tezei
permanenţei codului getic cu privire la originea limbii şi civili zaţiei daco-getice
,
autorii recurg la noi interpretari aleunor afirmaţii biblice şi mitologice,
dezvăluind unele mari enigme, reconstituind noi amănunte despre regii geţi: EneBasarab, Dromikete, Ioan I (Burebista) şi dinastia Decebalilor
.
Deşi unele ipostaze şi concluzii formulate par riscante,dacă ne raportăm la istoria veche aşa cum ne fusese prezentată, cred că se cuvine ca o asemenea interpretare să fiecunoscută, analizată cu rigurozitate de catre specialişti şi oameni de cultură al căror spirit nu este subjugat dogmelor. Cuatât mai mult cu cât
multi autori de prestigiu din străinatăte şi multe izvoare vechi, precum şi unele recentedescoperiri (tăbliţele de la Tărtăria) confirmă cel mai adesea firul acestor ipoteze. Căci nu este exclus ca încultura noastră să fi fost inoculate în timp erori grave care să ne afecteze memoria propriului trecut
.
S-au maidovedit asemenea cazuri. Înţelept este să luăm notă şi să ajutăm la clarificarea istoriei noastre, înlăturând erorile şiapropiindu-ne de certitudini. Autorii speră că noutăţile aduse vor putea fi întregite şi
„vor mobiliza forţe nebănuite încercetarea lingvistică”
. Cu atât mai mult cu cât s-a constat că „schematismul şi scleroza istoriei este şi mai evidentă după încheierea războiului rece. Manualele laudă ceea ce huleau înainte... Întreaga istorie trebuie studiată din nou "(p 157).
Gheorghe Marin
(„Universul cărţii", nr.11-12/2000)
Capitolul IIDOVEZI PENTRU OAMENII PRIMORDIALI – ROMÂNII
Totuşi, unde ar trebui să-i plasăm pe Daco-români? Ungurii, sârbii, bulgarii şi grecii sunt de acord că ei n-au ce căuta, cunici un preţ, nici în Transilvania, nici în Serbia, nici în Bulgaria, nici în Macedonia sau în Pind.Ei n-au căzut totuşi din cer şi n-au venit nici din fundul iadului. Această UNANIMITATE ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR incită,prin urmare, la adoptarea tezei cu privire la dăinuirea daco-romanilor în nordul Dunării
Ferdinand Lot
(Observaţii asupra cărţii lui
G. Brătianu – „O enigmă şi un miracol istoric: Poporul Roman”
(15augusl 1943)
Misterul get
A mai trecut o jumătate de veac şi problemele ETNO GENEZEI neamului nostru românesc sunt aceleaşi. Ne propunem săaducem în lumină repere istorice mai puţin cunoscute sau comentate. care oferă o nouă perspectivă în cunoaştereaadevăratului trecut al stramoşilor noştri, pe de o parte, iar pe de alta,
să regândim limba românească în structura saintimă, prin ipoteza getică
. Aşa cum vom vedea,
geţii au fost apărţinători castei IO, regi şi mari preoţi ai întregii antichităţi, misterul getconstituind cheia de boltă a cunoaşterii adevărului. Ei au CODIFICAT limba primară adamică, sintetizând întreagaştiinţă a trecutului
. Izvoarele scrise, pe care le prezentăm ne vor da posibilitatea de a regândi trecutul Omenirii, în general,şi al neamului nostru, în special.
Prin decodificarea scrierii hieratice vom afla originea alfabetului, ca şi primul scris din lume...
Pentru aceasta, vatrebui să acceptăm o
soluţie matematizată
, sisifică şi vom observa cu bucurie că izvoarele istorice în uz se completeazăfericit cu cele ..pierdute" şi mai ales amanuntul că, de fapt, au fost
ÎNCIFRATE
,
în ,,pierduta" limbă a dacilor, adică înbuna limbă românească. Falsificarea istoriei nu se poate face decât prin falsif icarea limbii.
Iată, deci, cateva reperecare au stat la baza elaborarii ipotezei genetice, pe care le vom regândi ,,sine ira et studio".
In Dacia - cel mai vechi popor al Terrei
„Am făcut multe experienţe în viaţa mea ca să aflu care a fost cel mai vechi popor de pe pământ şi ce limbă vorbea acelpopor, în fine, am ajuns la convingerea că
limba cea mai veche a fost a FRIGIENILOR, adică a PELASGILOR, si prinurmare este poporul cel mai vechi".Faraonul PSAMETIC, 700 î.e.n.
cf. HERODOT, cartea II*Deci: frigienii sau
Divinii Pelasgi
, cum îi numeau grecii, fără însă a-i preciza la origine. N. Densuşianu în „DaciaPreistorică” îi prezintă pe larg, iar
patria de origine este DACIA
. Interesant.*
„Colhii şi Dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă LATINA".
(
HORATIU
–„Odele”. 1,20)*
Deci, limba dacilor era de idiomă latină.
Foarte important de reţinut, mai ales că
latinitatea limbii noastre
, EVIDENTĂoricui,
este anterioară războaielor cu romanii
... - Horaţiu (65 - 8 î.e.n.). De ce oare deranjează atât latinitatea limbiinoastre ante-romană?
9


https://html2-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/9-32155bdb05.png








*
„Grecii ne numesc şi pe noi romanii, barbari”
.(
Pliniu cel Bătrân
– „Istoria naturală”) Pliniu cel Bătrân a trăit între anii23-79 e.n. Prin greci, el denumea, bineînţeles, pe scriitorii de greacă veche...*
„Limba prisca, adica limba bătrâna, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei vechi ai Italiei, în timpul luiIanus.”
(
PAUSANIAS
– „Istoria Greciei”) Pausanias trăit în sec. II e.n. Limba priscă era limba cea mai veche latină, dupăIsidor, limba triburilor pastorale, păstrată în carminele saliare, cu mult înainte de fundarea Romei.*
,,S-a dat numele de Scyt întregii mase latine, ca nume geografic”.
(
STRABO
– „Geografia”) Născut în 58 î.e.n. , Strabodă o precizarea foarte importantă pentru a descifra campania din 514 î.e.n. a lui DARIUS împotriva ,,sciţilor”!*
,,Grecii numesc limba latină - limba pe care o vorbesc sciţii ". Papa NICOLAE I
, către MIHAI al III-lea al Bizanţului(865 e.n.)Iată o repetare autorizată a străvechimii latine a limbii:
Cicero vorbea... lingua românească. ,,Limba română are maimultă latinitate decât cea italiană”. CAVASIUS
- De Administratione Regni Transylvaniae. Aşa este, dar atunci cum ne-am romanizat limba fiind elementul esenţial? Nu cumva toată teoria noastră este iluzorie? Poezie? Nu cumva romaniştiiignoră cu bună ştiinţă această realitate?*În Italia, în Spania, în Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua românească, ca petimpul lui Cicero".
LECLERC
- Moldo-Valahia, Paris, 1866 Aceasta nu putea fi decât limba veche românească, din care s-audesprins limbile neolatine numite... din prolatină, deci...*
,,În slavonă se găsesc multe cuvinte româneşti, mai ales în cea bisericească” COURTENAY BAUDOIN
-1900Exact invers de cum susţin slaviştii noştri în dicţionare!*
„Originea neamului românesc trebuie căutată la traci cu mii de ani înaintea altor popoare şi aceasta ne dă dreptulde a ne considera noi, românii, ca adevăraţii moştenitori ai acestor locuri ". NICOLAE IORGA
*
„Geţii şi Sarmaţii apar ca popoare înrudite şi vorbesc aceeaşi limbă barbară latină”. OVIDIU
- Tristele, II, 188-189Ca şi Horaţiu, care spunea acelasi lucru despre Daci, poetul exilat la Tomis precizează latinitatea ante-romană a limbiigeţilor!*„Gelonii, după o tradiţie veche a grecilor erau din aceeaşi familie cu Agatârşii, de la râul MARIS”(Mureş).
HERODOT
, I, IV,10* „Macedonenii erau de asemenea un popor pelasg”.
JUSTINI
, lib. VII,1* ,,
O limbă barbară latină se vorbea şi în provinciile ILLYRICULUI încă înainte de cucerirea romanilor.
Sub numnelede Illyria se înţelegeau, în timpurile mai vechi, toate ţinuturile spre apus de Tessalia şi Macedonia, până la mare şi până laIstria, iar în timpul Imperiului, făceau parte din Iliric: Noricul, Panonia, Dalmaţia, Moesia şi
CELE DOUA DACII de pesteDunăre
".
SEXTUS RUFUS
– „Breviarium” C. VIII cf. Bocking Not, Dign. II,6 Mai precis decât atâta nu se poate: deci, limbabarbară latină străveche se vorbea pe un spaţiu vast, inclusiv DACIA.*
„Zalmoxe, filosoful şi legiuitorul cel mare al geţilor a fost, după tradiţiile greceşti, unul şi acelaşi cu Saturn”.MNASEAS
- Frag.Hist. Gr. III, 153
,,Civilizaţia şi Istoria au început în România"
„Suveranitatea lui SATURN se extindea şi asupra germanilor. În cantecele lor istorice, după cum scrie Tacit,
germanii
celebrau pe TUISTO, Deus Terra editus (URAN) şi pe fiul sau MANNUS (Saturn).
Francii
, cum scrie Gregoriu de Tours,adorau pe Saturn, ca şi
Saxonii, Galii, Egiptenii, Fenicienii
, iar
Marea Nordului era marea lui Saturn
”.
N. DENSUŞIANU
– „Dacia Preistorică"* „Capete clasice care pot fi luate ca model pentru camee; capetele acestea au înăuntru ceva ce preveşteste înfăţişarea lor de dinafară. În adevăr,
nicăieri nu vei putea gasi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spiritmai ager, însotit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urma român
.
Acest popor unit
(scrie înainte de UnireaPrincipatelor - nn.)
şi ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii şi, ca ocompletare, limba sa este atât de armonioasă şi bogată, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pământ.
(...) Poporul român ar fi indicat să stea în fruntea civilizaţiei spirituale a omenirii, iar limba poporului roman s-ar potrivi celuimai cult popor de pe Pământ ".
ALFRED HOFFMANN
– „Istoria Pământului”, Paris, 1820, p.3075*
„Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc”. W. SCHILLER
, arheolog american* „După cucerirea
ILIONULUI
, câţiva troieni, fugind de Ahei, au venit cu corăbiile în Sicilia şi, aşezandu-se cu locuinţele învecinătatea Sicanilor, au fost numiţi împreună cu ei
ELYMI
(În Vechiul Testament, îngerii erau numiţi
ELOHYMI
(H nu se ci-tea)...); cetăţile lor erau
ERYX şi EGESTA
. Împreună cu ei au venit şi câţiva Foceeni, împinşi de furtuna de la
TROIA
”.
TUCIDIDE
, Vl,3*
„PELASGA e mama Latinei şi a greacăi”. NIEHBUR
– „Istoria romanilor”.*
„Patria originară a INDOEUROPENILOR sunt teritoriile Carpato-Danubiano-Pontice (DACIA MARE)” Cf. E. deMICHELIS, O.SCHRADER, H.SCHMIDT, H.HENCHEN, G.DEVOTO, G:WILKIE, W.SCHILLER
*
„Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în Dacia cu mult înainte de Sumer". R. SCHILLER
- Reader's Digest, 7/1975* „
Tăbliţele de la Tărtăria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene
... Aceasta ar însemna,pur şi simplu,
că scrierea sub forma pictogramelor a apărut în sud-estul european şi nu în Mesopotamia
, cum secredea până acum. Dacă în cele trei cazuri (Tărtăria-Garanovo-Gracianita) este vorba de scris, atunci se impune oconcluzie surprinzătoare: avem de-a face cu
CEA MAI VECHE SCRIERE DIN LUME
. Concluzia aceasta vine în întâmpinarea părerii exprimate de arheologul britanic, profesorul Colin Renfrew, care a executat recent săpături înlocalitatea bulgară Sitagroi şi care a afirmat ca
în sud-estul Europeă a existat în vechime o zonă cu civilizaţie înaintată”.
Acad.
VLADIMIR I. GEORGIEV
– Sofia* „Neaşteptata descoperire a fost scoasă la iveala în Transilvania, în mica aşezare românească Tărtăria... Dar pe arheologi îi aştepta mai departe o surpriza: tabliţele găsite s-au dovedit a fi cu 1.000 ani mai vechi decât cele sumeriene. Rămânea sase vadă în ce mod, aproape cu 7.000 ani în urmă, departe de hotarele mult-slăvitetor civilizaţii antice orientate, unde nimeninu se aştepta, s-a ivit
cea mai veche
(pană în ziua de azi)
SCRIERE A OMENIRII
”.
V. TITOV
- arheolog rus


10

[latan.elena]

*
„Tracii alcătuiseră în epoca miceniană una şi aceeaşi strălucită civilizatie, cu grecii de o parte şi frigienii de alta”.VASILE PÂRVAN
– „Getica”, p.130
Limba moldavă = dacică - ,,muma celei latineşti"
„Lingvistica a descoperit, în secolul trecut, că
în limba greacă sunt cuvinte negreceşti, iar în limba română sunt cuvintenelatine.
(...) Mă refer la
geţi şi la prestigiul deosebit de care ei se bucurau în antichitate şi în Evul Mediu
. Faptparadoxal: românii, urmaşi direcţi ai geto-dacilor, nu ştiau că, în baza unei vechi tradiţii, spaniolii îi numarau pe geţi printrestramoşii lor şi că, în anumite izvoare,
Danemarca se numea Dacia
. Alt fapt paradoxal, analog cu primul, constă în aceeacă cronicarii spanioli nu ştiu nimic despre cucerirea Daciei de catre Traian, împăratul de origine hispanică”.
IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN
-„Noi Tracii”, nr.182/1987„Iară
DACHII, prea marea lor limba deosebită având
, cum o lăsară şi cum o lepădarăa aşa de tot şi luară a romanilor,aceasta nu se poate socoti, nici crede”. Stolnicul
CONSTANTIN CANTACUZINO
, citat în ,,Origines et accessusTransylvanianum”, Lyon, 1667, de LorenzTopeltin* „Căci mai curând se crede că aceste noroade au luat numele de
Vlah de la Moldoveni
, carele erau mult mai învecinate,dându-l Italienilor, decât de la Italieni pentru a-l da Moldovenilor. Iata o tabelă:
româneşteitalianălatină
începcomincioincipioalbbiancoalbuscetatecittacivit asdomnsignoredominusmasătavolomensavorbăparolaverb umcap, ţeastătestacaput- isvânatcocciovenatio...De altminteri, trebuie să observăm că sunt
în limba moldavă unele cuvinte
ce nu sunt cunoscute în limba latină, nici înalte dialecte ate popoarelor vecine, şi care, prin urmare, poate au rămas
din limba veche dacică
”.
DIMITRIE CANTEMIR
–„Descriptio Moldaviae”, III* „De aceea, macăr că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latineşti, adecă ceei corecte, totuşi, dacă vomvrea a grăi oblu, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII ceii latineşti”.
PETRU MAIOR
- Istoria pentru începuturileRomânilor în Dacia”, Pesta, 1812, pag.316* „Acestea nu sunt porunci omeneşti, Domnul meu, ci porunci ale limbei, care strigă: Domnilor vedeţi-mă, că in verbii meisunt mai regulată decât toate limbile, nu mă schimb, o idee o arăt cu aceleaşi litere; ce mă sugrumaţi, ce mă faceţi anevoiede inţeles şi anormală?”
ION HELIADE RADULE8CU
- „Curierul de ambe sexe”, Buc., 1812, pag.33*„
Lătineasca
, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi, s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâişi, dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală unei observaţii juste, aş zice că ea este
cea mai nouă din toate
, saucel puţin este aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-a născut. Limba lătineascase trage într-adevăr din acest grai, iar celelalte limbi,
mai ales cea moldoveneasca sunt însuşi acest grai
”.
D'H AUTERIVE
- ,,Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei”, Ed. Academiei, 1902, p. 255-257*,,Un vârtej de îndărătnicie a tot buimăcit minţile noastre întru a ne socoti romani curaţi, puind în alte temeiuri şi acela cumcă toţii dacii ar fi pierit până la cel din urmă sub sabia lui Traian".
B.P.HAŞDEU
- ,,Pierit-au Dacii?”* ,,Cu cât cercetările etimologice progresează la noi, cu atât ne convingem mai mult de două lucruri. Mai întai că elementelelatine până acum, şi al doilea că, în cazuri când cuvinte româneşti se potrivesc cu înţeles şi formă cu cuvinte ale popoarelor împrejmuitoare, la ele obscure etimologiceste,
noi am fost mai ales cei care le-am dat
, decât cei care le-am primit”.
SEXTIL PUSCARIU
- .Istoria limbii", p.667
Civilizatiile greacă şi romana - create de... ,,barbari” !„Literatura greacă începe printr-o capodoperă de neînţeles - epopeea homerică. Apariţia unui geniu neprecedat denimic, pare greu de admis”. JEAN DEFRADAS
– „Literatura Elina”, Paris, p.17* „Printre alte miracole care au făurit gloria Romei, uimeşte mai ales cel datorită căruia limba ţăranilor latini a ajuns abia încâteva secole să devină unul dintre instrumentele de gândire cele mai eficace şi cele mai durabile, pe care le-a cunoscutOmenirea”.
PIERRE GRIMAL
– „Civilizaţia romană”, 1973, Buc., pag.207* „
Limbile romanice
, astfel cum ne apar în monumentele scrise din evul de mijloc, nu derivă din cea latină nici pe caleafiliaţiunii, nici pe calea corupţiunii, ci ele ni se prezintă numai ca o
redeşteptare a dialectelor vulgare
, ce serveau încă înainte de ce limba latină ajunsese a se constitui într-o limbă nobilă. Aceste dialecte vulgare au rămas obscure în tot timpulcât limba latină a fost întrebuinţată în scris şi ca limbă de instrucţiune în şcoli. Îndată ce şcoalele au început şi limba nobilăs-a pierdut în mijlocul barbariei, dialectele vulgare, care până acum nu se puteau mişca, fură gata să ia locul limbii latine, şidin momentele acestea începe o nouă civilizaţie în lumea romană”.
PIRONE DIN UDINE,
citat în „Dacia Preistorică”, p.721-722* „Din punct de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine să se reţina două lucruri: noţiunea de romanitate a fost o noţiuneesential politică, iar romanii nu şi-au propus nicicând o asimilare violentă a populaţiilor supuse, şi nu au încercat nicicândsă-şi impună limba lor”.
CARLO TAGLIAVINI
– „Originea limbilor neo-latine”.
11








* „
Limba românească este din cele cu dreaptă măsură
: ea nu are consoane prea moi, nici prea aspre, nici prea lungi sauprea scurte, mai toate sunetele sunt medii şi foarte curate".„Celor ce vor o purificare absolută a limbii, le vom răspunde că acele vorbe pe care ei vor să le alunge sunt aşa deconcrete, aşa încrescute în ţesătura limbii române, încât trebuia să rupi ţesătura toată ca să le scoţi, şi cum că toată limbase deşiră alungând vorbe de o
iluzorie origine slavă
”.
M. EMINESCU
– „Cugetari”, p.354* „Biserica a creat limba literară, a sfinţit-o şi a ridicat-o la rangul unei
limbi HIERATICE şi de stat
”.
M. EMINESCU
–„Timpul”, 10.10.1881*
„Tot pământut avea o SINGURĂ LIMBĂ şi aceleaşi cuvinte".
GENEZA, II, 1-9* „
Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei
... Trebuie să merg maideparte acum şi să arăt lămurit că
filosofia greacă a furat din filosofia barbară...
Pentru ce trebuie să mai spun că
ceimai mulţi dintre ei au fost de neam barbar şi şi-au făcut ucenicia între barbari
... Pe
Platon
îl găsim că laudă pe faţătotdeauna pe barbari şi-şi aminteşte că atat el, cât şi
Pitagora
au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţaturi trăindprintre barbari".
CLEMENT ALEXANDRINUL
- ,,Stromatele”, p.54,361,49sq, Ed.Buc..1982
Marea Taină - Israel în Istorie
„În sfârşit o altă greutate de interpretare cu aceasta metodă a unor
cărţi din Scriptură
constă în aceea ca
NU LE AVEM ŞIIN LIMBA ÎN CARE AU FOST SCRISE ÎNTÂIA OARĂ
... Apoi
limba e păstrată şi de popor
, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să schimbeşi să falsifice înţetesul textelor vreunei cărţi foarte rare, pe care o aveau în stăpânirea lor”.
BENEDICT SPINOZA
- „TratatTeologico-Politic”, cap.VII* „Sunt limbi care au 24 pană la 44 sunete şi nu se pot folosi de mai puţine elemente pentru perfecţiunea pronunţării lor. Laacestea se mai adauga reciproca transmutare a literelor de care se servesc deci, nu ca eufonie (...) Totuşi, lăsând la o partetoate acestea, ca fiind mai puţin necesare, CINCI sunt cele ce se numesc VOCALE, iar celelalte se numesc MUTE sauSEMIMUTE.Care va fi gramaticul cel mai priceput în aşezarea literelor, care, pe langă acele cinci vocale să aşeze tot atâtea litere mute,adică, langă A,E,I,0,U, să adaoge B,C,D, etc. Şi să arate câte cuvinte se pot compune cu acele ZECE LITERE?Dacă va reusi, voi fi nevoit să cred, fără să mai fie nevoie de alt martor, că toate limbile au fost inventate de minteaomenească, aşa cum spun tradiţiile păgâne. Dacă nu, să creadă el în adevărul că vorbele din care se compun toate limbileşi se exprimă prin cele 24 pâna la 44 elemente au fost prin revărsare
dăruite de Dumnezeu
, în mod mistic şi supranatural.De aici, rezultă clar că
dacă mintea omului nu poate afla câte cuvinte se pot compune din barim zece litere
, esteconform cu adevărul, cu atat mai puţin va afla câte se pot compune din 24 sau 44 de litere”.
DIMITRIE CANTEMIR
–„Metafisica”, Ed.Buc., 1928, p.186-187* ,,Daca există ignoranţi care nu înteleg
limbajul alegoric, al lui Homer
, care nu au putut pătrunde arcadele înţelepciunii(...) aceştia să se dea în lături din drumul nostru, dar noi, care ne-am sacrificat cu ablaţiunile sacre, să mergem înainte,luând cele două poeme (Iliada şi Odyseea) drept ghid pe urmele sfântului adevăr ".
HERACLIT RETORUL
(sec. I T.e.n.).Cf. F: Buffiere - ,,Les Mythes d'Homer et la pensee grecque”, Paris, 1973, pag.68* „
În fiecare cuvânt al Scripturii ar sta ascunsă o taină supremă, care este sufletul cuvântului, şi alte taine mai puţinprofunde, ce sunt vestmântul primei taine
. Omul profan nu vede în fiecare cuvânt decât corpul, adică sensul literal.Dimpotrivă, oamenii clarvăzători văd în fiecare cuvânt anvelopa, care învaluie sufletul, şi, prin această anvelopă, ei întrevadsufletul”.
SEHER HA-ZOKAR
- ,,Cartea splendorii ".Paris, 1925, p,23* „
Există trei lucruri ascunse
: Dumnezeu în lumea transcendentă,
Israel în istorie
, Legea în domeniul gândirii ".
Ib.ZOHAR
, 73 b.III
Secretul geţilor - obsesia anticilor
„Tradiţia esoterică susţine că
pomul binelui şi al răului era o viţă
. Pâinea este simbolul intelectului, iar
vinul simbol aliubirii
, de aceea Melhisedec apare înaintea lui Avraam cu pâine şi vin, ceea ce va fi una din motivările Cinei lui Hristos (Pa,14,18)... Veniamin găseşte, în sacul său de grâu, paharul lui Iosif. Iisus a spus:
«Trupul meu este o hrană şi sângele meueste o băutură. Mancaţi trupul meu şi beţi sângele meu şi veţi avea viaţă».
Vulgul n-a înţeles nimic. Iisus a adăugat:
«Carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le spun eu sunt duh şi viaţă»
(Ioan, 6, 53-63).
A fi în eul tăuadevărat înseamnă a mânca Trupul Lui. A trăi în cele materiale, înseamnă a bea sângele Lui
. El dăruia nuntaşilor vinulcel nou: NOUA TAINA A EVANGHELIEI.
Vinul e făcut din apă - simbol al materiei în toate religiile. A transforma apă în vin însemna a întrebuinţa materia în folosul spiritului.
Transformarea apei în vin este posibilă numai Celui carePOATE UMBLA DEASUPRA APEI şi a valurilor ei (Matei, 14, 22-32). El nu mai e supus contradicţiilor. Ucenicii, deşi au ocorabie (sistemul legii vechi sau orice alt sistem filosofic) se tem de furtună. Toate sistemele sunt distruse de furtună. Cândintra Iisus în corabie, furtuna încetează. După o altă povestire, furtuna încetează când Iisus se trezeşte. Acelaşi sens are şiomorarea Leului de către Samson sau Hercule. (...) Ce este Edenul? El este înţelepciunea supremă, e Punctul Central«Iod», răspunse Zoharul.”
SF. MAXIM MĂRTURISITORUL
* „
Nu s-a scris încă adevarată istorie a geţilor, istoria mitului getic, mult mai mare şi mai semnificativă decât cea afaptelor concrete, pe care le numim istorice.
Faptul concret se consumă, nu serveşte decât pentru o povestire. Mitul eprezent şi, chiar dacă ia forme nebănuite şi obisnuieşte să se ascundă, adevarul lui e prezent şi se proiectează asupraviitorului.
Ideea getică e unul din miturile cele mai obsedante şi mai puternice din imaginaţia anticilor...O altă profeţie, între altele ale lui Seneca, avea să se împlinească
nu prin apele Dunării,
ci prin violenţa gotilor, carelucrau straniu cu numele geţilor, cu istoria acestora
, preschimbată în propria lor istorie,
şi cu zeul ZAMOLXE
, - nu cuzeul Walhalei -
avea să răstoarne toată lumea antică
şi să ajungă în vârtej până în Spania...
12

[latan.elena]

Secretul geţilor era, înca din vremea lui Seneca, impenetrabil...Acest mod de a se ascunde în nume, de a desemna lucrurile printr-o apelaţie dublă sau multiplă
(chiar uneoricuvintele sunt greceşti sau române, pentru că numele adevărate rămâneau necunoscute
este o altă formă a ermetismuluidacic
: Zamoloxis - Gebeleizis; Danubiusister; Carpathus - Caucasus; Decebalus - Diurpaneus; Daci-Davi-Dai-Getae (şivariante Massagetae, Thyragetae,.. .etc.).
Tot ce apartine acestei ţări şi cunoaştem prin izvoare literare antice trebuie supus unei critici foarte severe
, pentru aputea separa cele două planuri ale lumii daco-getice, insuficient observate chiar şi de istoricii cei mai scrupuloşi: planul realal cunoaşterii directe şi...De la mit nu mai e decât un pas până la utpie. Iar aceasta este marea creaţie căreia i-a dat naştere geniul dacilor:
utopiageţilor de ei inspirată. Rădăcinile acestei utopii le găsim în Homer, acolo unde poetul vorbeşte despre traci şiamazoane; origini mai precise aflăm în Herodot...Un singur nume nu se întâlneşte în Cronica regelui Alfonso, unde e vorba de Dacia şi de istoria ei: cel al luiTraian
...Neverosimila scăpare din vedere, care nu e lipsită de înţeles, ci umbră a istoriei..."
ALEXANDRU BUSUIOCEANU
- ,,Utopia getică "* „
Cine îşi apără ţara, chiar când îl aşteaptă ura, moartea, pedeapsa, acela trebuie socotit că-i într-adevăr un OM".CICERO
– „Pro Milone”, 82
Capitolul IIIIGNORANŢA ACADEMICĂ ANTIROMÂNEASCĂDeznationalizare prin slavizare
Studenţia mea de la Cluj m-a convins că nu avem decât bănuieli etimologice, şi nicidecum o ştiinţă a limbii noastre. Castudent la secţia slavistică a Universităţii am observat că
tot ce aflasem de la cursurile de drept şi filologiebucureşteană, ori Şcoala de literatură erau false, noii mei dascăli fiind promotorii ideilor din opera lui Stalin, Marr,etc. dar bazaţi pe cel care scria istoria limbii noastre - Al. Rosetti, completat de Al. Graur şi Iorgu lordan (Toţi deorigine iudaică).
La Bucureşti, încercasem zadarnic să aflu ce anume determină lupta intestină din lingvistică şi implicaţiile ei. Abia urmărind în timp ideile noi şi vechi am observat că
ei continuau cu elan pe CIHAC
, chit că Haşdeu îi dase o replica zdrobitoare,uitată de toţi. Dar lăsaţi de o parte mai erau Cantemir, Eminescu, Odobescu, N. Densuşianu, care apăraseră limba deimpurităţile vecinilor.
Şi mai toţi erau venetici
. De fapt, se susţinea că, din 5.765 de cuvinte, 2.361 erau slave, deci 2/5, şi1/5 latine, adică 1.165 cuvinte. Nu voi spune decât că
mentor era acad. Petrovici
.Ce-i deranja mai mult pe respectivii? Lalinitatea ante-romana a limbii noastre! Deci,
ei urmau să ,,probeze" prioritateaslavilor, bulgarilor, ungurilor, etc, într-o ţară pustie, unde ..românii apar abia în sec. XIII”...
Păstrez de atunci o carte numită
„Influenţa limbilor slave meridio nale asupra limbii române (sec. VI-XII)”
, Ed. Acad. R.P.R. şiun zâmbet amar te cuprinde cu fiecare pagină.
Atunci rusofonii, acum anglofonii!
Ciudat. Este o glumă mai veche despreBernard Shaw care scrisese despre o carte că e rea, iar autorul nu merita nici palme... Sentinţa judecătorului califica ofensăşi-i cerea lui Shaw să-şi retragă cuvintele... Shaw a trebuit să-şi ceară scuze public, deci s-a dus şi şi-a rectificat părerile,dar, în loc de scuze, l-a pălmuit pe preopinent, spunând: „Am greşit: merită palme!”...
,,De la Râm ne tragem"
Să luăm câteva
etimologii greşite
, să le corectăm măcar acum:
1. ILFOV
. Zic slaviştii sustinuţi de
Rosetti
că vine din bulgarul elke (elke = arin) (Ist. Limbii, vol III, p. 85, ed.1964). Aici esteo dublă greşeală: mai întâi că
termenul Elkov nici nu mai este în uzul respec tivei limbi bulgare
şi trebuie aflat în greacaveche, în termenii elos = loc mlăştinos şi
Elikoe
, numele unui soi de salcie, numit în româneşte ,,zălog"... Deci, termenulbulgar a rezultat din combinarea celor două cuvinte, devenind astfel bulgarul
Elka
= arin. Numai că e un cuvant paleo-european, pe care îl regasim în germanul
Alnus, Erie
(das), în rusul
Olcha
, etc. Dar şi în grecul
fobos, fovos
= pădure şispaimă, deci
Ile-fobos = padure inspaimantatoare
, ca şi
Vlosiros
= teribil, feroce, înspăimântător. Un text clasic latinspune acelaşi lucru despre
legiuni romane înspăimântate de padurea Ilfovului.
Dar cele două monosilabe:
Ile+fov
aratăcă e un străvechi cuvânt românesc, aici fiind codrii Vlăsiei. De fapt, e vorba de limba adamică din ţara Havila/Vlahia, cumeste denumită în Biblie ţara Raiului pământesc.
2. RÎMNIC
. Chit că „
De la Rîm ne tragem
”, cum zice Cronicarul, deci
R=soare, i-început, m=matrice
, pentru ca la noiliterele sunt concepte definite, nu „cuvinte” ca în toate celelalte. Iată că
Rosetti
(p.85), îl face slav, provenind chipurile din„rybnikU”. De fapt, el reia o eroare a lui
C.C.Giurescu
, care în „Istoria pescuitului şi pisciculturii” derivă termenul din slavul
rîba
care însemnă peşte. De fapt RÎMNIC este un termen compus
RÎM=NIC
(Cin)
cinul prelaţilor de la Rîm
. În plus, maieste un vechi cuvânt
„rîmna – rîmne”,
grăuncioare de pământ care se văd pe timp ploios pe unde a trecut o rîmă. Şi acestcuvant are corespondent în greaca veche -
Romos
, dâră, urmă lăsată de o trecere; tot râmne se numesc în graiul popular şi gogoloaiele de pământ provenite din lespezi de humă, rupte din malurile torenţilor de viitură şi bolovănite în cădere.Râmnele acestea se formează, se rotunjesc prin rostogolirea bolovanilor de humă de către apele umflate de ploi. Cândgunoaiele se scurg, râmnele se îngrămădesc din loc în loc, stăvilesc scurgerea apei şi formează în dosul lor nişte tăuri,numite la deal râmnice. Prin extensiune, în unele zone ale ţării au fost numite râmnice, un fel de gropane unde seprăseşte(înmulţire) peşte. În fine, râmne se numesc şi parte din glandele salivare. Când cineva pofteşte lucruri de mâncatsecretă sucul numit şi
„jind"
, expresie care este clară românilor prin râmneşte = i se umple gura de jind, jinduieşte.Expresii ca ,,se uită cu jind" sau „râmeşte” au cam acelaşi înteles. Dar, uneori râmnele se umfă şi vindecarea se face prinnişte scule populare numite stricnele. Cele două ape numite Râmnic sunt alimentate de nişte pârâiaşe în Valcea şi la
13








Râmnicul Sărat, unde se pot vedea şi azi, mutându-şi locul după fiecare viitură. Locuind câţiva ani la Râmnic am observatacest fenomen, iar CINUL respectiv e prezent în seminariile teologice, din respectivele oraşe. Vechi centre religioase.Cuvânt compus ca şi...
CAD+MOS (moş Dac)
(
Compus identic, dinspre mijloc, ca în cazul zeului sumerian Marduk,fiul Iui Enki-E.A./Uranus. In fapt, Ram.duk.
) ori
Menu+Morut
(
nume Motru
), prima casta IO de la noi...
Anglo-saxonii şi plugul dacic3. MORUNGLAV
. I se mai spune
Morânglav
, aşezare din bazinul inferior al Olteţului, la cca. 12 km nord de Balş. Alt cuvântconsiderat ca slav, fără nici o explicaţie, probabil numai pentru că terminaţa ,
”AV”
e socotita slavă, eroare evidentă, pentrucă vom afla originea comună a codului latin cu cel grec, provenind din limba noastră. Astfel,
Morrine
e un fel de ceramicadin categoria porţelanurilor inferioare şi
ulakos
=lapte, iar
ulakeros
= lăptos. În latina clasică,
Murrhina
= porţelan, iar
murha,murheus-a-um
= facut din flaut de calciu;
gleba
= bulgare de pământ (lebe, fr.engl. glebe dar şi
groundland earth
). Se maipoate adauga cuvântul
morokhos
, un fel de huma folosită la albitul hainelor făcute din pânza de în sau cânepa. E vorba deo argilă alburie folosită pentru porţelanuri şi, cum ne aflam lângă Oboga, centru vestit de olărie încă din neolitic, etimologiaromânească veche este evidentă.
4.

DUMBRAVA.
(Damb-vara), dumus brevis în latina clasică sau dumosus = acoperit cu tufe.
Rosetti
crede că vine de
ladubu
= arbore, respectiv „
dobrava
”. Se poate deosebi greu ignoranţa de reaua credinţă...
5. ŞIPOT.
Termen evident onomatopeic, sss-şşş-jjj, susurul apei, şuvoi, vijoi, Jll, însemnand apă în general. Termenul
,,rop”
- ropotul ploii din limba birom (Nigeria) = căderea ploii. Se ştie că Artemis ca şi Apollo erau din ţara Hiperboreenilor. Artemis era numită şi
Potamia
. Termenul e străvechi românesc, întâlnit în latina clasică:
poto-are
= a bea, a potoli setea,aflat şi în elină:
potos
- răcos, a face sa bea etc. (cuvânt explicat încă din 1996, In vol. I ,,Limba vorbită de Adam şi Eva"),spaniol: potca etc.
6.PLUG
. Oricât de slav îi apare lui Rosetti, ce ne facem cu germanul
Pflug
, ori cu englezul
Ploug
? Ce au în comun bulgariicu apusul Europei? Şi de când Volgarii-nomazi faceau agricultură?! Dar, ce să mai comentăm, dacă şi „cormană” e cuvântbulgar la
Rosetti
si
Şăineanu
(
Al. Rosetti şi Lazăr Şăineanu
, de origine iudaică, ca şi
Al. Graur
, au încercat să înveţepoporul român... cum să vorbească româneşte!), dar devine maghiar la
Coteanu
, din Kormany??? Ei puteau observatermenul elen
Korma
, care înseamnă împrăştietoare, exact ce face cormana plugului, care risipeşte brazdele de pământ...Or fi fost ei la plug?!
7.TAMAŞ
(vezi Tamaşfalva şi Tamaşfalău)Eroarea o face iniţial
Alexandru Philippide
, care derivă numele din onomasticul maghiar Tamaş (,,Toma în OrigineaRomânilor", vol. II, p. 369).Dar, ce ne facem cu „Îndreptarul Geografic” al lui Ptolomeu - ,,Geografia", partea a III-a, harta a IX-a a Europei, unde aflăm
Tamasidava
la 54°26': 47°31' cu specificaţia că se află aproape de Siret („Hierasus”) şi pe care prof. univ. dr. MarinPopescu-Spineni o identifică cu
Răcătăul

(„Dacia în lit. greacă şi latină a epocii romane
”, ed. 1978, p. 43. Izv.geogr.)Dar, de fapt, luând drept reper Napoca, ce se află la 10 minute sexagesimale,
Tamasidava
este la
Bacău
. Aici se află şi
Tamaş
, localitate ce ţine de com.
Chiedriş
(Bacău). Lucrurile se complică pentru ca avem alt
Tamaş
,
la 12 km. deBucureşti
, unde numai de unguri nu putem vorbi ! Dar
dava = bărbat
, precum
vi.dava=văduvă, fără bărbat
, ca şi
vi.ţel,vi.aţa, vi.for
, iar elinul
phalos
în perioada cultului falic si itifalic, ca şi
falnic, fălos
etc.
Academia cinsteşte... duşmanii României !?Vi.ţeii noşti cu pompa academică se dovedesc ignoranţi...
Şi, ca să încheiem cu
Eminescu
:
,,Când s-au auzit pe aicicuvinte slave, limba românească era formată de secole".
Dacă,
la Cluj, Petrovici
se chinuia să slavizeze limba,
la Bucureşti, Iorgu Iordan a bulgarizat-o
, el fiind de aceeaşiobârşie. (În fapt de origine iudaică). Explicaţia savantă a lui Iorgu Iordan a etnonimului român este urmatoarea: român însensul cel mai ales social (ţăran, soţ şi vechi iobag). Uneori ne putem gândi şi la semnificaţia ironică de „ţigan” printr-o falsăderivare de la rom (p.397).Dar nu numai atât,
..”savantul” se chinuia sa rupă Ardealul de România
, când scria:
,,În Ardeal, exemple de nume cuterminaţia «escu» n-am întâlnit şi cred că nici nu există. De altfel, români ardeleni de baştină Ionescu, Popescu, etc pot părea aproape absurde”
(p. 17). Sa zicem că nu ştie istorie, fiind filolog, altfel vedea listele Imperiului Austro-Ungar, cupierderile de ardeleni numiţi Popescu, Ionescu, Alexandrescu, Andreescu, etc. Dar, ca filolog, ne asteptam să ştie ceva maimultă literatură şi lingvistică. Eroare. Şi aici este absent
Academicianul de carton
(Intr-adevăr, pe toate cartoanele scrie:„Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan al Academiei Române”!...), pentru care dăm câteva mostre de nepricepere. Scrie:
-
DIMA - hipocoristic al lui Dimitrie, conform bulgarului DIMA, femeia lui DIMO(p.172).Gninion, pentru că Dima n-a avut răbdare să aştepte pe urmaşii lui Asparuh, Krum, Teryel etc., pentru că numele a aparut în Iliada, ceva mai de multişor, şi era un trac frigian, astfel: „Unchi al lui Hector şi fratele mamei lui Hector, anume Asiu,feciorul lui DIMAS, un locuitor de pe malul raului celui frigian, Sangariu” (Iliada XVI, vers 688-690).-ASIA - bulgar Asia, (p.39).Iar zbârci, că nu ne lasă Homer: ,,Gemu dar şi-n coapse izbindu-se de
ASIU
, hirtacianul huli ca un om care-şi iese din fire:prea te-ai făcut tu, Zeus, acum iubitor de minciună".Oare Homer nu trebuie citit decât de elevii cursului elementar?...
Blonzii daci - plavi, flahi, vlahi
Chiar numele de
Valah
are mai multe explicaţii, care mai de care „savante”.Şăineanu:
„Nume ce germanii şi slavii l-au dat românilor 2, Plural:numele românilor slavizaţi în Moravia şi Croaţia - cu valahdesemnau popoarele învecinate negermane (celţi şi romani). De la danşii trecu la slavi Valahu, Vlahu, om de origine
14

[latan.elena]

romana. Italia sau Valahia, unde rus. Volohu, grec modem Vlahos, ungar Olah, turc Iflak. Valahia f.nume etnic slavo-german, dat Munteniei, trecut şi la alte popoare şi admis odinioară în limba noastră oficială”.-
Dicţionarul explicativ îl dă drept provenit din slavul Vlahu. Referitor la cei din Moravia, într-un studiu Stefan Mateş, definitdrept cel mai important studiu, ca şi în cartea lui Karel Radlec
„Vlasi ve Slezku a na Morava”
, Praga, 1916, p.530. Vlahiierau foarte numeroşi aici, astfel că Biblia de la Olmutz, în 1418, consemnează
Epistola lui Pavel către Gălăţeni
sub titlul
,,Epistola Vlahum”
şi nu Galatum. În Ardeal sunt consemnate Terra Blachorum (1222), Ţara Haţegului (1247), ŢaraMaramureşului (1300). În Moldova, Ţara Brodnicilor, iar fn Diploma Cavalerilor Ioaniţi cnezatele şi voievodatele româneşti.- Dicţionarul MDE:
,,denumire sub care sunt cunoscuţi românii inEvul Mediu”
, repetată în DER. În Dicţionarul limbii românemoderne
:,,Nume dat pana la jumatatea sec.XIX poporului român de alte popoare”.
In afara confuziei, mai aflăm şi neadevăruri, denotând ce arată incultură.
Daci şi români ne numim de mii de ani
. PoetulPublius Naso notează că
romanii îi numeau pe daci - ,,plavi" - pentru culoarea blonda a paruluj lor
(
flavus-a-um
=bălan); prin palatalizare a
devenit Ffahus, Vlahus
. În sec.V, deci cu mult înainte de venirea slavilor, întalnim toponimul
VLAHERNE
(474) ceea ce ar însemna Vlăhesti; în 578, numele
regelui Vlah
arată continuitatea acestui etnonim, pe o ariegeo-grafică impresionantă. Varianta cu
V - betacizat
apare de timpuriu:
Balak
(sec. IX),
Blakumen
(sec. XI),
BlakimaBalakaia
(1120),
Bolohov
(1150),
Blakorum
(1224),
Bolohovskaia zemlja
(1421). Pe tentoriul nostru de azi Vlaja (Cluj), Vlahii(Constanta) Vlaşca Ilfov) Vlăsceni (Dâmboviţa), Vlăşcuţ (Argeş), Vlăhiţa (Harghita)... etc. Dar iată ,,în afară” :
Jugoslavia
: Vlahoberg (în Istria), Vlahi (mai multe sate) Vlaov,Vlasici, Vlaşca (toate în regiunea istro-română), alături desatele Rumeni, Rimania, Kapela, Vlasca, Vlascovo, Vlaska Mala, Vlaska katun,Vlahovi, Vlasi, Valachycsa, Vlaska-Vodă etc.In cronicarii bizantini apar localitafile : Bătrâna, Lup, Draculici, Katunari, Kornuşa, Stupari, Cuma, Porcina, Mut, Ursulec, etc.
Grecia:
Vlachokerasia (în Arcadia), Vlahoiaşi, Vlacho-Clisura,Vlaho-livadi, Vlachos, Vîrtopi, Curteşi, Nicolita, Furca, Breaza, Armata, Băiaşa, Fiorina, Fetiţa, Castani, Osani etc...
Albania:
Vlăhiniţa, Vlahina, Vlahovo, Vlahani, Vlaho-Psilotara,Vlah Gorangi, alSturi de sate precum: Larga, la Vîrtopi,Colonia Armei, Fieri, Poiam, Ardeni, unde locuiesc şi azi români;
Bulgaria:
Vlah-Mahala, Vlasbordo, Vlahi-Bunar, Vlasko selo,Vlasi, alături de toponimele: Haiduci, Funda, Colibi, Kătunica,Moşa, Troian, Măgura, Cercelat, Cufurica, Bănişor, Păsărel, Văcărel, Bucium, Periş, Satra, Cătun, Roman etc.
Cehoslovacia:
Bella Valaska, Vlascova, Vlanoviţa, HoraValasica, Valaska, dar şi altele, precum: Staul, Lak, Peste,Bărbat, Cerbul, Brusturi, Sekătura, Şoimu, Strunga, Bradul, etc.
Polonia:
Bolechow, Woloszyn, Wolosianka, Woloszata, ca şi Măgura, Rorunda, Baltagul, Capul, Cerbul, Leurda, Niagra,Troian.
Ungaria:
Olahpatah, sau Wlachov, Vlehovce, etc.
Iată un teritoriu vast, care cuprinde statul Burebistian şi arată prin toponime cine erau acolo primii locurtori, şi maiales ce limbă vorbeau mai înainte de venirea hoardelor migratoare aduse din Asia de bizantini şi de catolici, maitârziu
. Interesant este că ai noştri „experti”, deşi se plimbă peste tot, nu observă ceea ce nu cere o strictă specializare înlingvistică, ştiindu-se că un
toponim nu poate fi modificat după bunul plac
. Un exemplu simplu ar fi
Braşov
: o vreme afost denumit
oraşul Stalin
, dar a rămas tot Braşov pentru localnici...Nu mai amintim toate elucubraţiile panslaviste şi ne oprim aici...
Subminarea statului român – prin... dicţionarele Academiei!Subminarea şi distrugerea unei culturi naţionale se face din interior, prin ocuparea punctelor de comandă deindivizi certaţi cu morala ştiintifică, care denigrează cu obstinaţie adevăratele valori.
Acest aspect se va putea urmări în cele ce urmează ,,sine ira et studio".
Cocoţarea unor false valori se face în timp, deliberat, metodic, subminândmarile noastre personalităţi, puse la index din varii motive
, precum Cantemir, Eminescu, Haşdeu, Nicolae Densuşianu,care nu mai sunt demult studiaţi, ci comemoraţi... Avertismentul dat de Eminescu în Scrisorile sale celebre, si, explicit, în a doua
(,,De ce pana mea rămane în cerneală, măîntrebi?
”), este elocvent pentru cercetatorul de bună credinţă şi analiza sa este perfectă.
Cel mai înalt for, Academia, apromovat ura şi dispreţul faţă de propriul popor, de adevaratele sale valori
. Falsele dicţionare neconcordante sporescconfuzia termenilor fundamentali şi babilonia sporeşte în proporţie geometrică.
Ultima batjocură - culmea, reeditatărecent! - este Dic-tionarul explicativ al limbii noastre,
ce încheie batjocura lui Cihak, combătut la vremea sa de Haşdeudar neluat în seamă de nimeni...
Ce află de acolo elevii şi studenţii? Că limba românească este o ladă de gunoi încare migratorii ne-au lăsat cuvintele de bază, că 2/3 din fondul principal de cuvinte sunt slave, că jumatate din eleau origine necunoscută, deci nu sunt creaţia noastră... că nici un cuvânt de al nostru n-a pătruns în limbile celor din jur...Un asemenea subiect merită un studiu aparte. Brambureala dicţionarelor editate la noi constituie puncte de sprijinale propagandei antiromâneşti, urmărind subminarea statului national. Ieri şi azi.
Daca în Şăineanu (
Lazăr Şăineanu(1859-1934), lingvist şi folclorist, evreu din Ploieşti, militant pentcu iudaism. Deşi, până în 1901, când a emigrat în Franţa,nu a putut obţine cetăţenia româna, a debutat cu articolul ,,Elementele turceşti în limba română" (1885) şi a încheiat (înRomania) cu lucrarea „Influenţa orientală asupra limbii şi culturii romane” (1900). S-a căsătorit cu fiica lui Ralian Samitca,editorul sau. După emigrare îi va învaţa şi pe francezi cum să vorbească
...) mai auzim de cuvinte străromâne, ele dispar cutotul în DEX-ul lui Coteanu. Am aflat de undeva despre AETICUS HISTRICUS, dezvăluit de istoricul V.Nestor ? Nu.
Teoria vidului dacic şi falsul prin omisiuneFalsul prin omisiune funcţionează perfect
, ieri şi azi.
Că DACIA a fost locuită de la apariţia omului
o dovedescizvoarele arheologice ce există cu prisosinţă, numai că nepriceperea amănuntului că
tracii erau denumirea mitică adacilor
a presărat incertitudini pe care le tot vântură denigratorii de neam şi limbă cu obraznicia lor caracteristică...
15


https://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/15-67f3a73327.pnghttps://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/15-67f3a73327.png



Teoria vidului dacic
şterge, de pildă, pe autorul unei cosmografii din secolul V, iar furia anticreştină ateista şterge dinistorie ierarhii vietii bisericesti, când arhiepioscopia Tomisului, vechea noastră capitală, avea un dialog permanent cu mariiteologi, precum Vasile cel Mare, Ioan Chrysostom, Auxentiu de Durostorum, Satiros din Callatis (sec.Ill a.H), HercleidesLambos, tot din Callatis, caruia i se atribuie o carte despre Viata lui Arhimede, ori Istros, autorul unei cărti despre tragedieetc.Nu este un secret pentru nimeni că
de ştiinţe se ocupau prelaţii
, care-şi schimbau numele reale prin simboluri ştiutenumai de ei,
de casta IO
. Acest
Aeticus Histricus
a cutreierat întreaga lume, Europa, Asia, Africa. Peste 5 ani trăieşte la Atena, apoi în Spania fiind negutator de pietre scumpe şi aur, filosof, etnograf, geograf, explorator, medic. El va trece prin Armenia, la porţile Caspice, Alania până la Marea Îngheţată. Nu va ocoli Mesopotamia, Izvoarele Gangelui din Himalaya, cuo nava de construcţie proprie, până în Ceylon. Exploreaza Babilonia, Arabia, Egipt, Libia. Textul
„Cosmografiei”
nu s-apăstrat decât într-o formă destul de abreviată, dar informaţiile sunt de mare preţ pentru cercetatorii de mai târziu. S-au făcutdupă ea numeroase copii care au circulat. Una a ajuns şi la
Isidor de Sevilla
, care, pe baza ei, face lucrarea enciclopedicăsub numele „Etimologii”. Alt exemplar este folosit de presbiterul
Ironim
prin secolul VIII, care haşurează pasajeleneconforme cu dogma Evului Mediu apusean. Copierea celor
o suta de pagini
se face la şcoala de manuscrise de lângăcatedrala din Freising-Bavaria, în timpul arhipăstoririi lui Arbea (764-784), o copie păstrându-se la biblioteca publică dinLeipzig. Importanţa cărtii lui Aeticus Histricus este subliniata şi în secolul IX, de catre Hrabanus Maurus benedictinul, care îiarată şi
baştina, Histria
. Până în sec. XVI
erau 40 de variante
ale copiei iniţiale a cărţii intitulate “Cosmografia”. Totodată,cuprinde un
alfabet sui-generis cu 22 de litere
. Ce este interesant? Că
reface sigla noastră, ce va fi evidentă laChampollion
, şi de mare sprijin scrierii hieratice, etapa cruciala în cunoaşterea adevarului nostru trecut.
Bulgarii şi ungurii se cred... olteni !
E timpul să intrăm în fondul problemei, dezvăluind ignoranţa celor care
„ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie”
,cum scria cu dezgust marele nostru Eminescu. Iată un cuvant simplu;
BANAT
(Ban+at), precum şi Cnezat, Tar+at,Voievod+at etc. din substantiv + sufixul at. La fel Duc+at, Marquis+at etc. Ei bine, cuvântul
BAN
, deşi evident Bănia e înOltenia, e considerat de Emese Kis ca fiind
„....de origine maghiară indiscutabilă
”(ISQM, 100). Cunoaştem toate tertipurilemaghiare, dar să vedem replica oficială prin dicţionarele noastre, care ar trebui sa fie clare:•
Dicţionarul limbii române contentemporane
(DLRC): „Titlu de dregătorie:a) purtat de dregătorul delegat de regele Ungariei, cu administrarea unor provincii: Croaţia, Dalmaţia, Severinul pe care şi-ladăugau la titulatură şi Domnii Ţării Rpmaneşti, după ce au luat în stăpânire, în sec.XVI, Cetatea Severinului;b) (şi forma de mare ban) titlu purtat dregătorul delegat de domnul Ţării Româneşti cu cârmuirea Olteniei; (mai târziu) titlupurtat de primul boier în rang (numit ban al Craiovei), care îşi avea reşedinţa la Bucuresti şi se bucura de o autoritatenominală asupra Olteniei;c) titlu purtat de dregătorii delegaţi cu administrarea unor judeţe, ca de exemplu, Mehedinţi, Tismana etc. (DLRLC, I, p,193).•
Dicţionarul limbii române modene
: ,,(înv.) Titlu de dregător:a) (şi în forma de mare-ban) titlu purtat de dregătorul delegat de domnul Ţării Româneşti cu cârmuirea Olteniei; (mai târziu)titlu purtat de primul boier în rang în Ţara Românească (numit ban al Craiovei);b) titlu purtat de dregătorii delegaţi cu administrarea unor judeţe oltene;c) titlu purtat de dregătorul delegat de regele Ungariei cu administrarea unor provincii (DLRM,66).•
Dicţionarul enciclopedic român
: ,,Dregător maghiar însărcinat, din secolul Xll, cu conducerea unei regiuni de graniţă”.După intrarea Severinului în componenţa Ţării Româneşti, dregătorul acestei cetăţi a luat titlul de ban. Acesta apare pentruprima oară în sfatul domnesc în timpul lui Mircea cel Bătrân (1386-1418). El a devenit un fel de guvenator al Olteniei. Începând din 1761, banul a fost reţinut la Bucureşti ca sfetnic al domnulu1 şi înlocuit la Craiova cu un caimacan. ÎnMoldova, dregătoria este consemnată documentar din secolul al XVIII-lea” (DER, 1,288).•
Dicţionarul explicativ al limbii romane
:1) Guvernator al unei regiuni de graniţă din Ungaria feudală2) Titlu şi funcţie de mare dregător în Ţara Românească după sec.XV; (şi în formă de mare ban) titlu purtat de boierul ceguvena Banatul Severinului, apoi Oltenia. Cel mai înalt rang boieresc; persoana care deţinea acest rang" (DEX,72).• Micul dictionar encyclopedic:1) Din sec. X, la slavii din sud, titlu purtat de unii demnitari cu atribuţii politice, administrative, judiciare şi militare;2) Din sec. XIII-XVI în Ungaria, dregător regal, conducătorul unei regiuni de graniţă";3) In Evul Mediu în Ţara Românească: reprezentantul Domnului în Oltenia, din sec. al XIII-lea până la 1831 (şi în formă demare-ban) a fost primul demnitar după domn în ierarhia dregătorilor. Vreme îndelungată, Bănia a fost apanajul familieiCraioveştilor. Din sec.XVII, în Moldova dregător domnesc; persoana care avea titlu de ban" (MDE.96).Să vedem cum stau lucrurile la unguri despre BAN:- În ..”Magyar ertelmezo kezisetar”: „Guvemator însărcinat cu conducerea unor regiuni din sudul Ungariei, între sec. XII-XVI.După 1867,titlul se acordă şi şefilor guvemelor autonome croato-slovene-dalmate”.- In „ A magyar torteneti etimologiai szotara”:1) 1116 – Funcţionar superior regal al Croaţiei, Slavoniei şi Dalmaliei;2) 1233 – Guvernator al limeselor sudice;3) 1535 - Comandanţii unor cetăţi de frontieră;4) 1644 - Domn (Mnytesz, I, 236).Punând cap la cap textele, observăm
inadvertente
, între care:- La slavii de sud titlul BAN e cunoscut din sec. X, dar la noi se spune că este numai un titlu purtat de dregătorii maghiari dinsec.XII...Apoi, dicţionarele maghiare spun că titlul era pentru regiunile sudului, iar ale noastre nu precizeaza nimic. Apoi,când apare titlul? Înainte sau după ce e luată cetatea Severinului? Cercetarea de fond arată că este mult anterioară venirii

16


https://html2-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/16-1713ccf9c1.jpg

[latan.elena]

slavilor în Balcani. Cuvântul este neclar lingviştilor ce ne pricopsesc cu inadvente flagrante în ştiinţă.
Unii îi dau origineslavă, alţii maghiară, iar ungurii îl aduc din sarbo-croată
. De unde? De la AVARI...
Statul lui Burebista avea... mulţi bani
Harababura este perfectă! Saltimbancii noştri fac... ştiinţa. Şi, iată că
acest termen este răspandit în toată ţara, dovadăvechimea sa
: Ban, Banişor în Sălaj, Băneşti (Arad, Dambovita, Ilfov, Prahova, Vâlcea, Suceava, Vaslui), Băneasa(Constanţa, Galaţi, Neamţ, Teleorman, Bucureşti), Bănia în Caraş-Severin, Băniţa în Hunedoara, Banu în Iaşi. Apoi, numetopice cu tema BAN avem Băneşti (în Moldova, raionul Teleneşti), Şeptebani (raionul Rajcani), Doibani (în raionulDubăsari), toate în Transnistria. Deci,
toată Dacia îl are
. Dar şi este atestat de la
1213
Salaj, cf. Dicţionar istoric allocalităţilor din Transilvania (de Coriolan Suciu), deşi e mult mai veche localitatea... La Dictionarul onomastic român, al luiN.A.Constantinescu, apare în 1205. Cele de mai sus atestă sudul Ungariei? În sudul Ungariei este Sălajul? Ce are el comuncu slavii sudici? Poate numai
Bănişor, de langă Sofia
, comun cu cel din judetul Sălaj. Iar realitatea este alta. Bănişor (BAN-isor)
într-o regiune unde mai aflăm nume de locuri româneşti
, precum: Bărbătiţa, Gurguliat, Kornul, Păsărel,Purcenica, Văcărel, Vlasi, Corniţa, Vlaşca, Ursuliţa, Cerbul, Mărul, Murgaş, Singurel, Bucina, Haiduci, Kolibi, Kufurita,Bucium, Satra etc...
Nici bulgarii nu se lasă mai prejos în falsuri lingvistice
. Iată ce scrie Ivan Petkanov (L'element roumain dans les languesBalcaniques): ,,
Bănişor
- nom de lieu, par exemple un quartier dans l'aire septentrionale de Sofia porte ce nom”(DROM,3,p.l36). Numai că el dă şi cum s-a format acest cuvant, pornind de la o temă falsă. El zice: latin Balnea, bulgar banja+sufix românesc. De ce e fals? Nu-i spun nimic cuvintele din jur, care sunt româneşti? Cum
un feminin are derivatmasculin
??? In ce limbă? Normal ar fi tost banjişoara-banişoara.
Fonetica este siluită de aceşti falsificatori
şi nu maiintrăm în amanunte, nu folosesc nimănui. Fals ordinar!
Un Bănişor apare şi în Jugoslavia
, în regiunea Kraziste-Vlasina(cf. Rosetti, IRL,432). Acolo are în jur: Crucita, Negrisor, Magura, Kormatura, Kornisor, Kornet, Taor, Rotunda, Durmitor,Cipitor, Visitor, Romania, Vlasi şi alte zeci de nume ce sunt româneşti, deci aparţin limbii adamice.
În Cehoslovacia
: Banauti Tn fostul cqmitat Zeplin, Banova în Trencin, Banreve în fostul comitat Corner. Si, tot Tn contexttoponimicromanesc, precum: Albul, Arsita, Bradul, Brustura, Balta, Cerbana,Gaura, Corbul etc...Urcăm
în Polonia
, cu: Bannica, atestat în 1549, ca şi cel din Hunedoara, Banicka, ca si Banica din 1563, unde ŞtefanMetes aminteşte
112 sate românesti
, în regiunea Sambor 97, în Przemyeal 72, în Belz 25, în Halici 17 şi alte 6 în regiunileSandecz şi Lubaczeo. Nu mai vorbim de cele nord-carpatice. După N.Drăganu, atestările încep din 1210,
Maghiarizarea şi bulgarizarea vlahilor
Să vedem
sudul Ungariei
. Numele sunt maghiarizate literal, dar sunt cele romaneşti, ca şi cel de la frontiera austro-iugoslavă. Cu slavii lucrurile sunt clare după 888, când se introduce în biserici ritul slavon. Până atunci era latina de bază. Înlocuirea latinei cu slavona o aflăm din mărturiile lui Paisie, la anul 1150, în Carst-venik de la Buda, unde citim:
„Părintele Teofilact a invitat pe împăratuI Asan ca să treacă în Valahia, să o cucerească şi să o cureţe de eresul rornan, care atunci stăpânea în ea. Asan s-a dus şi a supus ambele Vlahii sub stăpânirea sa şi a silit pe vlahi,care pană atunci citeau în limba latină, să lase mărturisirea romană şi să nu mai citească în limba latina, ci înlimba bulgară şi s-a poruncit ca aceluia care va citi în latină să i se taie limba şi de atunci vlahii au început a citi bulgăreşte..."
(RTO.593).După Ioan Bogdan, documentele ungureşti nu vorbesc de voievozii români decât de la jumătatea secolului al Xlll-lea încoace (p.106)...Voievodatul s-a împrumutat într-o epocă cu mult mai veche şi aceasta trebuie să o punem
înainte de venirea ungurilor
, între sec VI-IX (ibid.176).Dar, cum
slavii nu au state până în sec.VII
, Samo (623-678), Uniunea celor 7 triburi (sec.VII), Slovenia (în 630),Macedonia (în 658), este clar că nu poate fi vorba de un împrumut de la slavi.Mai mult, conducătorii bulgarilor se numeau hani, nicidecum bani, voievozi, ori la noi hanatul nu este cunoscut. Cea maitârzie menţiune a banului este din 1478, când Rayn wayvoda în Caransebeş era şi viceban al Severinului (Bogdan, p. 172).
Ban - un prinţ din sudul Franţei...
Vom mai derula câteva date certe. Astfel în anul 1335, curteanul Dionisie este
,,magister şi banus de Zeurino"
(p.t69); în1241, în cronica persanului Fadl Allah Raşid-od-Din sunt amintite luptele lui Ordu (conducatorul hoardei din timpul invazieitătare), care, trecând prin
ţara Ilaut (Oltului)
a întâlnit pe Bezeren-ban şi l-a bătut. În 1240, întâlnim pe Luca bano deScevrin, în 1233 aveam
„princoipe militiae paganorum nomice Osul”
, în Banatul timişan (RTO.261). Mai sunt atestaţi banulSimion din Bistriţa-Năsăud, căruia Andrei al III-lea, rege ungar, îi confiscă moşia de la Saploc (Onomastica,111). ÎnMonografia, almanah al Crişanei, Aurel Tripon arăta că, între 1201-1205 şi anterior, aici găsim pristalzi şi bani româneşti,voivozi ca Pavel voievod, pe vodă conte Sobozlon, satul cneazului (Villa Kenezii, MAC, 17). Încă în anul 1261, Voievodatul Transilvaniei avea în frunte pe banul IRNERIUS (DIRI, I, 112 etc.). În sec.XIII, banatele devinvoievodate. Limba are şi
femininul de Bana
, care e toponim şi în Ungaria şi în sud, la aromâni. Or, aromânii nu au suferitnici o influenţă maghiară, iar slavii imigrează în sec.VI-VII în Peninsula Balcanică.
Cuvântul are o arie largă, înprovensală, în sudul Franţei
, cu sensuri de
: proclamation, tyrannie, convocation, amende, peine
etc, ce în maghiară sausarbo-croată, nici nu există.
În franceză are şi sensul de prinţ
, apoi banal, al banului, caracter monosilabic al limbiinoastre.Dar erorile lingvistice au un lanţ mare. Şi, ce aveau avarii cu apusul Europei?
Sârbii vin în Balcani în sec. IX, din munţiiKos şi Durmitor
, iar centrul teritoriului sârbesc se afla pe valea Ibarului şi a Limului, pe cursul Moravei apusene, un
17


https://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/17-9fa6365b4c.png








adăpost natural, după care se extind.
În 1403, primesc de la unguri capitala lor, Oraşul Alb
, când recunoscsuzeranitatea maghiară, sub Ştefan Lazarevici. Sigur este vorba de
BELGRAD
.Cat de Bajan de la Ban, avar, nici nu poate fi vorba, pentru ca avarii erau conduşi de kagani, nu de bani... Or,
latinitateanoastră cu reverberaţii clare în apus este evidentă tuturor
. Dar Al.Graur îi crede ca venind din germanul Bana -interdicţie, dar aribanul dumişale are alte sensuri (proscriere, anatemă, interdicţie, vrajă, farmec etc.) În engleza înseamnăizgonire, anunţarea publică a unei căsătorii etc. Nicăieri prinţ. Şi în persană banul are sensul de păzitor, semantism apropiatde neolatine.De altfel,
efigia banului era imprimată pe monede, circulând în Banatul respectiv
, la fel cum ducatul, sau marca înmarcile germane, francul în Franţa etc. Într-un text din Nicolae Olahus se menţiona:
„Mai jos de podul lui Troian se aflăcetatea Severinului, împreună cu alte trei care depind de ea: Orşova, Peth, Mihald. Cârmuitorul lor se numea Ban(Banus)”
,
amintind mai jos şi termenul Bantum, Banat deci (Olahus, 128).Miron Costin menţionează:
„..mai sus de Muntenia, Tara Mehedinţului”.
Şi mai departe:
„Banul Mehedinţului are steag şi muzică ostăşească şi o pecetie deosebită în dependenţă de domnii munteni”
(Costin.l .23Q--231).
Prezenţa lor este în nord şi sudul Dunării
. Iată-le: Timişean, Severin,, Olteniei, Mehedinţilor, Craiovei, sârbesc devenitVoivodina, Banatul Bosniei, Rama (Hertegovina), Banatul Knin, de Ozora, de So, de Kucevo, de Macva etc.
Ungurii vin în Banat între 1002-1003, când era conducator Gyla (Gelu). Numele ungar al Banatului azi e Bansag, însemnâd ,,boierie”
, deci nu de Banat. În cronicile medievale forma era Banatus, nu Bansag.
Sârbii vin în Banat în sec.XV
. Numele sârbesc e Banat, nu Bansag, pentru ei.
Cehii şi slovacii vin, ca şi bulgarii, în sec. XVIII. După Pasarovitsvin şvabii. Toţi noii-veniţi numesc Banat, nu
Bantus
, demonstrând vitalitatea şi vechimea termenului românesc.
Maicurios e că forma ungurească Bantusi, e atestată abia în 1765. Pentru cine ştie maghiara e clar că putea fi Bansagi, dar niciodată Bantusi.
Şi în aceste teritorii, elementul românesc s-a bucurat de „
jus valahicum
” (în turcă „cerna'ât- Î'Eflakan").Cronicile vechi consemneaza pe romanul lacob Gârlişte, în 1487, că vine Ban al Bosniei, ceilalţi cnezi... începând cusec.XIII. Dar şi atunci mai erau consemnaţi, în hrisoavele vremii, banii: Lula, Luca (1233), Stefan (1243), Oslu (1254),Ponith (1266), loan (1238), Teodor, Mihail. Titlul de ban al Slavoniei dispare din acte în 1224, al Bosniei în 1251, alDalmaţiei în 1254. Din Transilvania Imerius, la 1261....
Şi în Franţa exista termenul Banat, păstrat până azi
în Departamentul Ariege, arondismentul Foix, cantonul Tarascon-sur-Ariege.
Deci, nici o legătură cu limba slavă sau maghiară
, pentru că mai apar Ban-de-sept, în departamentulVosgilor, ca şi Ban-sur-Mentre. Alt termen derivat e în franceză
Banlieu
(
espace d'une lieu autour d'une ville ou s'exercait le droit de ban
),
care aminteşte de Banlocul timişan
. În Grande Encyclopedie, termenul Banlieue pare descrisastfel: ,,
Des le XI siecle en rencontre dans les actes des mentions de ces territoires avoismantles villes
”.
Toate poveştile pornesc de la analize fabricate de autorii
de „sfârâiace"
precum Graur
, care crede că nu e românesc,că trebuia Ban latin să dea Bân. Bucuros de ispravă, crede ca a lichidat cuvantul din limbă. Cât de savant e în lingvistică, sevede clar fara ochelari de cal !...
Iorgu Iordan: ,,Românii sunt... bulgari! "
Dacă în scrierile lui Graur mai aflăm şi lucruri bune, adevărate, insul dovedind în general instrucţie solidă, copie a celeifranceze,
la Iorgu Iordan ignoranţa îsi dă mâna cu mitocănia zarzavagiului bulgar.
El, poate nici nu ştie că bulgarii(b<v) sunt din fire Volgari şi bulgari.Ne vom referi la opera sa de „maturitate” numită: „Dicţionar al numelor de familie româneşti”, căreia grafic nu i se poatereproşa nimic. „Carte de mare interes pentru „toţi romanii” (Editura Ştiintifică şi Encidopedică -Buc.1983), unde scrieDomnia Sa înca din introducers „Cred că lucrarea de faţa are o anumită importanţă, în primul rând prin bogăţia numelor înregistrate”. E vorba de
33.500 de nume
culese „din tot felul de izvoare”. Unde, formal, numele româneşti ar fi cam
51,72%
dar, mai amănunţit, se va ajunge numai la
3,67%
, iar fără derivatele lor, la
2,33%.Ce vrea să spună indirect acest ,,savant" de tarabă? Că limba română nu este creaţia noastră...
Dacă avem învedere că limba romana vorbesc cam
30 de milioane
din ţară şi din afara ţării, constatăm că e doar o listă cu nume defamilie. Lucrarea conţine
o bibliografie anacronică, depăşita de mult
(Studii, II.p.7; Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şicelorlalte ţinuturi alipite, de C.Martinovici şi N.Istrati; Cluj 1921; Andras Kereny-Die personnamen von Dazien, Budapesta,1941 etc.). Lipsesc izvoare mai autentice, precum Coriolan Suciu - Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol I si II(Buc.1968); Fontes historiae daco-romanae, 4 vol, de Emilian Popescu, Inscripţiile din sec. IV-XIII descoperite în Romania"(Buc.1967); „Inscripţiile Scytiei Minor”, în mai multe volume, ca şi „Histria” de V.Pârvan etc.El mai scrie, tot în introducere: „... interesul cel mai mare pentru lucrarea de faţă îl prezintă, cum am mai spus, numeleautohtone. Şi aceasta pentru că sistemul lor stă la baza celor româneşti, sau, mai precis spus, a continuat să se aplice de la început până astăzi fără intrerupere” (p.10). Aminteşte pe Decebal. În rest, numele autohtone sunt, juxapuse străirie şi numai sunt autohtone.Să evidenţiem ignoranţa respectivului limbist:•
Besea
, zice el, din bulgarul
Besju
. De ce, e vorba de populaţia
besică, de origine tracă
? Limba lor era cea de
a patralimba de cult din Imperiul Bizantin
. Cum se ştie, în secolele IV-VII,
slujba la locurile sfinte se oficia şi în besică
, alaturide greacă, latină si siriacă, la
mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai, construită de valahi aduşi aici de către Iustinian în536,
deşi se ştie că renumitul împărat era de fel din Mehedinţi, adus aici de către unchiul său Iustin. Sau academicianulnostru nabar n-are? În plus, inscripţii din Moesia Inferior vorbesc de Bessis din 163 e.n.
•Bria
, de la
brei
, numele unei plante. Dar şi toponimul Briesti, cf. şi grecului Brie, pronunţat Vrie în mod frecvent. Pentru că
bria
apare şi în nume de locuri compuse, precum Mesembria, Selambria, Calabria, etc. În care semnincaţia este de
,,cetate".
La noi apare la 1494, în Moldova la 1429, sub numele Brievici.

18


https://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/18-18e8384012.png

[latan.elena]

•Buzata
, scrie el, ar putea fi bulgarul
Buzata
. Numai că buză este nume românesc, ca şi albanezul buze (aromân - budza,meglenoromân - buza). Bulgarul buza „obraz” derivă clar din obrazu, zice el. Numai că nu există în bulgară...
•Daca
, din bg.
daka
. Dacu, din bg.
dako
. Ar fi hipocorostica lui Iordan sau David. Nici o aluzie la daci sau la daca, armanaţională. Numai că
Dacus şi Daca
apar înaintea venirii slavilor pe aici. Deci, zbarci, Iordane...•
Daia
, slav
Daja
. Ce facem, domnule Iordan, cu Daia, sat în Harghita, pe unde bulgarii n-au călcat, ca şi în Mureş, Ilfov,Sibiu, Daia româna ALBA?? Ce facem cu împăratul roman
Maximus DAIA
, născut în
Dacia Ripensis
, nepotul de soră allui
Galarius Maximus
, a cărui mamă
Romula-Reşca
, arată originea în Dobrosloveni-Olt? Dar se numea şi
Daia şi Daca
...•
Gata, gata
- alt bulgăresc.(p.215). Aş,
nici nu există în bulgară
! Este în albaneză
„gat”
, în toscană „gatuaj” , ceea cetrebuia ştiut...
•Leparg
, zici mata - bulgar
Leparov
. Numai că apare demult în iraca
Lipara
, nume de oraş, insulă şi arhipelag în MareaTireniană. La noi şi schitul
Lipăreşti
, atestat în sec.XVIII, ca şi satul muntean din 1545.
Românii lui... Homer •Lisandru
, variantă a lui Alexandru. Perfect. Cu afereza lui „a” precum şi derivatul Sandru cu sincoparea silabei Li.
Aparetot în Iliada
. Uite pasajul homeric:
„Ajax sări la troieni, cu arma trânti pe Doriotos, fiul din flori al lui Priam, apoi nimeri pePandokos şi pe
LISANDRU
”
(C.X\, v.483).
Alexandru era numele purtat de Paris, fiul lui Priam, originea lui frigianăfiind acceptată de speciatişti
.
•Maria,
nume biblic numai că
la noi aparedin sec.II, înainte de Edictul de la Milano din 313, deci înaintea Vulgateitraduse de Ieronim (între 395-405) în latina clasică
.
•Scheau
, „bulgar” ? Fals din două motive. Se presupune ca ar deriva din latinul sclavul, care nu poate însemna nicidecumbulgar. Apoi ce facem cu
porţile scheene, care alături de cele dardane, apar in Iliada
? Noi aven schei în Bârgău,Braşov, Iaşi, Târgovişte, Suceava. Ce facem cu Schei atestat în Moldova ca sat în 1445, Schee (1616), Scheiani (1448),Scheia (1502) etc. Dar cu Scheii Braşovului, în Ardeal, amintiţi la 1559? Dar acesta, într-o ignoranţă desăvârşită, a vrut să-ifacă pe conaţionalii săi bulgari culţii Europei!... Pâna şi
Troia
, ar veni de la
Troja
, iar Veza stă la baza lui Vezina, cel careapare la Tapae, locul doi după rege, etc. Mai mult, Papa ar veni din
ap
(ungar) ce ar însemna tata, leneş! Numai ca eatestat din sec. II etc.
•Arma
, din bg.
Arma
. Ce facem, însa, cu ,,Eneida": Arma virumque canno"...
•Asia
, din bg.
Asja
, zice Iordan. Ce facem cu textul din
„Iliada"
:
„Gemu, dar şi-n coapse isbindu-se
Asiu
hirtacianul...)".
•La Iorgu Iordan,
Aurel si Aureliu
sunt neologisme. Numai că
Aurelus
apare în inscripţiile dacice
din sec. II
, deci nicivorba de cuvinte slave...•Cel mare, traducerea ungurescului
Nagy
, zicea dumnealui. Numai că
Nagy
, adjectiv, corect înseamna mare, nu Cel mare.La fel Kis, cel mic, ba scris cu ortografie germana,
Kisch
(p. 109).
,,Moldovenii - bulgari asimilaţi” !?Incolo, numai minuni, în sens de trăznăi, pe care le fac cei necrescuţi la minte
. Iată câteva: Făgăraş - Fogoras, Marin,Marina, din bg., rus, ucr. Dar ce facem cu
Marinus
, atestat încă din 97 e.n.?
Nichita, Pacea, Paul
. Stop. Zice că tot una cuPavel. Chix! Ce facem cu
Paulin
de Nolla, cu,toponimul
Paulimandra
din Balcani (553-555)?
Timar
(
iu
) - unguresc, dar cefacem cu
râul
din nordul
Italiei
atestat de Virgiliu în Eneida?
Peste tot, aburi de ignorant...
Chiar, dle. Iordan, mai existaţi?Eu am dat examene cu unul numit
Mitu Grossu
, care nu avea nici capacitatea. Iorgu Iordan ce studii o fi avut?...
Unde bate şmecheria lui Iordan? În subminarea unităţii statului naţional roman
, şi iată cum. Pentru el ,,escu" nu există în Ardeal. El rupe Ardealul de contextul romănesc (tot cu
erdelu
o ţine gângavul în percepere), deci, fiii lui Ion nu se puteaunumi Ionescu. El scrie:
„Exemple de acestfel, pentru
escu
n-am întâlnit şi cred că nici nu există... pot părea aproape...absurde"(
p.17). Mai departe susţine:
„autorităţile de pe vremuri, din regiunile, de peste munţi, suprimau această finală când înregistrau numele româneşti”
(??). Ce spui Franţ? N-ai auzit de maghiarizarea numelor româneşti?! Şi de ce nu te uiţi într-ocarte de telefoane, acolo te saturi de Popeşti şi Ionesti, lucru simplu ? Ori, dacă tot ne plimbăm prin lume, de ce nu ai cititlista de pierderi ale fostului Imperiu dualist, ca şi dintre iobagii sec XVIII? Aveai şi anul naşterii şi numele Aldescu, Avramezcu, etc. până la Ztanenezku, Vakarezku, etc. Mai are el ceva strâmb şi cu„eanu”. Şi cu sufixul oltean ,,oi”, zice el, neaflat în Moldova şi Muntenia. Fals ordinar. Când nu mai are ce zice, o dă pe„slavona bisericească, bulgară”. Ciocul mic, farseur ordinar! Chiar n-ai auzit de: „Hogy magyarositsuk a vezetek neveket”(Cum să maghiarizăm numele de familie). Poate, atunci, noi românii, pe ce te-am plătit?Dar să vedem ce perle mai lansează ,,expertul". Iata alta, fără echivoc.„O situatie asemănătoare în ce priveşte antroponimia devenită cu timpul românească (înainte ce-o fi fost?, întreb eu - TD) întâlnim în Oltenia şi Muntenia, cu deosebire în regiunea de şes a lor. Aici avem de a face cu nume bulgăreşti, mai rar sârbeşti, care se explică prin simpla vecinatate a românilor cu populaţia de limba slavă. Trecerile dintr-o parte în cealaltă ateritoriului scăldat de apele Dunării datează, cu unele întreruperi, încă din epoca romana (p. 15). Întocmai ca şi în nordulMoldovei, şi aici
populaţia asimilată cu timpul de către romani
şi-a păstrat, în parte, limba maternă. E vorba de bulgari şide câteva judeţe munteneşti": (Ce spui, lordane?! - n.T.D.)
Un cititor atent ţi deprins să mediteze în legătură cu lectura areimpresia că asistă la procesul de asimilare a populaţiei străine la origine. Deoarece, am făcut din fugă un fel de comparaţieîntre nordul Moldovei şi sudul Munteniei, mi se pare logic să relev ceea ce un cititor temeinic n-ar avea nevoie să afle de lamine, că foştii ucraineni din judeţele de odinioară Dorohoi, Botoşani, Fălticeni, şi Iaşi, nu s-au gandit, cel puţin aşa apare dininformaţiile care te dau uneori, că părintii lor sau bunicii au vorbit altă limbă, pe care au uitat-o strămoşii lor
” (p. 15).(
Închipuiţi-vă, repetăm, că Institutul de Lingvistică al Academiei Române poartă numele acestui (efectiv) duşman aiRomâniei!!!...)


19







Iordan nu dă nici o explicaţie, scrie: bulgar, rus, ceh, polon, unguresc etc., cu nici un argument, drept pentru care nici nu maimerită vreun comentariu. Gogoriţe pe care orice alogen le împrăştie, simple gogoşi de tufă... Mă întreb, de ce nu ne-ambotezat copiii Asparuh, Tervei, Kormesi, Sevar, Tetet, Toktu, Krum...Ormutag???
Cele zise bulgăreşti sunt de-alenoastre, curate. Aici este numai o demonstraţie de iresponsabilitate ştiinţifică, o politizare absurdă
.
,,Eminescu - nume turcesc" !?!
Eu mai amintesc doar ultima mizerie. El scrie focos:
,,Ardealul, în sens larg (cu includere şi a Banatului) prezintă şi el uninteres deosebit din punct de vedere antroponomic. Aci condiţiile de viaţa au fost altele decât cele pe care le-am urmarit mai sus, unde m-am referit la cele două principate ale României vechi. În consecinţă,
şi numele de familie prezintă unele particularităţi absente dincoace de Carpaţi...
"
şi vorbeşte de ,,porecle" ce au la bază graiuri diferite etc.
Deci, una ar fiArdealul, alta Ţara Românească şi Moldova. Dar, cică şi în România Veche avem... mari influenţe bulgăreşti,ucrainene etc.
Oare acest savant de carton n-o fi auzit de
„A magyar nyelv torteneti etimologikai szotara”
în 3 volume?
Afirmaţia căArdealul a depins de Ungaria vreme îndelungată e falsă
. In 1526, Ungaria devine paşalâc turcesc, iar Transilvaniaprincipat autonom. În 1688 e ocupată de Austria şi încorporată statului dualist. Nu mai dăm nici un citat stupid, ci concluzia:
,,În afara poreclelor, numele de familie româneşti sunt de origine greacă şi slavă.”
(p.16).
In altă parte scrie că numele lui Eminescu e ,,turcesc".
Halal, aferim!, ai urmaşi şi pe aici, pe unul Moise, care facelingvistică în piată, cu zarzavagiii! Eheu, fugaces Postume, postume...
Romanii - ,,slavizati" de... evreiAlexandru Rosetti
(de origine iudaică) a fost în cultura noastră un factor de progres, şi una peste alta, cu toate erorilespecifice epocii, a răspandit un aer de bonomie bine calculată; stirpea boierească nu s-a desminţit. Impătimit de adevăr,analist desăvârşit, contestabil uneori, aura lui este reală, benefică. L-am cunoscut personal cu ocazia examenului de statdin 1962, când semnătura Domniei-sale m-a denumit profesor de istorie şi limba românească, meserie pe care n-am dorit-oniciodată. Eu eram din fire un posibil matematician, dublat de parfumul poeziei de care am rămas lipit.Bineînţeles că
şi el a dat gir originei slave, ca venind din limba avară, cuvantului nostru fundamental de ,,BAN". Dar altfel, nu putea mişca în compania lui Alexandru Graur şi Iorgu Iordan
(toţi de origine iudaică, ne învăţau limbaromână), despre care am vorbit anterior.
În ştiinţă nu exista politeţe
, altfel gândind progresul ar fi fost imposibil. Drept pentru care, la adapostul câtorva decenii, ebine să spunem deschis şi umbrele care-i marchează erorile, care-i umbresc meritul.E vorba de “caprovarzismul” specific unei epoci dictatoriale în care
ştiinţa devenise servitoarea politicii.
La şcoala deliteratură de la Şosea, despre Stalin şi problemele lingvisticii i-am auzit pe
Coteanu şi Finuta Leibovici
(toţi de origineiudaică, ne învăţau limba română) iniţial, pentru ca în bibliografie sa aflu şi o broşură sub titlul
“Influenţa limbilor slavemeridionale asupra limbii romaneşti (sec. VI-XII)”,
ed. Acad.1954, pe care o regăseam şi la Cluj, unde acad.
EmilPetrovici
(toţi de origine iudaică, ne învăţau limba română) oficia alături de Ion Pătruţ agonia lingvisticii noastre. Isonul eraţinut de Zdrenghea şi Romulus Todoran & Co. cu „dovezi” ce puneau la index pe Cantemir, Haşdeu, Eminescu dupăschema lui Cihak. Pentru cei care-i ascultaseră pe Călinescu şi Vianu, semnele de întrebare persistau, deveneau recul înfata modei devastatoare a culturii noastre naţionale.
„Învăţăturile din iunie şi august 1950” erau lege. O sesiune (,,ştiinţifică” denumită) la Academie din 21-25 martie,urmată de cea din 2-4 iulie 1951, impunea bilingvismul slavo-român
, de care n-am scăpat definitiv nici azi. Lindinileacestora, şcolite la Moscova, au rezistat, şi alte insecte, şi azi, se dau drept albine truditoare în lingvistica de la noi... În fond,
schema falsă a etnogenezei noastre este intactă
.
După schema lui Cihak din 1879, din 5.765 cuvinte, 2.361 sunt slave, reprezentând 2/5 din lexic, faţă de numai 1.165cuvinte de origine latină, deci 1/5 din limba românească
. Teoria ,,circulatiei cuvintelor", genială, a lui Haşdeu a fosteludată, pentru că demonstra
că nu se pot face fraze din cuvinte exclusiv slave
, idee preluată exagerat de Şcoala Ardeleană, bine intenţionată, dar tezistă. Celebrul dicţionar al lui Massim şi Laurian, din 1871, cuprindea şi cuvinte cuorigine îndoioasă. Teoria Stalinistă combatea pe N. Marr.
Stupid, dar concluzia lor era ca limba este preponderent slavă, cu gramatică latină!...,,Bulgara - liantul dintre româna şi maghiară" !?
Teoria încrucişării limbilor balcanice cu preponderenţă bulgara este, într-o exprimare eufemistică, naivă, departe de adevar.Deci, caracterul balcanic al limbii noastre devine dogmă, decenii întregi. Se trece cu vederea că
Justinian era oltean dinMehedinţi
, iar binefacerile sale pentru ţara natală - uitate deliberat. Intrî în joc venedi (d = t, veniţi), deci slavii de pe Vistula,Sclavinii si Antii. Rosetti reia cuvantul schiau, ca însemnând bulgar, eroare ce consolideaza aberaţia lui Iordan.Mai aberant,
slavii, care erau toleraţi, devin ,,învingători”,fără a se spune unde şi pe cine au învins. Dar Derjavincoboară pe slavi înainte de sec.V şi Ţara Romanească e denumită, chipurile, ,,ţara slavilor”
(cf.TeofilaktosSimokattes, Jurecek etc.). Astfel, în incertitudine,
suntem mutaţi în sudul Dunării, nicăieri, ca să redevenim iartă ţarade baştină majoritari, adevărat miracol
. Nordul Dunării era... ţara nimanui.
Petrovici
mai spune că formarea s-a făcut de-a lungul cursului inferior al Dunării, de la vărsarea Tisei şi pâna la mare, unde stăpanirea Romei a durat circa 600 ani. Daciide aici, spun ei, erau puţini şi neimportanti...Pentru argeşeni eroarea este evidentă. Se consideră denumiri slave Slanic, Glâmbocel, Racoviata, Bratia, Rancaciov,Cârcinov, ce vorbeau bulgara... Se consideră ipotetică existenţa românilor în Moldova şi Ardeal din sec. XII. Numai că
laGlâmbocul din Vale, de langă Bascov, o cru-ce străveche vorbeşte despre satul Piteşti, deci de mii de ani
.

20

[latan.elena]

Cand prof. Ilie Bărbulescu arăta că
influenţe parţiale slave pot fi numai după sec. X
, e combatut. Se susţine aberant căslavii au fost pe aici cuceritori. Aberaţiile se ţin lanţ, iar logica este deficitară,
pentru că politica înlocuieşte ştiinta cuneruşinarea specifică hoardelor asiatice
. Eludând Karst-Venik, ei vor ca
noi, singurul popor născut creştin din lume
,să luăm de la ei termeni fundamentali din religie, ca şi să fi copiat forma statală a lor...Ei vorbesc despre Boris şi Simion ca mijlocitori ai ortodoxiei noastre.Numai că
Menumorut
pe care ei îl cred slav, e un cuvânt comun
NUME+MOTRU
, similar cu
NUME+DSEU
-
Dumnezeu
,
iar casta Motru era prima atestată în inscripţii
. Cea mai veche inscriptie a lor, din
943
, din satul Mircea Vodă, spune altceva.Miklosich, Miletic, P.Skok, Berstein, merg mai departe şi
exclud total pe români din nordul Dunării. Apoi alt miracol,„populaţia majoritara slavă” este ,,romanizata”.
De cine? Cum? Cand? Nimic clar. Beznă babilonica...Se mai spunedespre influenta greacă asupra bulgarei; în fonetică, vorbe, nimic clar.Bulgarii vin în Balcani şi întemeiaza statul în 679, iar expansiunea lor ar începe din 802, când hanul Krum, apoi Ormutag şiBoris vor cuprinde şi Banatul şi Ardealul pană la Tisa. Relaţia cu sârbo-croata este forţată şi nu ţine de ştiinţă, cât de politicalor expansionistă, distructivă. Se uita de Vasile al ll-lea BULGAROHTONUL.
Le rămane numele, iar apoi iau nume pure româneşti ale vlahilor oprimaţi
. Se mai susţine că bulgară a fost liantuldintre daco-romana şi maghiara! Românii erau inculţi, după părerea lor.,. Aberaţiile cu Crăciun, colinda, Rusalii, Troian, suntabsurde. Se mai spune că slavii dau şi lecţii de cultura românilor: cobila, grindei, plug, rariţă, cormană etc. ar fi cuvinteslave, de provenienţă bulgară. Aici, Rosetti capituleaza total în fata lui Iordan.
Simple iordane...Legile universale ale limbii romane
N-aş dori, în nici un caz, cu toată simpatia pe care o mărturisesc, să arat că Eminescu îi considera ,,cu nas subţire". Aşaeste. El ştia dincotro bate vântul epocii. Dar, cum Constantin şi Metodiu, fraţi din Tesalonic, spune legenda, traduseserăEvangheliile, iar Constantin inventase alfabetul glagolitic, cel cirilic venind mai târziu în Bulgaria, centrele devin Ohrida şiPreslav, cu multe modificări, spune Rosetti. Destul ca sa se concluda că vechea slavă bisericească ar fi limba bisericiiortodoxe slave şi românesti.Incursul în fonetică e derutant, ambiguu slavofil. Incursiunea în sintaxa merge pe aceeaşi schemă, eronată total. Lavocabular, pe criteriul cronologic, erorile sunt mai flagrante. Inutil de repetat. Mă întreb, cum n-a observat că
BOIERULavea boi, iar OIERUL oi
??De fapt,
două legi sunt românesti şi universale: simetria ad/ba, ca şi relaţia consonantică surd/sonor.
Se vede caoperaţia Babel nu este încă clară lingviştilor noştri. Şi, poate, nici nu avea cum să fie, de vreme ce abia acum am cititscrierea hieratică. Vom insista deci,
pe prefixe si sufixe, care, în afara regulilor de pronuntare, separa limba unica decele 72 de graiuri.Pocind cuvintele noastre, Rosetti le declara străine
. Evident: Ne, PO; PRE; PRO; RAS; ZA, sunt cu citate trunchiate. Caşi sufixele: ac, aci, alnic, an, ante, ar, as, ca, mci, eala, ean, elnie, enie, et, ic, ici, ina, is, iste, ita, iv, nic, og, us... falseprobleme veştejite de scrierea hieratică. Şi în Onomastică, ca şi în Topomastică, acelaşi fals procedeu, prin care se va„demonstra" pnoritatea slavilor şi dispariţia autohtonilor.
CANTEMIR, în ,,Metafisica" sa, a dat cheia scrierii hieratice, ignorată de Rosetti
. În încheierea nefericitului opuscul,nedeosebind codurile de limba vorbită, scrie dezinvolt:
„Limba romană este urmaşa limbii romanizate a populaţiilor dunărene, care a suferit o putemică influenţă a limbilor slave meridionale”
. Sertarele istorice sunt convertite într-un amalgamdin care cititorul obişnuit, ameţit de teoria lui Stalin, nu mai pricepe nimic. Nici nu îl vom lăsa în boii lui şi vom vorbi desprerelaţia cu graiul maghiar.
Academia Româna... de la Budapesta?!
De altfel,
limba lor este bine denumită ungară, nu maghiară
. În 1963, apărea cartea lui Barczi Geza („A maghiar nyelveletraiza”), în care susţine că ungurii n-au împrumutat din limba romaneasca decât cel mult
8 cuvinte
, cu caracter regional,de care n-aveau nevoie. Iată, deci, cum
cercul denigrării este bine concentrat de către denigratori. Chipurile, ei suntsuperiori, nedisimulând dispreţul şi ocara la adresa localnicilor.

Aceşti semisălbatici asiatici fără ţară şi limbă auluat la monosilabele lor urlate, de oriunde, dar nu de la romani
...Un alt autor,
Bledi Geza
, e de parere că vreo 600 de cuvinte romaneşti au intrat în lexicul maghiar. Lucrarea se chema
„Influenţele limbii române asupra celei maghiare”
şi a apărut şi în
,,Limba Română”,
revista de la noi. Culmea,
nimeni nu i-a acordat nici o importanţă
şi cele 600 de cuvinte sunt „unguresti” în toate dicţionarele şi statisticilede la noi...Profesorul
Isac Mocanu
, ardelean de bună credinţă, plurilingvist, va trimite un studiu temeinic Institutului de lingvistică, dar răspunsul lui
Petrovici
este prompt: lucrarea nu are nici un merit. Mocanu demonstra că
mai mult de 600 de cuvinte suntromâneşti, nu maghiare
. Pentru că el întreba pe „expertii” de la noi, de ce nu se ocupă de transferul din româna înmaghiara... Cum, de ce? Să strice schema lui Cihak ?! Şi argumentele nu ar fi lipsit. Un alt autor maghiar, anume
AlexissGy,
vorbind despre Cihak, scrie ca numărul de 580 de cuvinte maghiare este exagerat, reducând numărul lor la
349
.
D.Macrea
, alt venit pe val în lingvistică, validează pe Cihak. Se uita că
Dr. Cihak, fratele împricinatului ,,lingvist”, scriecă acesta nu ştia nici o limbă şi era un escroc
. Lumea tace, deşi lucrul e clar.
Limba reflectă cultura şi civilizatia unui popor, determină fiinţa sa etnică şi rolul în dezvoltarea sa socială, e actulde cetăţenie în marea comunitate a popoarelor.
Legea diferenţierilor promovează evoluţia întregii comunitaţi numitePOPOR.
Cosmopolitismul este duşmanul real.
Cunoştintele pot şi trebuie să fie multe şi cît mai multe. Aşa e determinatprogresul.De la cine au deprins agricultura şi meşteşugurile migratorii, dacă nu de la băştinaşi ? Fantezia nu ţine loc de ştiintă a limbii.
Hoardele puse pe jaf erau atrase de bogaţia vieţii materiale
, fapt evident.
Noi suntem singurul popor care n-a râvnitşi nici n-a cotropit alte teritorii străine.
E bine ştiută însa lupta pentru spaţiul strămoşesc, împotriva invadatorilor.


21








Potrivit DLRM avem circa 9.000 de cuvinte, iar cu cele omise cam
10.000
. Care alt popor mai are atâtea cuvinte? Analizamonosilabică şi structurală va lumina această coloană infinită a spiritualităţii noastre. Oi n-avem, brânză mâncam, asta estelozinca cotropitorilor, care judecă poporul după caciulă, cojoc şi opincile confecţionate de industria populară.
Dar, colaborarea cu duşmanii se cheamă trădare şi trebuie pedepsită ca atare, fără milă.
Oalele sparte trebuie plătite,chiar dacă respectivul „nu suportă puşcăria” şi e... ,,cult”. Năvălitorii aveau maximum 200 de cuvinte iar subterfugiul că le-ar fi completat cu cele latine este fals.
Hoarda era analfabetă - Ungaria - un stat tampon creat de Vatican
In istoria bizantină,
maghiarii
apar undeva
în Nordul Mării Negre, cu origine mongolă, cu viaţă parazitară.
Un alt autor maghiar, Ban Aladar, în „Origmea maghiarilor”, citează pe Ibn Rostah, care scrie:
„...ei (maghiarii)
locuiesc în corturi
...iarna se retrag langă rauri, unde pescuiesc şi unde trăiesc comod. Ei stăpânesc pe toţi vecinii, pe care îi obligă la sarcini grele şi îi tratează ca pe nişte prizonieri, apoi îi târăsc la Kerci, localitate de langă mare... unde ei vând prizonierii şi cumpără stofe greceşti şi alte mărfuri”
.Un alt autor bizantin, Profirogenetos, fiul împăratului Leon cel Mare şi Înţelept, referindu-se la aceeaşi fază a istoriei acesteihoarde mongole, scrie:,
„Viaţa lor era cea a nomazilor de stepă”.
Călugărul catolic Iulianus descoperă în anul 1236 o fracţiune importantă a poporului maghiar şi scrie despre ei astfel:
„...trăiau ca animalele sălbatice, nu lucrau pamântul, mâncau came de cal şi de lup şi altele de acest fel, beau lapte deiapă şi sânge”.
Hoarda este bătută de Besseni şi ruptă în două. O parte se retrage în Asia, cealaltă se opreşte în Carpaţii Păduroşi dinzona Ungariei, după care ocupă cotul Tisei, o zona de mlaştini şi balţi, unde caii găseau planta coada calului. Aici egermenele viitorului stat maghiar.
Statul este creat de catolici împotriva ortodoxiei noastre, un stat tampon. De fapt, eiau fost aduşi de bizantini, iniţial, împotriva Apusului catolic, fac incursiuni devastatoare până la Roma şi, plătiţidublu, devin catolici.
Hoarda de manevra...
Bessenii erau Basarabenii (Arabia bessenilor)
cu confuziile de rigoare ale lingvistilor, deşi
Ara
însemnă
ţinut
, iar
avius-a-um drum
; deci
fără drum
, din lipsă de piatră, lipsa drumurilor aratandu-i numele. Cum cealalaltă era... pe nisip.In timp, civilizarea hoardei are amprentă germană, de netăgăduit. Chiar în condiţiile maghiarizării forţate din Ardeal trebuiesă subliniem rolul preoţimii ortodoxe din Moldova şi Ţara Românească, stavilă în calea tendinţelor de desnaţionalizare, aleimperiului catolic cosmopolit.
Progresul lor se referă la ultimele veacuri, Evul Mediu apusean fiind cunoscut ca unadevărat viespar, în care primatul era al forţei şi al sălbăticiei.
Este cunoscut dispreţul lor faţăde cultura apuseană.
Curs practic pentru ,,academicieni de carton"
De fapt, observăm lipsa de pregătire lingvistică generală la cei care emană, în numele Academiei, anume, regulile generatede transfer ale cuvantului dintr-o limba în alta.1.
Nici un cuvant nu trece dintr-o limbă în alta decât din necesitate.
Noţiunea e însoţită de cuvânt, numele ei primar.Dacă în limba noastră perioadă s-a folosit cuvântul maghiar gozos (ghezeş), acesta a disparut când a apărut cuvântulromanesc tren. Sputnicul este sputnic.2.
Trecerea unui cuvant în altă limbă
se face numai printr-o arie de contact dintre două limbi,
prin convieţuire îndelungată în timp.
În contextul noii limbi, poate lua şi alte sensuri, potrivit fonetismului limbii adoptive.3.
Transferul e compromis, dacă se modifică cuvintele,
lucru curent în lingvistica maghiară.4.
Cuvintele maghiare nu pot apărea în Ţara Românească şi Moldova, dacă nu sunt curente în Ardeal.
Şi exempleaberante suntdestule, precum „alean” pe care DLRM îl probozesc din maghiarul „elen”, sau Bacău...5.
Nu se poate considera transfer numai o parte din cuvant
, ci trebuie studiată întreaga familie a cuvântului respectiv.6.
Analiza structurală a cuvintelor dezvăluie originea lor
. Acest lucru se cunoaşte prin monosilabele, purtătoare de sens.7.Oricât de multe cuvinte ar împrumuta o limbă din alta, ea nu-şi schimbă caracterul său particular, distinctiv, structural.
Dindouă limbi diferite nu apare una simbiotică, ci una învinge
.Necunoaştere sau neaplicarea legilor de mai sus duce la fals. Aparent paradoxal,
denigratorii de ieri sunt şi azi la modă.
Cum am mai scris,
limba românească este o protolatină arhaică şi populară, limba lui Adam si Eva.
Intervenţiile zişilor intelectuali în lexic s-au dovedit a fi cuvinte parazitare, de care limba s-a curăţat, fiind organism viu. Lavremea sa, Eminescu a vorbit clar despre aceste aspecte ignorate la noi, cu bună stiinţă, dar cu
rea credinţă
. Dindicţionarul lui Şăineanu, au fost omise o serie de cuvinte vechi, arhaice, în mod neiustificat (iată numai câteva: amăruţă,aret, băgău, bobuşor, boldiş, bonzar, borhan, botoşi, braneţ, buflea, butori, butaciu, brânişor etc.). De ce lipsesc numele de jocuri, precum calabreaza, haţegana, trei-păzeste etc., dar apare jocul maghiar boricza, pe care nu-l aflam nici îndicţionarele maghiare?
Latina arhaică nu are nimic de-a face cu Roma
. Iată un exemplu clar, cuvantut maghiar ernyo, venit din arnieu, nu dincuvântul latin araneum, pentru că apărea atunci aranyeum. „Kep” vine din ,,chip”' şi nu din tipus, ca şi elegans, tigris etc.Fără biserica catolică, maghiarii n-ar fi supravietuit. Nu putem purta manuşi în ştiinta. Şi mai e ceva destul de important. Eisunt minoritari în propria lor ţară.Să revenim la
broşura ,,caprovarzistă” a lui Rosetti.
Spun eu noutăţi? Deloc. Numai că, în bibliografia cercetată dedistinsul academician, lipsesc multe cărţi care l-ar fi îndrumat spre adevăr. Aristotel nu putea lipsi, vorbind despre cuvânt şiimportanţa sensului primar. Or, dumnealui scrie clar: „Cuvantul este arbitrar, aceeaşi noţiune poartă nume diferite în diferitelimbi: romaneşte casă, franceză maison, rus dom (Introducere în Fonetica, 1967, pag.100).Presupunerile despre accent, vocale, diftongi, triftongi
nu au o explicaţie ştiinţifică
, ci bănuieli de care se îndoieste oricevorbitor, fie şi neşcolit. La consoane, alte scheme prefabricate în creuzeta Turnului Babel, care şi azi e practicat de tot felul


22

[latan.elena]

de creatori de bezicuri stupide.
El mai scrie ca maghiarii găsesc în Ardeal o toponimie a unei populaţii slavo-române,cu conducători slavi...
Numai că chiar cuvântul Ardeal apare din epoca bronzului, când nu auzise nimeni de maghiari şi slavi. E vorba de
inelul dela CELEI, care aparţinea Banului BOB
. Quod erat demonstrandum.
Capitolul IV - ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ - UN FALS GROSOLANDesnaţionalizare prin... romanizare
Teoriile în uz privind limba şi istoria naţională sunt copii ale unor autori străini, în care interesele politice ale acestora auprioritate deplină. În esenţă,
urmăresc subminarea statului naţional unitar roman. Un popor fără limbă nu are istorie,nici drepturi depline asupra teritoriului pe care-l stăpâneşte. Limba determină însăşi naţionalitatea.
Iată cât de actuală este observaţia lui
Aaron Florian
, rostită în 1843 la Academia Mihăileană (,,Profesiune de credinţă”,Bucuresti, 1982, p. 127):
„
Începutul ce ai este necunoscut, numele ce porti nu este al tău, nici pământul pe care locuieşti;soarta ta aşa a fost, ca să fii tot cum eşti; leapăda-te de începutul tău, schimbă-ţi numele sau primeşte pe acesta pe care ţi-l dau eu, ridică-te şi du-te din pământul pe care-l locuieşti, că nu este al tău, şi nu mai munci în zadar, căci tu nu poţi fi mai bine decat eşti! Şi într-adevar
, toate aceste cuvinte ni s-au zis de către străini: începutul ni s-a tăgăduit, numele ni s-a prefăcut, drepturile ni s-au călcat în picioare
, numai pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii noastre, numai pentru că n-amavut pe ce să ne întemeiem şi să ne apărăm drepturile”.
S-a creat axioma că latinitatea limbii noastre ar avea drept bază pierderea limbii dacilor de dragul culturiisuperioare a romanilor
. Analfabetii noştri şi-au uitat limba lor multimilenara fascinaţi de scandarea latinei clasice,
pe careşi-ar fi însuşit-o într-un timp record, pe care nici savanţii de azi nu l-ar putea egala
.Neavând şcoli în care să înveţe
au deprins-o oral pe genunchii soldatilor veniţi din întregul imperiu roman, adevăratmiracol
- pentru ca apoi ei înşişi să devină propagandiştii codului latin, devenind populate romanizata, fără etnie în câtevageneraţii, deci rupându-se de tot ce era cultură şi civilizaţie autohtonă,
pentru ca apoi să mai uite două treimi din limbape care o învăţaseră fulgerător
, de dragul monosilabelor urlate ale migratorilor.
Alogenii ne învaţa... limba română !Făcând o statistică a explicaţiei etimologice din dicţionarele în uz, procentele sunt uluitoare...
Cu alte cuvinte,strămoşii noştri erau mult mai înapoiaţi, nu numai faţă de Roma, dar şi faţa de hoardelor migratoare care, în schimbul jafului, ne blagoslovesc cu cuvinte fundamentale! Ca să fie completă batjocura, baştinasii nu se pot despărţi de romani, îsipărăsesc ţara, rătăcesc un mileniu pe undeva prin Balcani, pentru a reveni abia în secolul XIII, să redevină majoritari peneobservate în străvechea lor patrie, după o incalificabilă blendăreala de nomazi.
Între timp, hoardele migratoarebotează ţara, munţi, ape, câmpii, devenind băştinaşi cu drepturi depline istorice certificate de lingvişti. Astfel căurmaşii dacilor devin straini, toleranţi în propria ţara! Aceasta este, pe scurt, teoria imigraţionistă
, creată nu numaide către neprietenii declaraţi, dar şi cea mai cunoscută în mediul şcolar, mediu şi universitar.Elementul etnic dac ar fi dispărut cu totul, astfel că noi suntem dezmoşteniţi: o populaţie incertă, romanizată, contopită cuelemente slave, maghiare, turcesti etc.
Şi fantezia asta, uşor de combătut, ţine loc de etnogeneză a poporului român... În general, toata teoria este susţinută din umbră de către specialiştii în limbi, care se întrec să afle cât mai multecuvinte străine în lexicul românesc. Am observat că marea lor majoritate nu cunosc limba noastră şi nici n-ovorbesc în familie...
Ei o află în dicţionare şi, de aceea şubrezenia si ilogicul argumentelor puerile nu pot rezista oricaruicercetator imparţial.
Lingvistica românească - o batjocură naţională !
De observat că,
potrivit dicţionarelor în uz, din circa 10.000 de cuvinte, jumătate au origine necunoscută, numai cănu există în nici o alta limbă. De ce nu sunt româneşti? Păi, 5.000 de cuvinte, în comparaţie cu cele 200-300 cu careau venit migratorii, ar strica toate calculele batjocurii naţionale numită lingvistica românească ! Mai mult, din limbanoastră, migratorii n-au nici un cuvânt!
? Aşa aflăm din dicţionarele noastre...Este adevărat că limba românească este eminamente latină, dar nu de provenienţă romană, ci
o protolatină arhaică şipopulară
, denumită în fel şi chip,
protoariană, traca vedică dar cu valenlele certe ale limbii adamice, care coboară întimp până la stadiul copilăriei neamuiui omenesc,
prin valoarea pe care o au monosilabele în formarea cuvintelor. Estede altfel
singura limbă fonetică
. În ceea ce priveşte pretinsele împrumuturi din slavă, maghiară, turcă etc., la o analiză mai atentă, vom constata că, de fapt,cuvintele sunt
româneşti, luate de către popoarele migratoare respective.
Cercetând dicţionarele lor constatăm că nicinu există în limba respectiva, ba, mai mult specialiştii straini susţin originea româneasca a multor cuvinte, fapt ignorat de,,experţii” nostri! Referiri vom face la
dicţionarele maghiare
care sunt
mult mai exacte şi adevarate
în foarte multe cazuri în contrast cu cele de la noi...Este de reţinut observaţia lui
Sextil Puşcariu
: „Cu cât cercetările etimologice progresează la noi, cu atât ne convingem maimult de două lucruri. Mai întâi că elementele latine sunt mai multe în limba noastră decât se admitea în general pânăacuma, şi al doilea, că în cazuri când cuvintele româneşti se potrivesc ca înţeles şi formă cu cuvinte ale popoarelor împrejmuitoare, la ele obscure etimologiceşte,
noi am fost mai ales cei care le-am dat, decât cei care le-am primit”.
De fapt
studiile de la noi nu se ocupă de mult de daci. Toţi cei care au alte păreri sunt eliminaţi
, chiar dacă se numescHaşdeu sau Cantemir. Chiar populaţia romanizată nu mai interesează: a dispărut! Aşa a apărut
Ipoteza Bernştein
(Tot deorigine iudaică...) potrivit căreia în Muntenia, între sec. III-XIII, nici n-a existat populaţie romanică, ci numai slavi. Dacăadăugăm că toponimia este considerată de către specialişti de provenienţă slavă, ştiindu-se că primii ocupanţi botează


23




locurile, iată-ne străini în propria ţară! Mai mult: uneltele agricole, animalele şi peştii, inexistenţi la ei, sunt cuvinte de originestrăină.
Romanizarea - o teorie penibilă, dar oficială !
Oameni cu studii înalte consideră că primii pioneri ai lăudatei civilizaţii romane ar fi fost comercianţii, care ar fi generalizatromanizarea Dobrogei cu mult înainte de venirea lui Traian. Întrebarea este
de ce n-au făcut acelasşi lucru grecii,
cu mult înaintea lor, în aşa-zisele colonii greceşti? Grecii erau inferiori romanilor? Şi, de ce
toată influenţa turcă de secole nu adus la turcizarea Dobrogei?
Numai că
faimoşii colonişti veneau din Peninsula Balcanică sau din Asia Mică şi vorbeau dialecte ale limbii unicedin Spaţiul tracic
, componente ale protolatinei aparţinătoare Spaţiului Burebistian.
E greu de observat ca până azi sevorbeşte aceeaşi limbă românească pe acest spaţiu imens?!
O întrebare de bun simţ ar fi:
de ce nu s-a impusaceasta latină măcar în Roma
, ca să nu vorbim de întreaga Italie? Falsul teoriei pe care o girăim este grosolan şirăspunsul la îndemâna oricărui om cu judecată. Cum se ştie,
era interzisă scoaterea coloniştilor din Italia
, fiinddepopulată. Oricum,
nu ne puteau romaniza alogenii nelatini ! Numeric erau o infimă minoritate şi nu aveau cumvorbi latina clasică romană, folosită exclusiv în cancelarii şi în biserica pagană catolică.
Legionarii - câţi vor fi fost - postaţi în garnizoane, păstrau ordinea, se opuneau răscoalelor şi nu se ocupau cu şcolarizareabăştinaşilor; negustorii învaţă şi ei câteva cuvinte ale localnicilor, ca să-şi poată continua afacerile.
Alţi factori inventaţi? Ciobanii în transhumanţă
. Numai că vorbăreţii specialiştilor nu prea au cu cine vorbi în afaraturmelor şi animalelor sălbatice.Şi, de ce n-am compara iluzia romanizării Daciei între 106 - 271 e.n. cu realitatea tristă din Basarabia, care, între 1812-1918, cunoaşte, atât sub ţarism, cât şi sub comunism, cea mai grea teroare: deportări, obligativitatea limbii ruse în şcoli,falsificarea istoriei şi a zisei limbi moldoveneşti etc., fapte cunoscute, şi să constatăm că, în afara unor influenţe în lexic, nuau putut nicicum modifica structura latină a gramaticii, nici lexicul majoritar românesc.
Se compară ce se fabulează despreromâni cu ce fac ruşiji?Oare, jefuitorii romani şi-au propus vreodată schimbarea limbii?
De ce măcar în Italia nu au făcut acest lucru? Dar înnordul Africii, Asia Mica, Malta etc., de ce nu s-a petrecut nimic deosebit în acest sens?
Pentru că e pură fantasmagorietoata teoria.
In Ardeal, maghiarizarea forţată a reuşit numai prin unitaţie cu Roma, doar parţial, deşi cunoaştem metodelehoardelor, de la huni la hortyşti!Ipoteza romanizării prezintă şi alte obiecţii serioase. Să presupunem că ea s-ar fi petrecut în ,,teritoriul ocupat vremelnic”,care nu reprezenta decât o parte a Daciei.
Cum a cuprins Spaţiul Burebistian?
Lingviştii pretind că răspunsul estesimplu:
,,prin extinderi masive de populaţie şi prin emigranţi”
... Aici,
fantezia depăşeşte orice limită
! Nu se cunoaşte oarelupta neîntreruptăa a dacilor liberi, care deţineau trei sferturi din ţară? Oare, ,,populatia romanizata" devine o masa deagitatori, părăsindu-şi ocupaţiile pentru propaganda în folosul Romei? Copilării ! Nu aveau altă treabă? Erau misionari? Dince trăiau? Se mai scapă din vedere că ne aflăm în perioada migraţiei popoarelor, de confruntare permanentă, cândlocalnicii n-aveau timp de propagandă împotriva propriului popor! Si despre ce expansiune a limbii poate fi vorba, cândlimba se învaţă în familie?
Ridicolul unor asemenea explicaţii sfidează orice logică!...Pretenţii teritoriale prin falsa lingvistica
Romaniştii îşi mai bazează teoria lor şi pe inscripţiile din Dacia, acuzând imposibilitatea traducerii lor prin nepriceperea celor care le-au scris. Aurul şi piatra erau la dispoziţia analfabeţilor ?! Iar numărul lor mare - repetăm,
peste 90%
- arată că
Daciaera centrul întregii antichităţi, cu mult înainte de fundarea Romei. Scrisul începe la Tărtăria cu mai mult de unmileniu înainte de scrierea sumeriană...Ipoteza oficializată
ar mai fi că limba noastră are la origine latina romana, care a suferit, în contact cu limbile slave,influenţe profunde, devenite componente fundamentale. Naşterea ei s-ar fi datorat stăpânirii romane asupra unor triburi cares-au romanizat, perioadă în care ar fi dispărut elementul etnic daco-get, urmând ca formarea sa definitivă să se petreacă înurma unei convieţuiri de secole cu elementele slave.Excluzând deliberat permanenţa autohtonilor,
teoria subtilă duce la ruperea strămoşilor daco-geţi de urmaşii lor direcţi: românii.
Iată substratul antiromânesc al acestei faimoase teorii: înlocuirea termenului de daco-get sau străromanprin vagul ,,populaţie romanizată”, care aduce pe tapet necesitatea altei teorii „a continuităţii”, necerută nimănui pe glob, şicare, în fond, ţine pe loc cercetarea adevarată de mai bine de un secol.
De ce această nouă diversiune? Ca să se legitimeze apariţia statelor la toţi vecinii migratori
, noi fiind ultimii, veniţi denu se ştie unde, ca să copiem modelul lor, ori să preluăm forme de organizare din Bizanţ, prin intermediul lor. Astfel, nord-dunarenii ar fi o populaţie romanizată, la care se adaugă slavii romanizaţi. Deşi diferenţierea dacilor din masa tracilor esteclară, fie şi numai din textele clasice rămase, ai noştri caută cu elan o limbă tracă (niciodată pe a geţilor!) despre carefiecare scrie ce vrea. În fond, limba dacilor poate fi de orice fel, numai latină, nu! Aici e miezul problemei, pentru că s-ar exclude faimoasa romanizare,
iar dacă s-ar dovedi că vorbim aceeaşi limbă de mii de ani ar dispărea şi faimoasaproblemă a continuităţii. Atunci s-ar observa că latina clasică este o creaţie târzie, un cod de cult şi cancelarie,necum vorbită vreodată.,,Limba românească e muma ceii lătineşti"
O metodă curentă antiromanească este
falsul prin omisiune
. Nu ne spune nimic despre cei care au o altă părere. Aflăm învreo carte părerea lui Petru Maior? Iat-o:
„... De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii lătineşti, adecă a ceii corecte. Totuşi, dacă vom vrea a grăi oblu, limba românească e muma limbii ceii lătineşti"
(„Ist. pentru începutul Românilor în Dacia”, Pesta,. 1812, p.316). Sau, în aceeaşi ordine de idei, a lui
Constantin


24

[latan.elena]

Cantacuzino-Stolnicul
:
„Iară Dachii, prea marea lor limba osebită având, cum o lepădară aşa de tot şi doară aromanilor, aceasta nu se poate socoti nici a crede”.
Acest adevăr de bun simţ a apărut într-o carte editată la Lyon, încădin 1667. Să nu fie cunoscută „specialiştilor” noştri?!Nu e vorba de necunoaştere, ci de tăcere deliberată. Iata şi părerea unui străin de neamul nostru, care nu poate fi acuzatde partizanat:
„Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi, s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, ca ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi şi, dacă nu m-aş teme sădau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste, aş zice că ea este cea mai nouă din toate, sau cel puţin esteaceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească înadevăr se trage din acest grai, iar celalalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai”

(D'Hauterive,Memoriu asupra vechei şi actualei stări a Moldovei, Ed. Acad. 1902, p. 255-257).Bine înţeles, era vorba de limba română, unitară în cele trei ţări.
Ungurii nu s-au romanizat în 1.000 ani!...
Ca şi iluzoria slavă veche,
latina romana fără Biserica Catolică n-ar fi supravieţuit
. Dialectele triburilor italice şi-aupăstrat până azi particularităţi clare, dovadă ca nici aici romanizarea nu are un suport real. In ceea ce prtveşte
limbaromânească
, trebuie să ne obişnuim cu
existenta ei străveche din limba unică adamică, aparţinând bazei din care s-au diversificat dialectele locale latinofone prezente în Italia, Spania, Portugalia, Franţa,
prin arhaismul sau protolatin.Este vorba despre
latina populară (vulgară)
despre care Pisani face si următoarele precizări:
„Unitatea limbii latine vulgare este admisă astăzi ca o dogmă...ea s-a menţinut atâta timp cât puterea centrală aavut posibilitatea să impună o limbă comună întregului imperiu, adică pană la sfârşitul veacului al IV-lea pentru imperiul de apus şi veacului-al Vl-lea pentru provinciile orientate”.
Latina era accesibilă celor instruiţi în şcoli. Latina n-a fost niciodată accesibilă poporului de rând,
care vorbea
graiuri barbare dispreţuite de oficialitate, limbă diferenţiată în graiuri locale, după provincii, care se emancipează întimp, devenmd limbi naţionale în zilele noastre. Ele nu au un fond roman
, ca şi cele din Italia şi limba românească.Pentru că fenomenul de sinteză invocat între limbile locale şi cea romană, dacă ar fi fost real, ar fi dus la apariţia de limbineolatine şi în Egipt, Malta, Asia Mică, etc., unde n-a rămas nici o urmă de la latinizare, ori romanizare...
In Ungaria, latina medievală a fost un mileniu limba universală a regatului. Latina se folosea exclusiv în şcoli,administraţie, biserică, ştiinţa etc. A apărut o noua limba latino-maghiară? Nicidecum. Limba maghiară şi-a împrumutat cuvintele din limbile populaţiei băştinaşe
, păstrându-şi caracteristicile iniţiale. Ea a ieşit la lumină abia însecolul al XlX-lea, devenind limba oficială literară a statului ungar.
Romanizarea-nedorită chiar de... romani
Pirone din Udine (1871) arăta că
„limbile romane, aşa cum apar ele în mărturiile scrise din evul de mijloc, nu derivădin limba latină (romană, nn.) nici pe calea filiaţiunii, nici pe calea corupţiunii, ci ele ni se prezintă doar ca oredeşteptare a dialectelor vulgare ce se vorbeau încă înainte.Deci, limba latină ajunsese a o constitui într-olimbă nobilă. Aceste dialecte vulgare au rămas obscure tot timpul când limba latină a fost întrebuinţată în scris şi ca limbă de instrucţiune în şcoli. Îndată însă ce şcolile au încetat şi limba nobilă s-a pierdut în mijlocul barbariei,dialectele vulgare, care până atunci nu se puteau mişca, au fost gata să ia locul limbii latine şi din momenteleacestea începe o nouă civilizaţiune în lumea romana”.
Surprinzător,
şi azi mirajul Romei ţine loc de ştiinţă
...Romanomania susţinută de o elită patriotardă e o naivitate care nu rezistă celei mai elementare critici obiective.Este interesant, însa, că mari lingvişti susţin cu totul altceva. Iată,
Carlo Tagliavini
se referă direct la chestiunea de faţă,scriind despre originile limbilor neolatine astfel: „Din punct de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine şă se reţină douălucruri:
noţiunea de romanitate a fost o noţiune esenţial politică, iar romanii nu şi-au propus niciodată o asimilareviolentă a populaţiilor supuse şi nu au încercat nicicând să-şi impună limba lor
”.Nici nu ar fi reuşit, chiar dacă ar fi dorit.
În spatele zisei simbioze se afla, de fapt, un război de 100 ani al, cărui final afost alungarea stăpanirii romane din Dacia
.
,,Vaporizarea" dacilor - visul vecinilor
Ocupându-se de cea de a doua componentă a limbii noastre prin slavii romanizaţi,
se acreditează ideea periculoasă astăpanirii spaţiului nord-dunărean de către slavi înca din secolul al IV-lea, în timp ce românii ar fi apărut abia însecolul al Xll-lea!
În sprijinul panslavismului se aduce pretinsa dovadă a toponimiei slave de la noi. Dacă ar fi reală s-ar demonstra că slavii au fost primii ocupanţi - ceea ce se şi susţine - şi că românii ar fi sosit aici abia după ce slavii ar fi stabilit întreaga toponimie. Numele topice, odată stabilite, nu se mai pot schimba. „Oraşul Stalin” pentru localnici a rămas totBraşov!O întrebare elementară ar fi:
dacă nu era nimeni pe aici, cine i-a romanizat pe slavi, cine i-a desnaţionalizat?
Niştecete de nomazi, ciobani, puteau desnaţionaliza o populatie sedentară de slavi care se înrădăcinase aici de 6 secole?
Totule un fals ordinar!
În tot spaţiual Burebistian, Slovacia a fost singura zonă unde, numeric superior, a învins elementul slav. Ar trebui subliniată superficialitatea cu care ni se dau explicaţii lingvistice...„Printre vechile denumiri de râuri, din teritoriul nord-dunarean, câfeva sunt socotite trace: fonetismul formei actuateromâneşti al unora din ele denotă însă că ele au fost transmise populaţiilor de limba română de către slavi, care, la rândullor, le-au împrumutat de la vechile populatii locale nord dunărene".. .etc.


25

[latan.elena]

Ce frumos, ce poetic,
ce antiromânesc! Nu oricine scrie ca Al. Rosetti
, în Istoria Limbii, vol.11, p. 62! Deci, casaţie.
,,Cea mai înaltă autoritate academică, universitară”
etc. Asta învăţăm!Deci, numele topic a fost preluat de la ,,populatii nord-dunărene", transmis slavilor sau maghiarilor, de la care l-am preluatnoi. Dar, cine erau acele populatii? Nu cumva, dacii? Sau popoare migratoare incerte care au fost trecut pe aici? Aici,
antiromânismul îşi dă mâna cu absurdul
. Iată, din nou, ruptura dintre daci şi români.
Este esenţa întregii teorii:dacii s-au vaporizat, ungurii şi slavii au botezat ţara, devin băştinaşi iar românii toleraţi...Ro.mâni – „oamenii Soarelui” (Fiii Luminii)
Şi pentru ca lucrurile să se complice după dispariţia din scripte a daco-ge|ilor, după un mileniu apar vlahii. Alte teorii. Esteadevărat că românii s-au numit în chip şi fel. La noi se acceptă ca valah este un termen generalizat în Evul Mediu,denumind pe români. Cât despre termenul de romani, apare chipurile abia în sec al XlX-lea. Aşa să fie? Analiza monosilabelor arată
cuvântul Români compus din Ro+mâni: ro=simbolul solar, rotund, întreg, închinători aiSoarelui, reprezentat în toate religiile cu simbolul R.
A doua parte a cuvântului
mâni
- duce încă în perioada vedică,atunci când aceşti
mani, descendenţi ai lui Manu, primul legiuitor, erau consideraţi oameni întregi, drepţi. Diferenţadintre romani şi români e mult discutata ..căciulă". Numai în limba noastră literară cuprinde temarul A,â,ă.
Uşor deobservat că
avem ă şi î, onomatopeile râsului şi plânsului. Căciula arată şi că la noi e şi iarna. Ceea ce Italia nu are.
Să învăţam limba noastră!...
EU.RO.PA = Eu, Soarele, Tată
Adâncindu-se analiza monosilabelor se ajunge la adevaruri nebănuite.
Chiar numele continentului nostru EU.RO.PA,arată cine a botezat lumea.
(se ştie: EU, ca şi RO, iar PA=tată!). Numele de
VLAHIA apare în BIBLIE drept HAVILA(EDEN).
.. anagramat. Era şi acesta un procedeu de diversificare a limbilor (BISANTUL - ISTANBUL; MANOLIS - SOLIMAN; AHIM - MIHAI etc.) În epoca romană, actuala Germanie era împărţită în
West fellah şi Ost fellah
. Egiptenii se numeau
felahi
. Iată, deci, cine erau de fapt băştinaşii denumiti astfel... Se mai ştie că erau
închinatori zeului Soarelui
, iar cuvântul
ALB
apare sub forma
BAL
, zeul suprem, despre care cuvintele româneşti
bălan, bălai
, ca derivate,
denumesc rasa albă,căreia aparţin dacii
. Aşa sunt descrisi în mărturiile scrise rămase din antichitate. Poetul OVIDIU aminteşte că
romanii îinumeau pe daci ,,Plavi", pentru culoarea blondă a părului lor.
Termenul latin
flavus-a-um, auriu, bălan, prinpalatalizarea lui „v” a devenit Flahus, şi specializat VLAHUS.Bal.ac/Val.ac - rasa albă din ,,Ţara Zeilor"
Mai sus arătam ca
închinătorii lui BAL considerau albul expresie a curăţeniei şi desăvârşirii, drept atribute ale zeuluisuprem
. În cartea sa ,,Marii Inţiaţi", vorbind de rasa alba, Edouard Schure notează:
„Această rasă urma să inventezecultui Soarelui şi al focului sacru şi să aducă în lume nostalgia cerului”
. Erau numiţi Hiperboreeni, despre carevorbeşte şi mitologia greacă.Se cunoaşte destul de bine cum
BAL.ac
devine
VAL.ac.
Prin trecerea lui
B în V
., fenomen curent. Dacii se mai numeau
ACI şi AVI
. În „Cronografia" lui Ioannes Mahales (cca 491-578) gasim o referire la
regina BOA
, care domnea peste huniisabiri, după dezmembrarea imperiului lui Atila, aliată cu
Justinian
,
văduva unui rege VLAH
.
În secolul V, înainte deapariţia slavilor în Balcani, aflăm toponimul VLAHERNE
, ceea ce arată neadevărul că slavii ne-ar fi numit vlahi.
Misterul Get este de nepătruns datorită întunericului care acopera limba. Izvoarele cele mai interesante suntpăstrate în cărţile sfinte ale brahmanismului.
Cele 4 Vede, textele liturgice care le însoţesc, dar mai cu seamă acelespeculaţii cu caracter teofilosofic numite
„Upanişade”
sunt de folos pentru cercetătorii tineri, ca şi epopeile cu caracter popular
Maha-Bharata si Ramayana
.In India, limba vedică era demult uitată, şi, ceea ce este notabil, numele zeităţilor principale nu au lăsat nici o urmă. Înschimb,
toponimele din nordul Moldovei şi Ardealului păstrează până azi numele zeilor vedici
, aşa cumdemonstrează
Nicolae Miulescu în cartea sa ,,Dacia, Ţara Zeilor”
, ridicând semne de întrebare privind patria de origine acelor care, cu turmele lor, au ajuns de au cucerit India. Este vorba, desigur, despre
INDIA PONTICĂ, aflata în nordul MăriiNegre
, despre care izvoarele tac.,,Este un fapt cunoscut (spune Louis Jacolliot în ,,L'Olympe Brahmanique", ed, 1981, p.3) ca
Atharva - Veda, scrisă într-osanscrită primitivă, aproape monosilabică, nu mai era înţeleasă deja în vremea lui Manu de către brahmaciari sau elevi în teologie şi că în aceea vreme, păstrându-i formele arhaice, a fost transcrisă de Sunasepa într-o san scritămai modernă, sanscrita Vedelor”.
Brahmani sau... blahmani ?!
Unde a fost, deci, locul în care acei
MANII
,
stăpâni ai creaţiei
, au trăit,.cărora li se mai spunea şi
Prajapati
?In urmă cu două secole, răspunsul nu putea fi dat.
Descoperirea sanscrită a reprezentat o mare cucerire a lingvisticii
:specialiştii şi-au dat seama că nu au de-a face numai cu o nouă
limbă care se înscria în familia celor cateva idiomurivorbite pe pământul Europei, dar că, în noua limba descoperită, fiecare dintre cele europene îşi

găseau reflectatemulte din elementele de fond ale lor
şi că toate acestea aşterneau peste fondul lingvistic european o reţea de legăturinecunoscute şi nebănuite. Pentru un timp s-a crezut într-o limbă mama, într-o limbă din care cele europene ar fi luatnaştere, apoi diverse teorii care s-au anulat reciproc.


26






Cercetand cu atenţie literatura sanscrită, oamenii de ştiinţă au reuşit să determine prezenţa a
două ,,momente" despiritualitate în lumea celor pe care îi numim arieni
. Primul este momentiul
VEDIC
, cel de-al doilea momentul
BRAHMANIC
, iar între ele, cu o lungă şi frământata perioada de tranziţie, epoca
UPANIŞADISTĂ
.Deosebite aproape total unul de celalălt, cele două momente - care, de fapt, înseamnă prezenţa întinsă peste multe mileniia două diferite feluri de a întelege şi de a gândi, sunt prinse între ele printr-o ţesătură de legături, stabilite cu multă priceperede preoţimea brahmană, între ce a fost şi ceea ce ar fi dorit să fie. Cunoscători fără pereche ai sufletului omenesc şi stărilor sociale de atunci,
preoţii brahmani au ţesut o retea încalcită de credinţe noi
(în raport cu cele din perioada vedică),retea care se dezvolta pe textele ,,brahmana". Întreaga cădere a înaltelor înţelesuri vedice se oglindeşte în contrastul dintreaceste texte pline de imprecaţii şi blesteme şi frumuseţea imnurilor din RIG-VEDA.
Cert este că odată cu aceste imnuri o religie unică exista.Societatea arienilor cuceritori ai Indiei era bine organizată iar casta militară (Kşatrya) cu atat mai mult
.Cartea lui Miulescu aduce cercetarea într-un nou stadiu prin dovezile pe care le prezintă, demonstrând ca
leagănulneamului de oameni numiţi Carpato-arieni vedici s-a aflat în interiorul lanţului carpatic,
cuprinzând întregul bazinhidrografic al Dunării. Că
între SOMEŞ şi SIRET
, cu greutate
în zona RODNA/DORNA
,
Rarău şi zona Dej/Satu Mare
, s-aaflat unul dintre principalele centre de dezvoltare a spiritualităţii vedice. Că
SOMEŞUL
, cu întreaga sa albie, a rămas înamintirea celor plecaţi să cucerească India, ca
un loc sfânt
, descris în upanişade.
Toponimia someşeană oglindeştelumea zeităţilor vedice de cult lunar. Cheia de deslegare a limbii vedice este limba populara veche a neamuluinostru românesc.Capitolul V - LIMBA ROMÂNEASCĂ = LIMBA ADAMICĂ
“Nici o cercetare omenească nu se poate numi cu adevărat ştiinţă, dacă nu este dovedită prin demonstraţii matematice, pentru că Universul ascunde sub aparenţele sale o realitate matematică".
Leonardo da Vinci„Istoria - invadată de mişei şi trădători”Două componente fundamentale ale cunoaşterii au rămas în afara conceptului de ştiinţă: lingvistica şi istoria.
Minunat început am avut prin corifeii în fruntea cărora se situează Fr. Bopp, W.Jones, E. Burnout, savanti ai secolului XIX,epoca în care lingvistica nu fusese invadată de „simpatizanti” mai la început, mai târziu de ataţia „înfeudati” fie unor interesepolitice, fie unor josnice interese băneşti. Acelasi lucru îl observa în istorie Vasile Pârvan:
„Istoria a fost invadată de cei mişei, cei trădători, care au fost poftiţi alături, ba mai sus decat cei curaţi, cei drepţi
, o amară preţuire pe arginţi pentru sângele vărsat în lupte... Şi zarafii cântăresc în talgere: aurul rasăritului, focul Carpaţilor, grâul Dunării, codrii munţilor. Călcarea cuvântului dat e astăzi lege. Înînăuntrul ţării nu vezi decât necinste, căţărare desperată către locurile cele mai de sus, goană după avere, murdărire atuturor numelor curate de luptători, fără frică împotriva răului”.
Rezultatul căderii de mai târziu a acestor discipline, caracterizată prin interesul unor explicări apriorice, a fost dezastruospentru adevăratul scop al ştiinţei, care este şi va rămane cunoaşterea adevărului. Din teoretizarea unor neadevăruri cetrebuiau impuse pentru a constitui argumente - în istorie şi limbă - s-a născut un haos în care fiecare poate renunţa la oricecriterii logice aparţinătoare ştiinţei, poate face afirmatii lipsite de temei sporind confuzia.Un exemplu concludent se poate scoate din
filologia occidentală, care, lucrând în interesul Romei catolice, a încercatsă facă din limbile celtice şi cele celto-germane limbi latine
, mergând până la totala eliminare a elementului celto-galicdin franceză, celto-germanic din limbile germano-saxone, celto-iberic din portugheză şi spaniolă etc.Cat priveşte cele întâmplate în Europa de mijloc şi mai ales în zona balcanică, exagerarile au fost şi mai lipsite de decenţacerută de morala ştiinţifică.
Pentru a se sustine tendinta de expansiune de la Petrograd
(în perioada comunistă, centruls-a mutat la Moscova)
s-a născocit aşa numitul slavism
, de care, sau în jurul căruia, se aliniau popoarele balcanice, labaza cărora se afla, în realitate, elementul scitic, pe care slaviştii au încercat să-l desfiinţeze cu desăvârşire, ca şi cumacest mare neam ar fi fost şters de pe faţa pământului de o putere cerească, sau înghiţit de ,,rusalce". Limba noastră ar fi,după propagandiştii panslavismului, împestriţată cu elemente slavone,
lingvistica profesată la noi fiind la discreţiadenigratorilor de neam ş1 limbă.Dacii din... Grecia şi India vedicăPremiza că limba românească ar fi o neolatină oarecare este falsă şi păgubitoare.
Trebuie studiată în compoziţiachimică a cuvintelor sale (are peste 150.000), de la valoarea stabilă a monosilabelor, termenii săi fiind aparţinători limbiiprimare. Aşa cum am văzut,
limba vedică a avut iniţial un caracter monosilabic, relaţia sa cu limba românească fiind directă în cazul toponimelor şi hidronimelor analizate şi, interesant, în această filiaţie intră şi greaca veche
. Între primii zece întelepti, eel de at şaptelea
PRAJAPATI
este
PRACETAS
sau
DAKSA
. Într-o legătura înserata în CARTEA LEGILOR LUI MANU (cartea IX-a.art. 128)citim:„În acest timp, pe vremuri,
PrajapatiDAKSA
, chiar el, destină pe cele cincizeci de fiice ale sale scopului acesta, pentru a-i face fiii care să-i înmulţeascăneamul”.„El dădu (din cele 50 de fete) 10 lui Dharma, 13 lui Kazyapa şi 27 lui Soma, regele brahmanilor şi al buruienilor de leac,cadorisindu-i cu găteli din cele mai minunate pentru plăcerea sa.
Legenda este ,,preluată” în mitologia greacă
, numai că erau fiicele regelui DANAOS din Argos, măritate cu fiii lui Agyptos, fratele său. Cum oracolul prezisese uciderea lui Danaos de către un nepot, din dorinţa regelui, fetele îşi ucidbărbaţii în noaptea nunţii. Dar Dypermnestra îl cruţă pe Lycaios, care îşi ucide socrul, împlinind oracolul...


27

[latan.elena]

Filiaţia este evidentă
. Am citat legenda vedică pentru a sublinia că
numele ţării, DACIA, era stravechi şi nu o denumiredată de romani
, cum se spune, spre diferenţă de geţi, cum îi numeau grecii (eroarea este comună în dictipnare şi studii despecialitate).Implicaţiile acestei puneri în valoare a toponimiei ţării noastre prin descoperirea strânsei legături care există între ea şireligia vedică, între ea şi atâtea feluri de manifestare a lumii vedice, sunt multe şi nebănuit de interesante. Şi asta nu numaipentru noi, dar şi pentru istoria arianismului din toate timpurile şi de pretutindeni, istorie care până azi a rămas ascunsă îndosul unui întuneric de nepătruns. Se poate astfel stabili între evenimentele istorice, o logică înlănţuire şi neîntreruptă con-tinuitate. Istoria neamuiui nostru în special se va face înteleasă. Acel ruşinos semn de întrebare pe care unii pretinşi oameni de ştiinta îl puseseră asupra existenţei neîntrerupte a acestuineam pe aceste locuri nu va mai însemna decât o ruşine pe obrazul ştiintei.
Limba adamică - o limbă onomatopeică
Pentru a da un răspuns convingător,
va trebui să împingem căutările până la începuturile formării limbii
, a acelei limbicare, după cum vom arăta, stă la baza tuturor limbilor ce se numesc ,,neolatine". Când a fost acest început? Şi unde s-a închegat el ca arie geografică?
Prima caracteristică a limbii de început, creaţie omenească, se va regasi în pronunţatul său caracter onomatopeic.
Termenii acelui început de limbă se referă la noţiuni dintre cele care au fost primar cucerite, precumdenumirea manifestărilor naturii, ce reuşea să impresioneze în mod deosebit pe cel ce trăia în mijlocul lor. Tunetul,zgomotul ploii, fâşaitul ierbii şi al frunzelor, susurul şi gâlgâitul apelor în scurgere, manifestările audibile ale unor animalepericuloase, sau necesare vieţii şi altele asemenea au constituit primele elemente de limbă cucerite de omul european. Şitoate acestea au fost puse în slujba intercomunicării. La început au fost cele mai uşor însuşite, mai uşor înţelese, mai uşor de rostit. Şi acesta a fost caracterul primar specific limbii de început a populaţiei europene. Imitând sunetele specifice emisede anumite păsări le-au şi botezat (cucu, pitpalacul, pupăza etc.). Îndeletnicirea principală era cea de vânător şi pescar în căutarea hranei. Începutul de limba a fost supus unui procescontinuu de erodare şi însuşire de noi termeni prin contactul dintre grupurile de vânători, care explica
bogăţia de sinonimecaracteristică limbilor europene şi în special acelor zone de latitudine medie a continentului
.
Şi, spunem că înlimbile europene de astăzi există un fond comun de cuvinte rămas din acele vremuri, adică de atunci când procesul deindividualizare - atât al popoarelor, cât şi al limbilor - nu-şi făcuse apariţia.Identificarea acestui fond de cuvinte nu este lesnicioasă, dar nici imposibil de realizat.
În afara onomatopeilor, numeleanimalelor de hrană sunt primele care fac parte din acest fond comun
. Bou, oaie, capră, cal, miel, ied, numele unor păsări, precum gască, curcă, raţă, gaină, nu sunt decât câteva dintre cele despre care vorbeam. Dacă aceste denumiri suntprodusele gândirii omului de după ultima glaciaţiune sau că ele sunt anterioare, nu putem şti, dar, pe noi ne interesează săstabilim cu ce bagaj de cunoştinţe lingvistice a intrat omul în epoca pe care o trăim. Şi, ne interesează în mod deosebit, întrucât pe această cale vom putea afla în ce măsură popoarele Europei sunt înrudite între ele şi care este aportul fiecăruiala dezvoltarea vieţii spirituale pe care lumea europeană şi-a pus amprenta.
Cum spiritualitatea unei lumi se oglindeştemai cu seamă în limba pe care o stăpâneşte, ne vom ocupa de acest aspect esenţial.Limba română - cerebrală şi primordialăVechimea limbii noastre este evidentă prin onomatopeile sale întreţesute organic în familii de cuvinte
(a foşni, asâsâi, a sforăi, a guiţa, a mârâi, a cotcodăci)
imitative, identice sunetelor din natură
, şi îmbracă înţelesul în structurimorfologice specifice. În acest mod, fie şi numai din exemplele de care dispunem, se poate face dovada că limba română
deţine formele cele mai autentice ale limbii europene primare
, limba care stă la baza tuturor celor considerate pânăacum arianice, indoeuropene, trace etc, oricum ar fi denumite. Autenticitatea acestei însuşiri priveşte existenţa rostirilor primare ale omului european, de la forme onomatopeiceneevaluate la modul de formare a cuvintelor prin apropieri de monosilabe cu sens clar, bogaţia de toate nuanţele şi cu toateformele de extensiune prin asocieri şi selecţie logică. Pe baza acestor materiale se constată şi se poate dovedi că
limbanoastră - în raport cu celelalte limbi europene - este o limbă ce are la baza formării sale cel mai mare procent decerebralitate.
Aceasta se verificăa prin felul gândit (niciodată întamplător) al marei majorităţi a termenilor rezultaţi prinalăturarea monosilabelor arhaice. Şi, astfel, după observaţia initială că stă la baza celor ,,reale neolatine”, ajungem laconcluzia că, de fapt,
limba românescă - aşa cum vom vedea prin scrierea hieratică - stă la baza tuturor limbilor numite arianice
. Acest adevăr rezultă şi din faptul că,
luată drept etalon, justifică toate înrudirile ce se constată întrelimbile derivate
, însuşiri care păstrează legăturile cele mai apropiate între elementele rezultate din nucleul de bază (celromâanesc) dar se depărtează între ele pe masură ce ariile geografice, prin spaţii separatoare între ele, sporesc.
Limba română - din India la Atlantic !!
Iată monosilaba primară
,,pi”
(pi.c - picătura, piciu, pici.or, pi.ez, pigment, pila, pi.ta, pisc etc) în înţeles de
mic
, dătermenilor conţinători de orice limbă înţeles apropiat de cel din care a derivat. Astfel, iată câteva cuvirate din ,,neolatine”.Franceze: pic, picoter, pignochez, pilon, pigment, pincer etc.Italiene: pica, pianto, pigolio, piluccare, pizzian etc.Latine: pica, pila pilum, pilus, pinso -are etc.Spaniole: pico, picada, pildora, pimienta etc;Populaţia vânătorească a păstrat, firesc, numele animalelor de hrană, ca şi pe cel al acelora de care se fereau:...booo...muuu...beee...prrr...ssăă...hârr. ..


28






imitaţii bou...vacă...berbec, capră...şarpe...harmăsar...Dar iată şi denumirea lor:
SanscritZendGrecItalicCeltLituanianTeutonSlavRomân esc
bo.goguo -bousbososogouchuokarovaboustaurastaorataurostaurus tortaura -tourtaur avi -oisovisoiavisewe -oaieasva -iposcaballoasposasua - -calInteresantă este şi filiaţia altor cuvinte vedice.
De la Ganaka rege, Kuning şi konig gerrnan, king în engleză: ganâ = mama,regăsit în grecul yune, goticul quine, engl. queen, slavul quena. În fine, de la
dama = casă
, domus, demos, domu, daimh...
În vedică,
dava = bărbat
.
vi.dava=văduvă
. Având în vedere înţelesul românesc din cuvintele :vi.aţa, vi.ţel, vi.king, vi.ta etccare înseamnă „fără”, spre diferenta de IVI, deci Vi.dava=fără bărbat, iata cuvintele păstrate în alte limbi: veuve (francez),vidua (latin), vodova (slav), viduvo (gotic), widewu (prusian vecni), foadvha (celt). Monosilaba ve=a ţese, în vieo (latin), wab(german), weave (englez), iar siv = a coase, în suo (latin), suija (got), siwa (englez), siur (grecanian), Xas.suo (grec).Lucrarea pământului este denumită la noi
a ara
. În Vedo-sanscrită:
ar
, grec-
aroun
, latin –
aro arare
, german -
ararr
, slav -
arati
, lituanian -
arti
. În sanscrită câmp cultivat -
arga
; grec -
agres
; latin -
ager
, gotic -
akra
; româneşte -
ogor
.Cuvantul
plug
, străvechi ca şi cel numit plug.uşor, pentru că trece prin zapada(!) cum poate fi atribuit fondului slav, numaipentru că au şi ei cuvântul „plugu”? Dar atunci, cum explicăm englezul
plough
, ca şi germanul
Pflu'g
? Ce contact au avutslavii cu englezii? Pe când
legiunile dacilor din Britania sunt binecunoscute
...La fel, cum poate fi slav
,,gâsca”
, cand în engleză se cheama goose, în germană
Gans
, şi în bulgară... gâsca? Ce aveaubulgarii cu englezii?Credem că
particula denumind noţiunea de carne a fost ,,ca".
Monosilabele primare onomatopeice plus aceastăparticulă, au dat numele animalelor bune de mancat. Astfel:Va.ca; ca.pra; ca.târ; ca.mila; ca.l. Chiar azi nu spunem carnede bou, ci de vacă!
Toate cuvintele din fondul străvechi vedic, prezente în limba noastră, ca şi în limbile numite ,,indo-europene”trebuie regândite, fiind creaţia carpato-istrienilor
, necum aparţinatoare fondului slav, maghiar, turc, etc.
Franceza - de la ,,moult" la ,,beaucoup"...Menţinerea unor forme structurale asemenea în doua limbi înrudite dovedeşte o legătură de masă între popoarelepăstrătoare. La fel, devierea unor forme dovedeşte o rupere, o derivare, purtătoare a formei primare de către ungrup răzleţit indiferent pe ce cale.
Acest din urmă fapt mai arată că grupul razleţit s-a aşezat în mijlocul unor băştinasi care formau o masa suficientă pentru a-i influenţa pe noii veniţi. Cuvântul românesc
mierlă
se păstrează în francezul
merle
, şi în latinul
merula
,
dovadă că înfranceza veche (d'oc) era pe înţeles. Dar chiar cuvantul românesc
mult
era scris
„moult”
(ou=u) înlocuit apoi cu
beaucoup(frumoasă lovitură !)
, însemnând acelaşi lucru. Şi-a păstrat întelesul şi cuvântui nostru
„râie”
- absent în latină,comparabil cu francezul
,,raie" (brazde)
şi italianul „
ronga”
pentru că în limba turcă cuvantul
,,raia"
să derive tot din râie,
denumind brazda, şantul cu care se însemnau hotarele raialelor
.Deseori, o simplă monosilabă ridica probleme dificile. Aşa pornind de la cuvantul
potecă
,
considerat bulgar din„pateca”,vatrebui să facem o cale lungă, avand în vedere şi faptul că această radacina
,,pot”
este considerat un primitiv de originenecunoscută (V. Şăineanu, cuv. potaie) dar, Michel Breal îl asimilează cu grecul
posis
, -
potis
=stăpân; numai că în sanscrită
pati-
s înseamnă tot stăpân. Şi, având în vedere ca
Asva.pati
, (în care
asva
=cal, iar
pati
=stăpân) era fiul lui Kokaia, înCeandogya - Upanisad, cuvantui
potmol
, românesc, ca şi
potop
,
ne determină a căuta o explicaţie mai detaliată. În slavaşi maghiară exista cuvantul
potok
.
Se ştie că potecă duce la izvor, că pot.mol înseamnă noroiul din jurul fântânilor, că potop înseamnă apă etc, ,,cuvântul slav” după dictionarele noastre... Vine din maghiară sau din slavă? Sau nu vine de nicăieri şi e un cuvânt vechi-străvechi? Îngreaca veche se chemă
,,potamos”
izvorul, iar Meso
potamia
se ştie ce înseamnă...
Zeiţa Artemis, care se ştie că era o hiperboreană, în situaţia când adorarea ei se făcea la obârşia izvoarelor, primea numelede
Artemis Potamia
.
În latină există cuvintele
poto-are
, ca şi substantivul
potor, băutor de apă
. Probabil la izvoareaveau loc libaţii şi era nevoie de o mare cantitate de apă, adunată probabil în şipote, oala mare, -
pot

- cum îi spunfrancezii,
pottos
-cum îi spuneau romanii.
Observam expresia noastră a potoli setea
, ţinând cont de faptul că
o mulţime de termeni generali de ,,pot” aparţinunor limbi care descind din marea familie carpato-istriană
:
şipot, potecă, potmol
, în spaniolă - pulca (vezi... ulcea!) ca şifrancezele
pot, potager
, vedem că acest cuvant nu poate fi slavon, deoarece slavii n-au umblat niciodată prin zona franco-spaniola. Cu atât mai putin maghiar!Originea nord-dunăreană a zeitei arată că e un cuvânt vechi preluat în limbile la care ne-am referit, ca si
potoc
, luat de slavişi unguri din acelaşi izvor.
Limba dacilor - păstrată de... englezi!
Toate acestea şi multe argumente pledează pentru o mai mare atenţie ce trebuie acordată lingvisticii noastre.
Apărândcuvintele noastre ne apărăm patria spirituală, care este limba
. Relaţiile care se pot stabili între cuvintele noastrestrăvechi şi cele aflate în limba engleză pot zdruncina definitiv eşafodul slavofon.


29

[latan.elena]

Cu siguranţă că se va naşte întrebarea: dacă cele scoase la lumină sunt adevarate, înseamnă oare ca limba româneascăvorbită astăzi a fost şi limba dacilor, strămoşii celor de azi? Răspunsul e unul singur:
limba dacilor este limba populară aneamului românesc.
Un argument ce nu poate fi neglijat, alături de sutele de cuvinte IDENTICE existente în greaca veche, în operele celor maiimportanţi autori, în literatura sanscrită, ca şi în limba Biron din Nigeria, o indoeuropeană certă (pe care le prezentăm înaddenda)
sunt sutele de cuvinte
(venite unele şi prin filieră franceză)
de origine dacică păstrate ca un miracol de limbaengleză
cu corespondenţă directă în limba noastră, în formă ca şi înteles. Iată numai câteva:
EnglezescRomânescLatinînteles obs.alte limbi
acridacruaceraigr(fr), acre(ital)arablearabilarabil-iscare se arăarabourarboretarbustumcrâng, arboretarrakarac -susţine tija planteibatbăţ - -ceruleanceriucaerulis -claihlei(humă) - -clinchclingi - -clodglodglebabulgăre gloduroscovercovergă.coviltir - -culla culegecollige -dealdeal - -grindgrind - -gritprundiş, grindină - -holdholda(holda e proprietatea cuiva) - -imped-inpida împiedica - -mucous-miukomucos - -filepila - -straitstrâmt - -turkeycurcă - -umbrelaumbrelăla umbre -usheruşier - -shoulderşold - -vulturvultur - -vergevergea - -vatco.vată - -lawnluncă - -to plashplasa - -Cuvintele puţine redate aici reprezintă doar o mică parte din sutele de
termeni de bază
,
fără derivate, identice în limbaengleză şi limba română populară
. Păstrarea în engleza a unor termeni ca: arrak, bent, clay, hold etc., care nu se maigăsesc nicăieri în lume, dovedeşte că, oricâtă vreme au fost despărţite, oricât de mare a fost distanţa, în timp şi spaţiu, oanume populatie le-a permanentizat. Această identitate perfectă ne mai arată că
elementul dacic transplantat îninsulele britanice nu a fost neglijabil, prin câteva legiuni: era vorba despre graiul pelasgilor plecaţi demult, de pemuntele lui PELE.AGA
şi, mai ales graiul celţilor - care erau meşteşugarii porniţi în căutarea metalelor.Cuvantul celţi, aşa cum vom vedea, decodificat, ne arată că departe de a fi un anume popor care a lăsat urme şi pe la noi,
celţii erau, de fapt,
plecaţi din spaţiul dacic
în care s-au bătut primele metale în Europa,
populând zonele metaliferedin apus pană în Britania
.
Erau fierarii antichităţii şi, iată cum sunetul „ţ” cuprins în celt(ţi), neamţ, dar şi ţigan - cum sespune la noi de obicei fierarilor - identifica o anume ocupaţie. Şi mai interesant este că limba noastră păstrează acest înţeles în cuvinte ca: (lung, subţire, înalt), ţandără, ţapină, ţâr, ţăcălie, tăpoi, ţează, ţintă, ţipăt, ţurţure, ţâţâit, ţurloi, etc, cumsunt de obicei cei care se află în apropierea topirii metalelor.
Cuvântul este cerebral, nu arbitrar!
Un alt cuvânt, care merita atenţie, format din
„gâgâitul”
onomatopeic, deci
gâ+rla
,
e considerat slav, conform „grlo” bulgar.De fapt, analiza atentă arată ca grupul determinant „rl”împinge înţelesul spre noţiunea de şerpuitor, meandrat, precum însopârlă, pârlit, cârlionţat, Bârlad, făcănd parte din cuvintele specifice limbilor cerebrale, şi este de bază în studiul relaţieidintre limbă şi graiuri.Ca şi celelalte componente ale limbii, fonetica noastră ar fi o copie după teoriile altora. Vorbind despre valoarea expresivă asunetelor vorbite (v.
Al. Rosetti
, „Introd. în Fonetică”, ed. şt. Buc, 1967, p. 100) se spune:
,,cuvântul este arbitrar; aceeaşi noţiune poartă nume diferite în limbi diferite: rom. casă, fr. maison, rus. dom etc”.
Ce ar fi de comentat? Să nu fi auzit respectivul părerea lui
Aristotel
?
„A spune că un cuvant nu are nici un înţelesînseamnă a desfiinţa convorbirea, pentru că este imposibil să vorbeşti fără a te referi la un anume lucru, şi ceeace este mai grav, a desfiinţa gândirea”...
Dacă definiţia limbii este
„limba este mijlocul de intercomunicare prin grai articulat”
, confuzia este evidentă, pentru că, întimp ce graiul animalelor se manifestă prin modulaţiuni fonice, care nu pretind un răspuns,
limba omenească cuprindedomeniul intercomunicarii
condiţionat de înţelegerea emisiunii fonice de către un presupus partener, acceptarea sau


30








neacceptarea de către acela, ca urmare a unui proces de deliberare, în fine, intervenţia unui proces cerebral, atât de o parte(emiţător), cât şi de cealaltă (recepţionator).Limba s-ar putea defini drept:
„Procesul de intercomunicare prin grai articulat a unor rostiri conştiente, emise deorganul de vorbire şi cu referire anume la noţiuni bine delimitate”
. În felul acesta,
limba presupune prezent elementul cerebral în
:a) procesul de delimitare a notiunilor b) legarea emisiunii verbale de o anumită noţiunec) acceptare sau neacceptared) formularea unui eventual răspunse) existenţa unor forme general valabile ca înţeles În procesul de intercomunicare limba foloseste
cuvântul
, care este:
„rostirea nominativă prin ajutorul organului devorbire a unei noţiuni unice şi bine delimitată”.
In ultima analiza,
cuvântul presupune mai multe categorii
, precum:1.
spontană
, când elementele convenţiei sunt prelucrate şi asimilate fără efort2.
arbitrară
, ceea ce presupune existenţa dorinţei de autoritate sau de prestigiu3.
codeliberativă
, presupunând o societate evoluată, cu o spiritualitate convenabilă gândirii4.
anarhică
, rezultat al unei fantezii, de multe ori bolnăvicioasă, care se impune în cercuri restrânse şi necontrolate deraţiune.Elementul selectiv este criteriul prelucrării cerebrale bazată pe logică şi raţional
.
Cuvintele onomatopeice sunt cele mal vechi
.
Consecinta unei asemenea logici a dus la concluzia că
limba conţinătoare a celor mai multe cuvinteonomatopeice referitoare la cuceriri primare ale minţii omeneşti trebuie considerate drept cea mai veche încomparaţie cu limbi din aceeaşi familie.
C.C. Giurescu şi ,,Istoria românilor"... ,,slavizaţi" !
Erorile grosolane de atribuire a cuvintelor noastre fondului lingvistic al altor popoare au făcut din lingvistică o slugă a politicii.
Asemenea erori
, în aparenţă nevinovate, sunt în fond
baza pretenţiilor teritoriale, revizioniste, ieri şi azi. Reprezintămodul cel mai grav al agresiunii împotriva poporului nostru.
Desigur, de la caz la caz, avem de a face cu ignoranţăcrasă, ori de-a dreptul cu rea intentie.
Ele falsifică istoria naţională, cu argumente de răpiri teritoriale
. Cea mai recentăasemenea mostră o reprezintă zisa limbă ,,moldovenească” (În iulie 2003, guvernanţii filo-ruşi de la Chişinău au editat undicţionar româno-moldovenesc! In 2002, Voronin (preşedintele Moldovei) a refuzat să vorbească româneşte cu fostulstudent al Universităţii Bucureşti, Jiang Zemin, preşedintele Chinei...) diferită de limba română.
Istoricii oficializează erorile lingvistice.
Astfel, studiul lui
C.C. Giurescu
cu privire la
„Istoria pescuitului în ţărileromâneşti”
certifică erorile din lingvistică. Să fie o eroare după 23 august 1944? Nicidecum, pentru că şi în
„IstoriaRomânilor”
(ed. 1938, Fund. pt. Literatură şi Artă, ed.lll), când nimeni nu-l obliga să scrie altfel decât ştia, erorile se ţin lanţ(repetate în ediţia din 1973, aparută la Craiova). Dar noi cităm din ediţia anului 1938, pag. 242.:
„ca arme foloseau suliţa,sabia (cuvinte slave)”.
Iată
„perle”:
pag.243 -
,,Zeul Troian, nu aparţine, de fapt, religiei populare, ci este aşa cum rezultă din tradiţia rusă în Cântecul despreOastea lui Igor, divinizarea lui Traian, împăratul roman...”
pag.244 –
„deal ca şi podgoria sunt cuvinte slave.”
pag.249 –
„cercetând harta, în special harta topografică, găsim în văile cele mai ascunse şi până în vârfurile cele mai înalteurmele aşezării slavilor... să luăm de pildă Oltul, care curge chiar prin mijlocul pămantului românesc...numele slave le vomsublinia. Sibiul unit cu Săliştea... cu râul Sadului, Râmnicul, Govora, Bistriţa, Luncavăţul, Cerna, Topologul...Siminicul,Brăila, Dârjovul, Oboga”
. Şi mai spune: „Enumerarea este concludentă”. Chiar dacă
Valea Dârjovului, unde se află celemai vechi fosile ale antropogenezei europene, alături de Bugiuleşti
, a trebuit să aştepte pe slavi să ,,boteze"...
„În Moldova, însăşi Moldova, Bistriţa, Putna, Milcovul, Ialomiţa, Prahova, Dâmboviţa, Neajlov, Târnavele...Craiova,Târgovişte, Zimnicea, Topolniţa. (...) onornastică: Dan, Radu, Vlad, Stan...”
pag.254 -
,,dacă ar fi să facem o numarătoare am constata că 2/5 sunt slave”.
pag.255 -
,,elementele cele mai vechi din veacurile VI-XI... blajin, destoinic, dârz, drag, straşnic, sfânt...vinovat...zidar,hamei, lobodă,coasă, cosor, plug, greblă, lopată, a împleti, stog, căpiţă, snop, grindei,colibă, cormană, cireadă, izlaz, stână,vrabie, plasă, morun, crap, caras, mreană, cegă, scobar, păstrăv, undiţă, mreaja, dumbravă, deal,movilă, steag, topor, praştie”.
pag.257 –
„rai, iad, boier, cneaz, vlădică etc.”
Deci eram creştini, dar nu ştiam despre rai şi iad! Concluzia pe care o trage la pag. 269, n-o mai citam, e revoltatoare.
Deci, n-am citat din Roller, ci din Giurescu, o scriere din 1938!...
Dacă îşi închipuie cineva că s-a schimbat ceva în lingvistica românească până acum, în perioada comunistă saupostdecembristă, se înşeala.
Lucrarile lui Al. Graur şi Iorgu Iordan, ca şi Dicţionarul Explicativ, au reuşit să treacă înrândul cuvintelor cu etimologie necunoscută tot ce scăpase de la Şăineanu...
Poate când de lingvistică se vor ocupa cei care vorbesc Limba Românească şi în familie, nu doar în aula Academieiromâne, aceştia vor ajunge la concluzia lui
Mihai Eminescu: ,,Legile după care cuvintele latine s-au prefăcut încuvinte româneşti şi-au sfârşit, demult evoluţiunea lor. În momentul în care românii au primit cuvinte slavoneLIMBA LOR ERA FORMATĂ DE SECOLE”.
Capitolul VI - DESCIFRAREA SCRIERII SECRETEScrierea Hieratica-în Romania, din 5.508 î.H.


31

[latan.elena]

Facerea Lumii, aşa cum o aflăm consemnată pe actele de cancelarie şi în pisaniile aşezămintelor religioase, este
anul5.508 î.Hr
., întelegând prin aceasta
data la care putem afirma că erau denumite prin cuvânt toate cele văzute şinevăzute. E data de la care există limba adamică. Procesul de formare a acestei limbi unice a durat sute de mii deani.
Ne referim, fireşte la omul european, la rasa din care facem parte, la neamul tracilor, despre care
Herodot
scria:
,,După inzi, seminţia tracilor este cea mai numeroasă; dacă ar avea o singură conducere şi s-ar înţelege între ei ar fi, după parereă mea, de neînârant şi cu mult mai puternici decât toate seminţiile Pământului.
(...) Ei poartămulte nume, fiecare după pământul în care locuieşte, dar toţi au, în toate, obiceiuri asemănătoate...”
(Istorii, II, Ed. St. 1964,p. 29-30).Până la anul 5.508 (erele sunt fixate de-un străromân - Dionisie Exiguus) şi până la apariţia scrisului a trecut multă vreme.
Primul scris din lume
, arată cercetătorii din ultima perioadă, apare la noi în Ardeal,
la Tărtăria
, descoperit de arheologulNicolae Vlasa în anul 1961. Specialiştii au estimat că
preceda cu peste 1.000 ani scrierea sumeriană
, considerată pânăatunci cea mai veche. În general, s-au luat în calcul două sisteme de scriere:1.Sistemul
ideografic
, în care cuvântul e reprezentat printr-un semn unic, străin de sunet, care reda sensul, ideeaexprimată prin cuvant: sunetele pot evolua, semnul rămane acelaşi. Acesta este punctul de vedere oficial, pentru că nu secunoaşte limba adamică. În acest sistem, referirea era la limba chineză, care a folosit ideograme pană în anul 1956,permiţând tuturor să se înteleaga în scris, deşi vorbeau dialecte profund diferite.2.Sistemul
fonetic
, în care se reproduc sunetele care se succed în cuvânt, luându-se ca unitate sunetul iar scrierea estealfabetică. După cum se ştie, toate scrierile alfabetice derivă din scrierea feniciană, care, la rândul ei, derivă din scriereahieroglifică cursivă numită HIERATICĂ.Se consideră că alfabetul fenician ar fi apărut cam prin secolul al Xll-lea î.e.n. Alfabetul armean şi grecesc ar deriva din celfenician; grecii din Italia de sud ar fi dat alfabetul etruscilor de la care ar deriva alfabetul runic, iar cel gotic al lui Wulfila, dinsecolul IV e.n., derivând din cel grec, alături de cel armean, copt, glagolitic şi chirilic.
IO, Ramses - Mare Preot get!
In decodificarea scrierii hieratice s-a pornit firesc de la aprofundarea scrierii hieroglifice descoperită de
Champollion
,observându-se că marele învăţat
descoperise, în fond, sigla limbii adamice.
Fără a detalia, vom da numai un exemplu.
In ,,cartuşul” RAMSES, în care apar numai consoanele:R
- este un cerc, rotund, deci ştiindu-se că zeul solar era
Re
, la egipteni, dar consoana,
M
, este citită şi când apare 1/2, - jumătatea - iar doi şerpi dau ultimii doi de „
S
”. Foarte bine, întrebarea este în ce limbă se spune la femeie jumătate şi labărbat ,,cruce întreagă”? Dar sigla şarpelui, cărei limbi contemporane scrierii aparţine? În privinta literei S,
în vedo-sanscrită există termenul
sarpas
şi în românească
şarpe
.
Plus că,
ceea ce Champollion numeşte cartuş, e un IO
, încare vocala O, este alungită, ca să intre, în acest IO, numele respective.Observând, deci, sigla limbii de început, pornind de la sugestia subtilă a lui
Cantemir - el însuşi un IO
- am constatatsimplu că, de fapt, în ce priveşte scrierea, nu avem de a face cu nişte etape unde e nevoie întâi de hieroglafie, decuneiforme, de scriere hitită etc., ci de
operaţia lingvistică matematică numită Babel, încurcătură a literelor
, în carescribii poligloţi foloseau prin citire fonetică literele latine cu valoarea din limba adamică, adică aşa cum le citim, simplu (b, c,d etc.), în paralel cu litere greceşti, citite alfa, beta, gama etc. şi cu diferite desene ale unor obiecte bine definite.
Ei mai citeau fonetic poziţia literelor, ca şi toate semnele diacritice
,
mai ales în încifrarea con-ceptelor fundamentale alecunoaşterii prin filonul grec.
Dacia - Ţara Zeilor... arieni
In acest mod,
pe un spatiu vast, cuprinzând nordul Africii, Europa şi o parte din Asia, ca şi Asia Mică, avem unsingur tip de scriere: scrierea hieratică.
Neputinţa antecesorilor de a stabili cu date certe originea scrierii alfabetice, încercand derivarea din tot felul de silabe, ne-au determinat să cercetăm tocmai spatiul ignorat permanent, anume cel
carpato-danubiano-pontic, unde în vechime se afla INDIA PONTICĂ
.
În acest fel, indo-europenii sau arienii, sauPelasgii, sau Frigienii, sau tra-cii etc., erau semne de întrebare. Decodificarea acestor cuvinte fundamentale au dat dreptatelui Nicolae Densuşianu - dascălul nostru - autorul
„Daciei Preistorice”,
lui Nicolae Miulescu, cu care am colaborat ani înşir - autorul nu mai puţin importantei
,,Dacia Ţara Zeilor "
, dar şi savantului englez P.Giles, care vedea grupul arian primitiv în ramura dunăreana, în cartea sa
„Cambridge History of India"
, din 1923. A apărut
necesitatea studierii Vedelor
, a caror dată de apariţie diferă între sec. XII î.e.n. (Max Muller), 2.400 î.e.n. (Haug)şi 4.000 î.e.n. (Bal Gangadhar Tilak), din care am dat o versiune românească, la îndemnul lui N. Miulescu, şi am încercat apricepe aspectul aglutinat al sanscritei, din prima strofă din Atharva-Veda- cea mai veche dintre cele patru, cunoscute.
„Devadinam djagat sarvamMatradinam tadevataTan mantram brahmanadinam
Brahmanamamadevata".
Variantele în limbile apusene - în franceză, în cazul de faţă, luau o prea mare distanţă faţă de original, iata cum sunaaceeaşi strofă:„Toutce qui'existe au pouvoir des dieuxLes dieux sont au pouvoir des mentramsLes mentrams sont au pouvoir des brahmesDone les dieux sont au pouvoir des brahmes".


32








Cartea lui Manu - scrisă de... loan !
Trebuia aflat locul unde Manu a dat primele legi, anume LEGILE OMULUI.
Primele observaţii asupra sanscritei le face misionarul
Coerdoux
, care trimite, în
1767
, Academiei nişte inscripţii în caresesizează

asemănări cu limbile greacă şi latină
. Aceleaşi observaţii le făcuse referitor la limba zenda, în 1771, Anquetil-Duperron, constatand asemanari cu sanscrita, pentru ca, în 1786, William Jones să formuleze teoria lingvisticii comparatedintre sanscrita-persană, greacă, latină si celtică.
Teoria izvorului vedic-sanscrit
este apoi dezvoltată ştiinţific de mariisavanţi ca Adelung (1806), Senlegel (1808), din care Colebrooke (1807) dezvoltă
teoria monosilabelor
. Abia în 1816,marele Franz Bopp rotunjeste toată concepţia, alcătuind mai apoi (1837-1849) gramatica comparată, continuată de EugeneBurnouf în Franţa şi mai ales în Germania, de Schleicher.
Etimologia europeană
apare odată cu dictionarul lui Fick, în anul1868. Se stabiliseră regulile mutaţiei consonantiste şi, abia în 1879, Ferdinand de Saussure ordonează regulile pentruvocale,
toate limbile având drept sursă primitivă, limba ariană
.
A urmat clasificarea limbilor şi sinteza lui M.A. Meillet(„Dialecte indoeuropene”, 1908) ca „Introducere în studiul comparativ al limbilor indo-europene”(1912), în acel stadiu, limbiletraco-frigiene erau dispărute.
Un necunoscut monument de limbă tracă -
inelul de la Ezerovo - a fost prima citire a acestei scrieri hieratice.
Aici, înafara literelor greceşti, apar în ordine: cifra 4, invers pusă, litera D-latin paralel cu Delta grec, numeralul ordinal întaiul, literaT culcat pusă, un lambda cu un punct în ea,
steagul dac
...
Aici, se specifică clar că
geţii sunt spiţa IO
şi adoptarea
„filonului elin, tata Adam a fabulat”
.
Foarte important,
autorul cărţii lui Manu era Ioan
!
Au urmat, datorită sculptoruluiConstantin Iordache, membru fondator al cercului de studii din Piteşti, inscripţiile din Bucegi - Omul, Sfinxul, Babele şi, rândpe rând, termenii esenţiali din Bibie cultură şi artă.Un alt moment decisiv a fost verificarea la Cozia a decapitării lui Ioan I (Burebista) la data de 5 mai 44 î.e.n. Preotul cărturar Ioan Polexe ne-a însoţit şi stareţul ne-a confirmat că, după traditie, aici a fost decapitat. Am repetat vizita la Cozia, dupăcare am trecut la Nucet. Am aruncat un ban lui Caron pentru Burebista, în faţa mânăstirii, în bazinul cu apă (unde suntasemenea locuri s-au săvârsit crime) şi am urmărit drumul marelui rege, pe apă, până la
Căciula.ta

(căciula tatălui)
, la
Edera Mare de Dâmboviţa, unde a fost înhumat în ascuns, temporar...
Secretele Scrierii Secrete
Acum pricepem simplu cum
câteva semne devin o adevărată ecuaţie lingvistică, în care sunt spuse lucruri tainice,fundamentale. Este un rebus continuu
şi firul Ariadnei pentru fiecare este o cheie, fără de care poţi rătăci la fiecare literă. Acesta este adevăratul REBUS, unic în antichitate, care încifra marile taine şi era
bine ştiut scribilor poligloţi
.
Deci, se citeşte fonetic şi se aşează literele în ordine pe zece coloane de la stânga spre dreapta, pană laepuizarea semnelor. Numarul literelor conţine cheia ecuaţiei, spune care este litera de început, cu careOBLIGATORIU se şi încheie ecuaţia. Se substituie literele cifrelor (adunări - scăderi, împartiri, radăcina pătrată)iar rezultatul se înscrie după cifrele respective. Cuvinte perfecte sunt cele în care suma literelor cu soţ este egalăcu a celor impare
(1245; 2356; 3467; 123456789105; 187; 156). Cele imperfecte, de tipul: 123-2-; 5672-4; 9862-7- etc.trec în ecuaţia lingvistică derivată prin litere de coloana respectivă.Se constată că
orice inscripţie e rezolvată în 6 derivate
, excepţii fiind, până la zece, în cazuri foarte rare.
Limba cu adevărat fonetică este limba noastră, unitară pe un spaţiu vast, din care ies codurile de cult, şi acesta estemisterul get.
In concluzie, introducând cifrele, lingvistica matematică a antichitaţii ne vine în ajutor. Se constată că
peste90% din inscripţii se află în Dacia, centrul culturii şi civilizaţiei antice.
În acelaşi timp, folosirea acestei scrieri înGrecia şi Italia, la fel ca şi în nordul Africii etc., arată că
această castă IO, fără etnie, compusă din triada - massageţi -geţi - getuli, a fost creatoarea întregii culturi şi civilizaţii antice.
Ceea ce aflăm nou se dovedeşte
nu pierdut, ci încifrat
.
Era normal ca geţii să păstreze arma ştiinţei numai pentru ei
.
Pentru a ieşi din acest cerc vicios va trebui să citim cuochii minţii
„cuvinte sub cuvinte, care conţin definiţiile lucrurilor”
, cum constatase Henri Joly, analizând etimologiileplatoniciene. El scrie:
,,Dificultatea de a regăsi sensul acestor esenţe vine din aceea că
vechile nume au fost acoperite,remaniate si transformate de limbajul uman.
Aceasta este teza subadiacentă a tuturor etimologiilor lui Platon, că sensul veritabil este la distanţă de noi şi că el aparţine limbajului trecutului”
(Le reversement platonicien, Fogos, Episterme, Polis,pp.30-31, Paris, 1974).Nu se pot ignora apropierile dintre concepţiile dezvăluite de Socrate şi ideea cea mai enigmatică a filozofiei chineze, TAO,ce
„nu poate fi cuprins în ceea ce se poate exprima”.
Între lucruri şi nume exista o relaţie directă
. A da nume la lucruri, este un act de cea mai mare importanţă, de caredepinde cunoaşterea, gândirea logică, viaţa socială.
Ordinea din lume depinde de corectitudinea cu care s-au datdenumirile. Limba românescă este prin excelenţă fonetică
, iar observaţia lui
Ion Heliade Rădulescu
este cât se poatede actuală:
„Acestea nu sunt porunci omeneşti, Domnul meu, ci porunci ale limbei, care strigă: Vedeţi-mă, că în verbii mei sunt cea mai regulată decat toate limbele, nu mă schimb, o ideie o arăt cu aceleaşi litere; ce mă sugrumaţi, ce mă faceţi anevoie de înţeles şi anormală?”
Decodificarea scrierii hieratice este un răspuns dat lui Eminescu, pentru că el a intuit acest adevăr atunci când se întreba:
,,Românii nu sunt şi ei o insulă ideala, cât dar e cu putinţă ca limba noastră să fie lingua romană rustică?”
Aşa este, iar
progresul uman va trebui să aibă în vedere cunoaşterea limbii adamice, la care am ajuns.Geţii - creatorii tuturor ştiinţelor şi artelor
Ghnoti se - o-ton' / Cunoaşte-te pe tine însuţi!


33

[latan.elena]

Inscripţia gravată pe frontonul templului lui Apollo de la Delfi, preluată de Socrate drept deviză pentru începutul înţelepciunii,ne priveşte pe noi românii, poate mai mult decât pe alte popoare.
Nu numai că nu avem o carte de istorie adevărată a neamului dar nici termenii de bază nu sunt precizaţi.
Stabilindmatematic cine au fost tracii, geţii şi dacii vom putea prezenta cartea de vizita reală. Astfel, aflăm că
tracii denumeaumitologic neamul străvechi al dacilor, din perioada troiana, cand era o singură religie, centrul fiind muntele OMU.Stăpânul creaţiei era vedicul Manu.Geţii erau Marii Preoţi - faraonii şi Regii - Casta IO - Basarabii
de mai târziu. În străvechime, în perioada pelasgică,
DIVINII PELASGI erau geţii înainte de apariţia etniilor, fiind astfel creatorii tuturor ştiinţelor şi artelor, preluaţi înmitologie
. Ca strămoşi ai românilor, ei sunt
casta SARABA
- precizată de Haşdeu,
casta IO
, iar steagul lor
- steagul dac -era LUPA / APUL -
celebra lupoaică cu gemeni -
steagul MARELUI PREOT AL ANTICHITĂŢII.
O parte a lor - închinatori aceluiaşi COGAIONON - erau
Druizii
, preoţii celţilor, purtătorii civilizaţiei metalelor.
Limba vorbită a fost limba unică adamică. Înaintea ivirii etniilor, geţii au creat cele 4 coduri de cult: sanscrit, ebraic,elin şi latin. Dacia a fost postul domniei
, cum scrie pe o inscripţie.
În antichitate denumea Europa. În Atena, citim romaneşte...
Non omnis moriar
- Nu voi muri de tot.Horaţiu, Ode III, 30.6
Inscripţiile declarate intraductibile de epigrafi sau atribuite cultului imperatorilor români sunt cifrate.
Toateinscriptiile denigratoare ale zişilor experţi se dovedesc false.
Limba scrisă pe aur şi piatră este
protolatina arhaică şipopulară, limba vechilor cronici si unice -
limba vie românescă
.
Citim în Roma, la Kiolmen, la Ocniţa, la Celei,
acelaşicod.

Pe inelul de aur din epoca bronzului de la Celei apare cuvântul ARDEAL
: cuvânt străvechi românesc, denunţând în sine lingvistica antiromanească profesată la noi. Cuvantul CELŢI îi prezintă pe meşteşugarii antichităţii, plecaţi spre apusdin Carpaţi.
Pe EREHTEION - cu litere greceşti, inscripţia este cifrată în limba românească. Scrierea din Tasili vorbeştedespre Ceahlău şi teapa lui SALMOCSIS.
Un alt monom copt despre AHVE şi celţi. Despre CRONICUL ARCAN - careva fi furat şi dus afară de VODIŢA.
Scrierile geţilor sunt traduse în greacă şi ebraică iar originalele arse...
Traduttore, traditore - traducteur - traître -traducător - trădător.Dificultatile reale ale inscripţiei sunt aceleasi, anume folosirea în paralel a literei latine s, cu Sigma grec, cum vom vedea încea de a doua, şi a simbolului solar, citit româneşte: Soarele. E un O cu un punct interior, citit de Champollion - consoana R, în cartuşul Ramses. În cea de a doua, literele mici sunt simple latineşti, cele mari au citirea fonetică din alfabetul grec. Totaici mai apare, ca şi pe Babele, „vârf de săgeată”.
Important este că mitologia generală, prin codul folosit, aratăunitatea culturii antice.Turnul Babel - O metaforă...
Neînţelegând metaforele, pentru că şi azi unii oameni mai caută Turnul Babel, corabia lui Noe şi altele..., e vremea săprecizăm ce ar trebui să se înţeleagă clar, mai ales amănuntul că „
Tot pământuI avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte
”(Facerea, 11,1) coroborat cu ,,
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu
” (Ioan, 1,1). Mai apoi, amănuntul: ,,
Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră şi smoala le-a ţinut loc de var
”(ib. 3).
Chiar în Scriptură se precizează că BABEL înseamnă încurcătură
.
Căci Domnul a zis: „
Haidem! să Ne pogorarn şi săle încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora
” (id.7)... Evident, era vorba de
subţierea limbiiprimare, prin reguli de pronunţare diferite şi prin mutaţia consonantistă.
Cum am mai afirmat, consoanele au valoaresemantică deosebită. ,,
Smoala a ţinut loc de var
”, metaforic arată tocmai, antinomia esoterică. Dar, speram că decodificăriledin aceasta carte vor fi edificatoare.Deşi am precizat sensul clar al legendarului Turn, revenim pentru că oamenii şi azi mai caută corabia lui Noe, dar şi acestturn, deoarece n-au înţeles metaforele respective. Mitografii au pornit de la denumirea ebraica - ,,
bab'el
"- poarta zeului,considerând că avem de a face cu o construcţie ciclopică... Cităm din Biblie:
„
Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei spre răsărit, au dat peste o câmpie în ţaraSinear; şi au descălicat acolo. Şi au zis unul către altul; «Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc».Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: «Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al carui varf să atinga cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului».Domnul s-a pogorat să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: «Iată, ei sunt unsingur popor. Şi toţi au aceeaşi limbă; şi iacă de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar putea împiedica să facă tot pe şi-au pus în gând. Haidem! să Ne pogorâm şi să le încurcam acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora». Şi Domnul i-a împraştiat de acolo pe toata faţa pământului; aşa că au încetat să mai zidească cetatea. Deaceea, cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămant, şi de acolo i-aîmprăştiat Domnul pe toată faţa pământului”
(Facerea, 11,1 -9).Berosos, preot chaldean din sec. IV-III î.e.n., citat de Eusebiu de Cesareea, pentru că lucrarea lui Berosos s-apierdut, îl prezintă astfel: ,,
Se spune că primii oameni, înfumurându-se de puterea şi măreţia lor, au ajuns sădispreţuiască pe zei şi să se socotească mai presus de aceştia. Ei au zidit un turn înalt în locul unde se află


34








acum Babilonul. Turnul aproape că ajunsese să atingă cerul, când depoată vânturile veniră în ajutorul zeilor şi surpară zidirea peste ziditorii ei. Ruinelor li se dădu numele Babel. Până atunci, oamenii vorbiseră o singurălimbă, iar zeii îi siliră să vorbească în graiuri felurite!
”...
Cam atât!Sunt în textul biblic câteva metafore.
Cărămida
le-a ţinut loc de
piatră
, iar
smoala
le-a ţinut loc de
var
. Deci nu cuvintele depiatra, naturale, primare, ci ,,
făcute
" de grămătici,
care au subţiat limba adamică
, aşa cum precizează Cantemir; iar legătura dintre ele, varul, nu era straveziu,
folosind smoala, prin care nu se mai vedea nimic...
Revenim la Biblie: ,,
Domnul Dumnezeu a făcut
din pământ
toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la omca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului, şi tuturor florilor câmpului, dar pentru om nu s-a găsit nici un ajutor care să i se potrivească
” (Facerea, 2 19-20).
Deci, omul a botezat, adică a numit făpturile, imitând natura lor intimă
. Am dat acest citat, pentru a repeta că
primelemonosilabe în limba adamică se apropie de natura lucrurilor
. Platon, în dialogul Kratylos, analizând peste 20 decuvinte, porneşte de la natura lor către nume, firesc, în limp ce lingvistica modernă, de la „
explicarea cuvintelor princăutarea raporturilor lor cu alte cuvinte
” (R de Saussure). Este normal ca apusenii să nu mai afle în limbile lor natura intimă.
Limba adamică se dezvăluie fie şi numai după denumirea păsărilor, al căror nume şi-l pronunţă singure
(cuc,guguştiuc, pupăza, ciocănitoarea, etc).
Socrate
, în acelaşi dialog, ne învaţă: „
Acest nume - antropos (OM) arată că, învreme ce celelalte vieţuitoare nu cercetează, nu compară şi nu examinează nimic din ceea ce văd, omul de îndată ce avăzut - opope - aceasta înseamnă că a şi examinat şi judecat ce a văzut. De aici, aşadar, numai Omul, dintre toatevieţuitoarele, a fost în chip potrivit numit antropos - întrucat el examinează ce a văzut
”.
Aristotel
, referitor la aceasta, scrie:„
Numele, este un sunet vocal, care posedă o anumită semnificaţie, convenţională
”(De interpretatione, II, 16a). Desigur,numele sunt instrumente de cunoaştere şi ,,
călăuza gândului
”, cum scrie
Platon
. El este, deci, împotrivaconvenţionalismului, pentru cunoaşterea esenţei invariabile a lucrurilor.
Prin litere şi silabe se imită natura lucrului, astfel că numele corect conţine în structura lui ceea ce este esenţaacestuia
. El conclude: „
Tot astfel, leguitorul poate să reducă şi aile noţiuni la litere şi silabe, creând pentru fiecare dintrerealităţi un semn şi un nume, şi pomind apoi de la acestea, spre a compune restul, pe calea imitaţiei şi chiar folosirea lor
.
Înceea ce priveşte imposibilitatea explicării unor nume, spune el, sau originea lor este barbară, sau vechimea lor le face săscape cercetării”.
În ebraică, Adam înseamna Om
, „
iş
” bărbat şi „
işe
” ferneie.
Numele au importanţă fundamentală în cunoaştere
. Într-olucrare atribuită lui
Confucius
, ,,
Rectificarea numelor
", se scrie: „
A cunoaşte asemănările şi difereniţele dintre lucruri înseamnă să cunoşti numele lor în mod exact
”...Pentru că, în limbi diferite, aceeaşi noţiune poartă denumiri diverse, Al. Rosetti, copiindu-l pe Saussure, scrieanume: ,,
cuvântul este arbitrar
”.
Nimic mai fals
, în ce priveşte limba noastră! În privinţa alfabetelor, scrierea hieratică ebine definită drept ,,
scriere hieroglifică cursivă, din care derivă, scrierile alfabetice
”. Şi iară un citat:
„Cântecul cucului eredat aproximativ:cuckoo, gugoo, sau chiar puppo:... Cucul posedă un K aspirat
” etc., cert fiind că fonetica noastră etributară celei străine, de unde şi lipsa unor particularităţi specifice limbii adamice. Până şi numai onomatopeile (a guiţa, asfârăi, a vui, a sâsâi, a mârâi, a ţiui etc.) puteau fi
un semnal demn de studiat
.
Triada traci-daci-geţi - ,,o rasa mare şi puternică"Va trebui să ştim exact ce înseamna fiecare termen
, pentru că istoriografia şi lingvistica noastre sunt departe de a fi înteles cum aceste trei noţiuni fundamentale pot fi bine cunoscute tuturor. În general, se ştie filiaţia daco-geţilor din traci, încă de la Herodot dar, mai departe, relaţia dintre daci-geţi-traci rămane obscură. Însă, numai întamplătoarele descopeririarheologice, deăi au relevat comori unicat, datorită unei teorii lingvistice antiromaneşti, profesată ieri şi azi, nu au reuşit săconstituie bazele unei teorii a etnogenezei, nu numai credibilă, dar şi riguros ştiintifică. Odobescu numea movilele şigorganele presărate pe solul Daciei ,,
arhive tăcute, cari păstrează în negrul lor pământ documente istorice ale ţării noastre,din timpii pe când istoria nu se scria cu condeiul
”, Dispariţia din scripte a însemnat pentru istorici dispariţia reală; astfelScolotii sunt „înghiţiţi” de sarmaţi, fără a fi definiţi, iar dacii apar cu trei secole după geţi! etc., un labirint din care nimeni nupoate ieşi,
acel fir miraculos at Ariadnei fiind limba (pierdută) a dacilor
. Trebuie să ieşim din labirint...
În loc de a studia istoria naţională, noi studiem pe a grecilor şi romanilor, care
, ca şi ,,
Dacia Preistorică
” a lui NicolaeDensuşianu,
încep tot cu mituri şi legende
. Descoperirile arheologice - numeroase -înca nu sunt sistematizate, ordonatelogic şi răman în afara ştiinţei, pentru că noi considerăm încă eronat
Dacia
, nu
izvor de cultură şi civilizatie
, ci un ţinut înapoiat, pe care Imperiul Roman şi popoarele migratoare l-au „civilizat” şi integrat în Europa...
Ieri, ca şi azi, învăţăm de lacei care au fost numai elevi ai strămoşilor noştri!
..,Sunt actuale cuvintele cu care
Mihail Kogalniceanu
deschidea, în 1843, cursul de istorie naţională: ,,
Ce interes maretrebuie să aibă istoria naţională pentru noi, îmi place a crede ca şi dvs. o înţelegeţi ca şi mine. Ea ne arată întâmplările,faptele strămoşilor noştri, care prin moştenire sunt şi ale noastre. Inima mi se bate când aud rostite numele lui Alexandrucel Bun, Ştefan cel Mare, lui Mihai Viteazul. Da, domnii mei!, Şi mă ruşinez a spune că
aceşti bărbaţi pentru mine sunt mai mult decât Alexandru cel Mare, decât Anibal, decât Cezar
; aceştia sunt eroii lumei, în loc că cei dintâi sunt
eroii patriei mele
. Pentru mine, bătălia de la Războieni are mai mult interes decât lupta de la Termopile şi izbânzile de laRacova şi de la Călugăreni îmi par mai strălucite decât cele de la Maraton şi Salamina, pentru că sunt caştigate de români! Chiar locurile patriei mele îmi par mai plăcute, mai frumoase decât locurile cele mai clasice. Suceava şi Târgoviştea sunt pentru mine mai mult decât Sparta şiAtena
”.Ce am putea adăuga?


35

[latan.elena]

Marele nostru istoric
Nicolae Iorga
definea astfel strămosii:,,
O rasă mare şi puternică
, care se întindea în întreagaPeninsula Balcanică, în regiunea Carpaţilor, până departe spre vest, în regiunea Vistulei; la est, ea s-a întins asuprateritoriului scitic în măsura în care se retrăgea valul irano-turanic; insulele arhipelagului şi anumite insule din bazinul răsăritean al Mediteranei îi aparţineau;
în Asia Mică
, misieni şi frigieni corespundeau moesilor şi orygilor, de pe, malul european
iar la armeni ceea ce nu era hitit se adăuga tracismului
”. În privinta limbii, confuzia este şi mai mare, deşi avem o ploaie de experţi, opera lui Haşdeu nu a fost continuată, dar
abiadiscutăm litera a
, dacă scrim cu „ă” sau „î”, cum şi când. „B” bărbat e unde l-a lăsat Haşdeu (Încercând să realizeze operavieţii
„
Dicţionar român-sumerian
”
Paul Lazăr Tonciulescu a decedat ca şi B.P. Haşdeu, la abordarea literei B!... ), iar îndiscuţii la litera A. Tot marele nostru filolog B.P. Haşdeu atrăgea atenţia că „
Litera A este brevetul de latiniate al limbiinoastre
, ştiut fiind că limbile slave au puţine cuvinte începătoare cu A, ca iniţială. Era vorba de siglă, deci, cum bineobserva genialul cărturar, singurul care a observat caracterul CHIMIC al limbii noastre. În treacăt fie spus, pentru că e oproblemă de bun simţ nu de specialitate înalta,
litera A prezintă numai în limba noastra cele trei stări posibile,emoţionale
, cunoscut fiind că vocala aceasta este a tuturor oamenilor, indiferent de etnie: a, â, ă. Forma a este preluată decodul latin cu aceeaşi valoare, iar
,,â” şi ,,ă”
sunt
forme primare ale redării plânsului şi râsului,
cu caracter onomatopeic.
Deşi Strabon precizează ca numele ,,scit” se dă întregii mase latine, ca spaţiu geografic
,
o afirmaţie neînţeleasă adeterminat istoricii să creadă că geţii sunt mai spre Pont şi răsărit, iar dacii la apus, deci, cei mai drepţi şi viteji erau înDobrogea şi pe Nistru. Era şi aici o metaforă,
răsăritul fiind simbolul Soarelui, deci al cunoaşterii. Şi cei trei Magi erautot de la răsărit...
Preluând aceste informaţii s-a conclus că înseamnă unul şi acelaşi lucru. Ceea ce este inexact. Cum amvăzut,
deşi vorbeau aceeaşi limbă, geţii o scriau codificat şi era limba getă, în timp ce limba dacilor era cea vorbităde toţi, şi, de fapt, limba adamică
, denumită tracă, ariană, pelasgă, indo-europeană, vedică etc, oricum, numairomânească, nu!Este interesant şi modul cum
Dio Cassius
prezintă acest aspect esenţial:
,,
Eu îi numesc daci pe oamenii pomeniţi mai sus, cum îşi spun ei înşişi şi cum le zic romanii, măcar că ştiu prea bine că unii greci îi numesc geţi, FIE PE DREPT, FIE PE NEDREPT (sn). Căci eu îmi dau bine seama că geţii locuiesc dincolo de Hemus, de-a lungul Istrului”
(
op.cit. p.683).Ceilalţi cercetători n-au aflat dacă sunt numiţi pe drept, ori pe nedrept, şi iată ca manualele dau încă citatul neprecizat. Chiar conceptele fundamentale, căutate în dicţionarele străine, nu au reuşit decât să sporească această confuzie.
Metoda descifrării Scrierii Hieratice
E timpul să dezvăluim, tuturor celor preocupaţi de cunoaşterea ştiinţifică, cateva observaţii generate, care să-i îndrume pecalea adevdratei cunoaşteri în epigrafie. După ce au învaţat cele 4 coduri de cult latin, elin, ebraic, sanscrit, la care seadaugă numita slavă veche, care nu justifică existenţa unui sistem matematic al limbilor actuale numite slave, vom observacă
zisele inscripţii ilizibile sunt, de fapt, rezultatul matematic al unor ecuaţii lingvistice în care aflăm litere eline,latine, simboluri, obiecte, figuri geometrice, puncte uniform poziţionate, plante, păsări, linii geometrice denumite îngeometria plana, etc. şi atunci ştim că avem a face cu scrierea hieratică (sfântă) elaborată de geţi. Cel mal simpluavertisment îl dă folosirea în aceeaşi inscripţie de litere latine şi eline
.Descifratorul trebuie să aibă o cultură istorică, literară, filosofică deosebită, pentru că la tot pasul e pândit de capcanediferite, pe care le ştiu numai membrii castei IO, casta sacerdotală.
Acest cod este denumit ,,PUIU” limbii sau ,,pomul vieţii”în limbaj preoţesc.Toate religiile au acaparat cunoaşterea folosind-o împotriva maselor ignorante, cărora le-au promis ,,viaţa deapoi”
. Ce trebuiau să fi observat epigrafii
? Că în toate graiurile litera este cuvânt, pe când în limba biblică, adamică,litera este CONCEPT. Astfel, orice literă, consoană introdusă ori scoasă din cuvant schimbă radical întregul sens; apoi că, la noi, cuvintele se întregesc, citindu-le ,,înainte şi înapoi”
...Cum să priceapă ei ceva, dacă nici litera ,,A” n-o ştiu?! Astfel, litera ,,a” este fără semne diacritice, la fel ca în protolatina, un ,,a” curat.
Dacă devine ,,â” esemnul iernii; căciula arată clima, iar ,,ă” pălăria, semnul verii. Deci, e vorba de clima temperată, cu 4 anotimpuri
.
Evreii masoreţi au scos toate vocalele din text, numai că acestea dau numai MUZICALITATEA limbii şi nu sensul cuvintelor. Aici este toată chestiunea de fond, neobservată.
Rasa albă, pornită din România, cuprinde şi supune lumea cu acest algoritm
.
Să explicăm acum, punctual, metoda propriu-zisă.
Dupa ce se observă ceea ce este comun tuturor inscripţiilor dinlume, se stabileşte o descriere a lor, indiferent de asezarea lor în spatiu. Codul este unic. Se aşează cuvintele româneşti pezece coloane, aşa cum au fost citite. Se stabileşte, în funcţie de numărul literelor rezultate cifric, cheia pe care o are ecuaţialingvistică rezultată. Este vorba de ceea ce se numeşte „şarpele care-şi muşcă coada”, pentru că aceasta este rezultanta.
Importantă este sigla, litera cu care începe primul cuvânt, pentru că vom încheia cu aceeaşi literă,
ca să consideramcă descifrarea este bună. Dar aceasta trebuie luată în seama numai după ce corespunde şi cu cele rămase fragmentar înscrierile clasice şi, în acelaşi timp, să fie convergentă cu cel puţin alte două informaţii din altele. Deci, iată dificultăţile realeale metodei propuse de mine.Se constată astfel că
,
iniţial, Omenirea avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte
, cum scrie ,,Cartea Cărţilor", Biblia. Deasemenea,
un singur alfabet, cel protolatin numit sau românesc
. Varietatea afişată de inscripţii e dată de
modul încifrării pe zone geografice de triada masageţi-geţi şi getuli
, respectiv Asia, Europa, nordul Africii, insulaPaştelui...Astfel, la
Tasilli
, în nordul Africii,
sunt sub forma de ecuaţii, care, citite romaneşte, duc la un text coerent înlimba româna
,ce se înscrie perfect în precizarile generalizate de mai sus. In
Insula Paştelui
, dupa ce ajung acoloconchistadorii conduşi de iezuiţii catolici compagnionii lui Mihluko-Mahlai „transcriu în litere slave zicalele străvechi aleincaşilor şi maiaşilor, numai că în limbile slave nu spun nimic. Literele slavone odată înlocuite cu cele latine devin
ecuaţii


36




lingvistice care se supun aceloraşi legi ale codului get
. Astfel,
codul este universal şi, evident, totul a fost cifrat înlimba noastră românească
.
Se constată că semnele diacritice folosite în codul elin, citite corect, duc la rezultate, iar situaţia nefericită în care se află epigrafia universală, pe care ai noştri o copiază permanent, stă în faptul ca ei n-au înţelesesenţa literetor.
In toate graiurile pământului „litera este cuvânt” de tipul alfa, beta, gama, delta etc., alef, bet, ghimel etc., ai, bi,si, di etc, pe când în româneşte, şi numai în româneşte, litera este un concept, care, scoasă din cuvânt, schimbătotal conţinutul semantic al cuvântului
. Dar cum să observe acest „amănunt” esenţial, dacă nici litera „a” n-au pătruns-o? Litera „A” la, noi poate deveni
„â” şi „ă”
determinând onomatopeic de la două extreme, iarna şi vara, respectiv „căciula”şi ,,pălăria”.
Protolatinii erau... geţii
Pentru că am vorbit despre alfabetul protolatin, să lămurim acest termen. Deci,
cine erau protolatinii, cifraţi:oi protolatinoi, on Oi npwtohanvoi, wv (litere greceşti)
omicroniot16742-4-83-5-1059CONCS ÎI TRO-acmicdeasu41-1-5863109-7-7:2IA, Cadmus e C-praluiiota32110954:67-1-8ARPATUL îi O-piroomegat6-14-1341058729-1-m Protogeiaauomicrona134:287956-5-10AOM, Vornic A-ccentuatla891045-18-1627:3:tlant, Cuca embdaalfata341:78910-2-256dăm Fata Bal-uiotaiculc76108912-12-534 89-5-cicului, Actulatpusdeasu69710:152438-5-DSEU, astupăpraluiiota12356410-13-78-1-9PRAVILS, IO,T-niiomicron8910:125673-2-4:ron nimici oiotavirqul5434:32761-3^98-1.-Getă scria îiaomeganii59108-4-1267:vulg. IOAN.
Coloana din sânga
Omicron iota c mic deasupra lui iotapi ro omega a tau omicron accentuatlambda al fata u iota i culcat pusdeasupra lui iota nii omicron iotavirqula omega nii.
Coloana din dreapta„Concs îi Troia, Cadmus e Carpatul, îi om Protogeia, AOM – vornicAtlant CUCA e, dăm Fata Balcicului,actul Dseu; astup Pravila IO,tron nimici o Getă scria, îi vulg IOAN”
.CRAEECARPA12453-3-678910Creea Carpa-TULPTOPAOM123-6-46597-11-108tul POTOP Ma-IATCUCAEDA14237-15-58910-4-6ica-ta-VEDA O-MBCIADSEUS10-16-6789-2-2534-2-1M dseu Baci" M- AAPTRONIOG14567-4-21093:8atron AGOP, IETAMAAIOAN32645-12-1:78910-2-ata-mfi e IOAN
Coloana din sânga
CRAE E CARPATUL PTOP A OM IAT CU CAEDAMBCIA DSEUS A APTR ONIOGET A MA A IOAN
Coloana din dreapta
,,
Creea Carpatul POTOP, Maică-ta VEDA Om DseuBaci, Matron Agop, iata-mă, e IOAN”
aomtaucsdb236-5-478-5-9Omu TOM. ebragopntet11105934-5-6578-2-102-1-BABADAG Pont TT
Coloana din sânga
A om tau csdb brago pn tet
Coloana din dreapta,,Omu TOM e BABADAG, Pont TT "
AAEOTTT534-2-6172:Teo TATA
Coloana din sânga
A A E O T T T
Coloana din dreapta,,Teo TATA "Codul Sanscrit - făcut la Putna !
...Precum am mai precizat codul sanscrit
se face la PUTNA
. Iata, deci, că putem demonstra universalitatea codului get. Iatăcum arata o frază care era cifrată în sanscrită:
“Yad eve'ha amutra, yad arriutratad envira”.
upsilonade10:654324-9178E Olimp,Dună-veapostrof823-2-4567-2-101-9-9rea post fu O-etaatadamv910-8-13-3-78623-6-MU Ea datatătravirgula7610589-3-134:2Graiul tau, R-upsilonada7978:345110-5-2ODNA-Silva P-mutrataden23109-2-5476-2-81-7-UTNA arat OM,viea3:12546-2-e Viata.


37

MAI MULTE TABELE AICI:

https://www.scribd.com/doc/87749098/Prof-Tudor-Diaconu-Scrierea-secretă

[latan.elena]

Coloana din sânga
Upsilon ad eve apostrof eta ata dam vtra virguleupsilonada mu trata den viea
Coloana din dreapta,,E Olimp Dunărea, post fu OMU, Ea datată graiultău: RODNA-Silva-PUTNA arăt OM e viaţa”.
eIeeoaatat62-8-54109837-2-1ai Cetate, eavrodnalvv987431-8-526132-1VLAKIA, Dunare.
Coloana din sânga
eI ee oa atat av rodna lvv
Coloana din dreapta“Ai cetate: e VLAKIA, Dunăre”.
TIELA34215-3Elita.
Coloana din sânga
TI E LA
Coloana din dreapta,,ELITA "Geţii ne transmit secretele Omenirii!
Am putea să definim şi termenul de “
metodă
” pe care geţii l-au cifrat.
e Methodos, ou q Me0odog, ov (greceşte)
Etaomicdea9:5127810-7-63e METODA ia-supraluiet7-4-6810945-2-132u litera spu-amiiepsilo2:16109-6-4578 : 3s APOL ieşi î-naccentuat1-4-68457-6-32l09:n NUCET catăthetaomicr7612:41059:3:8MOTH trac e I-ondeltaomi987:102-12-156:34scă în OLT de-cronsigmav45:1091:23-1-68-14-7ns VAC RO, IM G-irgulaomic103:26945-2-178OG Raiul IOMronupsilon847-5-1091:5236luo Nor PONS.
Coloana din sânga
Eta o mic deasupra lui eta m ii epsilon accentuattheta omicron delta omicron sigma virgule o micronupsilon
Coloana din dreapta„E METODA: iau litera spus Apol, ieşi în Nucet, catăMOTH trac e iscă în OLT dens Vac RO, IM, Gog raiulIOM luo nor Pons”.
ECRUSPUSPI1097813-2-2645-7-IPUSER - opusESICNCATAM1:23109:7845: 6e Sima, ATON, cOTHTRACEIS6548-19-10923:71asta SITH co-CAINOLTDEN8:5679210-3-134:d oltean CINSVACCVNGOG516:1098-2-27-5-43OMU Gog un ca-RIOMPNORPO89:5124:1076231-7-Rp prim Cotison.
Coloana din sânga
E CRU SPUS PI E SI CN CA TAM O THTRACE ISCAIN OLT DENS VA CC VN GOG RIO MP NOR PO
Coloana din dreapta„ IPUSER - opus e Sima - ATON, casta SITH, codoltean, CIN omu GOG un carp prim-conson”.
ceveimaato3:108697-8-1425:E Casta OMU-insisithcod1910:582-2-4367:NOD IOM SITH-icinomvvcc9182:4567-2-10123-3CIOC prim Carparpprimo.34-1-567-2-în OMU
Coloana din sânga
Ce vesi ma aton si sith cod ici nom vvc carp primo.
Coloana din dreapta„E casta OMU-I NOD, Iom, Sith-CIOC prim carp înOMU”.
EAOMUNINOS1:3294810-2-576-2-E CADMOS, uniSITHCIOCRP871:2132:45910KOS citi HORP
Coloana din sânga
EA OMU INODS SITH CIOC RP
Coloana din dreapta“e CADMOS, uni Kos, citi HORP, I”.
eaacosciti134:5654:78910-2-EAC Upis citihorpi1232:Hora
Coloana din sânga
Ea acos citi hor pi.
Coloana din dreapta“EAC Opis citi HORA”.
EACOPISAROLL 11234768-8-
ERA COSIA
RA
Coloana din sânga
EA COPI SA RORA
Coloana din dreapta“ERA COSIA”.


38


MAI MULTE TABELE AICI:

https://www.scribd.com/doc/87749098/Prof-Tudor-Diaconu-Scrierea-secretă

[latan.elena]

eraa54-1-123-2-
AA-eraIisus era... Apollo, fiul lui Zalmoxe !!
Deşi am putea încheia descrierea metodei de descifrare, vom mai prezenta
“Cunoaşterea de sine”
, ca să retezăm totalstupida etnogeneza şi “pierderea” limbii dacilor de dragul Romei:
outos o autologos



Capitolul VII - TĂRTĂRIA - PRIMUL SCRIS DIN LUMERevoluţia alfabetică - unică şi mondialăReprezentarea gândirii prin semne, sau revoluţia alfabetică, s-a produs o singura dată şi a cuprins toată lumea
,toate alfabetele având drept izvor pe cel fenician, consideră
Marcel Cohen
(De origine iudaică) (L'Ecriture, Ed. Soc, Paris1953, p. 55). El are în vedere silabarele din zona Mediteranei, considerând că limbile semite au un avantaj comportândradicale constitute din trei consoane, încorporând în ele înţelesul fiecarui cuvânt. În acest chip, consideră posibilă trecereade la silabar la alfabet. Apoi, crede el, grecii au adăugat vocalele creând propriul sistem de scriere. Mai consideră că şilimba Egiptului antic
(care?)
aparţinea tot grupului hamitosemitic
(Acest tupeu tipic iudaic a mai fost semnalat adeseori de noi! Egiptenii îi numeau pe evrei „Poporul ciobanilor”, au apărut la milenii după alte popoare dar insistă că.:. le-ar fi civilizat!! ?)
şi favoriza acest fenomen, deşi scierea egipteană nu a eliminat niciodată sistemulideografic, creânid totuşsi un fel.de alfabet cu semne monoconsonatice, rămase însa tot în modelul ideografic.Un alt interesant aspect e reliefat de Andre Leroi-Gourhan (Le Geste et la Parole, 1964, p, 282-289) privind sistemul scrieriichineze, nealfabetică dar plina de vitalitate. Se poate remarca faptul că
şi cuvintete chineze erau, în fond, monosilabe
,deosebirile fiind marcate prin urcarea sau modulaţiile vocii.
Această structură monosilabică a stat la baza scrierii chineze
, în fiecare caracter fiind un semn-cuvant şi cu totulfonografic. Analizând rezultatul acestui sistem prin extinderea scrierii chineze în Coreea, Japonia, Vietnam drept limbă cultă


39



MAI MULTE TABELE AICI:

https://www.scribd.com/doc/87749098/Prof-Tudor-Diaconu-Scrierea-secretă

[latan.elena]

a scrierii, etc., se constată, în comparaţie cu sistemul egiptean, că ultimul, început în mileniul al IV-lea, dispare dupăcăderea Imperiului Roman de Apus, în sec. V e.n.Referitor la sistemul chinez, M. Cohen observă că : ,,
Orice sistem de scriere ce se dezvoltă spontan şi nu se impune dinafară e mai mult sau mai puţin modelat după caracterul limbii după care se formează
” (ib.p.29). Şi, se întreba el cândsuspecta caracterul „autohton” al scrierilor egiptene şi sumeriene... observaţie pe care o subliniem, ca deosebit deimportantă, demonstrând capacitatea analitică deosebită a lui M. Cohen.Pentru cei care citesc după descoperirea scrierii hieratice lucrurile par comune, dar meritul lui M.Cohen e cu atât mai mare,scriind aceasta în urmă cu 40 ani! Este în firea oamenilor să se impresioneze de piramide, de grădinile Semiramidei, etc, încât, un astfel de cercetător, fiind purtat de la York la New-York, fără a i se spune istoria celor două aşezari...ar preferaNew-York-ul... Aşa şi cu piramidele şi cu mult lăudata scriere sumeriană, de către cei care au trecut pe acolo, hăt, maidemult...
Basmele numite... ştiinţă a istoriei
S-au creat nişte scheme simple şi generaţiile învaţă ca o turmă aceleaşi poncife, la care nimeni nu mai gândeşte demult...
Importanţa scrierii e uriaşă
, pentru că datorită celor consemnate se alcătuieşste ceea ce se cheamă istorie. Şi
istoria nuse poate falsifica
- fenomen curent -
decât prin falsificarea limbii. Limba determină insăşi naţionalitatea
. S-a intrebatcineva “cum a fost posibil”? Chiar de am şti cum s-au construit piramidele şi chiar dacă le-am putea reproduce tehnic,
deunde aveau mijloacele financiare
?! Ce bogăţii avea şi are Egiptul ca să poată ridica asemenea construcţii!? Si, de ce eraunt centru de cultură însemnat?Citind poveştile din carţile de istorie despre vitejia grecilor sau romanilor te minunezi de imaginaţia extraordinară a autorilor respectivi:
numai că şi noi repetăm inconştienţi aceleaşi basme numite ştiinţă a istoriei!
Cum de i-a părăsit pe ei,subit, vitejia? Să nu se fi năascut în toata Europa nici un om în stare săă dezvolte o ştiinţă sau artă mii de ani, ci numai înGrecia?
Ce bază materială oferea aceasta prosperitate, ca să ridice toate templele minunate? Fenomenul se varepeta în Roma, Octavian August lăsând în urmă un oraş, de marmură. Cum?Voltaire
, după ce Montesquieu introdusese termenul de lege in istorie (Spiritul legilor), scria în 1774: „
Mi se pare că istorianu a fost niciodată considerată altfel decât o cpmpilaţie cronologică, ea nu a fost scrisă nici prin prisma cetăţeanului, nici prin cea a filosofului...Eu m-am străduit să prezint cât am putut istoria moravurilor, a ştiinţelor, a legilor, a obiceiurilor, asuperstiţiilor. Aproape că nu vezi decât istorii ale regilor, dar eu o vreau pe aceea a oamenilor
”(scrisoarea catre lacovVernet).Pentru că azi Europa e divizată în tot felul de etnii care au permanente războaie, după cele religioase specifice EvuluiMediu, crede cineva că aşa a fost şi cu mii de ani în urmă? Poveştile din Alexandria - carte populară, sau ale nu ştiu căruiCezar pot încânta urechile bieţilor copii, care în clasa a V-a aud numai minunăţii despre antichitatea greco-romană?
Luptadintre două idei se cheamă luptă dintre Sparta şi Atena
(între forţa fizică şi cea intelectuală!), apoi încleştările teribiledintre greci şi puhoiul persan de la
Maraton şi Salamina, unde grecii câştigă două probe sportive: Maraton şi Caiac -Canoe
. Pare-se că
anii coincid cu ai olimpiadelor
...Interesant!
Se pare că, în cazul Egiptului, cucerirea însemna recunoaşterea de către marii preoţi a funcţiei de mare preot
(vezicazul Darius, Alexandru cel Mare, dar mai înainte MIRON KEOPS din Tomis!) iar scriitori greci sunt toti cei care scriu încodul elin.
Nu era vorba, deci, de spaţiu geografic
. în acest chip, azi, şi Cioran şi Eugen Ionesco sunt francezi... Asa cum observau Antoine Pelletier şi Jean-Jaques Goblot într-un studiu despre istoria generală: „
În manualele şcolare,civilizaţiile apar lipsite de istorie. La nivelul unei teleistorii multiseculare, şi mai mult la acela al trecutului viu,
civilizatiagreacă este mai mult imaginea noastră despre Grecia decât istoria grecilor
...”(
p.3l) Ce înseamna aportul Greciei?Partenonul fără sclavii care l-au cladit? Iar al Romei...consulatul fără dictatură?
Ce se cheama democraţia sclavagistă?Dreptul unuia din zece?

Dar democraţie burgheză sau socialistă? Nimic în afara unor utopii
, pe care dacă le-ar propaga biserica le-am accepta ca pe orice dogmă, dar ele sunt pretinse idei ştiinţifice, ceea ce este inacceptabil.
Schematismul şi scleroza istoriei este şi mai evidentă după încheierea Războiului rece. Manualele laudă ceea cehuleau înainte... Întreaga istorie trebuie studiată din nou.Răbojul românesc - cea mai veche scriere
Dispariţia din scripte a conceptului URSS însearnna, oare, dispariţia a peste 280 milioane de oameni? Aşa au disparut dinistorie, în vremu'rile îndepartate, popoare întregi, sau poate nici nu erau popoare... Pentru cei care ştiau că
fenicienii nu erau popor, ci POPI
devine de înţeles cum au dispărut din istorie, lăsându-ne alfabetul, cea mai preţioasă moştenire,sâmburele de aur al întregii culturi.
( Există numeroase dovezi şi opinii că acest alfabet, aşa-numitul ,,linear A" a fost preluat de fenicieni de la greci (traci) şi aparţinea, de fapt, pelasgilor de la nordul Dunării...)
Pentru că încercarile de a-l deriva din diverse silabare au eşuat, va trebui să-l punem în relaţie cu cel mai vechi sistem desemne care-l precede, anume cu
semnele răbojului românesc
.
Semnele de la Tărtăria, Karanovo şi Gracianiţa sunt asemănătoare cu cele de la Mohendjo - Daro, Harappa şi cele alscrierii Kohau-rongo-rongo din Insula Paştelui
. Dar aceste mesaje sunt străvechi, îrsemnate pe os şi piatră, ceramicăsau ceară. Numerele răbojului românesc au fost analizate de P.N.Panaitescu şi
devenind
, cum se ştie,
numerele pe carele numim romane
(ordinale), iar cel care se va ocupa de
semnele de la Cucuteni
fiind Teodor Burada, şi care le consi-deră ca
făcând parte dintr-un alfabet arhaic
(cf. arh. Silvia Paun, 1984). Erau
în numar de 180
aceste semne cu care sespecificau animalele, nu numai numeric, ci şi caracteristicile raselor (boi, plăvani, murgoci, cudalbi, cai rotaţi, murgi, oi bălăi,ţigăi, bârsane, stogoase, etc.)
Cercetând semnele răbojului cu arta traco-pelasgică se constată similitudine, până la identitate, cum accentueazăexact arh. Silvia Păun, făcând şi o statistică: 14 semne intră în alfabetul chirilic, 15 în cel grec şi 17 în cel latin.


40


https://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/40-fb33f160c3.pnghttps://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/40-fb33f160c3.png





Restul apar în scrierile numite pelasgă, berberă, etruscă, feniciană, etc. O alta parte vor fi preluate de Ulfila întraducerea Bibliei în limba gotică. Se zice că limba germană provine din rune, numai că scrierea runică nu are 6semne (E, K, S, T, Z şi Y) existente în scrierea latină şi toate celelalte din aria traco-pelasgică.
Pe teritoriul Româaniei,aceste semne au stat în atenţia unui mare număr de specialişti.
Cuvintele vii ale Tărtărtei
Un interesarrt studiu despre Tărtăria scriu şi Paul Lazar Tonciulescu şi Lidia B. Lovendal Papae, care semnaleazăcercetările istoricilor ruşi şi traduc în româneşte o poezie închinata Tărtăriei decătre
poetul Andrei Nadirov din Leningrad
, orientalist ca pregătire, pe care o reproducem în continuare:„O timp străbun! - A ta stihieEa a sosit ca ciocârlias-a potolit gonind prin hău solie fraţilor pre-dacistrig: Unde eşti, Tărtărie?Nu, n-ai pierit în veşniciaprin vremi n-aud răspunsul tău. care-i ucide pe cei dragiS-ascunde gându-n depărtareAud iar glasul Tartarieideşertului uitării, mut... Un coif din val e destrămatdar a-nviat a ta chemareşi caut a ei slovă vie în micul şi-mpietritul lut. Ce încă nu a răsunat..." În studiul citat, se redau şi cuvintele lui Boris Perlov:
„Da, acele cuvinte vii ale Tărtăriei, n-au răsunat încă”.
Autorii îşi însuşesc punctul de vedere al lui
Ariton Vraciu
, care, de asemenea, şi-l însuşise pe cel at lui Boris Perlov şi,alăturând cercetările altor cunoscuţi cercetători, Viorica Enăchiuc - Mihai şi C.Olaru, conclud existenţa pe tăbliţa rotundă anumelui unui
zeu local Şaue
- căutându-i urmele toponimice.Deci,
primul scris din lume
! Eruditul Romulus Vulcănescu îi prezintă sinteza în
,,Mitologia română”
- în capitolul ,,
Scrierea

pictografică de la Tărtăria
” (p.98).
Scrierea Vinca decriptată de Marija Gimbutas
Aparţine culturii Turdaş - Vinca şi elocalizată în timp - mileniul VII-VI î.e.n., - prin consens arheologic.,,Sumerienii - elevi buni ai tărtărienilor”
,,Pentru conţinutul lor inedit, redăm
constatările lui V.Titov, după consemnările luiBoris Perlov:
1) Tăbliţele de la Tărtăria sunt un
fragment dintr-un sistem de scriere larg răspandită,de origine locală
;2) textul unei tăbliţe ce numără
şase totemuri antice, care coincid cu manuscrisul dinoraşul sumerian Djedet - Nasra şi de asemenea cu imprimările ce aparţin culturii Kereş
;3) semnele de pe această tabliţă trebuie citite în cerc, în sensul contrar mişcării acelor unui ceasomic;4) conţinutul inscripţiei (dacă e citit în sumeriană) este întărit de descoperirea în aceeaşi Tărtăria a unui scheletdesmembrat al unui bărbat, ceea ce implică existenţa, la anticii tărtărieni, a unui ritual antropofagic;5)
numele zeului local Şaue e identic cu numele zeului Sumerian Usmu...
(...) Pe a treia tăbliţă rotundă sunt scriseurmătoarele: «
NUN, KA, SA, UGULA, PI, IDIM, KARA, I:
(De către cele) patru conducătoare (,) pentru chipul zeului Şaue(,) cel mai în vârstă, conducătorul [patriahul-sacerdotul-preotul suprem] (,) în virtutea adâncei înţelepciuni (,) a fost ars (,)unul». (...) Ne întrebăm atunci,
cine au fost locuitorii străvechi ai Tărtăriei, care scriau în sumeriană, in mileniul V î.e.n, când despre Sumerul însuşi nu se pomeneşte înca
? Se impune de la sine o concluzie:
inventatorii scrieriisumeriene au fost
, oricât ar fi de paradoxal,
nu sumerienii, ci locuitorii Balcanilor
. Într-adevăr, cum poate fi explicataltfel faptul că
cea mai veche scriere din Sumer, datată din mileniul IV î.e.n., a apărut cu totul pe neaşteptate şi într-oformă dezvoltată? Sumerienii (ca şi babilonienii) au fost doar elevi buni, preluând scrierea cuneiformă”.
În istoria civilizaţiilor, Jemdet-Nasr este consemnată între 3.100-2.900 î.e.n, contemporană cu civilizaţia Dimini din Tesalia,cu vârsta bronzului în Anatolia, cu apariţia cuneiformelor, anterioară datei tradiţionale a fundării cetăţii Tyr (2750). Tot atunciapar civilizaţiile Harappa şi Mohendjo-Daro în India.
Evenimentul a stârnit senzaţie în lumea ştiinţifică, numai la noi a fost tăcere.
Abia peste 11 ani, revista „Magazinistoric" nr.3/1972 publica un interviu cu academicianul bulgar
Vladimir I. Georgiev
, care spunea:„ (...)
tăbliţele de laTărtăria sunt...mai vechi cu un mileniu decat monumentete scrierii sumeriene
(ele datează din prima jumătate amileniului al IV-lea î.e.n.). Aceasta ar însemna, pur şi simplu, că scrierea sub forma pictogramelor a apărut în sud-estulEuropei şi nu în Mesopotamia, cum se credea până acum...Dacă în toate cele trei cazuri (Tărtăria, Karanovo şi Gracianiţa)e vorba de scris, atunci se impune o concluzie surprinzătoare: avem de-a face cu
cea mai veche scriere din lume
.Concluzia aceasta vine în întâmpinarea părerii exprimate de arheologul britanic,
profesorul Colin Renfrew
, care aexecutat recent săpături în localitatea bulgară Sitagroi şi care
a afirmat că în sud-estul european a existat în vechime ozona de civilizaţie înaintată
”.Peste încă trei ani, în revista „Tehnica Tineretului", nr. 12/
1975
, rusul Boriş Perlov scria:„(...)
În anul 1961,vestea despreun eveniment arheologic senzaţional a făcut ocolul lumii ştiinţifice.
Furtuna marii descoperiri nu a răsunat din Egipt.Neaşteptata descoperire a fost scoasă la iveală în Transilvania, în mica aşezare românească
Tărtăria.


41


https://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/41-c161f864eb.pnghttps://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/41-c161f864eb.pnghttps://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/41-c161f864eb.png

[latan.elena]

Ce i-a uimit pe erudiţii bărbaţi ai ştiinţei despre antichitate? Poate ca savanţii au dat de comoara ascunsă în genulmormântului lui Tutankamon? Sau în faţa tor a apărut o capodopera a artei străvechi? Nimic din toate acestea. Interesul afost trezit de
trei micuţe tăbliţe de lut
, deoarece ele erau împodobite cu enigmatice semne în forme de desene, careamintesc în mod uimitor (după cum a observat însuşi autorul marii descoperiri, arheologul român Nicolae Vlassa)
descrierea pictografică sumeriană de la sfârşitul mileniului IV î.e.n
.. Dar pe arheologi îi aştepta mai departe o surpriză:
tăbliţele găsite s-au dovedit a fi cu 1.000 ani mai vechi decât cele sumeriene
. Rămanea doar să se vadă în ce mod, cuaproape
7.000 ani în urmă
, departe de hotarele mult-slăvitelor civilizaţii antice orientale, unde nimeni nu se aştepta, s-a ivitcea mai veche (până în ziua de azi) scriere a Omenirii?... Descoperirea lui Nicolae Vlassa a, stârnit interes şi la noi.(.:.) Da,acele cuvinte scumpe ale Tărtăriei n-au răsunat încă. Cu atât mai scumpe sunt cele trei tăbliţe minuscule din nu preamarele sat transilvan, care ne-au făcut să facem un pas nou întru înţelegerea trecutului nostru, pentru a ne putea înfelegepe noi înşine."
Scrierea a aparut în Ardeal în... 20.000 î.e.n.?!
În aceeaşi revistă,
arheologul A. Kifişin
scria:„Dintre problemele ce s-au ivit în procesul cercetării descoperirii de laTărtăria, doua îmi par ca deosebit de importante:1.Cum a apărut scrierea tărtăriană şi cărui sistem de scriere îi aparţinea?2.În ce limbă au vorbit tărtărienii?...Care e atunci cauza asemănării la popoare atât de diferite? Motivul e că
toate acesteaau avut un singur izvor, a cărui descompunere s-a produs în mileniul VII î.e.n. În decursul a două milenii, arealul elamo-chinez a avut contacte cu culturlle sumeroide ale Guranului şi aleZagrosului iranian. Arealului răsăritean al scrisului îi stătea în faţă cel apusean, care s-a format sub influenţasumeroizilor străvechi egipteni, cretano-micenieni, precum şi tărtărieni.
Astfel că legenda despre «învălmăşeala babiloneană» şi descompunerea unei limbi de pe Pământ (sn) nu e chiar atâtlipsită de temei. Deoarece, compârand cele
72 de cuiburi ale scrierii sumeriene
cu cuiburi-simbol analoage ale tuturor celorlalte sisteme de scriere,
rămai uimit în faţa coincidenţei lor în privinţa principiilor de structură, dar şi în cea aconţinutului
. In faţa noastră se află parcă fragmente ale unei verigi ce se completează unele pe altele, făcând parte dintr-un
sistem unic.
Dacă însă compari simbolica reconstituită a acestei scrieri din
mileniul IX-VIII î.e.n
., cu semnele simbol alepaleoliticului tarziu european (
20-10 milenii î.e.n.
), nu se poate să nu-ţi atragă atenţia
coincidenţa
lor, de departeneîatâmplătoare".
Tărtăria - Universitatea Antichităţii ?!
Abia în 1980, în nr. 7 din „Convorbiri literare”, deci după 20 ani (!),
Ariton Vraciu
scria: „
Semne uneori identăce celor dela Vincea au fost descoperite la Troia (în mileniul III î.e.n.)
şi în alte puncte din spaţiul micro-asiatic. Oricât ar parea deparadoxal,
inventatorii scrierii sumeriene nu au fost sumerienii
. Întrucât semne pictografice au fost descoperite şi laTurdaş-Vincea, se poate presupune că
scrierea de la Tărtăria e un element component al unui sistem grafic largrăspândit în milenille VI-V î.e.n.
Nu putem să nu acceptam ipoteza arheologului sovietic V.Titov, potrivit căreia
scriereaprimitivă din bazinul Mării Egee provine din sud-estul Europei (mileniul IV î.e.n.)
şi nu a aparut sub influenţa celeimesopotamiene. În afară de aceasta,
în mileniul V î.e.n., creatorii culturii Vincea şi-au croit drum prin Asia Mică, spreKurdistan, unde se stabiliseră protosumerienii”
. În nr. 7/
1975
, în revista americană „Reader's Digest”,
arheologul
(american)
R. Schiller
nota:,,Descoperirile arheologicerecente, ca şi alte datări ştiintifice mai riguroase arată, azi de exemplu, că
japonezii produceau ceramică înainteapopulaţiilor din Orientul Apropiat şi că pământenii din Romănia au inventat poate o formă de scriere cu câtevasecole înaintea sumerienilor”
. În fine, eruditul
Gabriel Gheorghe
, caruia îi datorăm revista de înaltă ţinută ştiintifică ,,
Getica
”, scria despre Tărtăria:,,Autorul american se referă la tăbliţele de la Tărtăria şi de la Lepenski Vir, care s-au bucurat de o largă audienţă în presaştiinţifică din străinatate. Concluziile lui Schiller nu au surprins. Înaintea lor au apărut în revista «Znania Sila», editată in URSS, un studiu al lui
N.Jirov
în care se releva că tăbliţele de laTărăria, (judeţul Alba), descoperite de către cercetatorul clujean N. Vlassa, conţin figuri şi o scriere pictograficăasemănătoare cu cele sumeriene
fiind însă cu cel puţin un mileniu anterioare celor mai vechi piese similare găsite înMesopotamia. Jirov coroborează grafia tăbliţelor de la Tărtăria cu scrierea pictografică descoperită la Lepenski-Vir,pe malul iugoslav al Dunării
, în timpul lucrărilor de construcţie a Complexului Hidrotehnic de la Porţile de Fier, găsindu-lefoarte apropiate. Tot el conchide ca aceste scrieri pot fi considerate ca fiind
cele mai vechi din lume”.Tăbliţele de la Tărtăria... ne vorbesc româneşte !!
Am insistat şi vom mai insista, pentru că e vorba de primul scris din lume,cunoscut pâna acum. Tot în “Mitologia Romană” este reprodus tabloulcomparativ după Boris Perlov al semnelor pictografice de la Tărtăria,Djemdet-Nasra şi Creta. Dar să vedem ce scriere este.
Tăbliţa rotundă.
O cruce împarte discul în patru sferturi. Deci, fiecare sfert va comunica ofrază logică, ce se va continua. Citim, de la stânga la dreapta ca în toatetextete serierii hieratice.


42


https://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/42-759d77365b.jpg

[latan.elena]

https://html1-f.scribdassets.com/9e1oemigw1i5evn/images/43-e1df498fab.png




Descifrarea (din altă sursă)
Specialiştii susţin că ceea ce este caracteristic acestor plăcuţe este o identitate comună, cunoscută sub denumirea deCultură Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.), râspandită în ţara noastră (în Banat şi Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungarieişi nord-vestul Bulgariei.S-a ajuns la concluzia că cel mai vechi texte din lume (cele de pe plăcuţele de la Tărtăria), descifrate deja, ar suna astfel:
“BAB-SARRU/RABU-DU-KI-USU-EN/ZU- GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU/ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA”
şi se traduce prin:
“Poarta de acces a marelui rege care onduce cele patru districte ale ţării puternicilor zei ai Luneişi Focului, a prinţilor care slujesc masa mare pentru jerfele închinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) şirenumitului zeu al Lunii de nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şidouă zeiţe (Igigi).”


43



MAI MULTE TABELE AICI:

https://www.scribd.com/doc/87749098/Prof-Tudor-Diaconu-Scrierea-secretă

[latan.elena]

CONTINUAREA AICI:


Prof. Tudor Diaconu - Scrierea secretă - Scribd (https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwj347qo_43NAhVMXhQKHWmBCWQQFggbMAA&url=https%3A%2F%2Fwww.scribd.com%2Fdoc%2F87749098% 2FProf-Tudor-Diaconu-Scrierea-secret%25C4%2583&usg=AFQjCNE71g-E2Esq0OdqnAigJ7RuGXcVAA)


https://www.scribd.com/doc/87749098/Prof-Tudor-Diaconu-Scrierea-secretă

[Adrian Pop]

LEGILE ZALMOXIENE1.Toţi oamenii sunt egali în faţa lui DUMNEZEU.2. Dreptul la viaţă şi la moarte este dat în exclusivitate de DUMNEZEU.3. Învaţă să faci Artă din oferta ta, devenind astfel OM.4. OMUL reprezintă apogeul creat în Univers, împlinindu-L prin dragostea sa.5. Fiecare OM şi-a creat perechea sau dualul, după chipul şi asemănarea lui.6. Învaţă continuu ce-i Binele şi Adevărul, depăşindu-ţi limitele autocunoaşterii.7. Totul este într-unul şi unul este în tot, într-o singură clipă.8. Trecutul, Prezentul şi Viitorul sunt într-un Punct.9. Omule, caută şi asumă-ţi responsabilităţile promise în faţa lui DUMNEZEU.10. Respectă Credinţa fiecăruia.
Capitolul ISCRIEREA SECRETĂ... ÎN PRESA ROMÂNADecodificarea întregii scrieri a Antichităţii
(“Flacara” - anul XXXV - Nr.2 (1595din 10.01.1986)

[Adrian Pop]

http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/18593-O-planeta-o-rasa-o-natiune-o-limba

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=uu-D3SDuYhM&amp;t=59s

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=22oFMzT-NQw