Mircea Eliade

[latan.elena]

Mircea Eliade

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Jump to navigation (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#mw-head)Jump to search (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#p-search)

Mircea Eliade


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/59/Mircea_Eliade_young.jpg/220px-Mircea_Eliade_young.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Mircea_Eliade_young.jpg)


Date personale


Născut
13 martie (https://ro.wikipedia.org/wiki/13_martie) 1907 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1907)
București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia)


Decedat
22 aprilie 1986 (79 de ani)
Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago), Illinois (https://ro.wikipedia.org/wiki/Illinois), SUA (https://ro.wikipedia.org/wiki/SUA)


Înmormântat
Oak Woods Cemetery (https://www.wikidata.org/wiki/Q7073757)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P119)


Căsătorit cu
Nina Mareș,
Christinel Cotescu


Naționalitate
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Flag_of_Romania.svg/20px-Flag_of_Romania.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Romania.svg) română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia)


Cetățenie
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Flag_of_Romania.svg/23px-Flag_of_Romania.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Romania.svg) Regatul României (https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Rom%C3%A2niei)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a4/Flag_of_the_United_States.svg/23px-Flag_of_the_United_States.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_the_United_States.svg) SUA (https://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite_ale_Americii) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590)


Etnie
român (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2ni) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P172)


Religie
Biserica Ortodoxă Română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P140)


Ocupație
istoric (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoric) al religiilor, filosof (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filosof) al religiilor, eseist (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eseist), prozator (https://ro.wikipedia.org/wiki/Prozator), profesor universitar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Profesor_universitar)


Partid politic
Mișcarea Legionară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Legionar%C4%83) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P102)


Limbi
limba franceză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_francez%C4%83)
limba engleză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_englez%C4%83)
limba română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83)[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-2d5d20b4d81a8bac615ccf682aa724d4-1) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P1412)


Studii
Universitatea din Calcutta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Calcutta)
Universitatea din București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Bucure%C8%99ti) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P69)


Activitatea literară


Activ ca scriitor
1921 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1921)-1986 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1986)


Mișcare/curent literar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99care_literar%C4%83)
Școala de istorie a religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor) din Chicago, Modernism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Modernism)
Criterion (https://ro.wikipedia.org/wiki/Criterion)
Trăirism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tr%C4%83irism)


Subiecte
fantasy (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fantasy), autobiografie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Autobiografie), istoria religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor)


Specie literară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Specie_(literatur%C4%83))
poezie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poezie), nuvelă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nuvel%C4%83), roman (https://ro.wikipedia.org/wiki/Roman_(literatur%C4%83)), eseu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eseu)


Operă de debut
povestirea Cum am găsit piatra filosofală, romanul Romanul adolescentului miop, eseul Yoga.



Influențe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#)
Honoré de Balzac (https://ro.wikipedia.org/wiki/Honor%C3%A9_de_Balzac), Surendranath Dasgupta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Surendranath_Dasgupta), Julius Evola (https://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Evola), James George Frazer (https://ro.wikipedia.org/wiki/James_George_Frazer), André Gide (https://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Gide), René Guénon (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ren%C3%A9_Gu%C3%A9non), Bogdan Petriceicu Hasdeu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_Petriceicu_Hasdeu), Aldous Huxley (https://ro.wikipedia.org/wiki/Aldous_Huxley), Nae Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu), Nicolae Iorga (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga), Carl Jung (https://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Jung), Rudolf Otto (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rudolf_Otto&action=edit&redlink=1), Giovanni Papini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Papini), Gerardus van der Leeuw (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gerardus_van_der_Leeuw&action=edit&redlink=1), Miguel de Unamuno (https://ro.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Unamuno), Joachim Wach (https://ro.wikipedia.org/wiki/Joachim_Wach)




A influențat pe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#)
Ioan Petru Culianu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Petru_Culianu), Wendy Doniger (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Wendy_Doniger&action=edit&redlink=1), Gilbert Durand (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gilbert_Durand&action=edit&redlink=1), Sergiu Al-George (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Al-George), Andrei Oișteanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Oi%C8%99teanu), Mariana Șora (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mariana_%C8%98ora), Mihail Șora (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_%C8%98ora),



Note


Premii
Legiunea de onoare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Legiunea_de_onoare)
Gordon J. Laing Award (https://www.wikidata.org/wiki/Q5585348)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P166)




https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/91/Logo_of_the_Romanian_Academy.png/33px-Logo_of_the_Romanian_Academy.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png) Membru post-mortem al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83)





Prezență online


Internet Movie Database (https://tools.wmflabs.org/wikidata-externalid-url/?p=345&url_prefix=https://www.imdb.com/&id=nm0253431)


Modifică date (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590) / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=0) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b4/Gtk-dialog-info.svg/12px-Gtk-dialog-info.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Format:Infocaseta_Scriitor)


Mircea Eliade (n. 13 martie (https://ro.wikipedia.org/wiki/13_martie) 1907 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1907), București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti) – d. 22 aprilie (https://ro.wikipedia.org/wiki/22_aprilie) 1986 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1986), Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago))[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-2) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Chicago), din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor) Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83) (din 1990).[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-3)

Cuprins




1Copilăria și adolescența (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Copil%C4%83ria_%C8%99i_adolescen%C8% 9Ba)
2Eliade, gânditorul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Eliade,_g%C3%A2nditorul)
3Influența italiană (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Influen%C8%9Ba_italian%C4%83)
4India secretă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#India_secret%C4%83)
5Despre romanul său Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Despre_romanul_s%C4%83u_Maitreyi)
6Eliade și extrema dreaptă românească (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Eliade_%C8%99i_extrema_dreapt%C4%83_ rom%C3%A2neasc%C4%83)
7Anii de maturitate (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Anii_de_maturitate)
8Eliade, artistul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Eliade,_artistul)
9Posteritatea lui Mircea Eliade (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Posteritatea_lui_Mircea_Eliade)
10Viața privată (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Via%C8%9Ba_privat%C4%83)
11Opere literare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Opere_literare)
12Lucrările publicate în limba română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Lucr%C4%83rile_publicate_%C3%AEn_lim ba_rom%C3%A2n%C4%83)
13Lucrările publicate în limbi străine (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Lucr%C4%83rile_publicate_%C3%AEn_lim bi_str%C4%83ine)
14Opere memorialistice (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Opere_memorialistice)
15Ecranizări (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Ecraniz%C4%83ri)
16In memoriam (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#In_memoriam)
17Note (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Note)
18Bibliografie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Bibliografie)
19Bibliografie suplimentară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Bibliografie_suplimentar%C4%83)
20Legături externe

[latan.elena]

Copilăria și adolescența[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=1) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=1)]

Născut în București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Biografie,_in_Handoca-4)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5) și al Jeanei.[6] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-6) A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Alexandrescu).[7] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-scnostal-7)
Familia s-a mutat între Tecuci (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tecuci) și București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1914),[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Biografie,_in_Handoca-4) și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piața Rosetti (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Rosetti), unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență.[8] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-vilasanjpaseo-8)
După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa,[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Biografie,_in_Handoca-4) Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru Haret (https://ro.wikipedia.org/wiki/Colegiul_Na%C8%9Bional_Spiru_Haret) fiind coleg cu Arșavir Acterian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ar%C8%99avir_Acterian), Haig Acterian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Haig_Acterian), Petre Viforeanu (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Petre_Viforeanu&action=edit&redlink=1), Constantin Noica (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5)și Barbu Brezianu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Brezianu). A publicat la Revista Vlăstarul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vl%C4%83starul).
A devenit apoi interesat de științele naturii (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiin%C8%9Bele_naturii) și de chimie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chimie), ca și de ocultism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocultism),[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5) și a scris piese scurte pe subiecte entomologice.[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune.[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5) Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac (https://ro.wikipedia.org/wiki/Honor%C3%A9_de_Balzac).[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5)[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Papini) și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer (https://ro.wikipedia.org/wiki/James_George_Frazer).[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9)
Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană (https://ro.wikipedia.org/wiki/Italian%C4%83) și engleză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Englez%C4%83); în particular începe să studieze persana (https://ro.wikipedia.org/wiki/Persan%C4%83) și ebraica (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ebraic%C4%83).[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Biografie,_in_Handoca-4)[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Este interesat de filosofie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofie) și studiază lucrările lui Vasile Conta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta), Marcus Aurelius (https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Aurelius) și Epictet (https://ro.wikipedia.org/wiki/Epictet), citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga)și B.P Hasdeu (https://ro.wikipedia.org/wiki/B.P_Hasdeu).[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Prima sa opera a fost publicată în 1921 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1921) Inamicul viermelui de mătase[10] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-10) urmată de Cum am găsit piatra filosofală.[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9)
Eliade, gânditorul[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=2) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=2)]

Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică încă din România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia). După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al generației" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Entomologie), care trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1928), partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Logic%C4%83) și metafizică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Metafizic%C4%83), Nae Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu), care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu) i-a dat o slujbă în redacția ziarului Cuvântul. Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian).

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/df/Casa_lui_Eliade.jpg/250px-Casa_lui_Eliade.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Casa_lui_Eliade.jpg)

Casa în care a trăit Mircea Eliade între anii 1934-1940, Bulevardul Dacia, București


Influența italiană[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=3) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=3)]

Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învață limba italiană și cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaște personal pe Giovanni Papini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Papini) și pe Vittorio Macchioro (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vittorio_Macchioro&action=edit&redlink=1), care avea publicații în domeniul istoriei religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor). O indiscreție a tânărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menționând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mussolini), i-au provocat acestuia neplăceri [necesită citare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Citarea_surselor)]. În 1929 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1929) își ia licența cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renașterii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C8%99tere).
India secretă[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=4) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=4)]

După cultura italiană, filosofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_sanscrit%C4%83) și Yoga (https://ro.wikipedia.org/wiki/Yoga) cu Surendranath Dasgupta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Surendranath_Dasgupta), în Calcutta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Calcutta). Întors la București (locuiește între 1934 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1934)-1940 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1940) în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1933) capătă mare popularitate romanul Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi), bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1932) și 1943 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1943) publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.
Despre romanul său Maitreyi[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=5) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=5)]

Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor.[11] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-11) Pentru români, romanul Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi) al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare. Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, până în 1990, în țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Surendranath_Dasgupta), un filosof indian, și se numea Maitreyi Devi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi_Devi_(poet%C4%83_indian%C4%83)). Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rabindranath_Tagore), și avea să devină o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Al._George), la Calcutta, în 1972, a "declanșat" scrierea unei noi cărți: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragostea_nu_moare_(roman))), scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.
Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi_(personaj)) (din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Paul_%C8%99i_Virginia&action=edit&redlink=1), Tristan și Isolda (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tristan_%C8%99i_Isolda), Romeo și Julieta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Romeo_%C8%99i_Julieta). Dragostea nu moare (1976), carte apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană, spaniolă și română, nu are încă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.
Eliade și extrema dreaptă românească[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=6) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=6)]

De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparținând de grupa din jurul lui Nae Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu) a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Legionar%C4%83), în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, "Buna Vestire", dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937.
Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938 în timpul unei campanii împotriva Gărzii de Fier (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Legionar%C4%83), campanie autorizată de regele Carol II (https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_II). La vremea arestării tocmai publicase Provincia și legionarismul în Vremea (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vremea_(revist%C4%83)&action=edit&redlink=1), ministrul de interne, Armand Călinescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Armand_C%C4%83linescu), considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.[12] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-12)
Eliade a fost ținut timp de trei săptămâni în arest la sediul Siguranței Statului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Siguran%C8%9Ba_Statului) de la Malmaison, unde s-a încercat a-l convinge să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier, dar el a refuzat să o facă.[13] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Zigu_Ornea_1995,_p._209-13) În prima săptămână a lunii august a fost transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc (https://ro.wikipedia.org/wiki/Miercurea-Ciuc). Când Eliade a început să scuipe sânge în octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni (https://ro.wikipedia.org/wiki/Moroeni).[13] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Zigu_Ornea_1995,_p._209-13) A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938.[14] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-14)
Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. În timp ce scria articole antisemite [15] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-15), a luat poziție față de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian). Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura [16] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-16),[17] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-17) și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice,[necesită citare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Citarea_surselor)]. În ceea ce privește opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian), a fi o alegorie a morții lui Codreanu [18] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-18).

Anii de maturitate
Începând din 1957 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1957), Mircea Eliade se stabilește la Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago), ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola"[necesită citare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Citarea_surselor)]. Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepție ființele umane arhaice erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago) îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy Doniger.[19] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-19) În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunând contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor) care să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie (https://ro.wikipedia.org/wiki/22_aprilie) 1986 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1986), la Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago), fiind incinerat a doua zi.[20] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-20)
Eliade, artistul[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=8) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=8)]Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor existențiale în epoca pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai (1934 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1934)) și Huliganii (1935 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1935)) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofie) personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La țigănci (https://ro.wikipedia.org/wiki/La_%C8%9Big%C4%83nci) (1959 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1959)), cât și în romanul Noaptea de Sânziene (https://ro.wikipedia.org/wiki/Noaptea_de_S%C3%A2nziene) (1971 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1971)).

[latan.elena]

Posteritatea lui Mircea Eliade[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=9) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=9)]
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/47/Stamp_of_Moldova_038.jpg/200px-Stamp_of_Moldova_038.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Stamp_of_Moldova_038.jpg)

Chipul lui Mircea Eliade pe un timbru din Republica Moldova (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova)



https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/0/01/Bustul_lui_Mircea_Eliade.jpg/220px-Bustul_lui_Mircea_Eliade.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Bustul_lui_Mircea_Eliade.jpg)

Bustul lui Mircea Eliade, sculptor Gheorghe Tănase, a fost dezvelit la 24 noiembrie 2015 la intersecția bulevardului Mircea Eliade cu strada Aviator Radu Beller, peste drum de parcul Floreasca (https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Floreasca) din București
Un alt bust al lui Mircea Eliade, realizat de Vasile Gorduz (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Gorduz), a fost dezvelit la 28 martie 2009 în fața bisericii Mântuleasa (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_M%C3%A2ntuleasa)din București.[21] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-21)


După moartea sa, Eliade a fost atacat de Adriana Berger (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Adriana_Berger&action=edit&redlink=1) (cea care s-a ocupat de aranjarea hârtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 decembrie 1985) cu acuzații de antisemitism, fără a aduce dovezi, prefigurând linia atacurilor repetate care au urmat. În România de după 1990 s-a început publicarea doar a unei părți din cele patruzeci de volume de operă științifică și literară, preferându-se reeditările, astfel că în douăzeci de ani nu s-a reușit publicarea integrală a operei eliadești. Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale și după 1990, moment în care a (re)dobândit un statut de autor mitic, în sensul discuției în jurul unei opere neintegral publicată în România. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului.
Viața privată[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=10) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=10)]Eliade a fost căsătorit de două ori: prima lui soție a fost Nina (n. Mareș, d. 1944), cu care s-a căsătorit în 1934,[22] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-j2012-07-08-22)[23] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-23)[24] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-24) iar a doua soție a fost Christinel (n. Cotescu, d. 9 martie 1998), cu care s-a căsătorit în 1948.[22] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-j2012-07-08-22)[25] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-25)
Opere literare[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=11) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=11)]

Romanul adolescentului miop, roman (1928 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1928))
Gaudeamus, roman (1929 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1929))
Isabel și apele diavolului, roman (1930 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1930))
Lumina ce se stinge, roman (1931 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1931))
Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi), roman (1933 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1933))
Întoarcerea din rai, roman (1934 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1934))
Huliganii, roman (1935 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1935))
Șantier. Roman indirect (1935 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1935))
Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(nuvel%C4%83)), nuvelă (1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936))
India (1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936))
Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(nuvel%C4%83)), nuvelă (1937 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1937))
Nuntă în cer, roman (1939 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1939))
Secretul doctorului Honigberger (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secretul_doctorului_Honigberger), nuvelă (1940 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1940))
Nopți la Serampore (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nop%C8%9Bi_la_Serampore), nuvelă (1940 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1940))
Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1963))
La țigănci (https://ro.wikipedia.org/wiki/La_%C8%9Big%C4%83nci), nuvelă (1969 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1969))
Noaptea de Sânziene, roman (1971 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1971))
În curte la Dionis, nuvele (1977 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1977))
19 trandafiri, roman (1980 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1980))
Viața nouă (Ștefania), roman neterminat

Lucrările publicate în limba română[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=12) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=12)]

Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
Gaudeamus, 1929 ediție curentă, Humanitas, 2004
Isabel și apele diavolului, 1929, ediție curentă, Humanitas, 2003
Solilocvii, 1932
Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi), 1933, roman indian
Oceanografie, 1934,
Întoarcerea din rai, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Lumina ce se stinge, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
India, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Incercarea labirintului , roman
Caietele maharajahului, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Huliganii, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
Șantier, Roman indirect, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
Domnișoara Christina, 1936 ediție curentă Humanitas, 2003
Cosmologie și alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(nuvel%C4%83)), 1937
Fragmentarium, 1938
Nuntă în cer, 1938
Secretul doctorului Honigberger (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secretul_doctorului_Honigberger), 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
Nopți la Serampore (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nop%C8%9Bi_la_Serampore), 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
Mitul reintegrării, 1942
Salazar și revoluția în Portugalia, 1942
Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
Insula lui Euthanasius, 1943, ediție curentă Humanitas, 2003
Comentarii la Legenda Meșterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
Pe strada Mântuleasa, 1968, ediție curentă Humanitas, 2004
Noaptea de Sânziene, 1971
În curte la Dionis, 1977, ediție curentă Humanitas, 2004
Tinerețe fără tinerețe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tinere%C8%9Be_f%C4%83r%C4%83_tinere%C8%9Be_(nuvel% C4%83)), Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediție curentă Humanitas, 2004
Viață nouă (Ștefania), Jurnalul Literar, 1999
Religii australiene, ediție curentă Editura Herald, 2012

Lucrările publicate în limbi străine[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=13) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=13)]

Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936)), în limba franceză
Os Romenos, latinos do Oriente („Despre Români, latinii orientului”), 1943, în limba portugheză
Tehnici ale Yoga, 1948
Traité d'histoire des religions (1949 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1949)), în limba franceză
Le mythe de l'éternel retour (1949 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1949)), în limba franceză
Imagini și simboluri, 1952
Yoga. Nemurire și libertate, 1954
Le Sacré et le Profane (1956 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1956)), în limba franceză
Făurari și alchimiști, 1956
Mituri, vise, mistere, 1957
Nașteri și renașteri, 1958
Mefistofel și androginul, 1962
Aspects du mythe (1963 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1963)), în limba franceză
The Quest (titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969
De Zalmoxis à Gengis-Khan, Paris, 1970
Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1974)), în limba franceză
Istoria credințelor și ideilor religioase, 1976-1983
Uniformes de général, nouvelles, traduction du roumain par Alain Paruit, Paris, Gallimard, «Du monde entier», 1981
Les Trois grâces, nouvelles, traduction du roumain par Marie-France Ionesco et Alain Paruit, Paris, Gallimard, «Du monde entier», 1984. ISBN 2-07-070035-6 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Special:Referin%C8%9Be_%C3%AEn_c%C4%83r%C8%9Bi/2070700356)
Briser le toit de la maison, 1986

Opere memorialistice[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=14) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=14)]

Romanul adolescentului miop,scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
Jurnal, două volume (versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)
Jurnal portughez și alte scrieri, Humanitas, 2006
Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006

Ecranizări[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=15) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=15)]

The Bengali Night (https://ro.wikipedia.org/wiki/The_Bengali_Night) (1988)
Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(film_din_1992)) (1992)
Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(film)) ("The Snake") (1996)
Eu sunt Adam! (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eu_sunt_Adam) (1996)
Tinerețe fără tinerețe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tinere%C8%9Be_f%C4%83r%C4%83_tinere%C8%9Be_(film)) ("Youth Without Youth") (2007)
Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Miss_Christina_(film)) (2013)

In memoriam[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=16) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=16)]Mai multe școli și străzi din multiple orașe din țara sa natală îi poartă numele.
Note[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=17) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=17)]

^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-2d5d20b4d81a8bac615ccf682aa724d4_1-0) Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119016520), accesat în 10 octombrie 2015
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-2) În Memorii, Humanitas, 1991, Mircea Eliade scrie: „M-am născut la București, la 9 martie 1907 (25 februarie stil vechi)”. Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907, conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-3) Membrii post-mortem ai Academiei Române (http://www.acad.ro/membri_ar/armembri_pm.htm)
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Biografie,_in_Handoca_4-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Biografie,_in_Handoca_4-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Biografie,_in_Handoca_4-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Biografie,_in_Handoca_4-3) Biografie, in Handoca
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-3) e (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-4) Silviu Mihai, "A doua viață a lui Mircea Eliade" (http://www.cotidianul.ro/index.php?id=3920&art=8997&diraut=123&cHash=ae6af0be58), în Cotidianul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cotidianul), 6 februarie (https://ro.wikipedia.org/wiki/6_februarie) 2006 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2006); accesat 31 iulie (https://ro.wikipedia.org/wiki/31_iulie) 2007 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2007)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-6) Călinescu, p.956
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-scnostal_7-0) Nostalgia după România - interviu cu Sorin Alexandrescu (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nostalgia-dupa-romania-405950.html), 24 iunie 2006, Simona Chițan, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 2012
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-vilasanjpaseo_8-0) es Sergio Vila-Sanjuán, "Paseo por el Bucarest de Mircea Eliade" ("Prin Bucureștiul lui Mircea Eliade") (http://www.lavanguardia.es/lv24h/20070530/51355796343.html), în La Vanguardia, 30 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/30_mai) 2007 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2007); accesat 16 ianuarie (https://ro.wikipedia.org/wiki/16_ianuarie) 2008 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2008)
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-3) e (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-4) f (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-5) g (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-6) Ion Hadârcă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Had%C3%A2rc%C4%83), "Mircea Eliade la începuturi" (http://www.sud-est.md/numere/20070428/article_3/), În Revista Sud-Est, 1/2007; accesat 21 ianuarie (https://ro.wikipedia.org/wiki/21_ianuarie) 2008 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2008)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-10) Biografie, la Handoca
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-11) A se vedea, de exemplu, romanele Elle et lui, de George Sand (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Sand), și Lui et elle, de Alfred de Musset (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Musset).
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-12) Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995, p. 208-209
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Zigu_Ornea_1995,_p._209_13-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Zigu_Ornea_1995,_p._209_13-1) Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995, p. 209
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-14) Jeni Acterian, Jurnalul unei ființe greu de mulțumit, Humanitas, 1991, p. 248
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-15) Iliescu (2004).
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-16) Țurcanu Florin, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica Anghel și Dragoș Dodu, București, Humanitas, 2003
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-17) Laignel-Lavastine, Alexandra "Eliade, Cioran, Ionesco.Uitarea Fascismului", Bucuresti:Editura EST, 2004.
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-18) Oișteanu
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-19) In 1986 Ioan Petru Culianu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Petru_Culianu) nu avea doctoratul de Stat el aflându-se la Chicago ca profesor invitat din Olanda să țină două conferințe. Abia în 1990 Culianu va depune actele să fie angajat ca profesor asociat la Chicago Divinity School (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago_Divinity_School), fiind însă ucis înainte de a primi cartea verde necesară angajării (v. biobiblografia din 1990 scrisă de Culianu, apărută în L.A.I., 18 mai 1992).
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-20) http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=998&Itemid=112 (Vezi răspunsul lui Stelian Pleșoiu la întrebarea "De ce credeți că ambii soți Eliade au voit, prin testament, să fie incinerați și nu îngropați, după obiceiul creștin-ortodox?")
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-21) Mircea Eliade are statuie în cartierul Mântuleasa (http://www.ziare.com/stiri/frauda/mircea-eliade-are-statuie-in-cartierul-mantuleasa-699494)
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-j2012-07-08_22-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-j2012-07-08_22-1) "O iubire asa de mare ucide" (http://www.jurnalul.ro/special/o-iubire-asa-de-mare-ucide-72900.htm), 16 februarie 2004, Jurnalul Național, accesat la 8 iulie 2012
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-23) Povestea vieții lui Mircea Eliade - Fundatia Romania Literara (http://www.romlit.ro/povestea_vieii_lui_mircea_eliade)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-24) 10 ani din viața lui Eliade (http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=39686)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-25) Ultimul mister al unei familii celebre (http://www.ziaruldeiasi.ro/local/iasi/ultimul-mister-al-unei-familii-celebre~ni8b6)



Bibliografie[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=18) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=18)]

Dorin David, "De la Eliade la Culianu. I", Eikon, Cluj, 2010; editia a II-a 2013
Florin Țurcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica Anghel și Dragoș Dodu, București, Editura Humanitas, 2005; ediția a II-a revăzută, 2007 - recenzie (http://www.observatorcultural.ro/Mircea-Eliade-si-caderea-in-lume*articleID_14699-articles_details.html)
Mircea Handoca, Viața lui Mircea Eliade, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Cluj, Editura Dacia, 2000; ediția a III-a, 2002
Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, ediția a III-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom, 2004
Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907-1945, New York, Columbia University Press, 1998; versiunea românească, Editura Criterion Publishing, 2005
Mihai Posada, Opera publicistică a lui Mircea Eliade, ed. I, București, Criterion Publishing, 2006; idem, Opera publicistică a lui Mircea Eliade, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Iași: Tipo Moldova, 2013.
Alexandra Laignel-Lavastine, Eliade, Cioran, Ionesco. Uitarea fascismului, București, Editura EST, 2004
Andrei Oișteanu, Mircea Eliade, între ortodoxism și zamolxism (http://www.observatorcultural.ro/Mircea-Eliade-intre-ortodoxism-si-zalmoxism*articleID_3963-articles_details.html)în Observator cultural, nr. 127, 30 iulie 2002, pp. 11–13
Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, Iași, Editura Polirom, 2007 (editia a doua, revazuta, adaugita si ilustrata, Ed. Polirom, Iasi, 2014)
Andrei Oișteanu, Mihail Sebastian și Mircea Eliade: cronica unei prietenii accidentate, în 22, nr. 49, 4 decembrie 2007
Andrei Oișteanu, Mircea Eliade, de la opium la amfetamine, în 22, nr. 896, 8 mai 2007, pp. 16–17; Vezi si Andrei Oisteanu, volumul Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, Ed. Polirom, Iasi, 2014, capitolul "De la Eliade la Culianu", pp. 457-517.
Ovidiu Șimonca, Mircea Eliade și „căderea în lume” (http://www.observatorcultural.ro/Mircea-Eliade-si-caderea-in-lume*articleID_14699-articles_details.html), recenzie a cărții lui Florin Țurcanu, Mircea Eliade. Le prisonnier de l'histoire, în Observator cultural, nr. 305, 26 ianuarie 2006
Adrian Paul Iliescu, Cum nu trebuie apărat Mircea Eliade (http://www.observatorcultural.ro/Cum-nu-trebuie-aparat-Mircea-Eliade*articleID_10225-articles_details.html), în Observator cultural, nr. 208, 17 februarie 2004
William Totok (https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Totok), Die Generation von Mircea Eliade im Bann des rumänischen Faschismus, în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 7, nr. 1, 1995, pp. 42–55; (versiune scurtă în: Die Neue Gesellschaft/Frankfurter Hefte, anul 42, nr. 10, 1995, pp. 921–928. Versiune în limba maghiară: Mircea Eliade generáció a román fasizmus bűvkörében, în Magyar Filozófiai Szemle, nr. 1-2-3, 1996, pp. 274–291)
Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Cluj, Editura Dacia, 1980
Mircea Handoca, Mircea Eliade: câteva ipostaze ale unei personalități proteice, București, Editura Minerva, 1992
Cornel Ungureanu, Mircea Eliade și literatura exilului, București, Editura Viitorul Românesc, 1995
Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade: amintiri, lecturi, reflecții, ediția a II-a, revazută și adaugită, Iași, Editura Polirom, 2002
Eugen Simion, Mircea Eliade: nodurile și semnele prozei, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005
Doina Ruști (https://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Ru%C8%99ti), Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (http://doinarusti.ro/Dictionar.htm), București, Editura Vremea, 2005
Iulian Băicuș, Mircea Eliade, literator și mitodolog. În căutarea Centrului pierdut, București, Editura Universității din București, 2009
Marcello De Martino, Mircea Eliade esoterico, Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008
Dumitru Micu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Micu), Mircea Eliade: viața ca operă, opera ca viață, București, Editura Constelații, 2003
Iulian Băicuș, Mircea Eliade, literator și mitodolog. În căutarea Centrului pierdut, București, Editura Corect Books, 2012, e-book
en Rennie, Bryan S., The Diplomatic Career of Mircea Eliade: A Response to Adriana Berger. pp. 375–392, Religion 22, 1992.

Bibliografie suplimentară[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=19) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=19)]

Sorin Alexandrescu, Mircea Eliade, dinspre Portugalia, Editura Humanitas, 2006 - fragmente (http://www.revista22.ro/mircea-eliade-dinspre-portugalia-2804.html)
Andreea Răsuceanu, Bucureștiul lui Mircea Eliade - Elemente de geografie literară, Editura Humanitas, 2013 - recenzie1 (http://www.romlit.ro/bucuretiul_lui_mircea_eliade.__elemente_de_geograf ie_literar_)- recenzie2 (http://www.observatorcultural.ro/Prin-Bucurestiul-lui-Mircea-Eliade*articleID_29307-articles_details.html)
Întâlniri cu Mircea Eliade, Editura Humanitas, 2007

Legături externe[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=20) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=20)]
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fa/Wikiquote-logo.svg/25px-Wikiquote-logo.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Wikiquote-logo.svg)

La Wikicitat (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikicitat) găsiți citate legate de Mircea Eliade (https://ro.wikiquote.org/wiki/Mircea_Eliade).



Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – E (http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=E)
Biografia lui Mircea Eliade (http://www.westminster.edu/staff/brennie/eliade/mebio.htm)
Friesian.com: Mircea Eliade (http://www.friesian.com/eliade.htm)
Books and Writers: Mircea Eliade (http://www.kirjasto.sci.fi/eliade.htm)
Sacrul și profanul - text integral (http://dragosh.com/Mircea_Eliade-Sacrul_si_Profanul.html)
Biografia pe site-ul Humanitas (http://autori.humanitas.ro/eliade/biografia.php)
Mircea Eliade, De ce cred în biruința Mișcării Legionare (http://www.legeastrabuna.org/Eliade1.php)
Mircea Eliade (http://personalitati.evz.ro/personalitati/index/2) la Evenimentul zilei
Mircea Eliade, pe căile „Itinerariului spiritual“ (http://ziarullumina.ro/documentar/mircea-eliade-pe-caile-itinerariului-spiritual), 18 aprilie 2010, Dr. George Enache, Ziarul Lumina

Articole biografice


Povestea vieții lui Mircea Eliade (http://www.romlit.ro/povestea_vieii_lui_mircea_eliade), Alex. Ștefănescu, România Literară - anul 2006, numărul 7
În căutarea omului total (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/in-cautarea-omului-total-503444.htm), 6 aprilie 2009, Catalina Iancu, Jurnalul Național
Bucureștiul lui Mircea Eliade (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/bucurestiul-lui-mircea-eliade-503565.htm), 7 aprilie 2009, Andreea Tudorica, Jurnalul Național
Un "sentiment fantastic, pur românesc" (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/un-sentiment-fantastic-pur-romanesc-510710.htm), 10 iunie 2009, Clara Margineanu, Jurnalul Național
Și-a ascuns Eliade trecutul legionar? (http://www.adevarul.ro/cultura/Si-a_ascuns_Eliade_trecutul_legionar_0_383962004.html ), 5 decembrie 2010, Dana G. Ionescu, Adevărul
A doua viata a lui Mircea Eliade - Cotidianul (http://old.cotidianul.ro/a_doua_viata_a_lui_mircea_eliade-7890.html), 5 Feb 2006, Silviu Mihai, Cotidianul
Dincolo de timp, prin păduri interzise... (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/dincolo-de-timp-prin-paduri-interzise-535229.htm), 9 februarie 2010, Clara Margineanu, Jurnalul Național
Păunescu - Agentul lui Ceausescu (Eliade vs. Comuniști) (http://www.evz.ro/detalii/stiri/agentul-lui-ceausescu-529874.html), 24 iunie 2002, Evenimentul zilei
Moștenirea spirituală a lui Mircea Eliade (http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/mostenirea-spirituala-lui-mircea-eliade), 2 februarie 2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
ROMÂNI DE GENIU Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (http://adevarul.ro/cultura/carti/romAni-geniu-paradoxullui-mircea-eliade-corigentul-miop-savantul-excentric-1_54702ced0d133766a821e1c7/index.html), 22 noiembrie 2014, Anca Vancu, Adevărul

Interviuri


"Eu cred în viitorul culturii românești..." (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/eu-cred-in-viitorul-culturii-romanesti-510519.htm), 8 iunie 2009, Adrian Paunescu, Jurnalul Național

Multimedia


Monica Lovinescu, „Mircea Eliade și Emil Cioran”, Actualitatea culturală românească, Radio Europa Liberă, 1992 (http://www.trilulilu.ro/Daniel0072000/90d0b117c78959/)
„Altfel despre dioptriile lui Mircea Eliade” (http://www.observatorcultural.ro/Altfel-despre-dioptriile-lui-Mircea-Eliade-%28II%29*articleID_21235-articles_details.html).
„Dreapta Românească”, publicat în ziarul „Curentul” din ziua de 26 ianuarie 1933 (http://www.ziaristionline.ro/2012/07/16/actualitatea-clasicilor-dreapta-romaneasca-de-mihail-polihroniade/)








[ascunde (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#)]
v (https://ro.wikipedia.org/wiki/Format:Mircea_Eliade) • d (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Discu%C8%9Bie_Format:Mircea_Eliade&action=edit&redlink=1) • m (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Format:Mircea_Eliade&action=edit)

Opera literară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bibliografia_lui_Mircea_Eliade) a lui Mircea Eliade





Romane (https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Romane_de_Mircea_Eliade)
Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi) (1933) · Întoarcerea din rai (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C3%8Entoarcerea_din_rai&action=edit&redlink=1) (1934) · Huliganii (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Huliganii&action=edit&redlink=1) (1935) · Nuntă în cer (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nunt%C4%83_%C3%AEn_cer&action=edit&redlink=1) (1938) ·Romanul adolescentului miop (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Romanul_adolescentului_miop&action=edit&redlink=1) (1969) · Noaptea de Sânziene (https://ro.wikipedia.org/wiki/Noaptea_de_S%C3%A2nziene) (1971) · Bătrânul și birocratul (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=B%C4%83tr%C3%A2nul_%C8%99i_birocra tul&action=edit&redlink=1) (1974)






Nuvele (https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Nuvele_de_Mircea_Eliade)*
Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(nuvel%C4%83)) (1936) · Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(nuvel%C4%83)) (1937) · Secretul doctorului Honigberger (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secretul_doctorului_Honigberger) (1940) ·Nopți la Serampore (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nop%C8%9Bi_la_Serampore) (1940) · Un om mare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Un_om_mare) (1945) · Douăsprezece mii de capete de vite (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dou%C4%83sprezece_mii_de_capete_de_vite) (1952) ·Fata căpitanului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fata_c%C4%83pitanului_(nuvel%C4%83)) (1955) · Ghicitor în pietre (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghicitor_%C3%AEn_pietre) (1959) · O fotografie veche de 14 ani (https://ro.wikipedia.org/wiki/O_fotografie_veche_de_14_ani) (1959) · La țigănci (https://ro.wikipedia.org/wiki/La_%C8%9Big%C4%83nci) (1959) ·Podul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_(nuvel%C4%83)) (1963) · Adio!... (https://ro.wikipedia.org/wiki/Adio!...) (1965) · Pe strada Mântuleasa... (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pe_strada_M%C3%A2ntuleasa...) (1967) · Uniforme de general (https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniforme_de_general) (1971) ·Tinerețe fără tinerețe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tinere%C8%9Be_f%C4%83r%C4%83_tinere%C8%9Be_(nuvel% C4%83)) (1976)






Opere memorialistice
Jurnal (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jurnal_(Mircea_Eliade)&action=edit&redlink=1) · Memorii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorii_(Mircea_Eliade)) (1991) · Jurnal portughez și alte scrieri (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jurnal_portughez_%C8%99i_alte_scri eri&action=edit&redlink=1) · Încercarea labirintului (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C3%8Encercarea_labirintului&action=edit&redlink=1)






Opere științifice
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Yoga:_Essai_sur_les_origines_de_la _mystique_indienne&action=edit&redlink=1) (1936) · Cosmologie și alchimie babiloniană (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cosmologie_%C8%99i_alchimie_babilo nian%C4%83&action=edit&redlink=1) (1937) ·Comentarii la legenda meșterului Manole (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comentarii_la_legenda_me%C8%99teru lui_Manole&action=edit&redlink=1) (1943) · Traité d'histoire des religions (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Trait%C3%A9_d%27histoire_des_relig ions&action=edit&redlink=1) (1949) ·Le Sacré et le Profane (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Le_Sacr%C3%A9_et_le_Profane&action=edit&redlink=1) (1956) · Aspects du mythe (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aspects_du_mythe&action=edit&redlink=1) (1963) · Le mythe de l'éternel retour (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Le_mythe_de_l%27%C3%A9ternel_retou r&action=edit&redlink=1) (1969) ·Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Le_Chamanisme_et_les_Techniques_ar cha%C3%AFques_de_l%27extase&action=edit&redlink=1) (1974)






Ecranizări
La nuit Bengali (https://ro.wikipedia.org/wiki/La_nuit_Bengali) (1988) · Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(film_din_1992)) (1992) · Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(film_din_1996)) (1996) · Eu sunt Adam! (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eu_sunt_Adam!) (1996) ·Tinerețe fără tinerețe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tinere%C8%9Be_f%C4%83r%C4%83_tinere%C8%9Be_(film)) (2007) · Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(film_din_2013)) (2013)






Notă: * Nuvelele scrise în exil sunt ordonate după anul scrierii și nu după cel al publicării.

[latan.elena]

„Maitreyi” de Mircea Eliade – Recenzie și Citatehttps://bestsellermd.files.wordpress.com/2015/08/allan-mircea-eliade-maitreyi-devi-amrita-1933.jpg?w=500&h=292Mircea Eliade și Maitreyi Devi. Bhowanipore, 1933. Foto: The Daily Star Bangladesh

Romanul pornește de la jurnalul de memorii al autorului în care Allan (Mircea) descoperă cultura și spiritalitatea indiană, lucrând la compania inginerului Narendra Sen din Calcutta în anii 30′ ai secolului trecut.Viața lui Allan se schimbă dramatic atunci când domnul Sen îl invită să locuiască în casa lui din Bhowanipore și astfel o întâlnește pe fiica sa, Maiytrei. Allan se îndrăgostește de Maitreyi, construind împreună o relație intensă, ținută secret față de restul familiei. Dar ce se poate întâmpla când în feeria dragostei nu-i mai vezi pe cei din jur?
Romanul ne prezintă o dragoste interzisă, în stil shakespearian, în care diferențele culturale și tradițiile religioase pun piedici relației dintre Maitreyi și Allan.Prin Maitreyi descrisă atât de frumos de Mircea Eliade descoperim împreună cu autorul o Indie a armoniei, a iubirii și a contrastelor.Opinii critice„Este un roman erotic și exotic: erotismul apare ca domeniu de confruntare, acomodare și comunicare până la comuniune momentană a două lumi străine prin convențiile de înțelegere a vieții.” – Marian Popa„Carte de extaz senzorial și mistica dăruirii, Maitreyi este mai mult decât o sumă de febre erotice, traversate în decorul „literaturii coloniale” cu fervori gidiano-papiniene.” – Dan C. Mihăilescu„Maitreyi este una din acele cărți cu destin de miracol în cariera unui scriitor și chiar a unei generații.” – Pompiliu Constantinescu„Maitreyi e o simfonie a iubirii trupești, o Kamasutra sublimată, chintesențială.” – Șerban Cioculescu„Eliade încearcă să construiască, după o formulă a lui Bachelard, o mitologie a sediucției, reușește, în bună parte.” – Eugen SimionComandă cartea „Maitreyi” de Mircea Eliade pe Libris.ro (https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=bbb235cae&unique=9a6f02fef&redirect_to=http%253A%252F%252Fwww.libris.ro%252Fm aitreyi-ed-2012-mircea-eliade-CAR978-973-104-340-1--p566101.html) (Livrare în România) sau Bestseller.md (https://www.bestseller.md/maitreyi-mircea-eliade.html) (Livrare în Moldova și Internațional)!EpigrafTomar ki mane acche Maitreyi? Yadi thake, tahale ki kshama karte paro?…„Oare îți mai aduci aminte de mine, Maitreyi? Și dacă îți amintești, cum poți să mă ierți?…”Citate din carte„Nu știu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nicio privire întâlnită și îmbrățișată până atunci.”„Allan: – Și de ce nu vrei să mă superi?
Maitreyi: – Pentru că sunteți oaspetele nostru. Un oaspete este trimis de Dumnezeu…”„Mă privi iarăși, de astă dată atât de straniu (oh! cum am să pot eu sugera privirile ei, niciodată aceleași, niciodată), încât rămasei și eu cu ochii deschiși, sorbind-o.”„Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea. Și-acum, în loc să lucrez, mă gândesc la ea, imagine pală în sari albastră, de mătase întunecată cu înflorituri de aur. Și părul… Persanii aveau dreptate, în poeme, asemănându-l șerpilor. Ce va fi, nu știu. Probabil voi uita…”„Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinuația ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit.”„Ne priveam fix, fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptându-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La început, starea se susținea numai prin priviri. Apoi am început să ne atingem mâinile, fără a ne despărți totuși ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot. Au urmat, firesc, sărutările pe mâini. Era atât de pierdută, își mușca atât de pătimaș buzele, încât aș fi putut-o săruta pe buze, aș fi putut face tot. M-am reținut cu multă greutate.”Vezi cărțile scriitorului Mircea Eliade pe Libris.ro (https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=bbb235cae&unique=9a6f02fef&redirect_to=http%253A%252F%252Fwww.libris.ro%252Fl ibrarie-online%253Ffsv_77564%253DMircea%252520Eliade) sau Bestseller.md (https://www.bestseller.md/catalogsearch/result/?cat=0&q=Mircea+Eliade)!„Îi spusei atunci că o iubesc. Nu știu cum au răsunat cuvintele mele, căci ea își acoperi ochii și nu răspunse. Mă apropiai și repetai mai cald, mai sincer, acele câteva cuvinte de iubire pe care le puteam spune în bengali.”„Mă apropiai, o luai în brațe și o sărutai iarăși, înnebunit de neînțelegere, întunecat de pasiune. O sărutai pe gură și-i întâlnii buzele umede, fragede și parfumate, cum niciodată nu aș fi crezut că îmi va fi dat să sărut.”„- Acum te iubesc numai pe tine; niciodată n-am iubit mai înainte. Mi s-a părut că iubesc. Acum știu, acum e altfel.”„- Tu ai iubit vreodată așa, ca acum?
– Niciodată, răspunsei repede, fără să știu dacă mint sau exagerez numai.
– Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ți le spun?
– Cum vrei.
– Am iubit întâi un pom…”„Acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amantă perfecta în cea dintâi noapte.”„Azi, pe când îi povesteam destrăbălările fetelor din Europa, ea m-a întrebat dacă sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimântat-o într-atât încât a început să plângă.”„Dacă e adevărat că toate religiile sunt bune, că același Dumnezeu se manifestă în fiecare din ele, atunci de ce n-aș putea îmbrățișa credința Maitreyiei? Nu-mi lepăd legea din spaimă sau de pofta câștigului, ci pentru că dragostea mă pune la încercare.”„Mi-a spus odată că dacă aș fi fost violată și zvârlită afară din casă, tu m-ai iubi încă.”„Îmi porumceam să nu mă gândesc la nimic. Totul va trece, totul va trece, mi-am spus. (De atunci am învățat refrenul acesta, care mi-a ajuns mai târziu un adevărat laitmotiv al vieții mele.)”„Oriunde mă duceam, o întâlneam pe ea, printre pini și mesteceni, pe stânci, pe drumuri.”„Îmi scria: „Cum aș putea eu să te pierd pe tine, când tu ești soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de țară? Cum să uit eu soarele?”Vezi și– Adevărul: Povestea de dragoste interzisă a lui Mircea Eliade cu Maitreyi Devi (http://adevarul.ro/news/bucuresti/povestea-dragoste-interzisa-mircea-eliade-indianca-maitreyi-devi-1_5129cb6d00f5182b8598ced9/index.html)
– Istorii regăsite: Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, o iubire imposibilă (https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/05/27/iubiri-pasionale-mircea-eliade-si-maitreyi-devi-o-iubire-imposibila/)
– Ziare.com: Fotografia zilei: Mircea Eliade si Maitreyi Devi (http://www.ziare.com/cultura/scriitori/fotografia-zilei-mircea-eliade-si-maitreyi-devi-1352745)SURSA:https://citesc.blog/2015/08/12/maitreyi-de-mircea-eliade-recenzie-si-citate/?wref=tp

[latan.elena]

https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/s960x960/45006874_2258853321011370_7798098942247305216_o.jp g?_nc_cat=109&_nc_sid=8024bb&_nc_ohc=koY99yX2YrYAX8G9Ql3&_nc_ht=scontent.fcra1-1.fna&_nc_tp=7&oh=d54c78084362be0a93000f7d41a0692f&oe=5EC3BC28

The Lions Society Business Etiquette (https://www.facebook.com/BusinessEtiquetteOfficial/?__tn__=%2CdkCH-R-R-R&eid=ARDgNMVVRKmsNpYOIQf3BlwtctRR_38Nyt9UkByp_Pk6Fl ZWCFJfhHUEILd1W5A3GeSEWpR42PmXWaaQ&hc_ref=ARTHcQFb_-AKOdUJAK48nPmgS4rE0RY9sqWLjHV4ihw2ZM_N_wjaJl3dwuvv IYX0SI4&fref=nf&hc_location=group)

OAMENI CELEBRI: MIRCEA ELIADE

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Copilăria și adolescența
Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) și al Jeanei. A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.
Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914, și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență.
După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa, Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu.
A devenit apoi interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism, și a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.
Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătase, urmată de Cum am găsit piatra filosofală. Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.

Eliade, gânditorul
Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al generației" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului Cuvântul. Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.

Influența italiană
Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învață limba italiană și cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaște personal pe Giovanni Papini și pe Vittorio Macchioro, care avea publicații în domeniul istoriei religiilor. O indiscreție a tânărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menționând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri. În 1929 își ia licența cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renașterii.

India secretă
După cultura italiană, filosofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.

Despre romanul său Maitreyi
Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor. Pentru români, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare. Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, până în 1990, în țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, și se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, la Calcutta, în 1972, a "declanșat" scrierea unei noi cărți: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.
Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta. Dragostea nu moare (1976), carte apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană, spaniolă și română, nu are încă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.

Eliade și extrema dreaptă românească
De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparținând de grupa din jurul lui Nae Ionescu a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, "Buna Vestire", dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937.
Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938 în timpul unei campanii împotriva Gărzii de Fier, campanie autorizată de regele Carol II. La vremea arestării tocmai publicase Provincia și legionarismul în Vremea, ministrul de interne, Armand Călinescu, considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.
Eliade a fost ținut timp de trei săptămâni în arest la sediul Siguranței Statului de la Malmaison, unde s-a încercat a-l convinge să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier, dar el a refuzat să o facă. În prima săptămână a lunii august a fost transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc. Când Eliade a început să scuipe sânge în octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni. A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938.
Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. În timp ce scria articole antisemite, a luat poziție față de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice. În ceea ce privește opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Codreanu.

Anii de maturitate
Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepție ființele umane arhaice erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy Doniger.
În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunând contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.

Eliade, artistul
Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor existențiale în epoca pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai (1934) și Huliganii (1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La țigănci (1959), cât și în romanul Noaptea de Sânziene (1971).

Posteritatea lui Mircea Eliade
După moartea sa, Eliade a fost atacat de Adriana Berger (cea care s-a ocupat de aranjarea hârtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 decembrie 1985) cu acuzații de antisemitism, fără a aduce dovezi, prefigurând linia atacurilor repetate care au urmat. În România de după 1990 s-a început publicarea doar a unei părți din cele patruzeci de volume de operă științifică și literară, preferându-se reeditările, astfel că în douăzeci de ani nu s-a reușit publicarea integrală a operei eliadești. Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale și după 1990, moment în care a (re)dobândit un statut de autor mitic, în sensul discuției în jurul unei opere neintegral publicată în România. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade s-a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului.
In memoriam
Mai multe școli și străzi din multiple orașe din țara sa natală îi poartă numele.

Sursa: wikipedia




https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=fzVhfDuRHzs

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=_ae-gAUfI2s

[latan.elena]

https://i.ytimg.com/an_webp/uwbHenT3tGM/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CM_w9toF&rs=AOn4CLByspf5Y_TLgZTacillLAi3LhmN8w (https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM)




(https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM)
Nu l-am vrut pe Eliade - partea a II-a (https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM)











https://i.ytimg.com/an_webp/01il_j9_G24/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CO7q9toF&rs=AOn4CLBOtDSLh1t1VlHiUexQgLbk6BHmMQ (https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24)










Nu l-am vrut pe Eliade - partea I (https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24)




https://i.ytimg.com/an_webp/fzVhfDuRHzs/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CNf69toF&rs=AOn4CLDBvSobhm46hhTOHZnYeWp5yb5t7g (https://www.youtube.com/watch?v=fzVhfDuRHzs)
Nu l-am vrut pe Eliade - partea a III-a (https://www.youtube.com/watch?v=fzVhfDuRHzs)




https://i.ytimg.com/vi/dEh2sYPl8z4/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEXCPYBEIoBSFryq4qpAwkIARUAAIhCGAE=&rs=AOn4CLClMYHbmlBgBWXWZiff8sGohuORAA
(https://www.youtube.com/watch?v=dEh2sYPl8z4&list=PL686J2Y6Tzem3QcRzjJYfrq_AIVsRWkJV)



Mircea Eliade (https://www.youtube.com/watch?v=dEh2sYPl8z4&list=PL686J2Y6Tzem3QcRzjJYfrq_AIVsRWkJV)







https://i.ytimg.com/vi/01il_j9_G24/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEXCPYBEIoBSFryq4qpAwkIARUAAIhCGAE=&rs=AOn4CLADdEQiBvxaXNvf-QWOkevZCrU-Bw
(https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)


3VIDEOCLIPURI
(https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)

Mircea Eliade (https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)



Nu l-am vrut pe Eliade - partea I (https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)
Nu l-am vrut pe Eliade - partea a II-a (https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)



Vezi tot playlistul (3 videoclipuri) (https://www.youtube.com/playlist?list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)






https://i.ytimg.com/vi/QQCXFhMrAVo/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEZCPYBEIoBSFXyq4qpAwsIARUAAI5CGAFwAQ==&rs=AOn4CLBsgykehGiuMB3oL4P7PvLgSVrsdQ (https://www.youtube.com/watch?v=QQCXFhMrAVo)




(https://www.youtube.com/watch?v=QQCXFhMrAVo)
Maitreyi - Mircea Eliade -Comentariu audio (https://www.youtube.com/watch?v=QQCXFhMrAVo)











(https://www.youtube.com/watch?v=NhNFMEWMst8)
Coloana Nesfârșită de Mircea Eliade cu Ion Marinescu şi Mitică Popescu (https://www.youtube.com/watch?v=NhNFMEWMst8)

Cartea Sonora (https://www.youtube.com/user/CarteaSonora)

Scrisă la Chicago prin 1970, piesa de teatru în trei acte Coloana nesfârșită” a fost publicată în 1976 în „Secolul XX”, apoi la ...




https://i.ytimg.com/vi/PwqoAUAjGZA/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEZCPYBEIoBSFXyq4qpAwsIARUAAI5CGAFwAQ==&rs=AOn4CLCniQiT4cvzddsUCekBpBbYR_fN7A (https://www.youtube.com/watch?v=PwqoAUAjGZA)
Maitreyi - Mircea Eliade (https://www.youtube.com/watch?v=PwqoAUAjGZA)

Teatru Radiofonic (https://www.youtube.com/channel/UCi-keQw95kZ_BFMdYK6y8dA)

Venit in India pentru a afla cat mai multe despre aceasta tara si pentru a-si face o cariera, in Calcutta, tanarul englez Allan este ...




https://i.ytimg.com/vi/FHb1vO5b6zE/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEXCPYBEIoBSFryq4qpAwkIARUAAIhCGAE=&rs=AOn4CLBJAG2vnood7juxShS_4iEG8OuqWQ
(https://www.youtube.com/watch?v=FHb1vO5b6zE&list=PLVfdDBtR30VMswPXy6UMJieykxitF9lyy)


36DE VIDEOCLIPURI
(https://www.youtube.com/watch?v=FHb1vO5b6zE&list=PLVfdDBtR30VMswPXy6UMJieykxitF9lyy)


Documentare și alte chestii (https://www.youtube.com/watch?v=FHb1vO5b6zE&list=PLVfdDBtR30VMswPXy6UMJieykxitF9lyy)




https://i.ytimg.com/an_webp/k8MO7QpVB9A/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CIDO9toF&rs=AOn4CLChnowbx5SyWGAeslgLgcWN0zfAwA (https://www.youtube.com/watch?v=k8MO7QpVB9A)




(https://www.youtube.com/watch?v=k8MO7QpVB9A)
Nouasprezece Trandafiri de Mircea Eliade (Teatru Radiofonic) (https://www.youtube.com/watch?v=k8MO7QpVB9A)

Prietenii lui Florian Motu Pittis (https://www.youtube.com/user/ForianPittisFriends)
Distributia: Florian Pittis, Mircea Albulescu, Irina Movila, Florin Anton, Andreea Macelaru, Mihai Dinvale, Dan Condurache ...
Similar








https://i.ytimg.com/an_webp/-3cApJ1cZVg/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CMCC99oF&rs=AOn4CLCLjhMzC6Pyr1CM2BDvynSRxjStqw (https://www.youtube.com/watch?v=-3cApJ1cZVg)
Ascultă Vocea lui Mircea Eliade la Radio România Cultural (https://www.youtube.com/watch?v=-3cApJ1cZVg)


În anul 2001, editura Humanitas în colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune a publicat 50 de conferințe radiofonice ...
Similar






(https://www.youtube.com/watch?v=guhEhH9F_q4)
MIRCEA ELIADE - His name, his destiny (https://www.youtube.com/watch?v=guhEhH9F_q4)


A documentary about the Romanian historian of religions, Mircea Eliade, ...
Similar







(https://www.youtube.com/watch?v=sM_h7chZ7pU)
Eliade - Am Invatat (https://www.youtube.com/watch?v=sM_h7chZ7pU)






https://i.ytimg.com/an_webp/YAnOn444ckw/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CJDe9toF&rs=AOn4CLDqxLoDHnXeEeKQYVrnO9kRejaGcw (https://www.youtube.com/watch?v=YAnOn444ckw)




MARI ROMANI - MIRCEA ELIADE (https://www.youtube.com/watch?v=YAnOn444ckw)






MARI ROMANI - MIRCEA ELIADE.





(https://www.youtube.com/watch?v=b8uH5ISTbA8)
Mircea Eliade: Maitreyi (Atracția Orientului) (https://www.youtube.com/watch?v=b8uH5ISTbA8)




https://i.ytimg.com/vi/S6W9se3oKJ0/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEXCPYBEIoBSFryq4qpAwkIARUAAIhCGAE=&rs=AOn4CLC8QcDS9jquMSIAHf5qqK3_9UMRnw (https://www.youtube.com/watch?v=S6W9se3oKJ0&list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)




14VIDEOCLIPURIEliade (https://www.youtube.com/watch?v=S6W9se3oKJ0&list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)




58:36Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré 1987 (https://www.youtube.com/watch?v=S6W9se3oKJ0&list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)

1:16:01Secretul doctorului Honigberger - Mircea Eliade (https://www.youtube.com/watch?v=rjBGeGfFA8E&list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)




Vezi tot playlistul (14 videoclipuri) (https://www.youtube.com/playlist?list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)




https://i.ytimg.com/vi/PPBcK7Jl7OM/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEZCPYBEIoBSFXyq4qpAwsIARUAAI5CGAFwAQ==&rs=AOn4CLD2rWXlZADKMScBWoYhxm3VqwN2_w (https://www.youtube.com/watch?v=PPBcK7Jl7OM)




(https://www.youtube.com/watch?v=PPBcK7Jl7OM)
Mircea Eliade - Istoria Credintelor si Ideilor Religioase - La inceput (https://www.youtube.com/watch?v=PPBcK7Jl7OM)

1. La inceput 2. Opacitatea documentelor preistorice 3. Semnificatiile simbolice ale mormintelor 4. Controverse in jurul depozitelor ...



https://i.ytimg.com/an_webp/maGAYlSeLzA/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CIDG9toF&rs=AOn4CLA9fupH0GHOTRoa9yKmCSzWNkwjIw (https://www.youtube.com/watch?v=maGAYlSeLzA)




(https://www.youtube.com/watch?v=maGAYlSeLzA)
(subtitrat) Mircea Eliade și redescoperirea sacrului (1987) 1/4 (https://www.youtube.com/watch?v=maGAYlSeLzA)




https://i.ytimg.com/an_webp/aYXXiL5AAeM/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CKvw9toF&rs=AOn4CLBE_UOM9DB0MwQhMkodZ0siifRMJQ (https://www.youtube.com/watch?v=aYXXiL5AAeM)


Eliade, Maitreyi şi visul indian (https://www.youtube.com/watch?v=aYXXiL5AAeM)

Pentru a măsura notorietatea lui Mircea Eliade, eruditul pasionat de filozofie şi istoria religiilor, nu vor ajunge niciodata statisticile!






(https://www.youtube.com/watch?v=UOLUYjmAhg8)
Mircea Eliade - Tărâmul Nevăzut (Lectură) (https://www.youtube.com/watch?v=UOLUYjmAhg8)

Interpretează Ion Caramitru Imagini: Black Mirror Muzica: Silent Partner, A Walk Into Space, Audionautix, Doug Maxwell & Media ...





1 2 (https://www.youtube.com/results?sp=SBTqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 3 (https://www.youtube.com/results?sp=SCjqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 4 (https://www.youtube.com/results?sp=SDzqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 5 (https://www.youtube.com/results?sp=SFDqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 6 (https://www.youtube.com/results?sp=SGTqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 7 (https://www.youtube.com/results?sp=SHjqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) Înainte » (https://www.youtube.com/results?sp=SBTqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II)

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=-3cApJ1cZVg



Mircea Eliade: “Fac parte din generaţia cea mai norocoasă pe care a cunoscut-o până acum istoria României”. 109 ani de la naşterea Marelui Român. AUDIO/DOC





http://www.marturisitorii.ro/wp-content/uploads/2015/04/Mircea-Eliade-anii-60-300x266.jpg



Fac parte din generaţia cea mai norocoasă pe care a cunoscut-o până acum istoria României. Nici înainte, nici după generaţia noastră, România n-a mai cunoscut libertatea, belşugul şi disponibilitatea de care ne-am bucurat noi, cei care am scris între 1925 şi 1940. Generaţia lui Nicolae Iorga fusese aproape pe de-a întregul confiscată de profetismul naţional şi cultural care trebuia să pregătească războiul pentru întregirea neamului. Generaţia frontului fusese sacrificată ca să găsim noi o Românie mare, liberă şi bogată. Când am început noi să scriem, prin 1925, nici un „ideal naţional” nu ne solicita imediat. Am fost cei dintîi români care puteam face şi altceva decât istorie naţională, filologie românească şi profetism cultural – fără să avem sentimentul că trădăm cauza neamului. Am avut o libertate care se cucerise cu foarte mult sânge şi cu foarte multe renunţări, şi nu ştiu dacă eram întotdeauna conştienţi de imensele sacrificii făcute de înaintaşii noştri pentru ca noi să putem pleca în India sau în Statele Unite, să-i putem discuta pe Freud sau pe Andre Gide la „Fundaţia Carol” în faţa a două mii de persoane, să putem vorbi de autonomia culturii, de primatul spiritualului, de neangajare şi aşa mai departe.
http://www.marturisitorii.ro/wp-content/uploads/2016/03/Mircea-Eliade-tanar.jpg
Îmi aduc întotdeauna aminte cu emoţie de o scrisoare a lui Radu Dragnea (pe care nu l-am cunoscut niciodată personal), trimisă prin 1927, când scriam la „Cuvântul” nenumărate articole despre „tânăra generaţie” şi publicasem deja un itinerar spiritual în douăsprezece foiletoane. Radu Dragnea ne saluta pe noi, ”tinerii”, cam aşa: „Ferice de voi că vă puteţi dedica spiritualului, dar ferice şi de mine că am trăit să văd minunea asta în România noastră Mare … „. Avea dreptate: eram cei dintâi care culegeam roadele atâtor generaţii mai mult sau mai puţin sacrificate. Imperiile Habsburgilor şi al ţarilor se prăbuşiseră – şi, în acei cincisprezece ani care au precedat pactul Stalin-Hitler, noi am putut respira liniştiţi. Cred că am fost singurii români care s-au bucurat de un răgaz atât de lung.
Generaţia care se ridica prin 1940, deja tulburată de tensiunile politice care începuseră după 1934, a plecat în Rusia, şi cei care s-au mai întors s-au întors cu ruşii după ei. Culturaliceşte, a fost o generaţie pe de-a întregul sacrificată. Noi am cunoscut singurul miracol care a fost posibil în istoria politică: „neutralismul” sau, mai exact, dialogul liber între oameni de credinţe politice opuse. A f ost fenomenul” Criterionului”, unde, la „Fundaţia Carol” şi sub preşedinţia unui profesor universitar, discutau pe Lenin comunişti ca Belu Silber şi Lucreţiu Pătrăşcanu, legionari ca Mihail Polihroniade şi Alexandru Tell, burghezi ca Mircea Vulcănescu şi Mihail Sebastian – şi simpozionul acesta era posibil. Începând din 1934, dialogul a fost rupt. În acel an, tipăreamÎntoarcerea din rai .”Raiul” ţinuse exact trei ani: într-un fel sau altul, am avut toţi sentimentul că am fost izgoniţi dintr-un „paradis atemporal” şi zvârliţi brutal în Istorie. Ceea ce s-a şi întîmplat curând după aceea.
Am avut norocul să aparţin singurei generaţii „necondiţionate istoriceşte” şi am profitat cât am putut de acest noroc. Ceea ce Petru Comarnescu numea „experienţialismul” meu nu era decât traducerea într-un barbarism strident (aşa cum numai el avea talentul să inventeze) a nevoii mele lăuntrice de a cunoaşte cât mai mult şi cât mai repede. Mai ales asta: cât mai repede – pentru că presimţeam de mult că nu vom avea timp, că libertatea de care ne bucurăm e provizorie, iar siguranţa – iluzorie, că, foarte curând, Istoria ne va confisca din nou.
Cât ar părea de ciudat, mi-a fost teamă de cataclismul istoric încă din 1927. Am scris atunci în „Cuvântul” un patetic foileton: Anno Domini, care i-a impresionat, între alţii, pe Simion Mehedinţi şi Perpessicius. Evocam acolo spectrul războiului apropiat şi, adresându-mă (ca de obiceil) „generaţiei tinere”, spuneam că fiecare din noi trebuie să-şi repete în fiecare zi că va mai trăi numai un an şi să încerce să facă tot în acest ultim an de viaţă.
Încă din universitate, eram obsedat de timp şi de istorie. Mi se părea că dacă românul se arăta atât de indiferent faţă de timp este şi pentru motivul că niciodată n-a avut timp destul ca să facă ceva. Istoria îl îndrăgise într-atît, încât nu-l mai lăsa din braţe. Îl tot strîngea aşa, de vreo mie de ani, de nu mai apuca să respire. Noi, privilegiaţii, cunoşteam bucuria de a respira liber şi, cel puţin în ce mă priveşte, tremuram că o vom pierde într-o zi…
În afară de acest noroc – care a fost al generaţiei mele -, am mai avut alte nenumărate noroace, asupra cărora nu e locul să mă opresc aici. Dar aş vrea să notez numai atâta: bucurându-mă de foarte tânăr de ceea ce se numeşte „succes literar”, nu l-am mai dorit şi n-am făcut nimic ca să-l întreţin. Dimpotrivă, după primejdiosul succes al lui Maitrey, am publicat o seamă de cărţi dure (una din ele, ilizibilă: Lumina ce se stinge), ca să-mi descurajez admiratorii.
Şi încă ceva: plecând în 1940 din ţară, am avut prilejul să urmăresc, până în 1945, cam ce soartă post-mortem îl aşteaptă pe un scriitor, vedeam bunăoară, cum absenţa mea prelungită din publicistica literară bucureşteană sfârşeşte prin a mă împinge în umbră – şi asta mi-a fost cea mai bună lecţie: am înţeles de ce poate depinde actualitatea literară: depinde, în primul rând, de o prezenţă fizică. Ziarele şi revistele vorbesc mai ales de cei ce sunt acolo: când nu mai eşti, cel mult ţi se citesc cărţile, dar nu mai răzbeşti în „actualitate”. Or, tocmai situaţia aceasta din urmă îmi convenea: să fiu citit pentru meritele cărţilor, nu pentru actualitatea pe care le-o dădea prezenţa mea. De foarte mulţi ani mă consider un scriitor român postum, viu n-a rămas decât autorul cărţilor care apar în limbi străine.
Paris, 24 martie 1953
Mircea Eliade (13 martie 1907, București – 22 aprilie 1986, Chicago)
Fragment autobiografic, Biblioteca Bucurestilor, Ianuarie 2007 – Anul X, Nr.1 – PDF AICI (http://www.bibmet.ro/Uploads/Biblioteca_Bucurestilor_2007_nr1.pdf)
Transcriere: Istorii Regăsite (https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/08/10/mircea-eliade-fragment-autobiografic/)
Preluare: MĂRTURISITORII (http://www.marturisitorii.ro/2016/03/13/mircea-eliade-fac-parte-din-generatia-cea-mai-norocoasa-pe-care-a-cunoscut-o-pana-acum-istoria-romaniei-109-ani-de-la-nasterea-marelui-roman-audiovideo/)
Citiţi şi:
[COLOR=#343434 !important]Petre Tutea despre Mircea Eliade – MANUSCRIS INEDIT (https://www.scribd.com/doc/283883744/Petre-Tutea-despre-Mircea-Eliade-MANUSCRIS-INEDIT)



SURSA: http://www.marturisitorii.ro/2016/03/13/mircea-eliade-fac-parte-din-generatia-cea-mai-norocoasa-pe-care-a-cunoscut-o-pana-acum-istoria-romaniei-109-ani-de-la-nasterea-marelui-roman-audiovideo/

[latan.elena]

Statul si poporul roman vor disparea. Pilotii orbi – articol Mircea Eliade 1937 valabil si in prezent (pol89)

Posted on 08/12/2012 (https://ceicunoi.wordpress.com/2012/12/08/statul-si-poporul-roman-vor-disparea-pilotii-orbi-articol-mircea-eliade-1937-valabil-si-in-prezent-pol89/) by Emilian (https://ceicunoi.wordpress.com/author/emimeee/)
https://ceicunoi.files.wordpress.com/2012/12/mircea-eliade-pilotii-orbi-articol-despre-conducatori-si-politicieni-romania-statul-si-poporul-roman-vor-disparea-ce-inseamna-un-stat-instinctul-statal-ceicunoi-wordpress-com.jpg?w=114&h=150 (https://ceicunoi.wordpress.com/2012/12/08/statul-si-poporul-roman-vor-disparea-pilotii-orbi-articol-mircea-eliade-1937-pol89/mircea-eliade-pilotii-orbi-articol-despre-conducatori-si-politicieni-romania-statul-si-poporul-roman-vor-disparea-ce-inseamna-un-stat-instinctul-statal-ceicunoi-wordpress-com/)Mircea Eliade a publicat în 19 septembrie 1937 un articol foaaarte interesant în ziarul Vremea – PILOŢII ORBI – despre conducătorii şi politicienii români din vremea aceea, care se comportau exact ca cei din prezent. Egoişti până în măduva oaselor, tot timpul căutând să-şi asigure propriul interes, ignorând nevoile poporului român şi pericolele care se abat asupra statului românesc, denotând o gravă lipsă a unui “instinct statal”. Viitorul statului România şi al poporului român sunt astăzi incerte, aşa cum erau şi la vremea la care Mircea Eliade scria acel articol. Îl puteţi citi în continuare:

Mircea Eliade (1907 – 1986) – “Piloţii orbi” – articol publicat în ziarul Vremea, nr. 505, 19 septembrie 1937, p.3 –
Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia . Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n-are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.” Mircea Eliade, 1937.Eu n-am prea citit la viaţa mea, dar din ce-am citit aici, pot susţine că Mircea Eliade “ăsta” era chiar şmecher, într-un sens bun bineînţeles, raportat la înţelegerea lumii în care trăia…spre deosebire de românii de azi care sunt doar nişte oi, în marea lor majoritate din păcate.



https://ceicunoi.wordpress.com/2012/...l89/#more-3593 (https://ceicunoi.wordpress.com/2012/12/08/statul-si-poporul-roman-vor-disparea-pilotii-orbi-articol-mircea-eliade-1937-valabil-si-in-prezent-pol89/#more-3593)

[latan.elena]

Eliade de vorba cu Blaga despre spatiul mioritic si omul universal romanesc



http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/Lucian-Blaga-Dorli-Blaga-si-Mircea-Eliade-Ziaristi-Online.jpg



CONVORBIRI CU LUCIAN BLAGA
Nu găsesc nimic mai interesant, în ordinea realităţilor umane, decat actul creaţiei. Tot ce se leagă de această creaţie omenească — laboratorul, şantierul, masa de scris, atelierul, obiceiurile sau ritualurile creatorului — mă interesează pînă la obsesie. Poate răzbate şi aici străvechea curiozitate a cercetătorului pentru taina de nepătruns a Naturii, uimirea faţa de nesfîrşitele ei forţe de creaţie. Căci, întocmai după cum ne fascinează în Natură misterul acestei zămisliri neodihnite — mă încîntă în viaţa omului, înainte de toate, eforturile sale creatoare: geniul, munca, deznădejdea, drama creaţiei.
Lucian Blaga locuieşte spre marginea oraşului, la pensiu*nea Bois Fleury, Riedweg 17. Sînt numai copaci bătrîni şi grădini pe aici; iar la cîteva zeci de metri în spatele casei, începe pădurea de brazi care acoperă coastele dealului şi coboară pînă jos, pe malul Aarei. Din veranda etajului unde se găsesc cele două camere ale familiei Blaga, se zăreşte, în dimineţile frumoase, Jungfrau. Privirea se aşază peste coperişurile roşii ale caselor invadate de grădini. Totul se caţără, aici, la Berna: iedera, trandafirii, arbuştii. Şi atunci cînd plantele nu se mai pot înălţa pe ziduri sau pe copaci — bernezii le ridică, în glastre, cit mai sus. Balcoanele şi ferestrele sînt încărcate cu muşcate roşii…
Pe această verandă, cu un asemenea peisaj în faţa ochilor, trebuie să fie destul de greu de scris filosofie. Este însă un admi*rabil loc de visat, de meditaţie. Şi este, fără îndoială, locul ideal pentru lecturi.
— Eu însă citesc tot mai puţin de la o vreme, îmi mărturi*seşte Lucian Blaga. Aproape că nu mai pot începe o carte, fără ca să nu pierd şirul la fiecare pagină, gîndindu-mă la „sistemul”‘ meu… înainte vreme citeam foarte mult, şi în toate direcţiile. Nădăjduiesc că va veni o vreme, după ce voi fi încheiat de gîndit şi scris sistemul meu de filosofie, cînd voi putea din nou citi pînă la istovire…
CULTURĂ ŞI METAFIZICĂ
Blaga vorbeşte rar, aproape silabisind fiecare cuvînt, şi te priveşte în ochi, concentrat — dar ai senzaţia că privirile lui trec peste tine, şi nu o dată te simţi ispitit să întorci capul, să întîl-neşti şi tu năluca pe care o ţinteşte el. De altfel, după cum am avut prilejul să mă* conving de mai multe ori la Bucureşti, Blaga arareori e bucuros să poarte o conversaţie. Ramîne tăcut în mij*locul celorlalţi, şi tăcerea aceasta se prelungeşte cîteodată tul*burătoare. ..
— Sînt încă la vîrsta care îmi permite oricît de multe şi de variate lecturi, spun eu. Ceea ce poate părea mai grav, păstrez încă cea mai bună idee despre lectură. O socotesc, în orice caz, «a un excelent mijloc de verificare a „bărbăţiei” unui om de cul*tură, a rezistenţei sale spirituale. Lecturile, ca şi „influenţele”, sînt un instrument de selecţie. Cei care nu au destulă vitalitate, şi [au] o foarte aproximativă forţă de creaţie — sucombă „in*fluenţelor”, lecturilor, culturilor străine în general. Ceilalţi — şi mă gîndescla un Cantemir, la un Hasdeu, la un Eminescu — ies •din această probă de foc întăriţi, şi personalitatea lor se rotun*jeşte mai biruitoare… De altfel, cum am spus-o de nenumărate ori, sînt convins că enciclopedismul şi universalismul sînt notele dominante ale structurii culturii româneşti. Şi sint bucuros că verific încă o dată această observaţie a mea chiar în cazul dumi*tale: poet, dramaturg, eseist, filosof. Dar în filosofie, cîte probleme ai atacat: logică, teoria cunoaşterii, teologia, morfologia culturii, metafizica. . .
— Şi vor ,veni în curînd şi alte probleme, adaugă Lucian Blaga. Nu pentru că ţin cu orice preţ să fiu „universal”, cum spui, ci pentru că sistemul meu de filosofie se desfăşoară simfonic. Vor fi, probabil, cinci trilogii: după trilogia cunoaşterii şi a culturii, încheiate şi tipărite, va urma o filosofie a biologiei, una a esteticii şi moralei, şi apoi o metafizică. Ai observat însă că, de pe acum, acord o mare importanţă metafizicii, ultimul volum al fiecărei trilogii încercînd o încununare a celorlalte şi o valorificare meta*fizică a problemelor dezbătute.. .
— Ceea ce admir mai mult în opera dumitale filosofică, îi mărturisesc eu, este curajul creaţiei. Astăzi, cînd filosofii de-abia îndrăznesc să atace două-trei probleme, dumneata ai curajul de a gîndi asupra tuturor problemelor de filosofie, după ce, în prealabil, te-ai silit să înmulţeşti chiar numărul acestor probleme, descope*rind, bunăoară, garnitura categoriilor subconştientului.
Este un curaj pe care, de la Ilegel, nu 1-a mai avut nici un filosof european. îmi dai voie să-ţi spun că eu văd şi în această sete de creaţie filosofică a dumitale, o trăsătură specifică culturii româneşti moderne? Curajul creaţiei şi obsesia universalului alcătuiesc cea mai frumoasă tradiţie a romantismului românesc. Iar acum, după Unire, încercăm să intrăm în istoria Europei printr-o valorificare integrală şi românească a existenţei. Alături de Nae Ionescu, ale cărui universale preocupări şi rară vocaţie metafizică sint cunoscute tuturor studenţilor de la 1920 încoace — dumneata înalţi cultura românească pe adevăratul său nivel.
Vasile Băncilă a avut dreptate dîndu-te ca pildă de „energie românească”…
— Vasile Băncilă este cel mai preţios exeget al operei mele filosofice dintre tineri, spune Lucian Blaga. In general, dacă mă gîndesc la generaţia tînără, eu nu am de ce mă plînge; mai ales în ultimii ani, eforturile mele au fost urmărite cu multă simpa*tie… Spuneai însă adineauri că ţi se pare curajoasă încercarea mea de a clădi un sistem complet de filosofie. îndrăznesc să adaug că această încercare este, după cîte ştiu eu, cu totul personală. Nu pot afiima că stăpînesc în întregime istoria filosofiei, pînă în amănunte, însă în tot ce am citit n-am găsit nimic asemănător sistemului meu. Subliniez acest lucru pentru că am auzit spu-nîndu-se din anumite cercuri, că sistemul meu filosofic nu are nimic original…
— Cred că în acele cercuri nu eşti citit, adaug eu. Lucrurile acestea se întîmplă adeseori la noi în ţară. Pentru că, dacă ţi se poate reproşa ceva, deocamdată, este tocmai efortul dumitale neodihnit de a gîndi toate lucrurile de la capăt, şi de a dobîndi rezultate atît de originale încît adeseori surprind şi paralizează… Bunăoară, nu o dată am auzit oameni spunînd despre lucrările dumitale de filosofie a stilului, că nu sînt decît comentarii asupra cărţilor lui Spengler, Frobenius sau Alois Riegl deşi (*In text deci) în Orizont şi stil subliniezi de mai multe ori deosebirile dintre aceşti gînditori şi poziţia dumitale. Descoperind matca stilisticăîn inconştient, şi nu în peisaj, ca Frobenius; dovedind că fenomenul culturii nu poate fi comparat unui organism autonom, care apare aproape parazitar în istorie, înzestrat cu un anumit destin biologic şi avînd, deci, o anumită limită de vîrstă — cum afirmă Spengler; dovedind mai ales că un stil nu e monolitic, şi că nu poate fi explicat printr-o singură valenţă — dumneata te deosebeşti net de aceşti gînditori contemporani.
— Iar în cartea care stă să apară în Editura Fundaţiilor Regale Geneza metaforei şi sensul culturii, lucrurile acestea sînt din nou lămurite. Sensul pe care îl acord eu „culturii”, nu cred că se mai întâlneşte la vreun autor.
Pentru mine, cultura este modul specific de a exista al omu*lui în Univers.Este vorba de o mutaţie ontologică, mutaţie care deosebeşte pe cm de celelalte animale, şi care e rezultatul eforturilor omului de a-şi revela Misterul. Omiul singur este creator de cultură, şi aceasta datorită trăirii sale intru mister şi revelare. Omul, încereînd să-şi reveleze misterul, în ale cărui dimensiuni singur trăieşte — creează cultura. Nu-ţi pot rezuma toate con*cluziile cărţii mele, Geneza metaforei, dar e destul să-ţi spun că eu consider stilul ca o intersecţie a două finalităţi; pe de o parte omul încearcă să-şi reveleze misterul, pe de altă parte Marele Anonim, prin frînele transcendentale, zădărniceşte această încercare tocmai pentru a menţine echilibrul în Univers, şi a sili pe om să-şi reali*zeze condiţia sa de creator de cultură. Matca stilistică aşa cum o definesc eu, ca o garnitură de categorii abisale, para-corespon-dente categoriilor conştientului — este frîna transcedentală prin care Marele Anonim se apără împotriva încercărilor omului de a i se substitui, revelînd şi creînd misterul…
— Dintr-un fragment publicat într-o revistă, întrerup eu, înţeleg că oferi o cu totul altă explicaţie deosebirilor dintre cultură şi civilizaţie,care au dat atît de mult de lucru gînditorilor şi istori*cilor din ultimii douăzeci de ani.
— Intocmai. Cultura răspunde existenţei umane Intru mister şi revelare, iar civilizaţia răspunde existenţei intru autoconservare şi securitate. între ele nu există deosebiri de vîrstă biologică, aşa cum crede Spengler cînd afirmă că orice cultură se transformă, îmbătrînind, în civilizaţie — ci o deosebire profundă de natură ontologică. Creaţia culturală este o plăsmuire a spiritului omenesc de natură metaforică, destinată adică să reveleze un mister prin mijloacele metaforice; şi ca atare poartă constitutiv o pecete sti*listică, pentru că eu am dovedit că orice încercare de revelare a misterului se face numai prin matca stilistică. Pe cîtă vreme civi*lizaţia este o plăsmuire a spiritului omenesc în ordinea intereselor vitale, a securităţii şi autoconservării, şi n-are intenţia să reveleze un mister. De aceea civilizaţia poate avea o pecete stilistică, dar aceasta este numai un reflex; tot ce omul lucrează pentru con*fortul şi securitatea sa — un plug, o armă, o unealtă — se im*pregnează prin imitaţie, printr-un soi de mimicry, de semnele unui stil…
— Cunosc în parte capitolul unde ai dezvoltat această teorie, care mi se pare cu totul originală, şi bine întemeiată. Ceea ce mă îneîntă şi mai mult, este importanţa pe care o acorzi finalităţii, problemei teleologice în genere.
— Cred că nici unul dintre filosofii contemporani nu se luptă atît de mult cu această problemă supremă, cu întrebarea ultimă: de ce este lumea astfel făcută? Pentru care scop? In cărţile mele, şi mai ales în trilogiile care vor urma, nu mă feresc niciodată sa încerc dezlegarea acestor întrebări.
PROBLEMA MORŢII
— Filosofia, ea însăşi, mi se pare zadarnică dacă nu dez*leagă asemenea întrebări ultime, îi mărturisesc eu. Şi dacă dra*gostea pe care o avem pentru filosofie a început, de la o vreme, să se răcească, este numai datorită acestor întrebări ultime, în faţa cărora cei mai mulţi dintre filosofi, şovăiesc. Cred, bunăoară, că nici un filosof nu are dreptul să şovăiască în faţa problemei morţii. Pentru mine. cel puţin, s-au făcut nenumărate greşeli în dezbaterea acestor probleme. Filosofii au atacat problema nemuririi sufletului, ceea ce este cu totul altceva decît problema supravieţuirii post-mortem. Nemurirea presupune mîntuire, beati*tudine, autonomie; supravieţuirea, dimpotrivă, este încă legată de dramă, de destin, şi, într-un anumit sens, chiar de condiţia umană. Observă că aproape toate religiile se luptă cu problema nemuririi sufletului — lăsînd deschisă problema nemuririi pînă la, sfîrşitul lumii, adică pînă la ieşirea din veac, la oprirea timpului. în ceea ce mă priveşte, cred că în toate religiile, ca şi în superstiţiile tuturor popoarelor, se găsesc urmele unor anumite experienţe, străvechi, care astăzi, în actuala condiţie mentală a omului, nu mai sînt, în majoritatea lor, accesibile. Dacă teza mea e justă, atunci sîntem îndreptăţiţi să căutăm în istoria religiilor, în folclor şi în etno*grafie — documente,urme de experienţe concrete, cu ajutorul cărora să putem ataca dintr-un alt punct de vedere problema morţii, adică a supravieţuirii sufletului, lăsînd deschisă problema ne*muririi …
— Cunosc tezele dumitale din studiul Folclorul ca instrument de cunoaştere, răspunde Lucian Blaga. Iţi mărturisesc că încă nu na-am gîndit la problema morţii. Eu meditez problemele filosofiei pe rînd, şi deşi mă gindesc, fireşte, la mai multe din ele — nu abandonez o problemă pînă ce nu am dezlegat-o definitiv. Cu toate acestea, ca unul care am trăit toată copilăria la sat, înţeleg foarte bine ce vrei să spui. Moartea pentru cei de la sat, are o cu totul altă semnificaţie decît pentru orăşeni. Sufletul mortului pleacă să-şi intîlnească fraţii, rudele, prietenii, în lumea cealaltă. Este vorba deci, de o nouă comunitate a „celor duşi”. De aceea nici durerea în faţa morţii nu este atît de tragică, la sat. îmi amin*tesc plinsul mamei la moartea unui fecior pe care-1 iubea ca ochii din cap. Ei bine, era un plîns liniştit, împăcat.. .
— Durerea se manifestă aproape întotdeauna în rituale, într-o comunitate organică, adaug eu. La sat, şi uneori chiar şi în mahalalele bucureştene, jalea este mai mult o lamentaţie rituală decît manifestarea durerii disperate a omului despărţit de fiinţa care i-a fost dragă. Lamentaţie rituală pe care o fac, după cum ştiţi, şi oameni străini, bocitoarele… De altfel, întreaga viaţă a omului care participă la o comunitate organică, este trăită cu o semnificaţie trans-individuală, simbolic. Cînd un indian mănîncă, el crede că săvîrşeşte un sacrificiu „zeilor trupului”. Haina pe care o poartă un malaezian, desenele ei sau forma, comunică celorlalţi starea lui civilă, intenţiile lui, bucuria sau tristeţea lui. Omul nu e niciodată singur într-o asemenea societate organică. De aceea nici moartea nu e atît de năpraznică. ..
SATUL — CENTRUL LUMII
— In cartea mea, Geneza metaforei şi sensul culturii, am dedicat un întreg capitol Satului, dezvoltînd tocmai această conştiinţă de care dă dovadă săteanul că trăieşte în centrul Lumii. Geografia în care îşi fixează săteanul locuinţa, este o geografie mitologică. Viaţa satului, în întregimea ei, are un sens cosmic, totalitar.
— Imi dai voie să-ţi spun, îl întrerup eu, că în toate culturile autentice locuinţa e concepută ca un „centru al lumii”, iar de cele mai multe ori un anumit stîlp este considerat „axa Universu*lui”. Vechile oraşe — Babilon, Roma, Ierusalim, Bankok etc. — sînt şi ele, în conştiinţa locuitorilor, concepute ca centre ale Lumii.
Orăşenii au pierdut această conştiinţă de-abia la începutul timpu*rilor moderne, odată cu revoluţia industrială….
— Problema are pentru mine o atracţie cu totul specială, continuă Lucian Blaga. Pornind de la „geografia mitică” în care e situat satul, de la conştiinţa naivă a săteanului că se afjâ.în centrul Lumii— am ajuns să descopăr ceea ce eu numesc „vîrstele adoptive”, şi prin care îmi explic deosebirile dintre cultura majoră şi cultura minoră. „Vîrsta adoptivă” a omului nu are nimic de-a face cu vîrsta reală, biologică. Intr-o cultură majoră, copiii sînt creatori de istorie şi cultură majoră; de exemplu Ioana d’Arc, Mozart, Rimbaud. Cultura minoră este creaţia oamenilor care au ca „vîrstă adoptivă” copilăria; o conştiinţă naivă, cosmocentrică, fără simţul perenităţii. Am arătat toate lucrurile acestea, pe-larg, In primul capitol al cărţii mele. Mi se pare foarte greu de precizat, insă, dacă una din aceste culturi — majoră sau minoră — este superioară celeilalte. Fiecare din ele au calităţi şi defecte care le sînt proprii. Lin luciu este însă evident: cultura minoră, creată de oemeni de orice vîistă, car avînd toţi ca „vîrstă adoptivă” copilă*ria — nu este o fază preliminarie, o etapă necesară în drum spre „maturitate”, spre cultura majoră. Ea este autonomă, şi poate exista mii de ani de-a iîndul, fsiă să se transforme — cum cred gînditorii morfologiei ciganiciste — într-o cultură majoră. Este drept că aceste transfoimări au loc cîtecdată, dar ele nu sînt necesare, nici fatale…
DESTINE ROMÂNEŞTI
— Nimeni nu poate pune la îndoială „autenticitatea” dumi-tale, românismul şi naţionalismul dumitale — îi mărturisesc eu. De aceea, elogiul pe care îl aduci, în atîtea cărţi, creaţiei culturale. şi eforturile pe care le faci de a funda metafizic acest elan creator — mi se par nu numai preţioase, dar şi absolut necesare, pentru a lămuri unele confuzii care se fac în cercurile naţionaliştilor români. Opera dumitale, literară şi filosofică, este atît de rotunjită şi atît de „românească”, încî t nimeni n-ar avea curajul, astăzi, să afiime despre dumneata că eşti „livresc” şi „occidentalizat”. Şi cu toate acestea, dumneata defineşti omul: creator de cultură, şi cel mai mare elogiu pe care îl poţi aduce unui om este această forţă de creaţie. Am spus şi eu, de nenumărate ori şi în felurite chipuri, cam acelaşi lucru. Cuvintele dumitale însă au altă greutate, şi de aceea mă bucur, ştiind că ele vor fi primite cu mai mare uşurinţă…
— S-au făcut, şi se vor mai face confuzii în această dez*batere a valorii culturii, răspunde Lucian Blaga. îndeosebi cei care gîndesc sub influenţa teoriilor pesimiste ale morfologiei cul*turii, cei care socotesc cultura un organism celular, care se naşte parazitar în istorie, îmbolnăvind pe om — găsesc motive să nu creadă în eficienţa creaţiei culturale…
— Mă bucur că întîlnesc în teoriile dumitale aceeaşi valorifi*care optimistă a culturii, pe care am dobindit-o şi eu, plecînd de la cu totul alte premise. Cercetînd simbolismul funerar la anumite popoare primitive şi arhaice, am observat un lucru semnificativ: simbolismul începea să se organizeze în „sistem”, în „metafizică”, numai cînd se aplica asupra morţii şi „eternităţii”. Cult ura începe prin a fi o prelungire a vieţii,o promovare a principiilor creatoare şi vitale. Nicăieri nu apare oboseala, tristeţea sa, disperarea omului. Dimpotrivă, dacă se poate vorbi de ceva optimist în viaţa omului „primitiv” — este tocmai acest act al creaţiei de cultură. Departe de a despărţi pe om de Natură, de a-1 izola în mijlocul Cosmosu*lui — cultura solidarizează pe om, în acelaşi timp cu Viaţa şi Eternitatea.. .
— Omul nu devine om aecit încercind să-şi reveleze Misterul, adică creînd cultură, _ spune Lucian Blaga. Alt scop mai nobil, in viaţă, nu are. Chiar şi atunci cînd încearcă să se dezlipească de viaţă, de; istorie, şi să se „mintuiască”, să trăiască „în absolut” — chiar şi atunci creează cultură. Căci filosofiile, religiile, misticile umane, oricît de „absolută” ar fi experienţa care le precede, sînt şi ele creaţii culturale, adică au caracter metaforic şi participă la o matcă stilistică….
— De aceea nu văd destinul României decît ca un destin cultural — adaug eu —, valorificînd adică existenţa, „experienţa românească”, prin creaţii spirituale. De forţa creatoare a neamului nostru nu ne mai putem îndoi. In Spaţiul Mioritic, dumneata ai încercat să găseşti matca stilistică a acestor forţe creatoare. Iti mărturisesc că eu sînt impresionat deomogenitatea lingvistică şi culturală a culturii populare româneşti — iar pe de altă parte, de obsesia universalului în cultura cărturărească românească. Mi se*pare că realităţile acestea istorice ne indică precis drumul pe care-îl va urma cultura românească modernă — şi pe care îl pot rezuma în două cuvinte: Omul Universal. Românii nu pot crea „fragmen*tar”, nici „specializat”, ca în Apus.
— Este foarte explicabil pentru mine, de ce românii nu pot crea specializîndu-se — spune Lucian Blaga. Cultura românească este o cultură minoră, avînd ca „vîrstă adoptivă” copilăria. Un copil trăieşte cosmocentric. Ţăranul de pretutindeni, dar mai ales. ţăranul român — care se păstrează şi astăzi autentic — este un politehnician. El singur e arhitect, plugar, cîntăreţ, zidar. Fireşte, există şi la sat o diviziune a muncii, dar ea e infinit mai puţin riguroasă ca la oraş. Viaţa satului e totalitară şi cosmocentrică…
— De aceea astăzi, cînd Europa occidentală este compusă din culturi majore şi participă la „vîrsta adoptivă” a maturităţii, cred că noi, românii, avem misiunea de a crea un om universal, altul decît cel întrupat de greci sau de Renaştere. Eu văd în „sistemul”‘ dumitale unul din semnele care vestesc acest „om universal”” românesc…
„Vremea”, Anul X, Nr. 501, 22 August 1937, p. 10-11
Reprodus dupa
PROFETISM ROMANESC

SURSA:http://www.ziaristionline.ro/2011/01/03/eliade-de-vorba-cu-blaga-despre-spatiul-mioritic-si-omul-universal-romanesc/

[latan.elena]

Episodul yoghin al vieţii lui Mircea Eliade
expus în memoriile saleÎn HimalayaMă îndreptam spre Hardwar şi Rishikesh, acea fabuloasă regiune himalayană aleasă de veacuri, poate de milenii, de asceţii şi contemplativii indieni. Ceea ce putea să pară tragi*comic, mă îndreptam spre locurile unde tînjeam de mult să ajung. De aproape un an tot voiam să mă duc la Hardwar, dar Dasgupta mă îndemna să amîn. Mă sfătuia să învăţ întîi tot ce se poate învăţa într-o universitate indiană şi, mai ales, de la un savant ca el — şi apoi să petrec cîteva luni într-un ashram, încercînd să practic unele tehnici meditative. Şi acum, pe neaşteptate, datorită acelui tragic malentendu, poziţiile erau răsturnate: Dasgupta era mai încîntat să mă ştie într-un ashram himalayan, cît mai departe de Calcutta.
Am călătorit anevoie de la Delhi la Hardwar, pentru că era tocmai timpul vacanţelor Puja, cînd milioane de indieni vizitează locurile sfinte, îndeosebi cele din Himalaya. Gangele, abia scăpat din strîmtoarea munţilor, se repede învolburat, apoi se potoleşte şi pătrunde senin în Hardwar. M-am instalat în dok-bungalow-uldin apropierea gării şi am petrecut ziua colindînd prin oraş, vizitînd templele şi coborînd cheiurile ghat-ului. Cum eram singurul european care se scăldase ceremonial în Gange şi oferise petale de trandafiri zeiţei Lakshmi, mă urmăreau pretutindeni o mulţime de curioşi. În aceeaşi zi, cu o trăsurică cu un cal (tonga), am fost la Kankhal, la cealaltă extremitate a Hardwarului, ca să vizitez templul înconjurat de plopi uriaşi şi salcîmi, prin care se fugăreau maimuţele. Gangele curgea chiar prin faţa templului şi liniştea era adîncă, nefirească.
În zilele următoare, am vizitat alte temple şi biblioteci, şi colegiul Gurukul, important centru de studii Arya-Samaj, la cîţiva kilometri de oraş. Dar nu pentru asemenea excursii şi vizite venisem la Hardwar. Am plecat mai departe, spre Rishikesh. M-a impresionat templul lui Shiva, zidit chiar în acel an, alb, cu poarta albă şi cu un glob de cristal în vîrful săgeţii care-şi lua zborul din centrul cupolei. Cu oarecare greutate, am găsit găzduire la dok-bungalow, chiar pe malul Gangelui. Rishikesh e de mult paradisul sihastrilor şi contemplativilor. Mai toate clădirile sînt ashram-urisau case de găzduire pentru pelerini. Pe străzi întîlneam necontenit sadhu, în robe portocalii, asceţi naga, cu trupurile goale, unse cu cenuşă, tot felul de swami, dar şi grupuri de pelerini, veniţi cu familiile să viziteze locurile sfinte şi să-i omagieze pe cei plecaţi pe drumul renunţării.
A doua zi, am căutat un loc care să-mi priască, dar inima nu mă îndemna să rămîn. Am trecut atunci mai departe, la numai cîţiva kilometri de Rishikesh, dar pe celălalt mal al Gangelui, la Svarga-ashram, şi, de îndată ce-am pus piciorul, am ştiut că acesta era locul. Gangele curgea repede printre stînci şi jungla se întindea pînă aproape de mal, pădure deasă, plină de maimuţe, de şerpi, de păuni şi pisici sălbatice. Toamna, tîrziu, cînd vor seca izvoarele în munte, şacalii vor veni pînă la marginile sihăstriei şi din coliba mea le voi auzi urletele. În chiar ziua sosirii, am întîlnit pe Swami Shivananda. M-a călăuzit către locuinţa mahant-uluişi am obţinut dreptul să rămîn în ashram, cu condiţia să mă lepăd de hainele europene şi să îmbrac o robă galbenă sau albă, să umblu în sandale şi să nu mă nutresc decît cu hrană vegetală. Apoi, mahant-ulmi-a arătat kutiar-ulpe care mi-l punea la dispoziţie — o colibă măruntă şi solitară, cu prispă de ciment, un pat de lemn şi o lampă cu petrol. A doua zi, mi-am adus bagajele din Rishikesh şi m-am instalat. Credeam că voi rămîne cîteva luni — către Crăciun, mă hotărîsem să rămîn pînă în mai, cînd drumul spre Badanath devenea din nou accesibil. Am plecat, tot atît de brusc pe cît venisem, în martie, după aproape şase luni de sihăstrie.
Colibele se aflau la cîteva sute de metri una de alta. De trei ori pe zi, cînd auzeamclopotele, plecam cu un vas de alamă şi o cană, să-mi "cerşesc" hrana de la chetra: orez, legume fierte, lapte, uneori turte de orez cu miere. Mă deşteptam în zori şi mă duceam să mă scald în Gange, la doar cîţiva metri de kutiar-ulmeu. La începutul toamnei, jungla era proaspătă si luxuriantă. Aşezată în coapsa colinelor, sihăstria era ferită de arşiţă, iar iarna de vîntul îngheţat de miazănoapte. Liniştea era neînchipuită. Nu se auzeau decît apele repezi ale Gangelui şi ţipetele scurte, guturale ale maimuţelor. Dacă aş fi voit, puteam rămîne toată ziua singur; dar, mai ales la început, îmi plăcea să stau de vorbă cu Swami Shivananda sau cu alţi sihaştri. Notam cît mai multe din aceste convorbiri, şi astfel regăseam gustul pentru filozofie şi sanscrită. Serile, rămîneam cîteva ceasuri pe prispă, ascultînd Gangele, căutîndu-mă, încercînd să mă adun, să mă înţeleg.
După cîteva săptămîni, am simţit că încep să mă înseninez. Începeam, totodată, să înţeleg sensul întîmplărilor care provocaseră ruptura mea cu Dasgupta. Dacă India "istorică" îmi era interzisă, mi se deschidea acum calea către India "eternă". Mi-am dat seama, de asemenea, că trebuia să cunosc pasiunea, drama, suferinţa, înainte de a renunţa la dimensiunea "istorică" a existenţei şi a-mi face drum către o dimensiune transistorică, atemporală, paradigmatică, în care tensiunile şi conflictele se anulează de la sine. Mai tîrziu, am înţeles că însăşi drama mea urmase un model tradiţional: trebuia ca relaţiile mele cu Dasgupta să depăşească faza de candoare şi facilitate şi să cunoască tensiunea şi ciocnirile care caracterizează începuturile raporturilor dintre guru şi discipol. Marpa, bunăoară, îl persecutase ani de-a rîndul pe discipolul lui favorit, Milarepa. Îmi spuneam că mă aflam, acum, în faza de "încercare". Deşi gonit cu brutalitate din Bhowanipore, Dasgupta mă va recunoaşte într-o zi ca pe adevăratul lui discipol — dar asta se va petrece pe alt plan, in aeternum, iar nu in saeculum. (Într-adevăr, asta s-a întîmplat mai tîrziu, după ce publicasem Yoga şi revista "Zalmoxis", în primăvara anului 1939. În drum spre Anglia, Dasgupta mi-a telegrafiat din Roma că vrea să mă vadă, dar, datorită unor împrejurări independente de voinţa noastră, nu ne-am putut întîlni.)
Ultimele întîmplări din Bhowanipore mi se păreau acum o lungă rătăcire într-un labirint. (De altfel, imaginea labirintului avea să revină de mai multe ori în cursul vieţii, de cîte ori mă "deşteptam" dintr-o pasiune care părea a nu face parte din destinul meu.)
Simţeam că nu voi putea ieşi din labirint decît după ce mă voi putea reîntoarce la "centru". Trebuia, cu orice preţ, să mă "concentrez", să-mi regăsesc adevăratul meu "centru". Meditaţiile şi tehnicile yoghine, pe care le studiasem cu Dasgupta în textele clasice şi pe care le aplicam acum sub controlul lui Swami Shivananda, m-au convins încă o dată că erau re*ultatul unei extraordinare cunoaşteri a condiţiei umane. Numai cineva care cunoscuse cu adevărat pasiunile, ispitele şi distracţiile celui "prins în mrejele existenţei" putuse elabora toate celelalte tehnici psihofiziologice care alcătuiesc yoga. Şi tocmai faptul că ajunsesem în Himalaya la capătul puterilor, vlăguit, turmentat, îmi îngăduia acum să mă "stăpînesc" şi să mă "desfac de legături", mai repede decît aş fi putut-o spera dacă m-aş fi aflat într-o "condiţie normală". Paradoxul era numai aparent. Verificasem într-adevăr ceea ce îmi plăcea să numesc "optimismul camuflat" al spiritualităţii indiene, cre*inţa că un exces de suferinţă stîrneşte setea de eliberare, că, în fond, cu cît te simţi mai "pierdut", cu atît eşti mai aproape de "mîntuire", adică de eliberare: că situaţia cu adevărat tragică este cea a "fericitului" şi "mulţumitului de sine". (De aceea, în concepţia indiană zeii nu pot cunoaşte libertatea absolută; tocmai pentru că trăiesc o existenţă beatifică.)
În preajma Crăciunului, eram un om "schimbat". Nu voi încerca să rezum aici etapele acestei transformări lăuntrice. Ceea ce se putea spune despre rezultatele feluritelor exerciţii preliminare le-am descris cît am putut în lucrările mele despre yoga. Alte exerciţii şi experienţe au fost trecute sub tăcere, pentru că am ţinut să rămîn credincios tradiţiei indiene, care nu acceptă decît comunicarea iniţiatică de la guru la discipol. De altfel, mă îndoiesc că aş fi fost în stare să descriu cu exactitate, adică într-o proză ştiinţifică, anumite experienţe. Singurul mijloc de expresie aproximativ exact ar fi fost un nou limbaj poetic — şi darul acesta nu l-am avut niciodată. Mai tîrziu, în 1939, am încercat să evoc unele experienţe yoghine într-o nuvelă, Secretul doctorului Honigberber. Libertatea artistului de a "inventa" mi-a îngăduit să sugerez mai mult şi mai precis decît aş fi izbutit într-o descriere strict ştiinţifică.
Swami Shivananda se minuna de rapiditatea cu care îmi însuşisem rudimentele practicii yoga. Îmi prevestea o carieră senzaţională: voi deveni un al doilea Vivekananda, menit să zguduie Occidentul şi să-l reîntoarcă la izvoarele lui spirituale, pe cale de a fi uitate. Personal, comparaţia cu Vivekananda nu mă flata. Deşi îl admiram pe Sri Ramakrishna, nu mă simţeam atras de textele suave, moralizante ale lui Vivekananda şi consideram hibridă, neindiană opera de propagandă şi "vulgarizare". Eram hotărît să pătrund cît voi putea mai departe în tainele contemplaţiei indiene, dar, în afară de teza la care începusem să lucrez, îmi făgăduisem să nu mă fac purtătorul nici unui "mesaj" himalayan. De altfel, destinul avea să intervină la timp pentru a face să triumfe dorinţa mea secretă de a nu mă dedica nici unei "misiuni", nici măcar aceea a "eliberării".
În ianuarie 1931, coliba pustie din vecinătatea kutiar-uluimeu şi-a regăsit stăpînul: un ascet naga din sud, care se reîntorcea după nu ştiu cîte luni de pelerinaj. Deşi se făcuse frig, schivnicul îşi păstra cu rigurozitate nuditatea lui rituală. Îşi petrecea o bună parte din zi şi din noapte meditînd, dar, dacă se întîmpla să se afle în faţa colibei cînd treceam spre chetra, mă saluta ducîndu-şi amîndouă mîinile la frunte şi zîmbind. Ne-am împrietenit repede şi, deşi ne înţelegeam anevoie, în hindi, limbă pe care amîndoi o vorbeam prost, mi-a fost de folos în unele practici. Acum, după mai bine de trei luni petrecute în ermitaj, cunoşteam destui schivnici şi învăţasem mult din convorbirile cu ei. Regăsisem regimul de pe vremuri. Dormeam doar cîteva ceasuri şi izbuteam să fac multe lucruri fără să obosesc şi fără să mă plictisesc. În afară de ceasurile consacrate meditaţiei şi exerciţiilor yoga, citeam în fiecare zi texte sanscrite, lucram la teză, scriam articole pentru "Cuvântul" şi nopţile continuam Lumina ce se stinge.
Uneori, porneam singur spre peşterile din Brahmapuri. Petreceam cîteva zile în coliba unui swami pe care îl cunoscusem în prima mea excursie, cînd îl întovărăşisem pe Shivananda. Sihastrul îşi ridicase coliba de trestie de bambus într-o plantaţie de bananieri, pe care o cultiva cu mare greutate, căci un întreg trib de maimuţe (erau cenuşii, cu feţele albe) se aciuiaseră chiar în arborii din spatele colibei. În fiecare dimineaţă, swami scotea cîteva piei de leopard şi le întindea pe trunchiuri. Cînd vedeau pieile, maimuţele erau cuprinse de panică şi se refugiau către vîrfurile arborilor, spionîndu-ne printre ramuri. Swami mi-a mărturisit o dată că le observă de luni de zile şi se minunează de neistovita lor vitalitate, îndeosebi de capacităţile sexuale ale masculilor. Asta i se părea cu atît mai impresionant cu cît hrana maimuţelor era puţină şi la întîmplare. Swami era sigur că această vitalitate extraordinară se datora unor anumite rădăcini, pe care nu le cunoşteau decît maimuţele. Se hotărîse atunci să le urmărească, să vadă ce rădăcini şi ce bulbi culeg ele. Spera să descopere într-o zi rădăcina miraculoasă — şi atunci omul va redobîndi exuberanţa sexuală a maimuţelor.
Pentru un sihastru indian, curiozitatea aceasta mi se părea extravagantă. Mă duceam să-l văd de cîte ori puteam, pentru că, deşi aparent aplica o metodă "ştiinţifică" (observa, aduna şi încerca rădăcinile pe care bănuia că le mănîncă maimuţele) swami căuta, în realitate, "planta vieţii", "fructul tinereţii şi longevităţii", de care vorbesc atîtea mituri şi legende — şi mă fascina forţa cu care se manifesta acest mit arhaic camuflat acum în preocupări ştiinţifice. De altfel, nu era singurul exemplu. Înainte de a ajunge la coliba de bambus, mă opream la un brahmacharin nepalez, care-şi petrecea o parte din timp îngrijind şi culegînd plante medicinale. De mult aflasem de "fructul rishi-lor", nişte rădăcini-bulbi cu care se hrănesc pustnicii. Brahmacharin-ulîmi arătase o întreagă cultură de "frunza lui Brahma", o plantă cu frunze mici şi rotunde, cu gust medicinal, renumită pentru însuşirile ei fortifiante. Planta era cunoscută de mii de ani în farmacopeea Ayur-veda şi, de curînd, fusese adoptată de "Bengal Pharmaceutical Works", din Calcutta, pentru tratamentul surmenajului.
Dar mai ales îmi plăcea să vizitez pustnicii din peşterile care se întindeau pe malul Gangelui, de la Brahmapuri la Lashmanjhula. Peşteri mărunte, ascunse între stînci, alcătuite la întîmplare prin rostogolirea malurilor de piatră. Intram cu greutate şi mă aşezam pe nisipul rece al peşterii, aşteptînd să primesc încuviinţarea de a pătrunde în interior. O adevărată peşteră de sihastru, pitorească şi încăpătoare, era locuită de un bătrîn swami din Malabar. Printre cărţile lui de căpătîi, alături de Bhagavad-Gita şi [comentariul lui] Shankara [pe marginea ei], avea Imitaţia lui Christos, pe care o considera cea mai adîncă operă a spiritualităţii creştine după Evanghelii. Rămîneam uneori ceasuri întregi de vorbă, şi o dată am petrecut noaptea în firida peşterii.
Nu prea departe, se afla peştera unei bătrîne sihastre. N-am putut afla niciodată cine era şi de unde venise. Era unsă cu cenuşă pe tot corpul, avea cenuşă şi pe craniul ras şi rămînea zi şi noapte în meditaţie, în aceeaşi poziţie yoghină, aşezată pe un strat de cenuşă. Aproape că nu vorbea, dar simţeam că ştie că te afli acolo, lîngă ea, mult înainte de a rosti primul cuvînt. Cînd m-a dus la ea, Swami Shivananda m-a privit pătrunzător, apoi a zîmbit. M-am simţit deodată senin, împăcat. Parcă aş fi descoperit pe neaşteptate o certitudine care mi-ar fi putut schimba viaţa. Am revăzut-o, după multe luni, la începutul primăverii. M-a privit, şi privirile ei au devenit deodată reci, aspre, depărtate. Am ştiut că ghicise că nu mai eram brahmacharin-ulpe care îl văzuse ea la început şi m-am retras încurcat. Am înţeles că drumul pe care apucasem, deşi exaltat de atîţia maeştri spirituali indieni, îi repugna profund. Bătrîna mea cenuşăreasă desigur nu credea că există alt drum în afară de cel al ascezei şi al rugăciunii, pe care-l alesese ea.
Multă vreme, nimeni nu ştiuse de mine, nici cei din ţară, nici doamna Perris. Cîteva săptămîni, trăisem fără nici o veste, de nicăieri. Numai după ce am simţit că-mi vin în fire, i-am scris doamnei Perris, rugînd-o să-mi trimită corespondenţa la Svarga-ashram. Într-o zi, factorul a urcat pînă la kutiar-ulmeu, încărcat cu scrisori şi ziare şi reviste din ţară. Aşa am aflat, într-un amurg de octombrie, pe stînca pe care îmi plăcea să mă aşez ca să ascult valurile repezi ale Gangelui, aşa am aflat de recenzia aspră pe care o publicase Nichifor Crainic în "Gândirea" şi de apărarea pe care mi-o luase Mircea Vulcănescu în "Cuvântul". Mircea îşi intitulase articolele Carte pentru Isabel şi erau într-adevăr scrisori către mine, povestind furtuna pe care o stîrnise Isabel şi explicîndu-mi pentru ce motiv se înşelase N. Crainic, socotind romanul imoral. (Cu amărăciune şi regret, Crainic scrisese: "Atîta inteligenţă şi atît talent îngropate sub pămînt" — şi de atunci numele meu n-a mai figurat printre colaboratorii "Gândirii".) Mircea Vulcănescu încerca să pătrundă dincolo de camuflajul pe care îl elaborase autorul, descifrînd intenţiile secrete ale cărţii. Pentru el, Isabel era în primul rînd o "carte cu cheie" şi trebuia judecată ca atare. Dintr-o scrisoare a lui Ionel Jianu, am aflat că F. Aderca elogiase romanul în "Adevărul", scriind între altele: "Într-o ţară de mare cultură, un asemenea debut ar fi adus autorului glorie, notorietate şi avere."
Trimisesem mai de mult lui Ionel Jianu prima parte a Luminii ce se stinge şi el îmi sugerase s-o public în foileton la "Cuvântul". A apărut în iarna anului 1931, dar nu cred că a avut cineva răbdarea să citească toate foiletoanele pînă la capăt. Scriam acum partea a II-a. Scriam noaptea, la lumina slabă a lămpii cu gaz, într-un stil tot mai "străin", ca şi cum aş fi scris cartea altcuiva. Scriam totuşi, fascinat de "misterul" pe care credeam că mi-l revelez cu cît mă apropiam de final.
Uneori, nopţile, după cîteva ceasuri de migăleală la manuscrisul Luminii ce se stinge, simţeam că nu voi putea adormi înainte de a mă reîntoarce la "izvoarele" mele indiene. Traduceam atunci, în cea mai poetică limbă românească pe care o mai puteam mînui, fragmente din Bhagavad-Gita sau poeme din ultimul volum al lui Tagore. Dar India era pentru mine şi a rămas de atunci o cultură integrală, în care se articulau curente de gîndire diferite şi adesea antagonice. Mă interesau nu numai tehnicile şi filozofiile prin care spiritul indian spusese cel mai formidabil Nu! vieţii şi Universului întreg, ci şi creaţiile în care distingeam o valorificare pozitivă a realităţilor cosmice şi vitale. Descoperisem mai demult paradoxala exaltare şi transfigurare a sexualităţii pe care o elaboraseră teologiile şi tehnicile tantrice. Descopeream acum rădăcinile spirituale ale interesului pentru lumea organică. Numai un savant indian ca Sir Jagadish Bose izbutise să demonstreze ştiinţific homologia între regnul vegetal şi cel animal. Nu ştiu în ce măsură implicaţiile teoretice ale experienţelor lui Jagadish Bose sînt încă acceptate. Dar, pentru mine, important era faptul că ştiinţa modernă a înregistrat o asemenea ipoteză a unităţii funciare a vieţii şi că ea a fost formulată de un indian, în conformitate cu tradiţiile filozofice ale Indiei (pe care Bose, de altfel, le ignora — ceea ce face şi mai semnificativă opera lui ştiinţifică).
Acolo, în kutiar-ulmeu din Svarga-ashram, meditam adesea asupra posibilităţii de a scrie o istorie a ştiinţelor indiene — dar nu în sensul apologetic în care o înţelegeau anumiţi savanţi indieni, încercînd să arate că şi India a fost capabilă de "observaţii riguroase şi experienţe obiective ştiinţifice", ci arătînd, pur şi simplu, că spiritul indian a aplicat metodele care-i conveneau pentru a descrie, clasa şi explica fenomenele naturale. Am scris atunci, nopţile, în kutiar-ulmeu, un lung studiu despre Cunoştinţele botanice în vechea Indie, care a apărut în 1931. Plănuisem alte cîteva, dar n-am apucat să redactez, mai tîrziu, decît un scurt text despre "caracterul calitativ al fizicii indiene", rămas inedit, şi capitolele despre metalurgia şi alchimia indiană, publicate în Alchimia asiatică (1935).
Pe la sfîrşitul lui octombrie, îl întîlnisem pe Arthur Young, un englez încă tînăr, îmbrăcat în roba portocalie a eremiţilor. Se întorcea de la Badrinath, umblînd anevoie, căci avea tălpile umflate; uneori, cîţiva pelerini mai voinici îl purtau în cîrcă. Făcuse parte din armata din Mesopotamia şi, după aventuri fără număr — incontrolabile, dacă nu chiar improbabile —, încercase să se sinucidă zvîrlindu-se cu motocicleta în ocean. Fusese salvat şi, din deznădejde şi exasperare, îşi aruncase într-o seară hainele europene într-o baltă, îmbrăcase roba portocalie şi, cerşind din sat în sat, se îndreptase spre Himalaya. Petrecuse cîtva timp în Rishikesh şi Svarga-ashram, îşi luase numele de Swami Jnanananda, apoi plecase cu un grup de pelerini spre Badrinath.
Nu ştiu în ce măsură fusese transformat de disciplina monastică, în orice caz, părea un om împăcat cu viaţa. Regăsise chiar curiozitatea şi gustul de aventură din prima tinereţe. După numai vreo zece zile de odihnă în Svarga-ashram mă convinsese să-l întovărăşesc la Peshawar, ca de acolo să pătrundem în Afganistan prin trecătoarea Khyber. Cum eram îmbrăcaţi amîndoi ciudat, el în robă portocalie, eu într-una albă, de brahmacharin, şi barba îmi crescuse mare, roşie şi neîngrijită; cum plecarea noastră coincisese cu noi atentate în nordul Indiei, am fost tot timpul suspectaţi şi urmăriţi de poliţie. În gara Lahore, am fost chiar arestaţi şi anchetaţi, extrem de politicos, de mai mulţi poliţişti. A trebuit să ne lăsăm paşapoartele la şeful gării şi să ne suim în primul tren către Peshawar. Din fericire, şeful gării din Peshawar era înrudit cu d. Perris, aşa că am găzduit la el, scăpînd astfel de vigilenţa poliţiei.
Ca să putem trece prin Khyber Pass, trebuia să obţinem o permisie specială. [Ruda domnului] Perris a reuşit să ne-o procure şi, după trei zile de la sosirea noastră în Peshawar, ne-am urcat în trenul către Landi Kotal. În cei patruzeci de kilometri care ne despărţeau de frontieră, am traversat peste treizeci de tuneluri. Dar ce privelişte fantastică, valea aceea strîmtă, pustie, dezolată, prin care urcă trenul de la Lalabegh la Landi Kotal; cu pereţii de stîncă roşcată, înălţîndu-se vertiginos de-o parte şi de alta. Pe piscurile zimţuite, se profilau forturile Ali Masjid, Jamrud, Landi Kotal. Dar în Landi Kotal am aflat că frontiera era interzisă chiar celor cu permise speciale. Descurajaţi, ne-am reîntors în Peshawar. Optimismul gazdei noastre era însă inepuizabil. Ne-a asigurat că putem pătrunde în Afganistan prin alt punct de frontieră şi, a doua zi, am pornit din nou, de astă dată spre Durgai. Dar nici de data aceasta nu am avut noroc. Două din degetele lui Arthur Young, aproape degerate pe drumul Badrinathului, se infectaseră. A fost pansat de un sanitar într-o mică gară şi iar ne-am întors la Peshawar. Eu am plecat spre Rishikesh, oprindu-mă la Lahore ca să-mi iau paşaportul, iar Young s-a dus să-şi vadă un prieten, Father Brown, în Rurki.
În preajma Crăciunului, sosise în Svarga-ashram o violoncelistă din Johannesburg. Swami Shivananda a luat-o sub protecţia lui şi, spre mirarea tuturor, i s-a îngăduit să locuiască în casa pe care şi-o clădise o maharani, chiar pe malul Gangelui. Jenny părăsise pentru totdeauna Johannesburgul şi muzica, pentru a căuta "absolutul" în India. Îmbrăcase o sari simplă, albă şi medita pe terasă sau îl asculta pe Shivananda explicîndu-i rudimentele filozofiei Vendanta. O indiană bătrînă din Hardwar îi împrumutase un patefon şi cîteva plăci. Uneori, serile, Swami Shivananda şi cu mine veneam să ascultăm Simfonia neterminată sau Jupiter, şi Jenny ne oferea o ceaşcă de cacao.
Aveam atîtea lucruri de făcut, încît o vedeam destul de rar. Lunile de iarnă au trecut repede. Rămîneam aproape tot timpul închis în kutiar-ulmeu, lucrînd — iar nopţile scriam ultimele capitole din Lumina ce se stinge. Aşteptam primăvara ca să pot pleca spre Badrinath. Şi, pe nesimţite, m-am trezit, fără să vreau, implicat într-o nouă dramă. Fiind singurul european tînăr din tot ashram-ul, Jenny se îndrăgostise de mine. Cînd am înţeles asta, i-am mărturisit că ultimul lucru la care m-aş gîndi, mai ales într-o sihăstrie himalayană, ar fi o aventură amoroasă.
Credeam că rămăsesem bine înţeleşi, dar destinul hotărîse altfel. Swami Shivananda plecase la Benares şi Jenny m-a rugat să continuu eu lecţiile despre Vedanta. I-am răspuns că n-o pot face; pe de o parte, n-aveam timp; pe de altă parte, Vedanta nu mă pasiona. I-am explicat de ce. I-am vorbit despre Samkhya-yoga, despre teza mea, despre tantrism, adăugind că yoga tantrică mă interesează îndeosebi, dar fără să intru în amănunte. Venită în India să caute "absolutul", Jenny nu s-a lăsat abătută de rezerva şi indiferenţa mea. Discret, dar cu multă dibăcie, reuşea să mă antreneze în discuţii din care afla întotdeauna ceva mai mult despre ritualurile tantrice. Continua să mă invite la ceaşca de cacao pe terasă şi, deşi refuzam de cîte ori puteam, tot acceptam să mă duc s-o văd o dată, de două ori pe săptămînă.
O dată, i-am făgăduit că vin, şi am uitat. Pe seară, am auzit bătăi timide în uşa kutiar-uluimeu. Îmbujorată, stînjenită, cu lacrimile în ochi, Jenny mi-a mărturisit că mă aşteptase toată după-amiaza, iar în cele din urmă izbucnise în plîns, văzîndu-se umilită şi dispreţuită. M-am scuzat cît am putut, dar, pentru că o vedeam atît de abătută, i-am spus că voi veni, mai tîrziu, să ascultăm împreună Peer Gynt.
Am înţeles, mai tîrziu, cum un amănunt oarecare, o întîmplare fără nici o semnificaţie aparentă, îţi poate schimba radical viaţa, împingîndu-te pe un drum care, doar cu puţine ceasuri mai înainte, ţi se părea indiferent sau improbabil. Viaţa mea în India ar fi fost alta dacă, în acea seară de februarie, nu m-aş fi dus s-o văd pe Jenny. De cum am intrat, am simţit că se schimbaseceva — în văzduhul camerei vaste şi albe, cu ferestrele spre Gange, în chipul şi purtarea lui Jenny. Nu era numai faptul că pentru întîia oară îşi fardase buzele şi îmbrăcase o sari de mătase transparentă. Era mai ales presentimentul că mă aştepta o încercare grea şi că această încercare e de ordin "iniţiatic", adică de ea depinde o împlinire ulterioară sau un lamentabil eşec. În ceasul care trecuse de cînd o descoperisem plînsă şi umilită, la uşa kutiar-uluimeu, Jenny se transformase total. Prin ce miracol regăsise misterul propriului ei corp şi dobîndise gravitatea aproape rituală a vocii, lumina secretă a privirilor — n-am înţeles niciodată. Dar de această Jenny nu-mi mai era milă. Aproape că mi-era frică. În locul blondei, timidei îndrăgostite care mă plictisea şi mă încurca, apăruse o fiinţă a cărei simplă prezenţă provoca o confruntare cu mine însumi. Simţeam că, orice drum aş fi ales, nu voi mai putea reintegra seninătatea şi plenitudinea pe care le cucerisem cu atîtea eforturi în ultimele cinci luni. Dacă m-aş fi retras îndată în kutiar-ulmeu, mi-aş fi spus că mi-a fost frică de prima ispită reală care-mi ieşise în cale, şi m-aş fi simţit umilit pentru tot restul vieţii. Dacă aş fi acceptat ceea ce mi se părea inevitabil, şederea mea în ashram ar fi devenit ridicolă şi umilitoare.
Ca de atîtea alte ori în viaţă, soluţia se afla între cele două alternative. Într-adevăr, cînd, după ce-mi adusese ceaşca de cacao, Jenny m-a întrebat dacă am văzut vreodată o nayika în carne şi oase, am înţeles. Sensul atmosferei rituale care mă tulburase de cum intrasem în odaie acesta era: fără să-mi dau seama, Jenny întrupase o nayika, partenera consacrată în anumite ceremoniale tantrice. I-am răspuns că, nefiind iniţiat, n-am putut vedea o nayika în nuditatea ei rituală. "Am putea să ne iniţiem împreună?", m-a întrebat Jenny. "E imposibil, fără un guru", i-am răspuns. "Am putea să-l căutăm, a stăruit Jenny. Iar pînă arunci..."
Ştiam ce vrea să spună. Pînă ce vom găsi un guru (dar eu ştiam mai dinainte că nu-l vom găsi în acest ashram), am putea încerca ritualele preliminare, de care-i vorbisem odată. Dar şi asemenea rituale preliminare implicau o seamă de riscuri. Îmi era totuşi peste putinţă să nu le înfrunt.
De-atunci, veneam tîrziu, după miezul nopţii, şi mă reîntorceam în kutiar-ulmeu un ceas înainte de zori. Izbutisem să-mi păstrez luciditatea şi stăpînirea de sine nu numai în "ritualele preliminare", ci şi în tot ce-a urmat. Jenny era uluită, iar eu simţeam că sînt pe cale să devin un alt om. Dormeam uneori numai două-trei ceasuri şi nu eram obosit. Lucram tot timpul şi lucram mai bine ca niciodată. Am înţeles atunci temeiul acelei orgolioase beatitudini pe care o proclamă unii asceţi, meşteri în Hatha-yoga. Am înţeles şi cauza pentru care anumiţi yoghini se socotesc asemenea zeilor, dacă nu chiar superiori lor, şi vorbesc despre transmutarea şi chiar nemurirea trupului.
În martie, întorcîndu-mă o dată în zori, l-am găsit pe vecinul meu naga aşteptîndu-mă pe prispă. "Ştiu de unde vii", mi-a spus el îndată ce-am intrat împreună în kutiar. "Crezi că te poţi compara cu Maha Bhairava. Dar ai destulă virya (energie) ca să înaintezi pe drumul acesta? Oamenii din ziua de astăzi sînt impuri şi slăbănogi. Foarte curînd ai să simţi o fierbinţeală puternică în creştetul capului. Să ştii atunci că nu mai ai mult. Mai bine, opreşte-te înainte..."
Vorbise cît putuse mai clar, utilizînd propoziţii întregi în sanscrită, ca să-l pot înţelege. Îl înţelesesem. "Dar dacă voi găsi un guru?",l-am întrebat. "Ai avut deja un guru", mi-a spus zîmbind. Apoi, m-a salutat ducîndu-şi palmele la frunte şi s-a retras în coliba lui.
Nu m-am mai culcat. Am rămas cîteva ceasuri nemişcat, lîngă perete, acolo unde învăţasem primele poziţii yoghice şi mă deprinsesem să-mi ritmez respiraţia, concentrîndu-mă asupra unui singur obiect mental. Încet, încet, am început să înţeleg. Pentru a doua oară în mai puţin de un an, mă lăsasem păcălit de propria mea imaginaţie; în termeni indieni, de nălucirile urzite de maya. Înţelesesem greşit afecţiunea pe care mi-o arătase familia Dasgupta şi mă lăsasem orbit de o pasiune pe care, dacă mi-aş fi păstrat luciditatea, aş fi putut-o evita. Tocmai acum, cînd mi se părea că mă "deşteptasem", căzusem pradă celei dintîi ispite magice pe care neodihnita maya mi-o scosese în cale. Într-adevăr, n-o iubeam pe Jenny şi nici măcar nu eram atras trupeşte de ea. Şi totuşi, acceptasem să-i cunosc corpul în chip "magic", adică lucid şi detaşat, aşa cum numai un "iniţiat" îşi poate îngădui s-o facă — şi eu ştiam bine că nu există iniţiere fără guru. Mă lăsasem antrenat într-un "joc magic" fără sens şi, aşa cum mi-o anunţase naga, extrem de primejdios.
De data aceasta, o fată tînără întrupase o taină pe care nu ştiusem s-o descifrez. Şi, încă o dată, ignoranţa sau nepriceperea mea îmi închisese încă un drum către "India" cu care voiam să mă identific. Ratasem "adoptarea" mea de către Dasgupta, şi deci India "istorică". Iar acum, în urmă, îndată după plecarea lui Swami Shivananda, pierdusem şi şansa de a mă integra Indiei "eterne", transistorice. Nu mai aveam dreptul să rămîn în acestashram. Va trebui să iau totul de la început, mai tîrziu, în alt ashram. Dar, deocamdată, trebuia să plec, şi imediat.
Nu puteam şti atunci că eterna maya, în oarba ei înţelepciune, provocase şi acest al doilea malentendu ca să mă ajute să-mi găsesc propriul meu destin. Nici viaţa de "bengalez adoptat", nici cea de sihastru himalayan nu mi-ar fi îngăduit să-mi împlinesc virtualităţile cu care venisem pe lume. Mai curînd sau mai tîrziu, m-aş fi trezit din "existenţa mea indiană" — istorică sau transistorică — şi mi-ar fi venit greu să mă reîntorc, pentru că n-aş mai fi avut 23 de ani. Ceea ce încercasem eu să fac, şi anume să renunţ la ereditatea mea occidentală şi să-mi caut o "casă" sau o "lume" într-un univers spiritual exotic, echivala, într-un anumit fel, cu renunţarea înainte de vreme la toate posibilităţile mele de creaţie. N-aş fi putut fi creator decît rămînînd în lumea mea, care era în primul rînd lumea limbii şi culturii româneşti. Şi n-aş fi avut dreptul să renunţ la această lume decît după ce mi-aş fi făcut datoria faţă de ea, adică după ce-aş fi istovit posibilităţile mele creatoare. Aş fi avut dreptul să mă retrag definitiv în Himalaya la capătul activităţii mele culturale, iar nu la începutul ei. A crede că, la 23 de ani, aş fi putut sacrifica istoria şi cultura pentru "absolut" era încă o dovadă că nu înţelesesem India. Vocaţia mea era cultura, nu sfinţenia. Ar fi trebuit să ştiu că nu ai dreptul să "arzi etapele" şi să renunţi la creativitatea culturală decît în cazul unei vocaţii speciale — pe care nu o aveam... Dar, evident, toate acestea le-am înţeles mai tîrziu.
Calm, înseninat, m-am dus s-o vestesc pe Jenny de hotărîrea pe care o luasem. A împietrit — apoi a izbucnit în plîns. Am trecut pe la mahanti, i-am mulţumit de găzduire şi, îmbrăcînd pentru prima dată hainele europene după aproape şase luni, am plecat la Hardwar şi m-am suit în primul tren spre Delhi. A treia zi de dimineaţă, eram la Calcutta.

Extras din Memorii (1907-1960), de Mircea Eliade
2011

[latan.elena]

Mircea Eliade, biografie - Istoria.md

(http://istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie)
istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie
(http://istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie)


Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un gînditor și scriitor român. Filozof și istoric al religiilor, ...




MIRCEA ELIADE - Spiritus.ro

(http://www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_mircea_eliade.htm)
www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_mircea_eliade.htm
(http://www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_mircea_eliade.htm)


Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), originar din România, naturalizat cetăţean american în 1966, a fost ...




Mircea Eliade | Opere - Liceunet.ro

(https://liceunet.ro/mircea-eliade)
https://liceunet.ro/mircea-eliade
(https://liceunet.ro/mircea-eliade)


Mircea Eliade a fost un istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Născut în data de 13 martie 1907 la ...



Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric

(https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/paradoxul-lui-mircea-eliade-de-la-corigentul-miop-la-savantul-excentric)
https://www.historia.ro/.../paradoxul-lui-mircea-eliade-de-la-corigentul-miop-la-savant...
(https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/paradoxul-lui-mircea-eliade-de-la-corigentul-miop-la-savantul-excentric)


Viaţa lui Mircea Eliade (1907-1986) are două extreme:nedisciplinatul adolescent miop, care şi-a luat cu greu corigenţele, şi ilustrul profesor de istorie a religiilor ...




Cariera diplomatică a lui Mircea Eliade - Historia

(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cariera-diplomatica-a-lui-mircea-eliade)
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cariera-diplomatica-a-lui-mircea-eliade
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cariera-diplomatica-a-lui-mircea-eliade)


În primăvara anului 1940, la cei 33 de ani ai săi, Mircea Eliade (foto sus) era deja un nume consacrat în știința, filozofia și literatura română. Din noiembrie ...



Mircea Eliade - carti - Libris

(https://www.libris.ro/carti?fsv_77564=Mircea+Eliade)
https://www.libris.ro/carti?fsv_77564=Mircea+Eliade
(https://www.libris.ro/carti?fsv_77564=Mircea+Eliade)


Cartile autorului Mircea Eliade sunt pe Libris.ro in stoc, la preturi mici. Transport gratuit in 24 de ore la comenzi de peste 30 de lei.




O viață printre rânduri: Mircea Eliade - Cartea de la ora 5

(http://www.carteadelaora5.ro/o-viata-printre-randuri-mircea-eliade/)
www.carteadelaora5.ro/o-viata-printre-randuri-mircea-eliade/
(http://www.carteadelaora5.ro/o-viata-printre-randuri-mircea-eliade/)


13 mar. 2018 - Opera lui Eliade pare o lume în sine, iar explorarea ei o aventură. Să descoperim viața lui Mircea Eliade între rândurile cărților sale.



Mircea Eliade - Enciclopedia României - prima enciclopedie online ...

(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_Eliade)
enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_Eliade
(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_Eliade)


Mircea Eliade (n. Bucureşti, 28 februarie 1907 — Chicago, 22 aprilie 1986) filosof al religiilor, istoric al religiilor, eseist, prozator, profesor universitar.



Mircea Eliade | Humanitas

(http://www.humanitas.ro/mircea-eliade)
www.humanitas.ro/mircea-eliade
(http://www.humanitas.ro/mircea-eliade)


MIRCEA ELIADE (Bucureşti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a făcut studii de filozofie la Bucureşti, încheiate cu o teză despre filozofia Renaşterii ...





Anunțuri despre rezultatele filtrate

Este posibil ca unele rezultate să fi fost eliminate conform legislației privind protecția datelor din Europa. Aflați mai multe (https://www.google.com/policies/faq)

Căutări referitoare la Mircea Eliade



mircea eliade referat (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+referat&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoAHoECAAQA Q)
mircea eliade biografia (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+biografia&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoAXoECAAQA g)
mircea eliade citate (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+citate&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoAnoECAAQA w)
mircea eliade maitreyi (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+maitreyi&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoA3oECAAQB A)

mircea eliade poezii (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+poezii&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoBHoECAAQB Q)
mircea eliade eseuri (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+eseuri&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoBXoECAAQB g)
mircea eliade memorii (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+memorii&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoBnoECAAQB w)
mircea eliade familie (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+familie&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoB3oECAAQC A)


Navigare în pagini





1
2 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=10&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCIkB)
3 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=20&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCIsB)
4 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=30&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCI0B)
5 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=40&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCI8B)
6 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=50&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJEB)
7 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=60&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJMB)
8 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=70&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJUB)
9 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=80&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJcB)
10 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=90&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJkB)
Înainte (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=10&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8NMDCJsB)

[latan.elena]

LOT : 057
Mircea Eliade, carnetul de membru al Societății Scriitorilor Români
Carnetul de membrul al Societății Scriitorilor Români al lui Mircea Eliade. Carnetul conține o fotografie originală a lui Mircea Eliade și este semnat olograf de către președintele societății N. M. Condiescu și de către secretarul acesteia N. I. Herescu.
Piesa este reprodusă în lucrarea „Mircea Eliade. O biografie ilustrată” editată de Mircea Handoca la pagina 124.
Piesa face parte din Licitația Eliade, Cioran, Sebastian, Ionescu și Noica - "Exercițiu de admirație", organizată în data de 7 aprilie 2021 de la orele 19;00
https://historic.ro/licitatia-eliade-cioran-noica (https://historic.ro/licitatia-eliade-cioran-noica?fbclid=IwAR0aBg3DUVc3eIivGLMMSxKX0L4OUOf0TYw lneXHCGXB-3ngRcNjHaxWeKQ)..
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/161360095_912802789547170_8980898797465328615_n.jp g?_nc_cat=102&ccb=1-3&_nc_sid=730e14&_nc_ohc=GgDVCae1cC8AX_sni3c&_nc_ht=scontent.fcra1-1.fna&oh=476b3021b6a9e25ba26e983546002069&oe=60771A6F