PDA

Arată versiune īntreagă : Mircea Eliade



latan.elena
23.04.2016, 12:44
Mircea Eliade

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Jump to navigation (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#mw-head)Jump to search (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#p-search)

Mircea Eliade


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/59/Mircea_Eliade_young.jpg/220px-Mircea_Eliade_young.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Mircea_Eliade_young.jpg)


Date personale


Născut
13 martie (https://ro.wikipedia.org/wiki/13_martie) 1907 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1907)
București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), Romānia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia)


Decedat
22 aprilie 1986 (79 de ani)
Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago), Illinois (https://ro.wikipedia.org/wiki/Illinois), SUA (https://ro.wikipedia.org/wiki/SUA)


Īnmormāntat
Oak Woods Cemetery (https://www.wikidata.org/wiki/Q7073757)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P119)


Căsătorit cu
Nina Mareș,
Christinel Cotescu


Naționalitate
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Flag_of_Romania.svg/20px-Flag_of_Romania.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Romania.svg) romānă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia)


Cetățenie
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Flag_of_Romania.svg/23px-Flag_of_Romania.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Romania.svg) Regatul Romāniei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Rom%C3%A2niei)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a4/Flag_of_the_United_States.svg/23px-Flag_of_the_United_States.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_the_United_States.svg) SUA (https://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite_ale_Americii) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590)


Etnie
romān (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2ni) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P172)


Religie
Biserica Ortodoxă Romānă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P140)


Ocupație
istoric (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoric) al religiilor, filosof (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filosof) al religiilor, eseist (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eseist), prozator (https://ro.wikipedia.org/wiki/Prozator), profesor universitar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Profesor_universitar)


Partid politic
Mișcarea Legionară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Legionar%C4%83) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P102)


Limbi
limba franceză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_francez%C4%83)
limba engleză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_englez%C4%83)
limba romānă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83)[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-2d5d20b4d81a8bac615ccf682aa724d4-1) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P1412)


Studii
Universitatea din Calcutta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Calcutta)
Universitatea din București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Bucure%C8%99ti) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P69)


Activitatea literară


Activ ca scriitor
1921 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1921)-1986 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1986)


Mișcare/curent literar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99care_literar%C4%83)
Școala de istorie a religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor) din Chicago, Modernism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Modernism)
Criterion (https://ro.wikipedia.org/wiki/Criterion)
Trăirism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tr%C4%83irism)


Subiecte
fantasy (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fantasy), autobiografie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Autobiografie), istoria religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor)


Specie literară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Specie_(literatur%C4%83))
poezie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poezie), nuvelă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nuvel%C4%83), roman (https://ro.wikipedia.org/wiki/Roman_(literatur%C4%83)), eseu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eseu)


Operă de debut
povestirea Cum am găsit piatra filosofală, romanul Romanul adolescentului miop, eseul Yoga.



Influențe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#)
Honoré de Balzac (https://ro.wikipedia.org/wiki/Honor%C3%A9_de_Balzac), Surendranath Dasgupta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Surendranath_Dasgupta), Julius Evola (https://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Evola), James George Frazer (https://ro.wikipedia.org/wiki/James_George_Frazer), André Gide (https://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Gide), René Guénon (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ren%C3%A9_Gu%C3%A9non), Bogdan Petriceicu Hasdeu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_Petriceicu_Hasdeu), Aldous Huxley (https://ro.wikipedia.org/wiki/Aldous_Huxley), Nae Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu), Nicolae Iorga (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga), Carl Jung (https://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Jung), Rudolf Otto (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rudolf_Otto&action=edit&redlink=1), Giovanni Papini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Papini), Gerardus van der Leeuw (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gerardus_van_der_Leeuw&action=edit&redlink=1), Miguel de Unamuno (https://ro.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Unamuno), Joachim Wach (https://ro.wikipedia.org/wiki/Joachim_Wach)




A influențat pe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#)
Ioan Petru Culianu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Petru_Culianu), Wendy Doniger (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Wendy_Doniger&action=edit&redlink=1), Gilbert Durand (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gilbert_Durand&action=edit&redlink=1), Sergiu Al-George (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Al-George), Andrei Oișteanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Oi%C8%99teanu), Mariana Șora (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mariana_%C8%98ora), Mihail Șora (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_%C8%98ora),



Note


Premii
Legiunea de onoare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Legiunea_de_onoare)
Gordon J. Laing Award (https://www.wikidata.org/wiki/Q5585348)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590#P166)




https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/91/Logo_of_the_Romanian_Academy.png/33px-Logo_of_the_Romanian_Academy.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png) Membru post-mortem al Academiei Romāne (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83)





Prezență online


Internet Movie Database (https://tools.wmflabs.org/wikidata-externalid-url/?p=345&url_prefix=https://www.imdb.com/&id=nm0253431)


Modifică date (https://www.wikidata.org/wiki/Q41590) / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=0) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b4/Gtk-dialog-info.svg/12px-Gtk-dialog-info.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Format:Infocaseta_Scriitor)


Mircea Eliade (n. 13 martie (https://ro.wikipedia.org/wiki/13_martie) 1907 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1907), București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti) – d. 22 aprilie (https://ro.wikipedia.org/wiki/22_aprilie) 1986 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1986), Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago))[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-2) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor romān la Universitatea din Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Chicago), din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor) Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american īn 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse īn 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua īn calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Romāne (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83) (din 1990).[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-3)

Cuprins




1Copilăria și adolescența (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Copil%C4%83ria_%C8%99i_adolescen%C8% 9Ba)
2Eliade, gānditorul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Eliade,_g%C3%A2nditorul)
3Influența italiană (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Influen%C8%9Ba_italian%C4%83)
4India secretă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#India_secret%C4%83)
5Despre romanul său Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Despre_romanul_s%C4%83u_Maitreyi)
6Eliade și extrema dreaptă romānească (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Eliade_%C8%99i_extrema_dreapt%C4%83_ rom%C3%A2neasc%C4%83)
7Anii de maturitate (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Anii_de_maturitate)
8Eliade, artistul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Eliade,_artistul)
9Posteritatea lui Mircea Eliade (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Posteritatea_lui_Mircea_Eliade)
10Viața privată (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Via%C8%9Ba_privat%C4%83)
11Opere literare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Opere_literare)
12Lucrările publicate īn limba romānă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Lucr%C4%83rile_publicate_%C3%AEn_lim ba_rom%C3%A2n%C4%83)
13Lucrările publicate īn limbi străine (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Lucr%C4%83rile_publicate_%C3%AEn_lim bi_str%C4%83ine)
14Opere memorialistice (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Opere_memorialistice)
15Ecranizări (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Ecraniz%C4%83ri)
16In memoriam (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#In_memoriam)
17Note (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Note)
18Bibliografie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Bibliografie)
19Bibliografie suplimentară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#Bibliografie_suplimentar%C4%83)
20Legături externe

latan.elena
06.06.2016, 23:27
Copilăria și adolescența[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=1) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=1)]

Născut īn București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Biografie,_in_Handoca-4)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5) și al Jeanei.[6] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-6) A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Alexandrescu).[7] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-scnostal-7)
Familia s-a mutat īntre Tecuci (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tecuci) și București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), īn ultimă instanță, stabilindu-se īn capitală īn 1914 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1914),[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Biografie,_in_Handoca-4) și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), īn apropiere de Piața Rosetti (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Rosetti), unde Mircea Eliade a locuit pānă tārziu īn adolescență.[8] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-vilasanjpaseo-8)
După terminarea īnvățămāntului primar la școala de pe strada Māntuleasa,[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Biografie,_in_Handoca-4) Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru Haret (https://ro.wikipedia.org/wiki/Colegiul_Na%C8%9Bional_Spiru_Haret) fiind coleg cu Arșavir Acterian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ar%C8%99avir_Acterian), Haig Acterian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Haig_Acterian), Petre Viforeanu (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Petre_Viforeanu&action=edit&redlink=1), Constantin Noica (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5)și Barbu Brezianu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Brezianu). A publicat la Revista Vlăstarul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vl%C4%83starul).
A devenit apoi interesat de științele naturii (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiin%C8%9Bele_naturii) și de chimie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chimie), ca și de ocultism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocultism),[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5) și a scris piese scurte pe subiecte entomologice.[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Īn ciuda tatălui său care era īngrijorat de faptul că-și pune īn pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune.[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5) Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac (https://ro.wikipedia.org/wiki/Honor%C3%A9_de_Balzac).[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-smihai-5)[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Papini) și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer (https://ro.wikipedia.org/wiki/James_George_Frazer).[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9)
Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la īnvățarea limbilor italiană (https://ro.wikipedia.org/wiki/Italian%C4%83) și engleză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Englez%C4%83); īn particular īncepe să studieze persana (https://ro.wikipedia.org/wiki/Persan%C4%83) și ebraica (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ebraic%C4%83).[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Biografie,_in_Handoca-4)[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Este interesat de filosofie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofie) și studiază lucrările lui Vasile Conta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta), Marcus Aurelius (https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Aurelius) și Epictet (https://ro.wikipedia.org/wiki/Epictet), citește lucrări de istorie și īn special pe Nicolae Iorga (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga)și B.P Hasdeu (https://ro.wikipedia.org/wiki/B.P_Hasdeu).[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Prima sa opera a fost publicată īn 1921 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1921) Inamicul viermelui de mătase[10] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-10) urmată de Cum am găsit piatra filosofală.[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9) Patru ani mai tārziu, Eliade īncheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-ihincep-9)
Eliade, gānditorul[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=2) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=2)]

Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică īncă din Romānia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia). După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, īncepānd din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al generației" sale. Īncă de la vārsta de 14 ani, īncepuse să scrie articole de entomologie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Entomologie), care trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai tārziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat īn 1928 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1928), partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima īntālnire cu viitorul lui profesor de logică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Logic%C4%83) și metafizică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Metafizic%C4%83), Nae Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu), care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscānd talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu) i-a dat o slujbă īn redacția ziarului Cuvāntul. Deși părerile posterității sunt īmpărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian).

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/df/Casa_lui_Eliade.jpg/250px-Casa_lui_Eliade.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Casa_lui_Eliade.jpg)

Casa īn care a trăit Mircea Eliade īntre anii 1934-1940, Bulevardul Dacia, București


Influența italiană[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=3) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=3)]

Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă īn Romānia, Eliade īnvață limba italiană și cu ocazia unor călătorii īn Italia īi cunoaște personal pe Giovanni Papini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Papini) și pe Vittorio Macchioro (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vittorio_Macchioro&action=edit&redlink=1), care avea publicații īn domeniul istoriei religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor). O indiscreție a tānărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menționānd unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mussolini), i-au provocat acestuia neplăceri [necesită citare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Citarea_surselor)]. Īn 1929 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1929) īși ia licența cu o teză despre filozofia italiană īn timpul Renașterii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C8%99tere).
India secretă[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=4) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=4)]

După cultura italiană, filosofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținānd o bursă particulară, īncepe să studieze limba sanscrită (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_sanscrit%C4%83) și Yoga (https://ro.wikipedia.org/wiki/Yoga) cu Surendranath Dasgupta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Surendranath_Dasgupta), īn Calcutta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Calcutta). Īntors la București (locuiește īntre 1934 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1934)-1940 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1940) īn imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), īși dă doctoratul īn filosofie cu o dizertație despre Yoga. Īn 1933 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1933) capătă mare popularitate romanul Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi), bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Īntre 1932 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1932) și 1943 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1943) publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.
Despre romanul său Maitreyi[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=5) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=5)]

Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte īn viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, īn același timp, protagoniștii lor.[11] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-11) Pentru romāni, romanul Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi) al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rāndul o adevărată īncāntare. Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, pānă īn 1990, īn țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Surendranath_Dasgupta), un filosof indian, și se numea Maitreyi Devi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi_Devi_(poet%C4%83_indian%C4%83)). Tānărul Mircea Eliade avea, cānd a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rabindranath_Tagore), și avea să devină o cunoscută poetă indiană. Īntālnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog romān Sergiu Al. George (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Al._George), la Calcutta, īn 1972, a "declanșat" scrierea unei noi cărți: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la īnsăși eroina ei, Maitreyi (īn carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragostea_nu_moare_(roman))), scris mai īntāi īn bengali, a fost tradus și publicat īn limba engleză īn 1976. Ne cufundăm, īn timpul lecturii, īn peisajul și īn mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este īnsă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: īnfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii īmpărtășite și destrămarea ei.
Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi_(personaj)) (din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Paul_%C8%99i_Virginia&action=edit&redlink=1), Tristan și Isolda (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tristan_%C8%99i_Isolda), Romeo și Julieta (https://ro.wikipedia.org/wiki/Romeo_%C8%99i_Julieta). Dragostea nu moare (1976), carte apărută pānă acum īn limbile bengali, engleză, germană, spaniolă și romānă, nu are īncă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea īnsă īnaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.
Eliade și extrema dreaptă romānească[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=6) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=6)]

De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparținānd de grupa din jurul lui Nae Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu) a īmbrățișat ideologia Mișcării Legionare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Legionar%C4%83), īn cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat īn mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, "Buna Vestire", dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937.
Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938 īn timpul unei campanii īmpotriva Gărzii de Fier (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Legionar%C4%83), campanie autorizată de regele Carol II (https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_II). La vremea arestării tocmai publicase Provincia și legionarismul īn Vremea (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vremea_(revist%C4%83)&action=edit&redlink=1), ministrul de interne, Armand Călinescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Armand_C%C4%83linescu), considerānd că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.[12] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-12)
Eliade a fost ținut timp de trei săptămāni īn arest la sediul Siguranței Statului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Siguran%C8%9Ba_Statului) de la Malmaison, unde s-a īncercat a-l convinge să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier, dar el a refuzat să o facă.[13] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Zigu_Ornea_1995,_p._209-13) Īn prima săptămānă a lunii august a fost transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc (https://ro.wikipedia.org/wiki/Miercurea-Ciuc). Cānd Eliade a īnceput să scuipe sānge īn octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni (https://ro.wikipedia.org/wiki/Moroeni).[13] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-Zigu_Ornea_1995,_p._209-13) A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938.[14] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-14)
Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, īnsă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. Īn timp ce scria articole antisemite [15] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-15), a luat poziție față de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian). Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferānd să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura [16] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-16),[17] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-17) și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile īn operele sale științifice,[necesită citare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Citarea_surselor)]. Īn ceea ce privește opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, īn frunte cu Mihail Sebastian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian), a fi o alegorie a morții lui Codreanu [18] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-18).

Anii de maturitate
Īncepānd din 1957 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1957), Mircea Eliade se stabilește la Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago), ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola"[necesită citare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Citarea_surselor)]. Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru īn instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este īn concepția lui Eliade centrul universului, pe cānd timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. Īn această concepție ființele umane arhaice erau orientate īn timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și īn omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago) īi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy Doniger.[19] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-19) Īn ultimii ani de viață, īn ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editānd cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunānd contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectānd un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_religiilor) care să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vārsta de 79 de ani, pe 22 aprilie (https://ro.wikipedia.org/wiki/22_aprilie) 1986 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1986), la Chicago (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago), fiind incinerat a doua zi.[20] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-20)
Eliade, artistul[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=8) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=8)]Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor existențiale īn epoca pe care a trăit-o. Īntoarcerea din rai (1934 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1934)) și Huliganii (1935 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1935)) sunt romane semifantastice īn care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este īn căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofie) personală este exprimată de Mircea Eliade atāt īn nuvele memorabile, cum ar fi La țigănci (https://ro.wikipedia.org/wiki/La_%C8%9Big%C4%83nci) (1959 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1959)), cāt și īn romanul Noaptea de Sānziene (https://ro.wikipedia.org/wiki/Noaptea_de_S%C3%A2nziene) (1971 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1971)).

latan.elena
19.02.2018, 20:33
Posteritatea lui Mircea Eliade[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=9) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=9)]
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/47/Stamp_of_Moldova_038.jpg/200px-Stamp_of_Moldova_038.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Stamp_of_Moldova_038.jpg)

Chipul lui Mircea Eliade pe un timbru din Republica Moldova (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova)



https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/0/01/Bustul_lui_Mircea_Eliade.jpg/220px-Bustul_lui_Mircea_Eliade.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Bustul_lui_Mircea_Eliade.jpg)

Bustul lui Mircea Eliade, sculptor Gheorghe Tănase, a fost dezvelit la 24 noiembrie 2015 la intersecția bulevardului Mircea Eliade cu strada Aviator Radu Beller, peste drum de parcul Floreasca (https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Floreasca) din București
Un alt bust al lui Mircea Eliade, realizat de Vasile Gorduz (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Gorduz), a fost dezvelit la 28 martie 2009 īn fața bisericii Māntuleasa (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_M%C3%A2ntuleasa)din București.[21] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-21)


După moartea sa, Eliade a fost atacat de Adriana Berger (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Adriana_Berger&action=edit&redlink=1) (cea care s-a ocupat de aranjarea hārtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 decembrie 1985) cu acuzații de antisemitism, fără a aduce dovezi, prefigurānd linia atacurilor repetate care au urmat. Īn Romānia de după 1990 s-a īnceput publicarea doar a unei părți din cele patruzeci de volume de operă științifică și literară, preferāndu-se reeditările, astfel că īn douăzeci de ani nu s-a reușit publicarea integrală a operei eliadești. Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale și după 1990, moment īn care a (re)dobāndit un statut de autor mitic, īn sensul discuției īn jurul unei opere neintegral publicată īn Romānia. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (īn spaniolă, italiană, portugheză etc.). Īn rāndul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tānărului Eliade a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului.
Viața privată[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=10) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=10)]Eliade a fost căsătorit de două ori: prima lui soție a fost Nina (n. Mareș, d. 1944), cu care s-a căsătorit īn 1934,[22] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-j2012-07-08-22)[23] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-23)[24] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-24) iar a doua soție a fost Christinel (n. Cotescu, d. 9 martie 1998), cu care s-a căsătorit īn 1948.[22] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-j2012-07-08-22)[25] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_note-25)
Opere literare[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=11) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=11)]

Romanul adolescentului miop, roman (1928 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1928))
Gaudeamus, roman (1929 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1929))
Isabel și apele diavolului, roman (1930 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1930))
Lumina ce se stinge, roman (1931 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1931))
Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi), roman (1933 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1933))
Īntoarcerea din rai, roman (1934 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1934))
Huliganii, roman (1935 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1935))
Șantier. Roman indirect (1935 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1935))
Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(nuvel%C4%83)), nuvelă (1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936))
India (1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936))
Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(nuvel%C4%83)), nuvelă (1937 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1937))
Nuntă īn cer, roman (1939 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1939))
Secretul doctorului Honigberger (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secretul_doctorului_Honigberger), nuvelă (1940 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1940))
Nopți la Serampore (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nop%C8%9Bi_la_Serampore), nuvelă (1940 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1940))
Pe strada Māntuleasa, nuvelă (1963 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1963))
La țigănci (https://ro.wikipedia.org/wiki/La_%C8%9Big%C4%83nci), nuvelă (1969 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1969))
Noaptea de Sānziene, roman (1971 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1971))
Īn curte la Dionis, nuvele (1977 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1977))
19 trandafiri, roman (1980 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1980))
Viața nouă (Ștefania), roman neterminat

Lucrările publicate īn limba romānă[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=12) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=12)]

Romanul adolescentului miop, scris īn 1927, publicat de Mircea Handoca abia īn anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
Gaudeamus, 1929 ediție curentă, Humanitas, 2004
Isabel și apele diavolului, 1929, ediție curentă, Humanitas, 2003
Solilocvii, 1932
Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi), 1933, roman indian
Oceanografie, 1934,
Īntoarcerea din rai, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Lumina ce se stinge, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Alchimia asiatică, 1935 text integral īn antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
India, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Incercarea labirintului , roman
Caietele maharajahului, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Huliganii, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
Șantier, Roman indirect, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
Domnișoara Christina, 1936 ediție curentă Humanitas, 2003
Cosmologie și alchimie babiloniană, 1937 text integral īn antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(nuvel%C4%83)), 1937
Fragmentarium, 1938
Nuntă īn cer, 1938
Secretul doctorului Honigberger (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secretul_doctorului_Honigberger), 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
Nopți la Serampore (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nop%C8%9Bi_la_Serampore), 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
Mitul reintegrării, 1942
Salazar și revoluția īn Portugalia, 1942
Jurnal portughez, scris īn 1942, editat 2006
Insula lui Euthanasius, 1943, ediție curentă Humanitas, 2003
Comentarii la Legenda Meșterului Manole, 1943 īn antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
Pe strada Māntuleasa, 1968, ediție curentă Humanitas, 2004
Noaptea de Sānziene, 1971
Īn curte la Dionis, 1977, ediție curentă Humanitas, 2004
Tinerețe fără tinerețe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tinere%C8%9Be_f%C4%83r%C4%83_tinere%C8%9Be_(nuvel% C4%83)), Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediție curentă Humanitas, 2004
Viață nouă (Ștefania), Jurnalul Literar, 1999
Religii australiene, ediție curentă Editura Herald, 2012

Lucrările publicate īn limbi străine[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=13) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=13)]

Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936)), īn limba franceză
Os Romenos, latinos do Oriente („Despre Romāni, latinii orientului”), 1943, īn limba portugheză
Tehnici ale Yoga, 1948
Traité d'histoire des religions (1949 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1949)), īn limba franceză
Le mythe de l'éternel retour (1949 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1949)), īn limba franceză
Imagini și simboluri, 1952
Yoga. Nemurire și libertate, 1954
Le Sacré et le Profane (1956 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1956)), īn limba franceză
Făurari și alchimiști, 1956
Mituri, vise, mistere, 1957
Nașteri și renașteri, 1958
Mefistofel și androginul, 1962
Aspects du mythe (1963 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1963)), īn limba franceză
The Quest (titlul versiunii īn limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969
De Zalmoxis ą Gengis-Khan, Paris, 1970
Le Chamanisme et les Techniques archaļques de l'extase (1974 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1974)), īn limba franceză
Istoria credințelor și ideilor religioase, 1976-1983
Uniformes de général, nouvelles, traduction du roumain par Alain Paruit, Paris, Gallimard, «Du monde entier», 1981
Les Trois grāces, nouvelles, traduction du roumain par Marie-France Ionesco et Alain Paruit, Paris, Gallimard, «Du monde entier», 1984. ISBN 2-07-070035-6 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Special:Referin%C8%9Be_%C3%AEn_c%C4%83r%C8%9Bi/2070700356)
Briser le toit de la maison, 1986

Opere memorialistice[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=14) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=14)]

Romanul adolescentului miop,scris īn 1927, publicat de Mircea Handoca abia īn anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
Jurnal, două volume (versiunea īn limba romānă a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)
Jurnal portughez și alte scrieri, Humanitas, 2006
Īncercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006

Ecranizări[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=15) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=15)]

The Bengali Night (https://ro.wikipedia.org/wiki/The_Bengali_Night) (1988)
Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(film_din_1992)) (1992)
Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(film)) ("The Snake") (1996)
Eu sunt Adam! (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eu_sunt_Adam) (1996)
Tinerețe fără tinerețe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tinere%C8%9Be_f%C4%83r%C4%83_tinere%C8%9Be_(film)) ("Youth Without Youth") (2007)
Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Miss_Christina_(film)) (2013)

In memoriam[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=16) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=16)]Mai multe școli și străzi din multiple orașe din țara sa natală īi poartă numele.
Note[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=17) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=17)]

^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-2d5d20b4d81a8bac615ccf682aa724d4_1-0) Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119016520), accesat īn 10 octombrie 2015
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-2) Īn Memorii, Humanitas, 1991, Mircea Eliade scrie: „M-am născut la București, la 9 martie 1907 (25 februarie stil vechi)”. Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907, conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem īn Revista de istorie și teorie literară īn 1983
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-3) Membrii post-mortem ai Academiei Romāne (http://www.acad.ro/membri_ar/armembri_pm.htm)
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Biografie,_in_Handoca_4-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Biografie,_in_Handoca_4-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Biografie,_in_Handoca_4-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Biografie,_in_Handoca_4-3) Biografie, in Handoca
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-3) e (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-smihai_5-4) Silviu Mihai, "A doua viață a lui Mircea Eliade" (http://www.cotidianul.ro/index.php?id=3920&art=8997&diraut=123&cHash=ae6af0be58), īn Cotidianul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cotidianul), 6 februarie (https://ro.wikipedia.org/wiki/6_februarie) 2006 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2006); accesat 31 iulie (https://ro.wikipedia.org/wiki/31_iulie) 2007 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2007)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-6) Călinescu, p.956
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-scnostal_7-0) Nostalgia după Romānia - interviu cu Sorin Alexandrescu (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nostalgia-dupa-romania-405950.html), 24 iunie 2006, Simona Chițan, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 2012
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-vilasanjpaseo_8-0) es Sergio Vila-Sanjuįn, "Paseo por el Bucarest de Mircea Eliade" ("Prin Bucureștiul lui Mircea Eliade") (http://www.lavanguardia.es/lv24h/20070530/51355796343.html), īn La Vanguardia, 30 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/30_mai) 2007 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2007); accesat 16 ianuarie (https://ro.wikipedia.org/wiki/16_ianuarie) 2008 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2008)
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-3) e (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-4) f (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-5) g (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-ihincep_9-6) Ion Hadārcă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Had%C3%A2rc%C4%83), "Mircea Eliade la īnceputuri" (http://www.sud-est.md/numere/20070428/article_3/), Īn Revista Sud-Est, 1/2007; accesat 21 ianuarie (https://ro.wikipedia.org/wiki/21_ianuarie) 2008 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2008)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-10) Biografie, la Handoca
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-11) A se vedea, de exemplu, romanele Elle et lui, de George Sand (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Sand), și Lui et elle, de Alfred de Musset (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Musset).
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-12) Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă romānească, Editura Fundației Culturale Romāne, București, 1995, p. 208-209
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Zigu_Ornea_1995,_p._209_13-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-Zigu_Ornea_1995,_p._209_13-1) Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă romānească, Editura Fundației Culturale Romāne, București, 1995, p. 209
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-14) Jeni Acterian, Jurnalul unei ființe greu de mulțumit, Humanitas, 1991, p. 248
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-15) Iliescu (2004).
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-16) Țurcanu Florin, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica Anghel și Dragoș Dodu, București, Humanitas, 2003
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-17) Laignel-Lavastine, Alexandra "Eliade, Cioran, Ionesco.Uitarea Fascismului", Bucuresti:Editura EST, 2004.
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-18) Oișteanu
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-19) In 1986 Ioan Petru Culianu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Petru_Culianu) nu avea doctoratul de Stat el aflāndu-se la Chicago ca profesor invitat din Olanda să țină două conferințe. Abia īn 1990 Culianu va depune actele să fie angajat ca profesor asociat la Chicago Divinity School (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago_Divinity_School), fiind īnsă ucis īnainte de a primi cartea verde necesară angajării (v. biobiblografia din 1990 scrisă de Culianu, apărută īn L.A.I., 18 mai 1992).
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-20) http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=998&Itemid=112 (Vezi răspunsul lui Stelian Pleșoiu la īntrebarea "De ce credeți că ambii soți Eliade au voit, prin testament, să fie incinerați și nu īngropați, după obiceiul creștin-ortodox?")
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-21) Mircea Eliade are statuie īn cartierul Māntuleasa (http://www.ziare.com/stiri/frauda/mircea-eliade-are-statuie-in-cartierul-mantuleasa-699494)
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-j2012-07-08_22-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-j2012-07-08_22-1) "O iubire asa de mare ucide" (http://www.jurnalul.ro/special/o-iubire-asa-de-mare-ucide-72900.htm), 16 februarie 2004, Jurnalul Național, accesat la 8 iulie 2012
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-23) Povestea vieții lui Mircea Eliade - Fundatia Romania Literara (http://www.romlit.ro/povestea_vieii_lui_mircea_eliade)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-24) 10 ani din viața lui Eliade (http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=39686)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#cite_ref-25) Ultimul mister al unei familii celebre (http://www.ziaruldeiasi.ro/local/iasi/ultimul-mister-al-unei-familii-celebre~ni8b6)



Bibliografie[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=18) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=18)]

Dorin David, "De la Eliade la Culianu. I", Eikon, Cluj, 2010; editia a II-a 2013
Florin Țurcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica Anghel și Dragoș Dodu, București, Editura Humanitas, 2005; ediția a II-a revăzută, 2007 - recenzie (http://www.observatorcultural.ro/Mircea-Eliade-si-caderea-in-lume*articleID_14699-articles_details.html)
Mircea Handoca, Viața lui Mircea Eliade, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Cluj, Editura Dacia, 2000; ediția a III-a, 2002
Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, ediția a III-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom, 2004
Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907-1945, New York, Columbia University Press, 1998; versiunea romānească, Editura Criterion Publishing, 2005
Mihai Posada, Opera publicistică a lui Mircea Eliade, ed. I, București, Criterion Publishing, 2006; idem, Opera publicistică a lui Mircea Eliade, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Iași: Tipo Moldova, 2013.
Alexandra Laignel-Lavastine, Eliade, Cioran, Ionesco. Uitarea fascismului, București, Editura EST, 2004
Andrei Oișteanu, Mircea Eliade, īntre ortodoxism și zamolxism (http://www.observatorcultural.ro/Mircea-Eliade-intre-ortodoxism-si-zalmoxism*articleID_3963-articles_details.html)īn Observator cultural, nr. 127, 30 iulie 2002, pp. 11–13
Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, Iași, Editura Polirom, 2007 (editia a doua, revazuta, adaugita si ilustrata, Ed. Polirom, Iasi, 2014)
Andrei Oișteanu, Mihail Sebastian și Mircea Eliade: cronica unei prietenii accidentate, īn 22, nr. 49, 4 decembrie 2007
Andrei Oișteanu, Mircea Eliade, de la opium la amfetamine, īn 22, nr. 896, 8 mai 2007, pp. 16–17; Vezi si Andrei Oisteanu, volumul Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, Ed. Polirom, Iasi, 2014, capitolul "De la Eliade la Culianu", pp. 457-517.
Ovidiu Șimonca, Mircea Eliade și „căderea īn lume” (http://www.observatorcultural.ro/Mircea-Eliade-si-caderea-in-lume*articleID_14699-articles_details.html), recenzie a cărții lui Florin Țurcanu, Mircea Eliade. Le prisonnier de l'histoire, īn Observator cultural, nr. 305, 26 ianuarie 2006
Adrian Paul Iliescu, Cum nu trebuie apărat Mircea Eliade (http://www.observatorcultural.ro/Cum-nu-trebuie-aparat-Mircea-Eliade*articleID_10225-articles_details.html), īn Observator cultural, nr. 208, 17 februarie 2004
William Totok (https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Totok), Die Generation von Mircea Eliade im Bann des rumänischen Faschismus, īn Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 7, nr. 1, 1995, pp. 42–55; (versiune scurtă īn: Die Neue Gesellschaft/Frankfurter Hefte, anul 42, nr. 10, 1995, pp. 921–928. Versiune īn limba maghiară: Mircea Eliade generįció a romįn fasizmus bűvkörében, īn Magyar Filozófiai Szemle, nr. 1-2-3, 1996, pp. 274–291)
Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Cluj, Editura Dacia, 1980
Mircea Handoca, Mircea Eliade: cāteva ipostaze ale unei personalități proteice, București, Editura Minerva, 1992
Cornel Ungureanu, Mircea Eliade și literatura exilului, București, Editura Viitorul Romānesc, 1995
Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade: amintiri, lecturi, reflecții, ediția a II-a, revazută și adaugită, Iași, Editura Polirom, 2002
Eugen Simion, Mircea Eliade: nodurile și semnele prozei, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005
Doina Ruști (https://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Ru%C8%99ti), Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (http://doinarusti.ro/Dictionar.htm), București, Editura Vremea, 2005
Iulian Băicuș, Mircea Eliade, literator și mitodolog. Īn căutarea Centrului pierdut, București, Editura Universității din București, 2009
Marcello De Martino, Mircea Eliade esoterico, Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008
Dumitru Micu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Micu), Mircea Eliade: viața ca operă, opera ca viață, București, Editura Constelații, 2003
Iulian Băicuș, Mircea Eliade, literator și mitodolog. Īn căutarea Centrului pierdut, București, Editura Corect Books, 2012, e-book
en Rennie, Bryan S., The Diplomatic Career of Mircea Eliade: A Response to Adriana Berger. pp. 375–392, Religion 22, 1992.

Bibliografie suplimentară[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=19) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=19)]

Sorin Alexandrescu, Mircea Eliade, dinspre Portugalia, Editura Humanitas, 2006 - fragmente (http://www.revista22.ro/mircea-eliade-dinspre-portugalia-2804.html)
Andreea Răsuceanu, Bucureștiul lui Mircea Eliade - Elemente de geografie literară, Editura Humanitas, 2013 - recenzie1 (http://www.romlit.ro/bucuretiul_lui_mircea_eliade.__elemente_de_geograf ie_literar_)- recenzie2 (http://www.observatorcultural.ro/Prin-Bucurestiul-lui-Mircea-Eliade*articleID_29307-articles_details.html)
Īntālniri cu Mircea Eliade, Editura Humanitas, 2007

Legături externe[modificare (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&veaction=edit&section=20) | modificare sursă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Eliade&action=edit&section=20)]
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fa/Wikiquote-logo.svg/25px-Wikiquote-logo.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Wikiquote-logo.svg)

La Wikicitat (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikicitat) găsiți citate legate de Mircea Eliade (https://ro.wikiquote.org/wiki/Mircea_Eliade).



Membrii Academiei Romāne din 1866 pānă īn prezent – E (http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=E)
Biografia lui Mircea Eliade (http://www.westminster.edu/staff/brennie/eliade/mebio.htm)
Friesian.com: Mircea Eliade (http://www.friesian.com/eliade.htm)
Books and Writers: Mircea Eliade (http://www.kirjasto.sci.fi/eliade.htm)
Sacrul și profanul - text integral (http://dragosh.com/Mircea_Eliade-Sacrul_si_Profanul.html)
Biografia pe site-ul Humanitas (http://autori.humanitas.ro/eliade/biografia.php)
Mircea Eliade, De ce cred īn biruința Mișcării Legionare (http://www.legeastrabuna.org/Eliade1.php)
Mircea Eliade (http://personalitati.evz.ro/personalitati/index/2) la Evenimentul zilei
Mircea Eliade, pe căile „Itinerariului spiritual“ (http://ziarullumina.ro/documentar/mircea-eliade-pe-caile-itinerariului-spiritual), 18 aprilie 2010, Dr. George Enache, Ziarul Lumina

Articole biografice


Povestea vieții lui Mircea Eliade (http://www.romlit.ro/povestea_vieii_lui_mircea_eliade), Alex. Ștefănescu, Romānia Literară - anul 2006, numărul 7
Īn căutarea omului total (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/in-cautarea-omului-total-503444.htm), 6 aprilie 2009, Catalina Iancu, Jurnalul Național
Bucureștiul lui Mircea Eliade (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/bucurestiul-lui-mircea-eliade-503565.htm), 7 aprilie 2009, Andreea Tudorica, Jurnalul Național
Un "sentiment fantastic, pur romānesc" (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/un-sentiment-fantastic-pur-romanesc-510710.htm), 10 iunie 2009, Clara Margineanu, Jurnalul Național
Și-a ascuns Eliade trecutul legionar? (http://www.adevarul.ro/cultura/Si-a_ascuns_Eliade_trecutul_legionar_0_383962004.html ), 5 decembrie 2010, Dana G. Ionescu, Adevărul
A doua viata a lui Mircea Eliade - Cotidianul (http://old.cotidianul.ro/a_doua_viata_a_lui_mircea_eliade-7890.html), 5 Feb 2006, Silviu Mihai, Cotidianul
Dincolo de timp, prin păduri interzise... (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/dincolo-de-timp-prin-paduri-interzise-535229.htm), 9 februarie 2010, Clara Margineanu, Jurnalul Național
Păunescu - Agentul lui Ceausescu (Eliade vs. Comuniști) (http://www.evz.ro/detalii/stiri/agentul-lui-ceausescu-529874.html), 24 iunie 2002, Evenimentul zilei
Moștenirea spirituală a lui Mircea Eliade (http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/mostenirea-spirituala-lui-mircea-eliade), 2 februarie 2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
ROMĀNI DE GENIU Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (http://adevarul.ro/cultura/carti/romAni-geniu-paradoxullui-mircea-eliade-corigentul-miop-savantul-excentric-1_54702ced0d133766a821e1c7/index.html), 22 noiembrie 2014, Anca Vancu, Adevărul

Interviuri


"Eu cred īn viitorul culturii romānești..." (http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/eu-cred-in-viitorul-culturii-romanesti-510519.htm), 8 iunie 2009, Adrian Paunescu, Jurnalul Național

Multimedia


Monica Lovinescu, „Mircea Eliade și Emil Cioran”, Actualitatea culturală romānească, Radio Europa Liberă, 1992 (http://www.trilulilu.ro/Daniel0072000/90d0b117c78959/)
„Altfel despre dioptriile lui Mircea Eliade” (http://www.observatorcultural.ro/Altfel-despre-dioptriile-lui-Mircea-Eliade-%28II%29*articleID_21235-articles_details.html).
„Dreapta Romānească”, publicat īn ziarul „Curentul” din ziua de 26 ianuarie 1933 (http://www.ziaristionline.ro/2012/07/16/actualitatea-clasicilor-dreapta-romaneasca-de-mihail-polihroniade/)








[ascunde (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade#)]
v (https://ro.wikipedia.org/wiki/Format:Mircea_Eliade) • d (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Discu%C8%9Bie_Format:Mircea_Eliade&action=edit&redlink=1) • m (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Format:Mircea_Eliade&action=edit)

Opera literară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bibliografia_lui_Mircea_Eliade) a lui Mircea Eliade





Romane (https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Romane_de_Mircea_Eliade)
Maitreyi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi) (1933) · Īntoarcerea din rai (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C3%8Entoarcerea_din_rai&action=edit&redlink=1) (1934) · Huliganii (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Huliganii&action=edit&redlink=1) (1935) · Nuntă īn cer (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nunt%C4%83_%C3%AEn_cer&action=edit&redlink=1) (1938) ·Romanul adolescentului miop (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Romanul_adolescentului_miop&action=edit&redlink=1) (1969) · Noaptea de Sānziene (https://ro.wikipedia.org/wiki/Noaptea_de_S%C3%A2nziene) (1971) · Bătrānul și birocratul (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=B%C4%83tr%C3%A2nul_%C8%99i_birocra tul&action=edit&redlink=1) (1974)






Nuvele (https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Nuvele_de_Mircea_Eliade)*
Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(nuvel%C4%83)) (1936) · Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(nuvel%C4%83)) (1937) · Secretul doctorului Honigberger (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secretul_doctorului_Honigberger) (1940) ·Nopți la Serampore (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nop%C8%9Bi_la_Serampore) (1940) · Un om mare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Un_om_mare) (1945) · Douăsprezece mii de capete de vite (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dou%C4%83sprezece_mii_de_capete_de_vite) (1952) ·Fata căpitanului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fata_c%C4%83pitanului_(nuvel%C4%83)) (1955) · Ghicitor īn pietre (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghicitor_%C3%AEn_pietre) (1959) · O fotografie veche de 14 ani (https://ro.wikipedia.org/wiki/O_fotografie_veche_de_14_ani) (1959) · La țigănci (https://ro.wikipedia.org/wiki/La_%C8%9Big%C4%83nci) (1959) ·Podul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_(nuvel%C4%83)) (1963) · Adio!... (https://ro.wikipedia.org/wiki/Adio!...) (1965) · Pe strada Māntuleasa... (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pe_strada_M%C3%A2ntuleasa...) (1967) · Uniforme de general (https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniforme_de_general) (1971) ·Tinerețe fără tinerețe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tinere%C8%9Be_f%C4%83r%C4%83_tinere%C8%9Be_(nuvel% C4%83)) (1976)






Opere memorialistice
Jurnal (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jurnal_(Mircea_Eliade)&action=edit&redlink=1) · Memorii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorii_(Mircea_Eliade)) (1991) · Jurnal portughez și alte scrieri (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jurnal_portughez_%C8%99i_alte_scri eri&action=edit&redlink=1) · Īncercarea labirintului (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C3%8Encercarea_labirintului&action=edit&redlink=1)






Opere științifice
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Yoga:_Essai_sur_les_origines_de_la _mystique_indienne&action=edit&redlink=1) (1936) · Cosmologie și alchimie babiloniană (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cosmologie_%C8%99i_alchimie_babilo nian%C4%83&action=edit&redlink=1) (1937) ·Comentarii la legenda meșterului Manole (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comentarii_la_legenda_me%C8%99teru lui_Manole&action=edit&redlink=1) (1943) · Traité d'histoire des religions (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Trait%C3%A9_d%27histoire_des_relig ions&action=edit&redlink=1) (1949) ·Le Sacré et le Profane (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Le_Sacr%C3%A9_et_le_Profane&action=edit&redlink=1) (1956) · Aspects du mythe (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aspects_du_mythe&action=edit&redlink=1) (1963) · Le mythe de l'éternel retour (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Le_mythe_de_l%27%C3%A9ternel_retou r&action=edit&redlink=1) (1969) ·Le Chamanisme et les Techniques archaļques de l'extase (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Le_Chamanisme_et_les_Techniques_ar cha%C3%AFques_de_l%27extase&action=edit&redlink=1) (1974)






Ecranizări
La nuit Bengali (https://ro.wikipedia.org/wiki/La_nuit_Bengali) (1988) · Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(film_din_1992)) (1992) · Șarpele (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98arpele_(film_din_1996)) (1996) · Eu sunt Adam! (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eu_sunt_Adam!) (1996) ·Tinerețe fără tinerețe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tinere%C8%9Be_f%C4%83r%C4%83_tinere%C8%9Be_(film)) (2007) · Domnișoara Christina (https://ro.wikipedia.org/wiki/Domni%C8%99oara_Christina_(film_din_2013)) (2013)






Notă: * Nuvelele scrise īn exil sunt ordonate după anul scrierii și nu după cel al publicării.

latan.elena
05.05.2018, 08:29
„Maitreyi” de Mircea Eliade – Recenzie și Citatehttps://bestsellermd.files.wordpress.com/2015/08/allan-mircea-eliade-maitreyi-devi-amrita-1933.jpg?w=500&h=292Mircea Eliade și Maitreyi Devi. Bhowanipore, 1933. Foto: The Daily Star Bangladesh

Romanul pornește de la jurnalul de memorii al autorului īn care Allan (Mircea) descoperă cultura și spiritalitatea indiană, lucrānd la compania inginerului Narendra Sen din Calcutta īn anii 30′ ai secolului trecut.Viața lui Allan se schimbă dramatic atunci cānd domnul Sen īl invită să locuiască īn casa lui din Bhowanipore și astfel o īntālnește pe fiica sa, Maiytrei. Allan se īndrăgostește de Maitreyi, construind īmpreună o relație intensă, ținută secret față de restul familiei. Dar ce se poate īntāmpla cānd īn feeria dragostei nu-i mai vezi pe cei din jur?
Romanul ne prezintă o dragoste interzisă, īn stil shakespearian, īn care diferențele culturale și tradițiile religioase pun piedici relației dintre Maitreyi și Allan.Prin Maitreyi descrisă atāt de frumos de Mircea Eliade descoperim īmpreună cu autorul o Indie a armoniei, a iubirii și a contrastelor.Opinii critice„Este un roman erotic și exotic: erotismul apare ca domeniu de confruntare, acomodare și comunicare pānă la comuniune momentană a două lumi străine prin convențiile de īnțelegere a vieții.” – Marian Popa„Carte de extaz senzorial și mistica dăruirii, Maitreyi este mai mult decāt o sumă de febre erotice, traversate īn decorul „literaturii coloniale” cu fervori gidiano-papiniene.” – Dan C. Mihăilescu„Maitreyi este una din acele cărți cu destin de miracol īn cariera unui scriitor și chiar a unei generații.” – Pompiliu Constantinescu„Maitreyi e o simfonie a iubirii trupești, o Kamasutra sublimată, chintesențială.” – Șerban Cioculescu„Eliade īncearcă să construiască, după o formulă a lui Bachelard, o mitologie a sediucției, reușește, īn bună parte.” – Eugen SimionComandă cartea „Maitreyi” de Mircea Eliade pe Libris.ro (https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=bbb235cae&unique=9a6f02fef&redirect_to=http%253A%252F%252Fwww.libris.ro%252Fm aitreyi-ed-2012-mircea-eliade-CAR978-973-104-340-1--p566101.html) (Livrare īn Romānia) sau Bestseller.md (https://www.bestseller.md/maitreyi-mircea-eliade.html) (Livrare īn Moldova și Internațional)!EpigrafTomar ki mane acche Maitreyi? Yadi thake, tahale ki kshama karte paro?…„Oare īți mai aduci aminte de mine, Maitreyi? Și dacă īți amintești, cum poți să mă ierți?…”Citate din carte„Nu știu cāt a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nicio privire īntālnită și īmbrățișată pānă atunci.”„Allan: – Și de ce nu vrei să mă superi?
Maitreyi: – Pentru că sunteți oaspetele nostru. Un oaspete este trimis de Dumnezeu…”„Mă privi iarăși, de astă dată atāt de straniu (oh! cum am să pot eu sugera privirile ei, niciodată aceleași, niciodată), īncāt rămasei și eu cu ochii deschiși, sorbind-o.”„Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă pānă la răzvrătire, fermecătoare īn sensul magic al cuvāntului. Recunosc că nu mi-am putut lua gāndul de la ea toată noaptea. Și-acum, īn loc să lucrez, mă gāndesc la ea, imagine pală īn sari albastră, de mătase īntunecată cu īnflorituri de aur. Și părul… Persanii aveau dreptate, īn poeme, asemănāndu-l șerpilor. Ce va fi, nu știu. Probabil voi uita…”„Īnțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva īn Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinuația ei. Īmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu īndrăgostit.”„Ne priveam fix, fermecați, stăpāniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne īmpotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptāndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și īn același timp violentă, īn fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La īnceput, starea se susținea numai prin priviri. Apoi am īnceput să ne atingem māinile, fără a ne despărți totuși ochii. Strāngeri barbare, māngāieri de devot. Au urmat, firesc, sărutările pe māini. Era atāt de pierdută, īși mușca atāt de pătimaș buzele, īncāt aș fi putut-o săruta pe buze, aș fi putut face tot. M-am reținut cu multă greutate.”Vezi cărțile scriitorului Mircea Eliade pe Libris.ro (https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=bbb235cae&unique=9a6f02fef&redirect_to=http%253A%252F%252Fwww.libris.ro%252Fl ibrarie-online%253Ffsv_77564%253DMircea%252520Eliade) sau Bestseller.md (https://www.bestseller.md/catalogsearch/result/?cat=0&q=Mircea+Eliade)!„Īi spusei atunci că o iubesc. Nu știu cum au răsunat cuvintele mele, căci ea īși acoperi ochii și nu răspunse. Mă apropiai și repetai mai cald, mai sincer, acele cāteva cuvinte de iubire pe care le puteam spune īn bengali.”„Mă apropiai, o luai īn brațe și o sărutai iarăși, īnnebunit de neīnțelegere, īntunecat de pasiune. O sărutai pe gură și-i īntālnii buzele umede, fragede și parfumate, cum niciodată nu aș fi crezut că īmi va fi dat să sărut.”„- Acum te iubesc numai pe tine; niciodată n-am iubit mai īnainte. Mi s-a părut că iubesc. Acum știu, acum e altfel.”„- Tu ai iubit vreodată așa, ca acum?
– Niciodată, răspunsei repede, fără să știu dacă mint sau exagerez numai.
– Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ți le spun?
– Cum vrei.
– Am iubit īntāi un pom…”„Acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amantă perfecta īn cea dintāi noapte.”„Azi, pe cānd īi povesteam destrăbălările fetelor din Europa, ea m-a īntrebat dacă sunt pur, și numai gāndul că s-ar putea să nu fiu a īnspăimāntat-o īntr-atāt īncāt a īnceput să plāngă.”„Dacă e adevărat că toate religiile sunt bune, că același Dumnezeu se manifestă īn fiecare din ele, atunci de ce n-aș putea īmbrățișa credința Maitreyiei? Nu-mi lepăd legea din spaimă sau de pofta cāștigului, ci pentru că dragostea mă pune la īncercare.”„Mi-a spus odată că dacă aș fi fost violată și zvārlită afară din casă, tu m-ai iubi īncă.”„Īmi porumceam să nu mă gāndesc la nimic. Totul va trece, totul va trece, mi-am spus. (De atunci am īnvățat refrenul acesta, care mi-a ajuns mai tārziu un adevărat laitmotiv al vieții mele.)”„Oriunde mă duceam, o īntālneam pe ea, printre pini și mesteceni, pe stānci, pe drumuri.”„Īmi scria: „Cum aș putea eu să te pierd pe tine, cānd tu ești soarele meu, cānd razele tale mă īncălzesc pe drumul acesta de țară? Cum să uit eu soarele?”Vezi și– Adevărul: Povestea de dragoste interzisă a lui Mircea Eliade cu Maitreyi Devi (http://adevarul.ro/news/bucuresti/povestea-dragoste-interzisa-mircea-eliade-indianca-maitreyi-devi-1_5129cb6d00f5182b8598ced9/index.html)
– Istorii regăsite: Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, o iubire imposibilă (https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/05/27/iubiri-pasionale-mircea-eliade-si-maitreyi-devi-o-iubire-imposibila/)
– Ziare.com: Fotografia zilei: Mircea Eliade si Maitreyi Devi (http://www.ziare.com/cultura/scriitori/fotografia-zilei-mircea-eliade-si-maitreyi-devi-1352745)SURSA:https://citesc.blog/2015/08/12/maitreyi-de-mircea-eliade-recenzie-si-citate/?wref=tp

latan.elena
29.07.2018, 17:38
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/s960x960/45006874_2258853321011370_7798098942247305216_o.jp g?_nc_cat=109&_nc_sid=8024bb&_nc_ohc=koY99yX2YrYAX8G9Ql3&_nc_ht=scontent.fcra1-1.fna&_nc_tp=7&oh=d54c78084362be0a93000f7d41a0692f&oe=5EC3BC28

The Lions Society Business Etiquette (https://www.facebook.com/BusinessEtiquetteOfficial/?__tn__=%2CdkCH-R-R-R&eid=ARDgNMVVRKmsNpYOIQf3BlwtctRR_38Nyt9UkByp_Pk6Fl ZWCFJfhHUEILd1W5A3GeSEWpR42PmXWaaQ&hc_ref=ARTHcQFb_-AKOdUJAK48nPmgS4rE0RY9sqWLjHV4ihw2ZM_N_wjaJl3dwuvv IYX0SI4&fref=nf&hc_location=group)

OAMENI CELEBRI: MIRCEA ELIADE

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor romān la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american īn 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse īn 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua īn calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Romāne (din 1990).

Copilăria și adolescența
Născut īn București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) și al Jeanei. A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.
Familia s-a mutat īntre Tecuci și București, īn ultimă instanță, stabilindu-se īn capitală īn 1914, și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), īn apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit pānă tārziu īn adolescență.
După terminarea īnvățămāntului primar la școala de pe strada Māntuleasa, Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu.
A devenit apoi interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism, și a scris piese scurte pe subiecte entomologice. Īn ciuda tatălui său care era īngrijorat de faptul că-și pune īn pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.
Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la īnvățarea limbilor italiană și engleză; īn particular īncepe să studieze persana și ebraica. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și īn special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată īn 1921 Inamicul viermelui de mătase, urmată de Cum am găsit piatra filosofală. Patru ani mai tārziu, Eliade īncheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.

Eliade, gānditorul
Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică īncă din Romānia. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, īncepānd din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al generației" sale. Īncă de la vārsta de 14 ani, īncepuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai tārziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat īn 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima īntālnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscānd talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă īn redacția ziarului Cuvāntul. Deși părerile posterității sunt īmpărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.

Influența italiană
Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă īn Romānia, Eliade īnvață limba italiană și cu ocazia unor călătorii īn Italia īi cunoaște personal pe Giovanni Papini și pe Vittorio Macchioro, care avea publicații īn domeniul istoriei religiilor. O indiscreție a tānărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menționānd unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri. Īn 1929 īși ia licența cu o teză despre filozofia italiană īn timpul Renașterii.

India secretă
După cultura italiană, filosofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținānd o bursă particulară, īncepe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, īn Calcutta. Īntors la București (locuiește īntre 1934-1940 īn imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), īși dă doctoratul īn filosofie cu o dizertație despre Yoga. Īn 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Īntre 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.

Despre romanul său Maitreyi
Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte īn viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, īn același timp, protagoniștii lor. Pentru romāni, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rāndul o adevărată īncāntare. Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, pānă īn 1990, īn țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, și se numea Maitreyi Devi. Tānărul Mircea Eliade avea, cānd a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o cunoscută poetă indiană. Īntālnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog romān Sergiu Al. George, la Calcutta, īn 1972, a "declanșat" scrierea unei noi cărți: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la īnsăși eroina ei, Maitreyi (īn carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai īntāi īn bengali, a fost tradus și publicat īn limba engleză īn 1976. Ne cufundăm, īn timpul lecturii, īn peisajul și īn mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este īnsă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: īnfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii īmpărtășite și destrămarea ei.
Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta. Dragostea nu moare (1976), carte apărută pānă acum īn limbile bengali, engleză, germană, spaniolă și romānă, nu are īncă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea īnsă īnaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.

Eliade și extrema dreaptă romānească
De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparținānd de grupa din jurul lui Nae Ionescu a īmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, īn cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat īn mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, "Buna Vestire", dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937.
Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938 īn timpul unei campanii īmpotriva Gărzii de Fier, campanie autorizată de regele Carol II. La vremea arestării tocmai publicase Provincia și legionarismul īn Vremea, ministrul de interne, Armand Călinescu, considerānd că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.
Eliade a fost ținut timp de trei săptămāni īn arest la sediul Siguranței Statului de la Malmaison, unde s-a īncercat a-l convinge să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier, dar el a refuzat să o facă. Īn prima săptămānă a lunii august a fost transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc. Cānd Eliade a īnceput să scuipe sānge īn octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni. A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938.
Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, īnsă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. Īn timp ce scria articole antisemite, a luat poziție față de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferānd să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile īn operele sale științifice. Īn ceea ce privește opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, īn frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Codreanu.

Anii de maturitate
Īncepānd din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru īn instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este īn concepția lui Eliade centrul universului, pe cānd timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. Īn această concepție ființele umane arhaice erau orientate īn timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și īn omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago īi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy Doniger.
Īn ultimii ani de viață, īn ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editānd cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunānd contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectānd un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vārsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.

Eliade, artistul
Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor existențiale īn epoca pe care a trăit-o. Īntoarcerea din rai (1934) și Huliganii (1935) sunt romane semifantastice īn care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este īn căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atāt īn nuvele memorabile, cum ar fi La țigănci (1959), cāt și īn romanul Noaptea de Sānziene (1971).

Posteritatea lui Mircea Eliade
După moartea sa, Eliade a fost atacat de Adriana Berger (cea care s-a ocupat de aranjarea hārtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 decembrie 1985) cu acuzații de antisemitism, fără a aduce dovezi, prefigurānd linia atacurilor repetate care au urmat. Īn Romānia de după 1990 s-a īnceput publicarea doar a unei părți din cele patruzeci de volume de operă științifică și literară, preferāndu-se reeditările, astfel că īn douăzeci de ani nu s-a reușit publicarea integrală a operei eliadești. Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale și după 1990, moment īn care a (re)dobāndit un statut de autor mitic, īn sensul discuției īn jurul unei opere neintegral publicată īn Romānia. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (īn spaniolă, italiană, portugheză etc.). Īn rāndul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tānărului Eliade s-a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului.
In memoriam
Mai multe școli și străzi din multiple orașe din țara sa natală īi poartă numele.

Sursa: wikipedia




https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24

latan.elena
29.07.2018, 17:39
https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM

latan.elena
29.07.2018, 17:51
https://www.youtube.com/watch?v=fzVhfDuRHzs

latan.elena
29.07.2018, 17:52
https://www.youtube.com/watch?v=_ae-gAUfI2s

latan.elena
29.07.2018, 17:54
https://i.ytimg.com/an_webp/uwbHenT3tGM/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CM_w9toF&rs=AOn4CLByspf5Y_TLgZTacillLAi3LhmN8w (https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM)




(https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM)
Nu l-am vrut pe Eliade - partea a II-a (https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM)











https://i.ytimg.com/an_webp/01il_j9_G24/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CO7q9toF&rs=AOn4CLBOtDSLh1t1VlHiUexQgLbk6BHmMQ (https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24)










Nu l-am vrut pe Eliade - partea I (https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24)




https://i.ytimg.com/an_webp/fzVhfDuRHzs/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CNf69toF&rs=AOn4CLDBvSobhm46hhTOHZnYeWp5yb5t7g (https://www.youtube.com/watch?v=fzVhfDuRHzs)
Nu l-am vrut pe Eliade - partea a III-a (https://www.youtube.com/watch?v=fzVhfDuRHzs)




https://i.ytimg.com/vi/dEh2sYPl8z4/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEXCPYBEIoBSFryq4qpAwkIARUAAIhCGAE=&rs=AOn4CLClMYHbmlBgBWXWZiff8sGohuORAA
(https://www.youtube.com/watch?v=dEh2sYPl8z4&list=PL686J2Y6Tzem3QcRzjJYfrq_AIVsRWkJV)



Mircea Eliade (https://www.youtube.com/watch?v=dEh2sYPl8z4&list=PL686J2Y6Tzem3QcRzjJYfrq_AIVsRWkJV)







https://i.ytimg.com/vi/01il_j9_G24/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEXCPYBEIoBSFryq4qpAwkIARUAAIhCGAE=&rs=AOn4CLADdEQiBvxaXNvf-QWOkevZCrU-Bw
(https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)


3VIDEOCLIPURI
(https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)

Mircea Eliade (https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)



Nu l-am vrut pe Eliade - partea I (https://www.youtube.com/watch?v=01il_j9_G24&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)
Nu l-am vrut pe Eliade - partea a II-a (https://www.youtube.com/watch?v=uwbHenT3tGM&list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)



Vezi tot playlistul (3 videoclipuri) (https://www.youtube.com/playlist?list=PLC7bsqtqynpLEeinTITti9SFteUiviPv6)






https://i.ytimg.com/vi/QQCXFhMrAVo/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEZCPYBEIoBSFXyq4qpAwsIARUAAI5CGAFwAQ==&rs=AOn4CLBsgykehGiuMB3oL4P7PvLgSVrsdQ (https://www.youtube.com/watch?v=QQCXFhMrAVo)




(https://www.youtube.com/watch?v=QQCXFhMrAVo)
Maitreyi - Mircea Eliade -Comentariu audio (https://www.youtube.com/watch?v=QQCXFhMrAVo)











(https://www.youtube.com/watch?v=NhNFMEWMst8)
Coloana Nesfārșită de Mircea Eliade cu Ion Marinescu şi Mitică Popescu (https://www.youtube.com/watch?v=NhNFMEWMst8)

Cartea Sonora (https://www.youtube.com/user/CarteaSonora)

Scrisă la Chicago prin 1970, piesa de teatru īn trei acte Coloana nesfārșită” a fost publicată īn 1976 īn „Secolul XX”, apoi la ...




https://i.ytimg.com/vi/PwqoAUAjGZA/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEZCPYBEIoBSFXyq4qpAwsIARUAAI5CGAFwAQ==&rs=AOn4CLCniQiT4cvzddsUCekBpBbYR_fN7A (https://www.youtube.com/watch?v=PwqoAUAjGZA)
Maitreyi - Mircea Eliade (https://www.youtube.com/watch?v=PwqoAUAjGZA)

Teatru Radiofonic (https://www.youtube.com/channel/UCi-keQw95kZ_BFMdYK6y8dA)

Venit in India pentru a afla cat mai multe despre aceasta tara si pentru a-si face o cariera, in Calcutta, tanarul englez Allan este ...




https://i.ytimg.com/vi/FHb1vO5b6zE/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEXCPYBEIoBSFryq4qpAwkIARUAAIhCGAE=&rs=AOn4CLBJAG2vnood7juxShS_4iEG8OuqWQ
(https://www.youtube.com/watch?v=FHb1vO5b6zE&list=PLVfdDBtR30VMswPXy6UMJieykxitF9lyy)


36DE VIDEOCLIPURI
(https://www.youtube.com/watch?v=FHb1vO5b6zE&list=PLVfdDBtR30VMswPXy6UMJieykxitF9lyy)


Documentare și alte chestii (https://www.youtube.com/watch?v=FHb1vO5b6zE&list=PLVfdDBtR30VMswPXy6UMJieykxitF9lyy)




https://i.ytimg.com/an_webp/k8MO7QpVB9A/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CIDO9toF&rs=AOn4CLChnowbx5SyWGAeslgLgcWN0zfAwA (https://www.youtube.com/watch?v=k8MO7QpVB9A)




(https://www.youtube.com/watch?v=k8MO7QpVB9A)
Nouasprezece Trandafiri de Mircea Eliade (Teatru Radiofonic) (https://www.youtube.com/watch?v=k8MO7QpVB9A)

Prietenii lui Florian Motu Pittis (https://www.youtube.com/user/ForianPittisFriends)
Distributia: Florian Pittis, Mircea Albulescu, Irina Movila, Florin Anton, Andreea Macelaru, Mihai Dinvale, Dan Condurache ...
Similar








https://i.ytimg.com/an_webp/-3cApJ1cZVg/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CMCC99oF&rs=AOn4CLCLjhMzC6Pyr1CM2BDvynSRxjStqw (https://www.youtube.com/watch?v=-3cApJ1cZVg)
Ascultă Vocea lui Mircea Eliade la Radio Romānia Cultural (https://www.youtube.com/watch?v=-3cApJ1cZVg)


Īn anul 2001, editura Humanitas īn colaborare cu Societatea Romānă de Radiodifuziune a publicat 50 de conferințe radiofonice ...
Similar






(https://www.youtube.com/watch?v=guhEhH9F_q4)
MIRCEA ELIADE - His name, his destiny (https://www.youtube.com/watch?v=guhEhH9F_q4)


A documentary about the Romanian historian of religions, Mircea Eliade, ...
Similar







(https://www.youtube.com/watch?v=sM_h7chZ7pU)
Eliade - Am Invatat (https://www.youtube.com/watch?v=sM_h7chZ7pU)






https://i.ytimg.com/an_webp/YAnOn444ckw/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CJDe9toF&rs=AOn4CLDqxLoDHnXeEeKQYVrnO9kRejaGcw (https://www.youtube.com/watch?v=YAnOn444ckw)




MARI ROMANI - MIRCEA ELIADE (https://www.youtube.com/watch?v=YAnOn444ckw)






MARI ROMANI - MIRCEA ELIADE.





(https://www.youtube.com/watch?v=b8uH5ISTbA8)
Mircea Eliade: Maitreyi (Atracția Orientului) (https://www.youtube.com/watch?v=b8uH5ISTbA8)




https://i.ytimg.com/vi/S6W9se3oKJ0/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEXCPYBEIoBSFryq4qpAwkIARUAAIhCGAE=&rs=AOn4CLC8QcDS9jquMSIAHf5qqK3_9UMRnw (https://www.youtube.com/watch?v=S6W9se3oKJ0&list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)




14VIDEOCLIPURIEliade (https://www.youtube.com/watch?v=S6W9se3oKJ0&list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)




58:36Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré 1987 (https://www.youtube.com/watch?v=S6W9se3oKJ0&list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)

1:16:01Secretul doctorului Honigberger - Mircea Eliade (https://www.youtube.com/watch?v=rjBGeGfFA8E&list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)




Vezi tot playlistul (14 videoclipuri) (https://www.youtube.com/playlist?list=PLjr56ZoxFKqKAABvlG1skIv_ch9g2RXw-)




https://i.ytimg.com/vi/PPBcK7Jl7OM/hqdefault.jpg?sqp=-oaymwEZCPYBEIoBSFXyq4qpAwsIARUAAI5CGAFwAQ==&rs=AOn4CLD2rWXlZADKMScBWoYhxm3VqwN2_w (https://www.youtube.com/watch?v=PPBcK7Jl7OM)




(https://www.youtube.com/watch?v=PPBcK7Jl7OM)
Mircea Eliade - Istoria Credintelor si Ideilor Religioase - La inceput (https://www.youtube.com/watch?v=PPBcK7Jl7OM)

1. La inceput 2. Opacitatea documentelor preistorice 3. Semnificatiile simbolice ale mormintelor 4. Controverse in jurul depozitelor ...



https://i.ytimg.com/an_webp/maGAYlSeLzA/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CIDG9toF&rs=AOn4CLA9fupH0GHOTRoa9yKmCSzWNkwjIw (https://www.youtube.com/watch?v=maGAYlSeLzA)




(https://www.youtube.com/watch?v=maGAYlSeLzA)
(subtitrat) Mircea Eliade și redescoperirea sacrului (1987) 1/4 (https://www.youtube.com/watch?v=maGAYlSeLzA)




https://i.ytimg.com/an_webp/aYXXiL5AAeM/mqdefault_6s.webp?du=3000&sqp=CKvw9toF&rs=AOn4CLBE_UOM9DB0MwQhMkodZ0siifRMJQ (https://www.youtube.com/watch?v=aYXXiL5AAeM)


Eliade, Maitreyi şi visul indian (https://www.youtube.com/watch?v=aYXXiL5AAeM)

Pentru a măsura notorietatea lui Mircea Eliade, eruditul pasionat de filozofie şi istoria religiilor, nu vor ajunge niciodata statisticile!






(https://www.youtube.com/watch?v=UOLUYjmAhg8)
Mircea Eliade - Tărāmul Nevăzut (Lectură) (https://www.youtube.com/watch?v=UOLUYjmAhg8)

Interpretează Ion Caramitru Imagini: Black Mirror Muzica: Silent Partner, A Walk Into Space, Audionautix, Doug Maxwell & Media ...





1 2 (https://www.youtube.com/results?sp=SBTqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 3 (https://www.youtube.com/results?sp=SCjqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 4 (https://www.youtube.com/results?sp=SDzqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 5 (https://www.youtube.com/results?sp=SFDqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 6 (https://www.youtube.com/results?sp=SGTqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) 7 (https://www.youtube.com/results?sp=SHjqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II) Īnainte » (https://www.youtube.com/results?sp=SBTqAwA%253D&search_query=Nu+l-am+vrut+pe+Eliade+-+partea+II)

latan.elena
14.03.2019, 20:46
https://www.youtube.com/watch?v=-3cApJ1cZVg



Mircea Eliade: “Fac parte din generaţia cea mai norocoasă pe care a cunoscut-o pānă acum istoria Romāniei”. 109 ani de la naşterea Marelui Romān. AUDIO/DOC





http://www.marturisitorii.ro/wp-content/uploads/2015/04/Mircea-Eliade-anii-60-300x266.jpg



Fac parte din generaţia cea mai norocoasă pe care a cunoscut-o pānă acum istoria Romāniei. Nici īnainte, nici după generaţia noastră, Romānia n-a mai cunoscut libertatea, belşugul şi disponibilitatea de care ne-am bucurat noi, cei care am scris īntre 1925 şi 1940. Generaţia lui Nicolae Iorga fusese aproape pe de-a īntregul confiscată de profetismul naţional şi cultural care trebuia să pregătească războiul pentru īntregirea neamului. Generaţia frontului fusese sacrificată ca să găsim noi o Romānie mare, liberă şi bogată. Cānd am īnceput noi să scriem, prin 1925, nici un „ideal naţional” nu ne solicita imediat. Am fost cei dintīi romāni care puteam face şi altceva decāt istorie naţională, filologie romānească şi profetism cultural – fără să avem sentimentul că trădăm cauza neamului. Am avut o libertate care se cucerise cu foarte mult sānge şi cu foarte multe renunţări, şi nu ştiu dacă eram īntotdeauna conştienţi de imensele sacrificii făcute de īnaintaşii noştri pentru ca noi să putem pleca īn India sau īn Statele Unite, să-i putem discuta pe Freud sau pe Andre Gide la „Fundaţia Carol” īn faţa a două mii de persoane, să putem vorbi de autonomia culturii, de primatul spiritualului, de neangajare şi aşa mai departe.
http://www.marturisitorii.ro/wp-content/uploads/2016/03/Mircea-Eliade-tanar.jpg
Īmi aduc īntotdeauna aminte cu emoţie de o scrisoare a lui Radu Dragnea (pe care nu l-am cunoscut niciodată personal), trimisă prin 1927, cānd scriam la „Cuvāntul” nenumărate articole despre „tānăra generaţie” şi publicasem deja un itinerar spiritual īn douăsprezece foiletoane. Radu Dragnea ne saluta pe noi, ”tinerii”, cam aşa: „Ferice de voi că vă puteţi dedica spiritualului, dar ferice şi de mine că am trăit să văd minunea asta īn Romānia noastră Mare … „. Avea dreptate: eram cei dintāi care culegeam roadele atātor generaţii mai mult sau mai puţin sacrificate. Imperiile Habsburgilor şi al ţarilor se prăbuşiseră – şi, īn acei cincisprezece ani care au precedat pactul Stalin-Hitler, noi am putut respira liniştiţi. Cred că am fost singurii romāni care s-au bucurat de un răgaz atāt de lung.
Generaţia care se ridica prin 1940, deja tulburată de tensiunile politice care īncepuseră după 1934, a plecat īn Rusia, şi cei care s-au mai īntors s-au īntors cu ruşii după ei. Culturaliceşte, a fost o generaţie pe de-a īntregul sacrificată. Noi am cunoscut singurul miracol care a fost posibil īn istoria politică: „neutralismul” sau, mai exact, dialogul liber īntre oameni de credinţe politice opuse. A f ost fenomenul” Criterionului”, unde, la „Fundaţia Carol” şi sub preşedinţia unui profesor universitar, discutau pe Lenin comunişti ca Belu Silber şi Lucreţiu Pătrăşcanu, legionari ca Mihail Polihroniade şi Alexandru Tell, burghezi ca Mircea Vulcănescu şi Mihail Sebastian – şi simpozionul acesta era posibil. Īncepānd din 1934, dialogul a fost rupt. Īn acel an, tipăreamĪntoarcerea din rai .”Raiul” ţinuse exact trei ani: īntr-un fel sau altul, am avut toţi sentimentul că am fost izgoniţi dintr-un „paradis atemporal” şi zvārliţi brutal īn Istorie. Ceea ce s-a şi īntīmplat curānd după aceea.
Am avut norocul să aparţin singurei generaţii „necondiţionate istoriceşte” şi am profitat cāt am putut de acest noroc. Ceea ce Petru Comarnescu numea „experienţialismul” meu nu era decāt traducerea īntr-un barbarism strident (aşa cum numai el avea talentul să inventeze) a nevoii mele lăuntrice de a cunoaşte cāt mai mult şi cāt mai repede. Mai ales asta: cāt mai repede – pentru că presimţeam de mult că nu vom avea timp, că libertatea de care ne bucurăm e provizorie, iar siguranţa – iluzorie, că, foarte curānd, Istoria ne va confisca din nou.
Cāt ar părea de ciudat, mi-a fost teamă de cataclismul istoric īncă din 1927. Am scris atunci īn „Cuvāntul” un patetic foileton: Anno Domini, care i-a impresionat, īntre alţii, pe Simion Mehedinţi şi Perpessicius. Evocam acolo spectrul războiului apropiat şi, adresāndu-mă (ca de obiceil) „generaţiei tinere”, spuneam că fiecare din noi trebuie să-şi repete īn fiecare zi că va mai trăi numai un an şi să īncerce să facă tot īn acest ultim an de viaţă.
Īncă din universitate, eram obsedat de timp şi de istorie. Mi se părea că dacă romānul se arăta atāt de indiferent faţă de timp este şi pentru motivul că niciodată n-a avut timp destul ca să facă ceva. Istoria īl īndrăgise īntr-atīt, īncāt nu-l mai lăsa din braţe. Īl tot strīngea aşa, de vreo mie de ani, de nu mai apuca să respire. Noi, privilegiaţii, cunoşteam bucuria de a respira liber şi, cel puţin īn ce mă priveşte, tremuram că o vom pierde īntr-o zi…
Īn afară de acest noroc – care a fost al generaţiei mele -, am mai avut alte nenumărate noroace, asupra cărora nu e locul să mă opresc aici. Dar aş vrea să notez numai atāta: bucurāndu-mă de foarte tānăr de ceea ce se numeşte „succes literar”, nu l-am mai dorit şi n-am făcut nimic ca să-l īntreţin. Dimpotrivă, după primejdiosul succes al lui Maitrey, am publicat o seamă de cărţi dure (una din ele, ilizibilă: Lumina ce se stinge), ca să-mi descurajez admiratorii.
Şi īncă ceva: plecānd īn 1940 din ţară, am avut prilejul să urmăresc, pānă īn 1945, cam ce soartă post-mortem īl aşteaptă pe un scriitor, vedeam bunăoară, cum absenţa mea prelungită din publicistica literară bucureşteană sfārşeşte prin a mă īmpinge īn umbră – şi asta mi-a fost cea mai bună lecţie: am īnţeles de ce poate depinde actualitatea literară: depinde, īn primul rānd, de o prezenţă fizică. Ziarele şi revistele vorbesc mai ales de cei ce sunt acolo: cānd nu mai eşti, cel mult ţi se citesc cărţile, dar nu mai răzbeşti īn „actualitate”. Or, tocmai situaţia aceasta din urmă īmi convenea: să fiu citit pentru meritele cărţilor, nu pentru actualitatea pe care le-o dădea prezenţa mea. De foarte mulţi ani mă consider un scriitor romān postum, viu n-a rămas decāt autorul cărţilor care apar īn limbi străine.
Paris, 24 martie 1953
Mircea Eliade (13 martie 1907, București – 22 aprilie 1986, Chicago)
Fragment autobiografic, Biblioteca Bucurestilor, Ianuarie 2007 – Anul X, Nr.1 – PDF AICI (http://www.bibmet.ro/Uploads/Biblioteca_Bucurestilor_2007_nr1.pdf)
Transcriere: Istorii Regăsite (https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/08/10/mircea-eliade-fragment-autobiografic/)
Preluare: MĂRTURISITORII (http://www.marturisitorii.ro/2016/03/13/mircea-eliade-fac-parte-din-generatia-cea-mai-norocoasa-pe-care-a-cunoscut-o-pana-acum-istoria-romaniei-109-ani-de-la-nasterea-marelui-roman-audiovideo/)
Citiţi şi:
[COLOR=#343434 !important]Petre Tutea despre Mircea Eliade – MANUSCRIS INEDIT (https://www.scribd.com/doc/283883744/Petre-Tutea-despre-Mircea-Eliade-MANUSCRIS-INEDIT)



SURSA: http://www.marturisitorii.ro/2016/03/13/mircea-eliade-fac-parte-din-generatia-cea-mai-norocoasa-pe-care-a-cunoscut-o-pana-acum-istoria-romaniei-109-ani-de-la-nasterea-marelui-roman-audiovideo/

latan.elena
14.03.2019, 20:49
Statul si poporul roman vor disparea. Pilotii orbi – articol Mircea Eliade 1937 valabil si in prezent (pol89)

Posted on 08/12/2012 (https://ceicunoi.wordpress.com/2012/12/08/statul-si-poporul-roman-vor-disparea-pilotii-orbi-articol-mircea-eliade-1937-valabil-si-in-prezent-pol89/) by Emilian (https://ceicunoi.wordpress.com/author/emimeee/)
https://ceicunoi.files.wordpress.com/2012/12/mircea-eliade-pilotii-orbi-articol-despre-conducatori-si-politicieni-romania-statul-si-poporul-roman-vor-disparea-ce-inseamna-un-stat-instinctul-statal-ceicunoi-wordpress-com.jpg?w=114&h=150 (https://ceicunoi.wordpress.com/2012/12/08/statul-si-poporul-roman-vor-disparea-pilotii-orbi-articol-mircea-eliade-1937-pol89/mircea-eliade-pilotii-orbi-articol-despre-conducatori-si-politicieni-romania-statul-si-poporul-roman-vor-disparea-ce-inseamna-un-stat-instinctul-statal-ceicunoi-wordpress-com/)Mircea Eliade a publicat īn 19 septembrie 1937 un articol foaaarte interesant īn ziarul Vremea – PILOŢII ORBI – despre conducătorii şi politicienii romāni din vremea aceea, care se comportau exact ca cei din prezent. Egoişti pānă īn măduva oaselor, tot timpul căutānd să-şi asigure propriul interes, ignorānd nevoile poporului romān şi pericolele care se abat asupra statului romānesc, denotānd o gravă lipsă a unui “instinct statal”. Viitorul statului Romānia şi al poporului romān sunt astăzi incerte, aşa cum erau şi la vremea la care Mircea Eliade scria acel articol. Īl puteţi citi īn continuare:

Mircea Eliade (1907 – 1986) – “Piloţii orbi” – articol publicat īn ziarul Vremea, nr. 505, 19 septembrie 1937, p.3 –
Imoralitatea clasei conducćtoare romānesti, care detine “puterea” politicć de la 1918 īncoace, nu este cea mai gravć crimć a ei. Cć s-a furat ca īn codru, cć s-a distrus burghezia nationalć īn folosul elementelor alogene, cć s-a nćpćstuit tćrćnimea, cć s-a introdus politicianismul īn administratie si īnvćtćmānt, cć s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime īmpotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupć marea victorie finalć – sć fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pćstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lćsānd sć se astearnć uitarea asupra īntunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romānilor.Dar cred cć este o crimć care nu va putea fi niciodatć uitatć: acesti aproape doućzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cć i-am pierdut (si cānd vom mai avea īnaintea noastrć o epocć sigurć de pace atāt de īndelungatć?!) – dar i-am folosit cu statornicć voluptate la surparea lentć a statului romānesc modern. Clasa noastrć conducćtoare, care a avut frānele destinului romānesc de la īntregire īncoace, s-a fćcut vinovatć de cea mai gravć trćdare care poate īnfiera o elitć politicć īn fata contemporanilor si īn fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicć. Nu e vorba de o simplć gćinćrie politicianistć, de un milion sau o sutć de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui īnsćsi existenta istoricć a neamului romānesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vćd.
Īntr-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult īncercata Europć – luntrea statului nostru este condusć de niste piloti orbi. Acum, cānd se pregćteste marea luptć dupć care se va sti cine meritć sć supravietuiascć si cine īsi meritć soarta de rob – elita noastrć conducćtoare īsi continuć micile sau marile afaceri, micile sau marile bćtćlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gćsesti cuvinte de revoltć. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vćd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cćpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.Istoria cunoaste unele exemple tragice de state īnfloritoare si puternice care au pierit īn mai putin de o sutć de ani fćrć ca nimeni sć īnteleagć de ce. Oamenii erau tot atāt de cumsecade, soldatii tot atāt de viteji, femeile tot atāt de roditoare, holdele tot atāt de bogate. Nu s-a īntāmplat nici un cataclism īntre timp. Si deodatć, statele acestea pier, dispar din istorie. Īn cāteva sute de ani dupć aceea, cetćtenii fostelor state glorioase īsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt īnghititi de popoare vecine.Luntrea condusć de pilotii orbi se lovise de stānca finalć. Nimeni n-a īnteles ce se īntāmplć, dregćtorii fćceau politicć, negutćtorii īsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tćranii de ogorul lor. Numai istoria stia cć nu va mai duce multć vreme povara acestui stārv īn descompunere, neamul acesta care are toate īnsusirile īn afarć de cea capitalć: instinctul statal.Crima elitelor conducćtoare romānesti constć īn pierderea acestui instinct si īn īnfiorćtoarea lor inconstientć, īn īncćpćtānarea cu care īsi apćrć “puterea”. Au fost elite romānesti care s-au sacrificat de bunć voie, si-au semnat cu māna lor actul de deces numai pentru a nu se īmpotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune īn calea destinului acestui neam. Clasa conducćtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastć resemnare, īntr-un ceas atāt de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stć īn putintć ca sć-si prelungeascć puterea. Ei nu gāndesc la altceva decāt la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu īn aceste cāteva miliarde risipite si cāteva mii de constiinte ucise stć marea lor crimć, ci īn faptul cć mćcar acum, cānd īncć mai este timp, nu īnteleg sć se resemneze. […]Stiu foarte bine cć evreii vor tipa cć sunt antisemit, iar democratii cć sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cć unii īmi vor spune cć “administratia” e proastć – iar altii īmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritćtilor. Ca si cānd aceleasi tratate au putut īmpiedica pe Kemal Pasa sć rezolve problema minoritćtilor mćcelćrind 100.000 de greci īn Anatolia . Ca si cānd iugoslavii si bulgarii s-au gāndit la tratate cānd au īnchis scolile si bisericile romānesti, deznationalizānd cāte zece sate pe an. Ca si cānd ungurii nu si-au permis sć persecute fćtis, cu īnchisoarea, chiar satele germane, ca sć nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cānd cehii au sovćit sć paralizeze, pānć la sugrumare, minoritatea germanć!Cred cć suntem singura tarć din lume care respectć tratatele minoritćtilor, īncurajānd orice cucerire de-a lor, preamćrindu-le cultura si ajutāndu-le sć-si creeze un stat īn stat. Si asta nu numai din bunćtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cć pćtura conducćtoare nu mai stie ce īnseamnć un stat, nu mai vede.Pe mine nu mć supćrć cānd aud evreii tipānd: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvćzćtori, īsi apćrć primatul economic si politic pe care l-au dobāndit cu atāta trudć risipind atāta inteligentć si atātea miliarde. Ar fi absurd sć te astepti ca evreii sć se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupć ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atātea posturi de comandć. Evreii luptć din rćsputeri sć-si mentinć deocamdatć pozitiile lor, īn asteptarea unei viitoare ofensive – si, īn ceea ce mć priveste, eu le īnteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.Tristetea si spaima mea īsi au, īnsć, izvorul īn altć parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducćtoare, mai mult sau mai putin romāneascć, politicianizatć pānć īn mćduva oaselor – care asteaptć pur si simplu sć treacć ziua, sć vinć noaptea, sć audć un cāntec nou, sć joace un joc nou, sć rezolve alte hārtii, sć facć alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cānd am trći īntr-o societate pe actiuni, ca si cānd am avea īnaintea noastrć o sutć de ani de pace, ca si cānd vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacć le spui cć pe Bucegi nu mai auzi romāneste, cć īn Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cć pier satele romānesti, cć se schimbć fata oraselor – ei te socotesc īn slujba nemtilor sau te asigurć cć au fćcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul īn piept si-ti amintesc cć romānul īn veci nu piere, cć au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitānd, sćracii cć īn Evul Mediu romānii se hrćneau cu grāu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitānd cć blestemul a īnceput sć apese neamul nostru odatć cu introducerea secarei (la sfārsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grāului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slćbind considerabil rezistenta tćranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mćlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (īn Moldova se bea pānć īn secolul XVI bere), austriecii īn Ardeal si “cultura” īn Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicć si administrativć.Toatć Muntenia si Moldova de jos se hrćneau iarna cu peste sćrat; cćrutele īncepeau sć colinde Bćrćganul īndatć ce se culegea porumbul si pestele acela sćrat, uscat cum era, alcćtuia totusi o hranć substantialć. Pilotii orbi au creat, īnsć, trustul pestelui. Nu e atāt de grav faptul cć la Brćila costć 60-100 lei kilogramul de peste (īn loc sć coste 5 lei), cć putrezesc vagoane īntregi cu peste ca sć nu scadć pretul, cć īn loc sć se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brćilei se recolteazć numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cć tćranul nu mai mćnāncć, de vreo 10 ani, peste sćrat. Si acum, cānd populatia de pe malul Dunćrii e seceratć de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitānd cć un neam nu se regenereazć cu chininć si aspirinć, ci printr-o hranć substantialć.Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi īn pieptul de aramć al romānului. Sćrmanul romān, luptć ca sć-si pćstreze mćcar o inimć obositć care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevćrul e acesta: neamul romānesc nu mai are rezistenta sa legendarć de acum cāteva veacuri. Īn Moldova si īn Basarabia cad chiar de la cele dintāi lupte cu un element etnic bine hrćnit, care mćnāncć grāu, peste, fructe si care bea vin īn loc de tuicć.Noi n-am īnteles nici astćzi cć romānul nu rezistć bćuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunćoarć. Ne lćudćm cć “tinem la bćuturć”, iar gloria aceasta nu numai cć e ridiculć, dar e īn acelasi timp falsć. Alcoolismul sterilizeazć legiuni īntregi si ne imbecilizeazć cu o rapiditate care ar trebui sć ne dea de gāndit.…Dar pilotii orbi stau surāzćtori la cārmć, ca si cānd nimic nu s-ar īntāmpla. Si acesti oameni, conducćtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunć-credintć, si cu bunćvointć; numai cć, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazć īn ceasul de fatć – instinctul statal – nu vćd suvoaiele slave scurgāndu-se din sat īn sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pćmānt romānesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lćsānd locul altor neamuri… Nu simt cć s-au schimbat unele lucruri īn aceastć tarć, care pe alocuri nici nu mai pare romāneascć.Uneori, cānd sunt bine dispusi, īti spun cć n-are importantć numćrul evreilor, cćci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacć fac avere, averile lor rćmān tot īn tarć. Dacć asa stau lucrurile nu vćd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cćci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam īn care o clasć conducćtoare gāndeste astfel, si-ti vorbeste despre calitćtile unor oameni strćini – nu mai are mult de trćit. El, ca neam, nu mai are īnsć dreptul sć se mćsoare cu istoria…Cć pilotii orbi s-au fćcut sau nu unelte īn māna strćinilor – putin intereseazć deocamdatć. Singurul lucru care intereseazć este faptul cć nici un om politic romān, de la 1918 īncoace, n-a stiut si nu stie ce īnseamnć un stat. Si asta e destul ca sć īncepi sć plāngi.” Mircea Eliade, 1937.Eu n-am prea citit la viaţa mea, dar din ce-am citit aici, pot susţine că Mircea Eliade “ăsta” era chiar şmecher, īntr-un sens bun bineīnţeles, raportat la īnţelegerea lumii īn care trăia…spre deosebire de romānii de azi care sunt doar nişte oi, īn marea lor majoritate din păcate.



https://ceicunoi.wordpress.com/2012/...l89/#more-3593 (https://ceicunoi.wordpress.com/2012/12/08/statul-si-poporul-roman-vor-disparea-pilotii-orbi-articol-mircea-eliade-1937-valabil-si-in-prezent-pol89/#more-3593)

latan.elena
14.03.2019, 20:49
Eliade de vorba cu Blaga despre spatiul mioritic si omul universal romanesc



http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/Lucian-Blaga-Dorli-Blaga-si-Mircea-Eliade-Ziaristi-Online.jpg



CONVORBIRI CU LUCIAN BLAGA
Nu găsesc nimic mai interesant, īn ordinea realităţilor umane, decat actul creaţiei. Tot ce se leagă de această creaţie omenească — laboratorul, şantierul, masa de scris, atelierul, obiceiurile sau ritualurile creatorului — mă interesează pīnă la obsesie. Poate răzbate şi aici străvechea curiozitate a cercetătorului pentru taina de nepătruns a Naturii, uimirea faţa de nesfīrşitele ei forţe de creaţie. Căci, īntocmai după cum ne fascinează īn Natură misterul acestei zămisliri neodihnite — mă īncīntă īn viaţa omului, īnainte de toate, eforturile sale creatoare: geniul, munca, deznădejdea, drama creaţiei.
Lucian Blaga locuieşte spre marginea oraşului, la pensiu*nea Bois Fleury, Riedweg 17. Sīnt numai copaci bătrīni şi grădini pe aici; iar la cīteva zeci de metri īn spatele casei, īncepe pădurea de brazi care acoperă coastele dealului şi coboară pīnă jos, pe malul Aarei. Din veranda etajului unde se găsesc cele două camere ale familiei Blaga, se zăreşte, īn dimineţile frumoase, Jungfrau. Privirea se aşază peste coperişurile roşii ale caselor invadate de grădini. Totul se caţără, aici, la Berna: iedera, trandafirii, arbuştii. Şi atunci cīnd plantele nu se mai pot īnălţa pe ziduri sau pe copaci — bernezii le ridică, īn glastre, cit mai sus. Balcoanele şi ferestrele sīnt īncărcate cu muşcate roşii…
Pe această verandă, cu un asemenea peisaj īn faţa ochilor, trebuie să fie destul de greu de scris filosofie. Este īnsă un admi*rabil loc de visat, de meditaţie. Şi este, fără īndoială, locul ideal pentru lecturi.
— Eu īnsă citesc tot mai puţin de la o vreme, īmi mărturi*seşte Lucian Blaga. Aproape că nu mai pot īncepe o carte, fără ca să nu pierd şirul la fiecare pagină, gīndindu-mă la „sistemul”‘ meu… īnainte vreme citeam foarte mult, şi īn toate direcţiile. Nădăjduiesc că va veni o vreme, după ce voi fi īncheiat de gīndit şi scris sistemul meu de filosofie, cīnd voi putea din nou citi pīnă la istovire…
CULTURĂ ŞI METAFIZICĂ
Blaga vorbeşte rar, aproape silabisind fiecare cuvīnt, şi te priveşte īn ochi, concentrat — dar ai senzaţia că privirile lui trec peste tine, şi nu o dată te simţi ispitit să īntorci capul, să īntīl-neşti şi tu năluca pe care o ţinteşte el. De altfel, după cum am avut prilejul să mă* conving de mai multe ori la Bucureşti, Blaga arareori e bucuros să poarte o conversaţie. Ramīne tăcut īn mij*locul celorlalţi, şi tăcerea aceasta se prelungeşte cīteodată tul*burătoare. ..
— Sīnt īncă la vīrsta care īmi permite oricīt de multe şi de variate lecturi, spun eu. Ceea ce poate părea mai grav, păstrez īncă cea mai bună idee despre lectură. O socotesc, īn orice caz, «a un excelent mijloc de verificare a „bărbăţiei” unui om de cul*tură, a rezistenţei sale spirituale. Lecturile, ca şi „influenţele”, sīnt un instrument de selecţie. Cei care nu au destulă vitalitate, şi [au] o foarte aproximativă forţă de creaţie — sucombă „in*fluenţelor”, lecturilor, culturilor străine īn general. Ceilalţi — şi mă gīndescla un Cantemir, la un Hasdeu, la un Eminescu — ies •din această probă de foc īntăriţi, şi personalitatea lor se rotun*jeşte mai biruitoare… De altfel, cum am spus-o de nenumărate ori, sīnt convins că enciclopedismul şi universalismul sīnt notele dominante ale structurii culturii romāneşti. Şi sint bucuros că verific īncă o dată această observaţie a mea chiar īn cazul dumi*tale: poet, dramaturg, eseist, filosof. Dar īn filosofie, cīte probleme ai atacat: logică, teoria cunoaşterii, teologia, morfologia culturii, metafizica. . .
— Şi vor ,veni īn curīnd şi alte probleme, adaugă Lucian Blaga. Nu pentru că ţin cu orice preţ să fiu „universal”, cum spui, ci pentru că sistemul meu de filosofie se desfăşoară simfonic. Vor fi, probabil, cinci trilogii: după trilogia cunoaşterii şi a culturii, īncheiate şi tipărite, va urma o filosofie a biologiei, una a esteticii şi moralei, şi apoi o metafizică. Ai observat īnsă că, de pe acum, acord o mare importanţă metafizicii, ultimul volum al fiecărei trilogii īncercīnd o īncununare a celorlalte şi o valorificare meta*fizică a problemelor dezbătute.. .
— Ceea ce admir mai mult īn opera dumitale filosofică, īi mărturisesc eu, este curajul creaţiei. Astăzi, cīnd filosofii de-abia īndrăznesc să atace două-trei probleme, dumneata ai curajul de a gīndi asupra tuturor problemelor de filosofie, după ce, īn prealabil, te-ai silit să īnmulţeşti chiar numărul acestor probleme, descope*rind, bunăoară, garnitura categoriilor subconştientului.
Este un curaj pe care, de la Ilegel, nu 1-a mai avut nici un filosof european. īmi dai voie să-ţi spun că eu văd şi īn această sete de creaţie filosofică a dumitale, o trăsătură specifică culturii romāneşti moderne? Curajul creaţiei şi obsesia universalului alcătuiesc cea mai frumoasă tradiţie a romantismului romānesc. Iar acum, după Unire, īncercăm să intrăm īn istoria Europei printr-o valorificare integrală şi romānească a existenţei. Alături de Nae Ionescu, ale cărui universale preocupări şi rară vocaţie metafizică sint cunoscute tuturor studenţilor de la 1920 īncoace — dumneata īnalţi cultura romānească pe adevăratul său nivel.
Vasile Băncilă a avut dreptate dīndu-te ca pildă de „energie romānească”…
— Vasile Băncilă este cel mai preţios exeget al operei mele filosofice dintre tineri, spune Lucian Blaga. In general, dacă mă gīndesc la generaţia tīnără, eu nu am de ce mă plīnge; mai ales īn ultimii ani, eforturile mele au fost urmărite cu multă simpa*tie… Spuneai īnsă adineauri că ţi se pare curajoasă īncercarea mea de a clădi un sistem complet de filosofie. īndrăznesc să adaug că această īncercare este, după cīte ştiu eu, cu totul personală. Nu pot afiima că stăpīnesc īn īntregime istoria filosofiei, pīnă īn amănunte, īnsă īn tot ce am citit n-am găsit nimic asemănător sistemului meu. Subliniez acest lucru pentru că am auzit spu-nīndu-se din anumite cercuri, că sistemul meu filosofic nu are nimic original…
— Cred că īn acele cercuri nu eşti citit, adaug eu. Lucrurile acestea se īntīmplă adeseori la noi īn ţară. Pentru că, dacă ţi se poate reproşa ceva, deocamdată, este tocmai efortul dumitale neodihnit de a gīndi toate lucrurile de la capăt, şi de a dobīndi rezultate atīt de originale īncīt adeseori surprind şi paralizează… Bunăoară, nu o dată am auzit oameni spunīnd despre lucrările dumitale de filosofie a stilului, că nu sīnt decīt comentarii asupra cărţilor lui Spengler, Frobenius sau Alois Riegl deşi (*In text deci) īn Orizont şi stil subliniezi de mai multe ori deosebirile dintre aceşti gīnditori şi poziţia dumitale. Descoperind matca stilisticăīn inconştient, şi nu īn peisaj, ca Frobenius; dovedind că fenomenul culturii nu poate fi comparat unui organism autonom, care apare aproape parazitar īn istorie, īnzestrat cu un anumit destin biologic şi avīnd, deci, o anumită limită de vīrstă — cum afirmă Spengler; dovedind mai ales că un stil nu e monolitic, şi că nu poate fi explicat printr-o singură valenţă — dumneata te deosebeşti net de aceşti gīnditori contemporani.
— Iar īn cartea care stă să apară īn Editura Fundaţiilor Regale Geneza metaforei şi sensul culturii, lucrurile acestea sīnt din nou lămurite. Sensul pe care īl acord eu „culturii”, nu cred că se mai īntālneşte la vreun autor.
Pentru mine, cultura este modul specific de a exista al omu*lui īn Univers.Este vorba de o mutaţie ontologică, mutaţie care deosebeşte pe cm de celelalte animale, şi care e rezultatul eforturilor omului de a-şi revela Misterul. Omiul singur este creator de cultură, şi aceasta datorită trăirii sale intru mister şi revelare. Omul, īncereīnd să-şi reveleze misterul, īn ale cărui dimensiuni singur trăieşte — creează cultura. Nu-ţi pot rezuma toate con*cluziile cărţii mele, Geneza metaforei, dar e destul să-ţi spun că eu consider stilul ca o intersecţie a două finalităţi; pe de o parte omul īncearcă să-şi reveleze misterul, pe de altă parte Marele Anonim, prin frīnele transcendentale, zădărniceşte această īncercare tocmai pentru a menţine echilibrul īn Univers, şi a sili pe om să-şi reali*zeze condiţia sa de creator de cultură. Matca stilistică aşa cum o definesc eu, ca o garnitură de categorii abisale, para-corespon-dente categoriilor conştientului — este frīna transcedentală prin care Marele Anonim se apără īmpotriva īncercărilor omului de a i se substitui, revelīnd şi creīnd misterul…
— Dintr-un fragment publicat īntr-o revistă, īntrerup eu, īnţeleg că oferi o cu totul altă explicaţie deosebirilor dintre cultură şi civilizaţie,care au dat atīt de mult de lucru gīnditorilor şi istori*cilor din ultimii douăzeci de ani.
— Intocmai. Cultura răspunde existenţei umane Intru mister şi revelare, iar civilizaţia răspunde existenţei intru autoconservare şi securitate. īntre ele nu există deosebiri de vīrstă biologică, aşa cum crede Spengler cīnd afirmă că orice cultură se transformă, īmbătrīnind, īn civilizaţie — ci o deosebire profundă de natură ontologică. Creaţia culturală este o plăsmuire a spiritului omenesc de natură metaforică, destinată adică să reveleze un mister prin mijloacele metaforice; şi ca atare poartă constitutiv o pecete sti*listică, pentru că eu am dovedit că orice īncercare de revelare a misterului se face numai prin matca stilistică. Pe cītă vreme civi*lizaţia este o plăsmuire a spiritului omenesc īn ordinea intereselor vitale, a securităţii şi autoconservării, şi n-are intenţia să reveleze un mister. De aceea civilizaţia poate avea o pecete stilistică, dar aceasta este numai un reflex; tot ce omul lucrează pentru con*fortul şi securitatea sa — un plug, o armă, o unealtă — se im*pregnează prin imitaţie, printr-un soi de mimicry, de semnele unui stil…
— Cunosc īn parte capitolul unde ai dezvoltat această teorie, care mi se pare cu totul originală, şi bine īntemeiată. Ceea ce mă īneīntă şi mai mult, este importanţa pe care o acorzi finalităţii, problemei teleologice īn genere.
— Cred că nici unul dintre filosofii contemporani nu se luptă atīt de mult cu această problemă supremă, cu īntrebarea ultimă: de ce este lumea astfel făcută? Pentru care scop? In cărţile mele, şi mai ales īn trilogiile care vor urma, nu mă feresc niciodată sa īncerc dezlegarea acestor īntrebări.
PROBLEMA MORŢII
— Filosofia, ea īnsăşi, mi se pare zadarnică dacă nu dez*leagă asemenea īntrebări ultime, īi mărturisesc eu. Şi dacă dra*gostea pe care o avem pentru filosofie a īnceput, de la o vreme, să se răcească, este numai datorită acestor īntrebări ultime, īn faţa cărora cei mai mulţi dintre filosofi, şovăiesc. Cred, bunăoară, că nici un filosof nu are dreptul să şovăiască īn faţa problemei morţii. Pentru mine. cel puţin, s-au făcut nenumărate greşeli īn dezbaterea acestor probleme. Filosofii au atacat problema nemuririi sufletului, ceea ce este cu totul altceva decīt problema supravieţuirii post-mortem. Nemurirea presupune mīntuire, beati*tudine, autonomie; supravieţuirea, dimpotrivă, este īncă legată de dramă, de destin, şi, īntr-un anumit sens, chiar de condiţia umană. Observă că aproape toate religiile se luptă cu problema nemuririi sufletului — lăsīnd deschisă problema nemuririi pīnă la, sfīrşitul lumii, adică pīnă la ieşirea din veac, la oprirea timpului. īn ceea ce mă priveşte, cred că īn toate religiile, ca şi īn superstiţiile tuturor popoarelor, se găsesc urmele unor anumite experienţe, străvechi, care astăzi, īn actuala condiţie mentală a omului, nu mai sīnt, īn majoritatea lor, accesibile. Dacă teza mea e justă, atunci sīntem īndreptăţiţi să căutăm īn istoria religiilor, īn folclor şi īn etno*grafie — documente,urme de experienţe concrete, cu ajutorul cărora să putem ataca dintr-un alt punct de vedere problema morţii, adică a supravieţuirii sufletului, lăsīnd deschisă problema ne*muririi …
— Cunosc tezele dumitale din studiul Folclorul ca instrument de cunoaştere, răspunde Lucian Blaga. Iţi mărturisesc că īncă nu na-am gīndit la problema morţii. Eu meditez problemele filosofiei pe rīnd, şi deşi mă gindesc, fireşte, la mai multe din ele — nu abandonez o problemă pīnă ce nu am dezlegat-o definitiv. Cu toate acestea, ca unul care am trăit toată copilăria la sat, īnţeleg foarte bine ce vrei să spui. Moartea pentru cei de la sat, are o cu totul altă semnificaţie decīt pentru orăşeni. Sufletul mortului pleacă să-şi intīlnească fraţii, rudele, prietenii, īn lumea cealaltă. Este vorba deci, de o nouă comunitate a „celor duşi”. De aceea nici durerea īn faţa morţii nu este atīt de tragică, la sat. īmi amin*tesc plinsul mamei la moartea unui fecior pe care-1 iubea ca ochii din cap. Ei bine, era un plīns liniştit, īmpăcat.. .
— Durerea se manifestă aproape īntotdeauna īn rituale, īntr-o comunitate organică, adaug eu. La sat, şi uneori chiar şi īn mahalalele bucureştene, jalea este mai mult o lamentaţie rituală decīt manifestarea durerii disperate a omului despărţit de fiinţa care i-a fost dragă. Lamentaţie rituală pe care o fac, după cum ştiţi, şi oameni străini, bocitoarele… De altfel, īntreaga viaţă a omului care participă la o comunitate organică, este trăită cu o semnificaţie trans-individuală, simbolic. Cīnd un indian mănīncă, el crede că săvīrşeşte un sacrificiu „zeilor trupului”. Haina pe care o poartă un malaezian, desenele ei sau forma, comunică celorlalţi starea lui civilă, intenţiile lui, bucuria sau tristeţea lui. Omul nu e niciodată singur īntr-o asemenea societate organică. De aceea nici moartea nu e atīt de năpraznică. ..
SATUL — CENTRUL LUMII
— In cartea mea, Geneza metaforei şi sensul culturii, am dedicat un īntreg capitol Satului, dezvoltīnd tocmai această conştiinţă de care dă dovadă săteanul că trăieşte īn centrul Lumii. Geografia īn care īşi fixează săteanul locuinţa, este o geografie mitologică. Viaţa satului, īn īntregimea ei, are un sens cosmic, totalitar.
— Imi dai voie să-ţi spun, īl īntrerup eu, că īn toate culturile autentice locuinţa e concepută ca un „centru al lumii”, iar de cele mai multe ori un anumit stīlp este considerat „axa Universu*lui”. Vechile oraşe — Babilon, Roma, Ierusalim, Bankok etc. — sīnt şi ele, īn conştiinţa locuitorilor, concepute ca centre ale Lumii.
Orăşenii au pierdut această conştiinţă de-abia la īnceputul timpu*rilor moderne, odată cu revoluţia industrială….
— Problema are pentru mine o atracţie cu totul specială, continuă Lucian Blaga. Pornind de la „geografia mitică” īn care e situat satul, de la conştiinţa naivă a săteanului că se afjā.īn centrul Lumii— am ajuns să descopăr ceea ce eu numesc „vīrstele adoptive”, şi prin care īmi explic deosebirile dintre cultura majoră şi cultura minoră. „Vīrsta adoptivă” a omului nu are nimic de-a face cu vīrsta reală, biologică. Intr-o cultură majoră, copiii sīnt creatori de istorie şi cultură majoră; de exemplu Ioana d’Arc, Mozart, Rimbaud. Cultura minoră este creaţia oamenilor care au ca „vīrstă adoptivă” copilăria; o conştiinţă naivă, cosmocentrică, fără simţul perenităţii. Am arătat toate lucrurile acestea, pe-larg, In primul capitol al cărţii mele. Mi se pare foarte greu de precizat, insă, dacă una din aceste culturi — majoră sau minoră — este superioară celeilalte. Fiecare din ele au calităţi şi defecte care le sīnt proprii. Lin luciu este īnsă evident: cultura minoră, creată de oemeni de orice vīistă, car avīnd toţi ca „vīrstă adoptivă” copilă*ria — nu este o fază preliminarie, o etapă necesară īn drum spre „maturitate”, spre cultura majoră. Ea este autonomă, şi poate exista mii de ani de-a iīndul, fsiă să se transforme — cum cred gīnditorii morfologiei ciganiciste — īntr-o cultură majoră. Este drept că aceste transfoimări au loc cītecdată, dar ele nu sīnt necesare, nici fatale…
DESTINE ROMĀNEŞTI
— Nimeni nu poate pune la īndoială „autenticitatea” dumi-tale, romānismul şi naţionalismul dumitale — īi mărturisesc eu. De aceea, elogiul pe care īl aduci, īn atītea cărţi, creaţiei culturale. şi eforturile pe care le faci de a funda metafizic acest elan creator — mi se par nu numai preţioase, dar şi absolut necesare, pentru a lămuri unele confuzii care se fac īn cercurile naţionaliştilor romāni. Opera dumitale, literară şi filosofică, este atīt de rotunjită şi atīt de „romānească”, īncī t nimeni n-ar avea curajul, astăzi, să afiime despre dumneata că eşti „livresc” şi „occidentalizat”. Şi cu toate acestea, dumneata defineşti omul: creator de cultură, şi cel mai mare elogiu pe care īl poţi aduce unui om este această forţă de creaţie. Am spus şi eu, de nenumărate ori şi īn felurite chipuri, cam acelaşi lucru. Cuvintele dumitale īnsă au altă greutate, şi de aceea mă bucur, ştiind că ele vor fi primite cu mai mare uşurinţă…
— S-au făcut, şi se vor mai face confuzii īn această dez*batere a valorii culturii, răspunde Lucian Blaga. īndeosebi cei care gīndesc sub influenţa teoriilor pesimiste ale morfologiei cul*turii, cei care socotesc cultura un organism celular, care se naşte parazitar īn istorie, īmbolnăvind pe om — găsesc motive să nu creadă īn eficienţa creaţiei culturale…
— Mă bucur că īntīlnesc īn teoriile dumitale aceeaşi valorifi*care optimistă a culturii, pe care am dobindit-o şi eu, plecīnd de la cu totul alte premise. Cercetīnd simbolismul funerar la anumite popoare primitive şi arhaice, am observat un lucru semnificativ: simbolismul īncepea să se organizeze īn „sistem”, īn „metafizică”, numai cīnd se aplica asupra morţii şi „eternităţii”. Cult ura īncepe prin a fi o prelungire a vieţii,o promovare a principiilor creatoare şi vitale. Nicăieri nu apare oboseala, tristeţea sa, disperarea omului. Dimpotrivă, dacă se poate vorbi de ceva optimist īn viaţa omului „primitiv” — este tocmai acest act al creaţiei de cultură. Departe de a despărţi pe om de Natură, de a-1 izola īn mijlocul Cosmosu*lui — cultura solidarizează pe om, īn acelaşi timp cu Viaţa şi Eternitatea.. .
— Omul nu devine om aecit īncercind să-şi reveleze Misterul, adică creīnd cultură, _ spune Lucian Blaga. Alt scop mai nobil, in viaţă, nu are. Chiar şi atunci cīnd īncearcă să se dezlipească de viaţă, de; istorie, şi să se „mintuiască”, să trăiască „īn absolut” — chiar şi atunci creează cultură. Căci filosofiile, religiile, misticile umane, oricīt de „absolută” ar fi experienţa care le precede, sīnt şi ele creaţii culturale, adică au caracter metaforic şi participă la o matcă stilistică….
— De aceea nu văd destinul Romāniei decīt ca un destin cultural — adaug eu —, valorificīnd adică existenţa, „experienţa romānească”, prin creaţii spirituale. De forţa creatoare a neamului nostru nu ne mai putem īndoi. In Spaţiul Mioritic, dumneata ai īncercat să găseşti matca stilistică a acestor forţe creatoare. Iti mărturisesc că eu sīnt impresionat deomogenitatea lingvistică şi culturală a culturii populare romāneşti — iar pe de altă parte, de obsesia universalului īn cultura cărturărească romānească. Mi se*pare că realităţile acestea istorice ne indică precis drumul pe care-īl va urma cultura romānească modernă — şi pe care īl pot rezuma īn două cuvinte: Omul Universal. Romānii nu pot crea „fragmen*tar”, nici „specializat”, ca īn Apus.
— Este foarte explicabil pentru mine, de ce romānii nu pot crea specializīndu-se — spune Lucian Blaga. Cultura romānească este o cultură minoră, avīnd ca „vīrstă adoptivă” copilăria. Un copil trăieşte cosmocentric. Ţăranul de pretutindeni, dar mai ales. ţăranul romān — care se păstrează şi astăzi autentic — este un politehnician. El singur e arhitect, plugar, cīntăreţ, zidar. Fireşte, există şi la sat o diviziune a muncii, dar ea e infinit mai puţin riguroasă ca la oraş. Viaţa satului e totalitară şi cosmocentrică…
— De aceea astăzi, cīnd Europa occidentală este compusă din culturi majore şi participă la „vīrsta adoptivă” a maturităţii, cred că noi, romānii, avem misiunea de a crea un om universal, altul decīt cel īntrupat de greci sau de Renaştere. Eu văd īn „sistemul”‘ dumitale unul din semnele care vestesc acest „om universal”” romānesc…
„Vremea”, Anul X, Nr. 501, 22 August 1937, p. 10-11
Reprodus dupa
PROFETISM ROMANESC

SURSA:http://www.ziaristionline.ro/2011/01/03/eliade-de-vorba-cu-blaga-despre-spatiul-mioritic-si-omul-universal-romanesc/

latan.elena
14.03.2019, 20:53
Episodul yoghin al vieţii lui Mircea Eliade
expus īn memoriile saleĪn HimalayaMă īndreptam spre Hardwar şi Rishikesh, acea fabuloasă regiune himalayană aleasă de veacuri, poate de milenii, de asceţii şi contemplativii indieni. Ceea ce putea să pară tragi*comic, mă īndreptam spre locurile unde tīnjeam de mult să ajung. De aproape un an tot voiam să mă duc la Hardwar, dar Dasgupta mă īndemna să amīn. Mă sfătuia să īnvăţ īntīi tot ce se poate īnvăţa īntr-o universitate indiană şi, mai ales, de la un savant ca el — şi apoi să petrec cīteva luni īntr-un ashram, īncercīnd să practic unele tehnici meditative. Şi acum, pe neaşteptate, datorită acelui tragic malentendu, poziţiile erau răsturnate: Dasgupta era mai īncīntat să mă ştie īntr-un ashram himalayan, cīt mai departe de Calcutta.
Am călătorit anevoie de la Delhi la Hardwar, pentru că era tocmai timpul vacanţelor Puja, cīnd milioane de indieni vizitează locurile sfinte, īndeosebi cele din Himalaya. Gangele, abia scăpat din strīmtoarea munţilor, se repede īnvolburat, apoi se potoleşte şi pătrunde senin īn Hardwar. M-am instalat īn dok-bungalow-uldin apropierea gării şi am petrecut ziua colindīnd prin oraş, vizitīnd templele şi coborīnd cheiurile ghat-ului. Cum eram singurul european care se scăldase ceremonial īn Gange şi oferise petale de trandafiri zeiţei Lakshmi, mă urmăreau pretutindeni o mulţime de curioşi. Īn aceeaşi zi, cu o trăsurică cu un cal (tonga), am fost la Kankhal, la cealaltă extremitate a Hardwarului, ca să vizitez templul īnconjurat de plopi uriaşi şi salcīmi, prin care se fugăreau maimuţele. Gangele curgea chiar prin faţa templului şi liniştea era adīncă, nefirească.
Īn zilele următoare, am vizitat alte temple şi biblioteci, şi colegiul Gurukul, important centru de studii Arya-Samaj, la cīţiva kilometri de oraş. Dar nu pentru asemenea excursii şi vizite venisem la Hardwar. Am plecat mai departe, spre Rishikesh. M-a impresionat templul lui Shiva, zidit chiar īn acel an, alb, cu poarta albă şi cu un glob de cristal īn vīrful săgeţii care-şi lua zborul din centrul cupolei. Cu oarecare greutate, am găsit găzduire la dok-bungalow, chiar pe malul Gangelui. Rishikesh e de mult paradisul sihastrilor şi contemplativilor. Mai toate clădirile sīnt ashram-urisau case de găzduire pentru pelerini. Pe străzi īntīlneam necontenit sadhu, īn robe portocalii, asceţi naga, cu trupurile goale, unse cu cenuşă, tot felul de swami, dar şi grupuri de pelerini, veniţi cu familiile să viziteze locurile sfinte şi să-i omagieze pe cei plecaţi pe drumul renunţării.
A doua zi, am căutat un loc care să-mi priască, dar inima nu mă īndemna să rămīn. Am trecut atunci mai departe, la numai cīţiva kilometri de Rishikesh, dar pe celălalt mal al Gangelui, la Svarga-ashram, şi, de īndată ce-am pus piciorul, am ştiut că acesta era locul. Gangele curgea repede printre stīnci şi jungla se īntindea pīnă aproape de mal, pădure deasă, plină de maimuţe, de şerpi, de păuni şi pisici sălbatice. Toamna, tīrziu, cīnd vor seca izvoarele īn munte, şacalii vor veni pīnă la marginile sihăstriei şi din coliba mea le voi auzi urletele. Īn chiar ziua sosirii, am īntīlnit pe Swami Shivananda. M-a călăuzit către locuinţa mahant-uluişi am obţinut dreptul să rămīn īn ashram, cu condiţia să mă lepăd de hainele europene şi să īmbrac o robă galbenă sau albă, să umblu īn sandale şi să nu mă nutresc decīt cu hrană vegetală. Apoi, mahant-ulmi-a arătat kutiar-ulpe care mi-l punea la dispoziţie — o colibă măruntă şi solitară, cu prispă de ciment, un pat de lemn şi o lampă cu petrol. A doua zi, mi-am adus bagajele din Rishikesh şi m-am instalat. Credeam că voi rămīne cīteva luni — către Crăciun, mă hotărīsem să rămīn pīnă īn mai, cīnd drumul spre Badanath devenea din nou accesibil. Am plecat, tot atīt de brusc pe cīt venisem, īn martie, după aproape şase luni de sihăstrie.
Colibele se aflau la cīteva sute de metri una de alta. De trei ori pe zi, cīnd auzeamclopotele, plecam cu un vas de alamă şi o cană, să-mi "cerşesc" hrana de la chetra: orez, legume fierte, lapte, uneori turte de orez cu miere. Mă deşteptam īn zori şi mă duceam să mă scald īn Gange, la doar cīţiva metri de kutiar-ulmeu. La īnceputul toamnei, jungla era proaspătă si luxuriantă. Aşezată īn coapsa colinelor, sihăstria era ferită de arşiţă, iar iarna de vīntul īngheţat de miazănoapte. Liniştea era neīnchipuită. Nu se auzeau decīt apele repezi ale Gangelui şi ţipetele scurte, guturale ale maimuţelor. Dacă aş fi voit, puteam rămīne toată ziua singur; dar, mai ales la īnceput, īmi plăcea să stau de vorbă cu Swami Shivananda sau cu alţi sihaştri. Notam cīt mai multe din aceste convorbiri, şi astfel regăseam gustul pentru filozofie şi sanscrită. Serile, rămīneam cīteva ceasuri pe prispă, ascultīnd Gangele, căutīndu-mă, īncercīnd să mă adun, să mă īnţeleg.
După cīteva săptămīni, am simţit că īncep să mă īnseninez. Īncepeam, totodată, să īnţeleg sensul īntīmplărilor care provocaseră ruptura mea cu Dasgupta. Dacă India "istorică" īmi era interzisă, mi se deschidea acum calea către India "eternă". Mi-am dat seama, de asemenea, că trebuia să cunosc pasiunea, drama, suferinţa, īnainte de a renunţa la dimensiunea "istorică" a existenţei şi a-mi face drum către o dimensiune transistorică, atemporală, paradigmatică, īn care tensiunile şi conflictele se anulează de la sine. Mai tīrziu, am īnţeles că īnsăşi drama mea urmase un model tradiţional: trebuia ca relaţiile mele cu Dasgupta să depăşească faza de candoare şi facilitate şi să cunoască tensiunea şi ciocnirile care caracterizează īnceputurile raporturilor dintre guru şi discipol. Marpa, bunăoară, īl persecutase ani de-a rīndul pe discipolul lui favorit, Milarepa. Īmi spuneam că mă aflam, acum, īn faza de "īncercare". Deşi gonit cu brutalitate din Bhowanipore, Dasgupta mă va recunoaşte īntr-o zi ca pe adevăratul lui discipol — dar asta se va petrece pe alt plan, in aeternum, iar nu in saeculum. (Īntr-adevăr, asta s-a īntīmplat mai tīrziu, după ce publicasem Yoga şi revista "Zalmoxis", īn primăvara anului 1939. Īn drum spre Anglia, Dasgupta mi-a telegrafiat din Roma că vrea să mă vadă, dar, datorită unor īmprejurări independente de voinţa noastră, nu ne-am putut īntīlni.)
Ultimele īntīmplări din Bhowanipore mi se păreau acum o lungă rătăcire īntr-un labirint. (De altfel, imaginea labirintului avea să revină de mai multe ori īn cursul vieţii, de cīte ori mă "deşteptam" dintr-o pasiune care părea a nu face parte din destinul meu.)
Simţeam că nu voi putea ieşi din labirint decīt după ce mă voi putea reīntoarce la "centru". Trebuia, cu orice preţ, să mă "concentrez", să-mi regăsesc adevăratul meu "centru". Meditaţiile şi tehnicile yoghine, pe care le studiasem cu Dasgupta īn textele clasice şi pe care le aplicam acum sub controlul lui Swami Shivananda, m-au convins īncă o dată că erau re*ultatul unei extraordinare cunoaşteri a condiţiei umane. Numai cineva care cunoscuse cu adevărat pasiunile, ispitele şi distracţiile celui "prins īn mrejele existenţei" putuse elabora toate celelalte tehnici psihofiziologice care alcătuiesc yoga. Şi tocmai faptul că ajunsesem īn Himalaya la capătul puterilor, vlăguit, turmentat, īmi īngăduia acum să mă "stăpīnesc" şi să mă "desfac de legături", mai repede decīt aş fi putut-o spera dacă m-aş fi aflat īntr-o "condiţie normală". Paradoxul era numai aparent. Verificasem īntr-adevăr ceea ce īmi plăcea să numesc "optimismul camuflat" al spiritualităţii indiene, cre*inţa că un exces de suferinţă stīrneşte setea de eliberare, că, īn fond, cu cīt te simţi mai "pierdut", cu atīt eşti mai aproape de "mīntuire", adică de eliberare: că situaţia cu adevărat tragică este cea a "fericitului" şi "mulţumitului de sine". (De aceea, īn concepţia indiană zeii nu pot cunoaşte libertatea absolută; tocmai pentru că trăiesc o existenţă beatifică.)
Īn preajma Crăciunului, eram un om "schimbat". Nu voi īncerca să rezum aici etapele acestei transformări lăuntrice. Ceea ce se putea spune despre rezultatele feluritelor exerciţii preliminare le-am descris cīt am putut īn lucrările mele despre yoga. Alte exerciţii şi experienţe au fost trecute sub tăcere, pentru că am ţinut să rămīn credincios tradiţiei indiene, care nu acceptă decīt comunicarea iniţiatică de la guru la discipol. De altfel, mă īndoiesc că aş fi fost īn stare să descriu cu exactitate, adică īntr-o proză ştiinţifică, anumite experienţe. Singurul mijloc de expresie aproximativ exact ar fi fost un nou limbaj poetic — şi darul acesta nu l-am avut niciodată. Mai tīrziu, īn 1939, am īncercat să evoc unele experienţe yoghine īntr-o nuvelă, Secretul doctorului Honigberber. Libertatea artistului de a "inventa" mi-a īngăduit să sugerez mai mult şi mai precis decīt aş fi izbutit īntr-o descriere strict ştiinţifică.
Swami Shivananda se minuna de rapiditatea cu care īmi īnsuşisem rudimentele practicii yoga. Īmi prevestea o carieră senzaţională: voi deveni un al doilea Vivekananda, menit să zguduie Occidentul şi să-l reīntoarcă la izvoarele lui spirituale, pe cale de a fi uitate. Personal, comparaţia cu Vivekananda nu mă flata. Deşi īl admiram pe Sri Ramakrishna, nu mă simţeam atras de textele suave, moralizante ale lui Vivekananda şi consideram hibridă, neindiană opera de propagandă şi "vulgarizare". Eram hotărīt să pătrund cīt voi putea mai departe īn tainele contemplaţiei indiene, dar, īn afară de teza la care īncepusem să lucrez, īmi făgăduisem să nu mă fac purtătorul nici unui "mesaj" himalayan. De altfel, destinul avea să intervină la timp pentru a face să triumfe dorinţa mea secretă de a nu mă dedica nici unei "misiuni", nici măcar aceea a "eliberării".
Īn ianuarie 1931, coliba pustie din vecinătatea kutiar-uluimeu şi-a regăsit stăpīnul: un ascet naga din sud, care se reīntorcea după nu ştiu cīte luni de pelerinaj. Deşi se făcuse frig, schivnicul īşi păstra cu rigurozitate nuditatea lui rituală. Īşi petrecea o bună parte din zi şi din noapte meditīnd, dar, dacă se īntīmpla să se afle īn faţa colibei cīnd treceam spre chetra, mă saluta ducīndu-şi amīndouă mīinile la frunte şi zīmbind. Ne-am īmprietenit repede şi, deşi ne īnţelegeam anevoie, īn hindi, limbă pe care amīndoi o vorbeam prost, mi-a fost de folos īn unele practici. Acum, după mai bine de trei luni petrecute īn ermitaj, cunoşteam destui schivnici şi īnvăţasem mult din convorbirile cu ei. Regăsisem regimul de pe vremuri. Dormeam doar cīteva ceasuri şi izbuteam să fac multe lucruri fără să obosesc şi fără să mă plictisesc. Īn afară de ceasurile consacrate meditaţiei şi exerciţiilor yoga, citeam īn fiecare zi texte sanscrite, lucram la teză, scriam articole pentru "Cuvāntul" şi nopţile continuam Lumina ce se stinge.
Uneori, porneam singur spre peşterile din Brahmapuri. Petreceam cīteva zile īn coliba unui swami pe care īl cunoscusem īn prima mea excursie, cīnd īl īntovărăşisem pe Shivananda. Sihastrul īşi ridicase coliba de trestie de bambus īntr-o plantaţie de bananieri, pe care o cultiva cu mare greutate, căci un īntreg trib de maimuţe (erau cenuşii, cu feţele albe) se aciuiaseră chiar īn arborii din spatele colibei. Īn fiecare dimineaţă, swami scotea cīteva piei de leopard şi le īntindea pe trunchiuri. Cīnd vedeau pieile, maimuţele erau cuprinse de panică şi se refugiau către vīrfurile arborilor, spionīndu-ne printre ramuri. Swami mi-a mărturisit o dată că le observă de luni de zile şi se minunează de neistovita lor vitalitate, īndeosebi de capacităţile sexuale ale masculilor. Asta i se părea cu atīt mai impresionant cu cīt hrana maimuţelor era puţină şi la īntīmplare. Swami era sigur că această vitalitate extraordinară se datora unor anumite rădăcini, pe care nu le cunoşteau decīt maimuţele. Se hotărīse atunci să le urmărească, să vadă ce rădăcini şi ce bulbi culeg ele. Spera să descopere īntr-o zi rădăcina miraculoasă — şi atunci omul va redobīndi exuberanţa sexuală a maimuţelor.
Pentru un sihastru indian, curiozitatea aceasta mi se părea extravagantă. Mă duceam să-l văd de cīte ori puteam, pentru că, deşi aparent aplica o metodă "ştiinţifică" (observa, aduna şi īncerca rădăcinile pe care bănuia că le mănīncă maimuţele) swami căuta, īn realitate, "planta vieţii", "fructul tinereţii şi longevităţii", de care vorbesc atītea mituri şi legende — şi mă fascina forţa cu care se manifesta acest mit arhaic camuflat acum īn preocupări ştiinţifice. De altfel, nu era singurul exemplu. Īnainte de a ajunge la coliba de bambus, mă opream la un brahmacharin nepalez, care-şi petrecea o parte din timp īngrijind şi culegīnd plante medicinale. De mult aflasem de "fructul rishi-lor", nişte rădăcini-bulbi cu care se hrănesc pustnicii. Brahmacharin-ulīmi arătase o īntreagă cultură de "frunza lui Brahma", o plantă cu frunze mici şi rotunde, cu gust medicinal, renumită pentru īnsuşirile ei fortifiante. Planta era cunoscută de mii de ani īn farmacopeea Ayur-veda şi, de curīnd, fusese adoptată de "Bengal Pharmaceutical Works", din Calcutta, pentru tratamentul surmenajului.
Dar mai ales īmi plăcea să vizitez pustnicii din peşterile care se īntindeau pe malul Gangelui, de la Brahmapuri la Lashmanjhula. Peşteri mărunte, ascunse īntre stīnci, alcătuite la īntīmplare prin rostogolirea malurilor de piatră. Intram cu greutate şi mă aşezam pe nisipul rece al peşterii, aşteptīnd să primesc īncuviinţarea de a pătrunde īn interior. O adevărată peşteră de sihastru, pitorească şi īncăpătoare, era locuită de un bătrīn swami din Malabar. Printre cărţile lui de căpătīi, alături de Bhagavad-Gita şi [comentariul lui] Shankara [pe marginea ei], avea Imitaţia lui Christos, pe care o considera cea mai adīncă operă a spiritualităţii creştine după Evanghelii. Rămīneam uneori ceasuri īntregi de vorbă, şi o dată am petrecut noaptea īn firida peşterii.
Nu prea departe, se afla peştera unei bătrīne sihastre. N-am putut afla niciodată cine era şi de unde venise. Era unsă cu cenuşă pe tot corpul, avea cenuşă şi pe craniul ras şi rămīnea zi şi noapte īn meditaţie, īn aceeaşi poziţie yoghină, aşezată pe un strat de cenuşă. Aproape că nu vorbea, dar simţeam că ştie că te afli acolo, līngă ea, mult īnainte de a rosti primul cuvīnt. Cīnd m-a dus la ea, Swami Shivananda m-a privit pătrunzător, apoi a zīmbit. M-am simţit deodată senin, īmpăcat. Parcă aş fi descoperit pe neaşteptate o certitudine care mi-ar fi putut schimba viaţa. Am revăzut-o, după multe luni, la īnceputul primăverii. M-a privit, şi privirile ei au devenit deodată reci, aspre, depărtate. Am ştiut că ghicise că nu mai eram brahmacharin-ulpe care īl văzuse ea la īnceput şi m-am retras īncurcat. Am īnţeles că drumul pe care apucasem, deşi exaltat de atīţia maeştri spirituali indieni, īi repugna profund. Bătrīna mea cenuşăreasă desigur nu credea că există alt drum īn afară de cel al ascezei şi al rugăciunii, pe care-l alesese ea.
Multă vreme, nimeni nu ştiuse de mine, nici cei din ţară, nici doamna Perris. Cīteva săptămīni, trăisem fără nici o veste, de nicăieri. Numai după ce am simţit că-mi vin īn fire, i-am scris doamnei Perris, rugīnd-o să-mi trimită corespondenţa la Svarga-ashram. Īntr-o zi, factorul a urcat pīnă la kutiar-ulmeu, īncărcat cu scrisori şi ziare şi reviste din ţară. Aşa am aflat, īntr-un amurg de octombrie, pe stīnca pe care īmi plăcea să mă aşez ca să ascult valurile repezi ale Gangelui, aşa am aflat de recenzia aspră pe care o publicase Nichifor Crainic īn "Gāndirea" şi de apărarea pe care mi-o luase Mircea Vulcănescu īn "Cuvāntul". Mircea īşi intitulase articolele Carte pentru Isabel şi erau īntr-adevăr scrisori către mine, povestind furtuna pe care o stīrnise Isabel şi explicīndu-mi pentru ce motiv se īnşelase N. Crainic, socotind romanul imoral. (Cu amărăciune şi regret, Crainic scrisese: "Atīta inteligenţă şi atīt talent īngropate sub pămīnt" — şi de atunci numele meu n-a mai figurat printre colaboratorii "Gāndirii".) Mircea Vulcănescu īncerca să pătrundă dincolo de camuflajul pe care īl elaborase autorul, descifrīnd intenţiile secrete ale cărţii. Pentru el, Isabel era īn primul rīnd o "carte cu cheie" şi trebuia judecată ca atare. Dintr-o scrisoare a lui Ionel Jianu, am aflat că F. Aderca elogiase romanul īn "Adevărul", scriind īntre altele: "Īntr-o ţară de mare cultură, un asemenea debut ar fi adus autorului glorie, notorietate şi avere."
Trimisesem mai de mult lui Ionel Jianu prima parte a Luminii ce se stinge şi el īmi sugerase s-o public īn foileton la "Cuvāntul". A apărut īn iarna anului 1931, dar nu cred că a avut cineva răbdarea să citească toate foiletoanele pīnă la capăt. Scriam acum partea a II-a. Scriam noaptea, la lumina slabă a lămpii cu gaz, īntr-un stil tot mai "străin", ca şi cum aş fi scris cartea altcuiva. Scriam totuşi, fascinat de "misterul" pe care credeam că mi-l revelez cu cīt mă apropiam de final.
Uneori, nopţile, după cīteva ceasuri de migăleală la manuscrisul Luminii ce se stinge, simţeam că nu voi putea adormi īnainte de a mă reīntoarce la "izvoarele" mele indiene. Traduceam atunci, īn cea mai poetică limbă romānească pe care o mai puteam mīnui, fragmente din Bhagavad-Gita sau poeme din ultimul volum al lui Tagore. Dar India era pentru mine şi a rămas de atunci o cultură integrală, īn care se articulau curente de gīndire diferite şi adesea antagonice. Mă interesau nu numai tehnicile şi filozofiile prin care spiritul indian spusese cel mai formidabil Nu! vieţii şi Universului īntreg, ci şi creaţiile īn care distingeam o valorificare pozitivă a realităţilor cosmice şi vitale. Descoperisem mai demult paradoxala exaltare şi transfigurare a sexualităţii pe care o elaboraseră teologiile şi tehnicile tantrice. Descopeream acum rădăcinile spirituale ale interesului pentru lumea organică. Numai un savant indian ca Sir Jagadish Bose izbutise să demonstreze ştiinţific homologia īntre regnul vegetal şi cel animal. Nu ştiu īn ce măsură implicaţiile teoretice ale experienţelor lui Jagadish Bose sīnt īncă acceptate. Dar, pentru mine, important era faptul că ştiinţa modernă a īnregistrat o asemenea ipoteză a unităţii funciare a vieţii şi că ea a fost formulată de un indian, īn conformitate cu tradiţiile filozofice ale Indiei (pe care Bose, de altfel, le ignora — ceea ce face şi mai semnificativă opera lui ştiinţifică).
Acolo, īn kutiar-ulmeu din Svarga-ashram, meditam adesea asupra posibilităţii de a scrie o istorie a ştiinţelor indiene — dar nu īn sensul apologetic īn care o īnţelegeau anumiţi savanţi indieni, īncercīnd să arate că şi India a fost capabilă de "observaţii riguroase şi experienţe obiective ştiinţifice", ci arătīnd, pur şi simplu, că spiritul indian a aplicat metodele care-i conveneau pentru a descrie, clasa şi explica fenomenele naturale. Am scris atunci, nopţile, īn kutiar-ulmeu, un lung studiu despre Cunoştinţele botanice īn vechea Indie, care a apărut īn 1931. Plănuisem alte cīteva, dar n-am apucat să redactez, mai tīrziu, decīt un scurt text despre "caracterul calitativ al fizicii indiene", rămas inedit, şi capitolele despre metalurgia şi alchimia indiană, publicate īn Alchimia asiatică (1935).
Pe la sfīrşitul lui octombrie, īl īntīlnisem pe Arthur Young, un englez īncă tīnăr, īmbrăcat īn roba portocalie a eremiţilor. Se īntorcea de la Badrinath, umblīnd anevoie, căci avea tălpile umflate; uneori, cīţiva pelerini mai voinici īl purtau īn cīrcă. Făcuse parte din armata din Mesopotamia şi, după aventuri fără număr — incontrolabile, dacă nu chiar improbabile —, īncercase să se sinucidă zvīrlindu-se cu motocicleta īn ocean. Fusese salvat şi, din deznădejde şi exasperare, īşi aruncase īntr-o seară hainele europene īntr-o baltă, īmbrăcase roba portocalie şi, cerşind din sat īn sat, se īndreptase spre Himalaya. Petrecuse cītva timp īn Rishikesh şi Svarga-ashram, īşi luase numele de Swami Jnanananda, apoi plecase cu un grup de pelerini spre Badrinath.
Nu ştiu īn ce măsură fusese transformat de disciplina monastică, īn orice caz, părea un om īmpăcat cu viaţa. Regăsise chiar curiozitatea şi gustul de aventură din prima tinereţe. După numai vreo zece zile de odihnă īn Svarga-ashram mă convinsese să-l īntovărăşesc la Peshawar, ca de acolo să pătrundem īn Afganistan prin trecătoarea Khyber. Cum eram īmbrăcaţi amīndoi ciudat, el īn robă portocalie, eu īntr-una albă, de brahmacharin, şi barba īmi crescuse mare, roşie şi neīngrijită; cum plecarea noastră coincisese cu noi atentate īn nordul Indiei, am fost tot timpul suspectaţi şi urmăriţi de poliţie. Īn gara Lahore, am fost chiar arestaţi şi anchetaţi, extrem de politicos, de mai mulţi poliţişti. A trebuit să ne lăsăm paşapoartele la şeful gării şi să ne suim īn primul tren către Peshawar. Din fericire, şeful gării din Peshawar era īnrudit cu d. Perris, aşa că am găzduit la el, scăpīnd astfel de vigilenţa poliţiei.
Ca să putem trece prin Khyber Pass, trebuia să obţinem o permisie specială. [Ruda domnului] Perris a reuşit să ne-o procure şi, după trei zile de la sosirea noastră īn Peshawar, ne-am urcat īn trenul către Landi Kotal. Īn cei patruzeci de kilometri care ne despărţeau de frontieră, am traversat peste treizeci de tuneluri. Dar ce privelişte fantastică, valea aceea strīmtă, pustie, dezolată, prin care urcă trenul de la Lalabegh la Landi Kotal; cu pereţii de stīncă roşcată, īnălţīndu-se vertiginos de-o parte şi de alta. Pe piscurile zimţuite, se profilau forturile Ali Masjid, Jamrud, Landi Kotal. Dar īn Landi Kotal am aflat că frontiera era interzisă chiar celor cu permise speciale. Descurajaţi, ne-am reīntors īn Peshawar. Optimismul gazdei noastre era īnsă inepuizabil. Ne-a asigurat că putem pătrunde īn Afganistan prin alt punct de frontieră şi, a doua zi, am pornit din nou, de astă dată spre Durgai. Dar nici de data aceasta nu am avut noroc. Două din degetele lui Arthur Young, aproape degerate pe drumul Badrinathului, se infectaseră. A fost pansat de un sanitar īntr-o mică gară şi iar ne-am īntors la Peshawar. Eu am plecat spre Rishikesh, oprindu-mă la Lahore ca să-mi iau paşaportul, iar Young s-a dus să-şi vadă un prieten, Father Brown, īn Rurki.
Īn preajma Crăciunului, sosise īn Svarga-ashram o violoncelistă din Johannesburg. Swami Shivananda a luat-o sub protecţia lui şi, spre mirarea tuturor, i s-a īngăduit să locuiască īn casa pe care şi-o clădise o maharani, chiar pe malul Gangelui. Jenny părăsise pentru totdeauna Johannesburgul şi muzica, pentru a căuta "absolutul" īn India. Īmbrăcase o sari simplă, albă şi medita pe terasă sau īl asculta pe Shivananda explicīndu-i rudimentele filozofiei Vendanta. O indiană bătrīnă din Hardwar īi īmprumutase un patefon şi cīteva plăci. Uneori, serile, Swami Shivananda şi cu mine veneam să ascultăm Simfonia neterminată sau Jupiter, şi Jenny ne oferea o ceaşcă de cacao.
Aveam atītea lucruri de făcut, īncīt o vedeam destul de rar. Lunile de iarnă au trecut repede. Rămīneam aproape tot timpul īnchis īn kutiar-ulmeu, lucrīnd — iar nopţile scriam ultimele capitole din Lumina ce se stinge. Aşteptam primăvara ca să pot pleca spre Badrinath. Şi, pe nesimţite, m-am trezit, fără să vreau, implicat īntr-o nouă dramă. Fiind singurul european tīnăr din tot ashram-ul, Jenny se īndrăgostise de mine. Cīnd am īnţeles asta, i-am mărturisit că ultimul lucru la care m-aş gīndi, mai ales īntr-o sihăstrie himalayană, ar fi o aventură amoroasă.
Credeam că rămăsesem bine īnţeleşi, dar destinul hotărīse altfel. Swami Shivananda plecase la Benares şi Jenny m-a rugat să continuu eu lecţiile despre Vedanta. I-am răspuns că n-o pot face; pe de o parte, n-aveam timp; pe de altă parte, Vedanta nu mă pasiona. I-am explicat de ce. I-am vorbit despre Samkhya-yoga, despre teza mea, despre tantrism, adăugind că yoga tantrică mă interesează īndeosebi, dar fără să intru īn amănunte. Venită īn India să caute "absolutul", Jenny nu s-a lăsat abătută de rezerva şi indiferenţa mea. Discret, dar cu multă dibăcie, reuşea să mă antreneze īn discuţii din care afla īntotdeauna ceva mai mult despre ritualurile tantrice. Continua să mă invite la ceaşca de cacao pe terasă şi, deşi refuzam de cīte ori puteam, tot acceptam să mă duc s-o văd o dată, de două ori pe săptămīnă.
O dată, i-am făgăduit că vin, şi am uitat. Pe seară, am auzit bătăi timide īn uşa kutiar-uluimeu. Īmbujorată, stīnjenită, cu lacrimile īn ochi, Jenny mi-a mărturisit că mă aşteptase toată după-amiaza, iar īn cele din urmă izbucnise īn plīns, văzīndu-se umilită şi dispreţuită. M-am scuzat cīt am putut, dar, pentru că o vedeam atīt de abătută, i-am spus că voi veni, mai tīrziu, să ascultăm īmpreună Peer Gynt.
Am īnţeles, mai tīrziu, cum un amănunt oarecare, o īntīmplare fără nici o semnificaţie aparentă, īţi poate schimba radical viaţa, īmpingīndu-te pe un drum care, doar cu puţine ceasuri mai īnainte, ţi se părea indiferent sau improbabil. Viaţa mea īn India ar fi fost alta dacă, īn acea seară de februarie, nu m-aş fi dus s-o văd pe Jenny. De cum am intrat, am simţit că se schimbaseceva — īn văzduhul camerei vaste şi albe, cu ferestrele spre Gange, īn chipul şi purtarea lui Jenny. Nu era numai faptul că pentru īntīia oară īşi fardase buzele şi īmbrăcase o sari de mătase transparentă. Era mai ales presentimentul că mă aştepta o īncercare grea şi că această īncercare e de ordin "iniţiatic", adică de ea depinde o īmplinire ulterioară sau un lamentabil eşec. Īn ceasul care trecuse de cīnd o descoperisem plīnsă şi umilită, la uşa kutiar-uluimeu, Jenny se transformase total. Prin ce miracol regăsise misterul propriului ei corp şi dobīndise gravitatea aproape rituală a vocii, lumina secretă a privirilor — n-am īnţeles niciodată. Dar de această Jenny nu-mi mai era milă. Aproape că mi-era frică. Īn locul blondei, timidei īndrăgostite care mă plictisea şi mă īncurca, apăruse o fiinţă a cărei simplă prezenţă provoca o confruntare cu mine īnsumi. Simţeam că, orice drum aş fi ales, nu voi mai putea reintegra seninătatea şi plenitudinea pe care le cucerisem cu atītea eforturi īn ultimele cinci luni. Dacă m-aş fi retras īndată īn kutiar-ulmeu, mi-aş fi spus că mi-a fost frică de prima ispită reală care-mi ieşise īn cale, şi m-aş fi simţit umilit pentru tot restul vieţii. Dacă aş fi acceptat ceea ce mi se părea inevitabil, şederea mea īn ashram ar fi devenit ridicolă şi umilitoare.
Ca de atītea alte ori īn viaţă, soluţia se afla īntre cele două alternative. Īntr-adevăr, cīnd, după ce-mi adusese ceaşca de cacao, Jenny m-a īntrebat dacă am văzut vreodată o nayika īn carne şi oase, am īnţeles. Sensul atmosferei rituale care mă tulburase de cum intrasem īn odaie acesta era: fără să-mi dau seama, Jenny īntrupase o nayika, partenera consacrată īn anumite ceremoniale tantrice. I-am răspuns că, nefiind iniţiat, n-am putut vedea o nayika īn nuditatea ei rituală. "Am putea să ne iniţiem īmpreună?", m-a īntrebat Jenny. "E imposibil, fără un guru", i-am răspuns. "Am putea să-l căutăm, a stăruit Jenny. Iar pīnă arunci..."
Ştiam ce vrea să spună. Pīnă ce vom găsi un guru (dar eu ştiam mai dinainte că nu-l vom găsi īn acest ashram), am putea īncerca ritualele preliminare, de care-i vorbisem odată. Dar şi asemenea rituale preliminare implicau o seamă de riscuri. Īmi era totuşi peste putinţă să nu le īnfrunt.
De-atunci, veneam tīrziu, după miezul nopţii, şi mă reīntorceam īn kutiar-ulmeu un ceas īnainte de zori. Izbutisem să-mi păstrez luciditatea şi stăpīnirea de sine nu numai īn "ritualele preliminare", ci şi īn tot ce-a urmat. Jenny era uluită, iar eu simţeam că sīnt pe cale să devin un alt om. Dormeam uneori numai două-trei ceasuri şi nu eram obosit. Lucram tot timpul şi lucram mai bine ca niciodată. Am īnţeles atunci temeiul acelei orgolioase beatitudini pe care o proclamă unii asceţi, meşteri īn Hatha-yoga. Am īnţeles şi cauza pentru care anumiţi yoghini se socotesc asemenea zeilor, dacă nu chiar superiori lor, şi vorbesc despre transmutarea şi chiar nemurirea trupului.
Īn martie, īntorcīndu-mă o dată īn zori, l-am găsit pe vecinul meu naga aşteptīndu-mă pe prispă. "Ştiu de unde vii", mi-a spus el īndată ce-am intrat īmpreună īn kutiar. "Crezi că te poţi compara cu Maha Bhairava. Dar ai destulă virya (energie) ca să īnaintezi pe drumul acesta? Oamenii din ziua de astăzi sīnt impuri şi slăbănogi. Foarte curīnd ai să simţi o fierbinţeală puternică īn creştetul capului. Să ştii atunci că nu mai ai mult. Mai bine, opreşte-te īnainte..."
Vorbise cīt putuse mai clar, utilizīnd propoziţii īntregi īn sanscrită, ca să-l pot īnţelege. Īl īnţelesesem. "Dar dacă voi găsi un guru?",l-am īntrebat. "Ai avut deja un guru", mi-a spus zīmbind. Apoi, m-a salutat ducīndu-şi palmele la frunte şi s-a retras īn coliba lui.
Nu m-am mai culcat. Am rămas cīteva ceasuri nemişcat, līngă perete, acolo unde īnvăţasem primele poziţii yoghice şi mă deprinsesem să-mi ritmez respiraţia, concentrīndu-mă asupra unui singur obiect mental. Īncet, īncet, am īnceput să īnţeleg. Pentru a doua oară īn mai puţin de un an, mă lăsasem păcălit de propria mea imaginaţie; īn termeni indieni, de nălucirile urzite de maya. Īnţelesesem greşit afecţiunea pe care mi-o arătase familia Dasgupta şi mă lăsasem orbit de o pasiune pe care, dacă mi-aş fi păstrat luciditatea, aş fi putut-o evita. Tocmai acum, cīnd mi se părea că mă "deşteptasem", căzusem pradă celei dintīi ispite magice pe care neodihnita maya mi-o scosese īn cale. Īntr-adevăr, n-o iubeam pe Jenny şi nici măcar nu eram atras trupeşte de ea. Şi totuşi, acceptasem să-i cunosc corpul īn chip "magic", adică lucid şi detaşat, aşa cum numai un "iniţiat" īşi poate īngădui s-o facă — şi eu ştiam bine că nu există iniţiere fără guru. Mă lăsasem antrenat īntr-un "joc magic" fără sens şi, aşa cum mi-o anunţase naga, extrem de primejdios.
De data aceasta, o fată tīnără īntrupase o taină pe care nu ştiusem s-o descifrez. Şi, īncă o dată, ignoranţa sau nepriceperea mea īmi īnchisese īncă un drum către "India" cu care voiam să mă identific. Ratasem "adoptarea" mea de către Dasgupta, şi deci India "istorică". Iar acum, īn urmă, īndată după plecarea lui Swami Shivananda, pierdusem şi şansa de a mă integra Indiei "eterne", transistorice. Nu mai aveam dreptul să rămīn īn acestashram. Va trebui să iau totul de la īnceput, mai tīrziu, īn alt ashram. Dar, deocamdată, trebuia să plec, şi imediat.
Nu puteam şti atunci că eterna maya, īn oarba ei īnţelepciune, provocase şi acest al doilea malentendu ca să mă ajute să-mi găsesc propriul meu destin. Nici viaţa de "bengalez adoptat", nici cea de sihastru himalayan nu mi-ar fi īngăduit să-mi īmplinesc virtualităţile cu care venisem pe lume. Mai curīnd sau mai tīrziu, m-aş fi trezit din "existenţa mea indiană" — istorică sau transistorică — şi mi-ar fi venit greu să mă reīntorc, pentru că n-aş mai fi avut 23 de ani. Ceea ce īncercasem eu să fac, şi anume să renunţ la ereditatea mea occidentală şi să-mi caut o "casă" sau o "lume" īntr-un univers spiritual exotic, echivala, īntr-un anumit fel, cu renunţarea īnainte de vreme la toate posibilităţile mele de creaţie. N-aş fi putut fi creator decīt rămīnīnd īn lumea mea, care era īn primul rīnd lumea limbii şi culturii romāneşti. Şi n-aş fi avut dreptul să renunţ la această lume decīt după ce mi-aş fi făcut datoria faţă de ea, adică după ce-aş fi istovit posibilităţile mele creatoare. Aş fi avut dreptul să mă retrag definitiv īn Himalaya la capătul activităţii mele culturale, iar nu la īnceputul ei. A crede că, la 23 de ani, aş fi putut sacrifica istoria şi cultura pentru "absolut" era īncă o dovadă că nu īnţelesesem India. Vocaţia mea era cultura, nu sfinţenia. Ar fi trebuit să ştiu că nu ai dreptul să "arzi etapele" şi să renunţi la creativitatea culturală decīt īn cazul unei vocaţii speciale — pe care nu o aveam... Dar, evident, toate acestea le-am īnţeles mai tīrziu.
Calm, īnseninat, m-am dus s-o vestesc pe Jenny de hotărīrea pe care o luasem. A īmpietrit — apoi a izbucnit īn plīns. Am trecut pe la mahanti, i-am mulţumit de găzduire şi, īmbrăcīnd pentru prima dată hainele europene după aproape şase luni, am plecat la Hardwar şi m-am suit īn primul tren spre Delhi. A treia zi de dimineaţă, eram la Calcutta.

Extras din Memorii (1907-1960), de Mircea Eliade
2011

latan.elena
14.03.2019, 21:02
Mircea Eliade, biografie - Istoria.md

(http://istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie)
istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie
(http://istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie)


Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un gīnditor și scriitor romān. Filozof și istoric al religiilor, ...




MIRCEA ELIADE - Spiritus.ro

(http://www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_mircea_eliade.htm)
www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_mircea_eliade.htm
(http://www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_mircea_eliade.htm)


Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), originar din Romānia, naturalizat cetăţean american īn 1966, a fost ...




Mircea Eliade | Opere - Liceunet.ro

(https://liceunet.ro/mircea-eliade)
https://liceunet.ro/mircea-eliade
(https://liceunet.ro/mircea-eliade)


Mircea Eliade a fost un istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor romān la Universitatea din Chicago. Născut īn data de 13 martie 1907 la ...



Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric

(https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/paradoxul-lui-mircea-eliade-de-la-corigentul-miop-la-savantul-excentric)
https://www.historia.ro/.../paradoxul-lui-mircea-eliade-de-la-corigentul-miop-la-savant...
(https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/paradoxul-lui-mircea-eliade-de-la-corigentul-miop-la-savantul-excentric)


Viaţa lui Mircea Eliade (1907-1986) are două extreme:nedisciplinatul adolescent miop, care şi-a luat cu greu corigenţele, şi ilustrul profesor de istorie a religiilor ...




Cariera diplomatică a lui Mircea Eliade - Historia

(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cariera-diplomatica-a-lui-mircea-eliade)
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cariera-diplomatica-a-lui-mircea-eliade
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cariera-diplomatica-a-lui-mircea-eliade)


Īn primăvara anului 1940, la cei 33 de ani ai săi, Mircea Eliade (foto sus) era deja un nume consacrat īn știința, filozofia și literatura romānă. Din noiembrie ...



Mircea Eliade - carti - Libris

(https://www.libris.ro/carti?fsv_77564=Mircea+Eliade)
https://www.libris.ro/carti?fsv_77564=Mircea+Eliade
(https://www.libris.ro/carti?fsv_77564=Mircea+Eliade)


Cartile autorului Mircea Eliade sunt pe Libris.ro in stoc, la preturi mici. Transport gratuit in 24 de ore la comenzi de peste 30 de lei.




O viață printre rānduri: Mircea Eliade - Cartea de la ora 5

(http://www.carteadelaora5.ro/o-viata-printre-randuri-mircea-eliade/)
www.carteadelaora5.ro/o-viata-printre-randuri-mircea-eliade/
(http://www.carteadelaora5.ro/o-viata-printre-randuri-mircea-eliade/)


13 mar. 2018 - Opera lui Eliade pare o lume īn sine, iar explorarea ei o aventură. Să descoperim viața lui Mircea Eliade īntre rāndurile cărților sale.



Mircea Eliade - Enciclopedia Romāniei - prima enciclopedie online ...

(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_Eliade)
enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_Eliade
(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_Eliade)


Mircea Eliade (n. Bucureşti, 28 februarie 1907 — Chicago, 22 aprilie 1986) filosof al religiilor, istoric al religiilor, eseist, prozator, profesor universitar.



Mircea Eliade | Humanitas

(http://www.humanitas.ro/mircea-eliade)
www.humanitas.ro/mircea-eliade
(http://www.humanitas.ro/mircea-eliade)


MIRCEA ELIADE (Bucureşti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a făcut studii de filozofie la Bucureşti, īncheiate cu o teză despre filozofia Renaşterii ...





Anunțuri despre rezultatele filtrate

Este posibil ca unele rezultate să fi fost eliminate conform legislației privind protecția datelor din Europa. Aflați mai multe (https://www.google.com/policies/faq)

Căutări referitoare la Mircea Eliade



mircea eliade referat (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+referat&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoAHoECAAQA Q)
mircea eliade biografia (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+biografia&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoAXoECAAQA g)
mircea eliade citate (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+citate&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoAnoECAAQA w)
mircea eliade maitreyi (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+maitreyi&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoA3oECAAQB A)

mircea eliade poezii (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+poezii&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoBHoECAAQB Q)
mircea eliade eseuri (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+eseuri&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoBXoECAAQB g)
mircea eliade memorii (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+memorii&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoBnoECAAQB w)
mircea eliade familie (https://www.google.com/search?rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&q=mircea+eliade+familie&sa=X&ved=2ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ1QIoB3oECAAQC A)


Navigare īn pagini





1
2 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=10&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCIkB)
3 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=20&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCIsB)
4 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=30&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCI0B)
5 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=40&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCI8B)
6 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=50&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJEB)
7 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=60&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJMB)
8 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=70&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJUB)
9 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=80&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJcB)
10 (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=90&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8tMDCJkB)
Īnainte (https://www.google.com/search?q=Mircea+Eliade&rlz=1C1DIMC_enRO829RO829&ei=voSKXKz0I7TgmwXVtrnYCQ&start=10&sa=N&ved=0ahUKEwisy5SAioLhAhU08KYKHVVbDpsQ8NMDCJsB)

latan.elena
16.03.2021, 23:57
LOT : 057
Mircea Eliade, carnetul de membru al Societății Scriitorilor Romāni
Carnetul de membrul al Societății Scriitorilor Romāni al lui Mircea Eliade. Carnetul conține o fotografie originală a lui Mircea Eliade și este semnat olograf de către președintele societății N. M. Condiescu și de către secretarul acesteia N. I. Herescu.
Piesa este reprodusă īn lucrarea „Mircea Eliade. O biografie ilustrată” editată de Mircea Handoca la pagina 124.
Piesa face parte din Licitația Eliade, Cioran, Sebastian, Ionescu și Noica - "Exercițiu de admirație", organizată īn data de 7 aprilie 2021 de la orele 19;00
https://historic.ro/licitatia-eliade-cioran-noica (https://historic.ro/licitatia-eliade-cioran-noica?fbclid=IwAR0aBg3DUVc3eIivGLMMSxKX0L4OUOf0TYw lneXHCGXB-3ngRcNjHaxWeKQ)..
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/161360095_912802789547170_8980898797465328615_n.jp g?_nc_cat=102&ccb=1-3&_nc_sid=730e14&_nc_ohc=GgDVCae1cC8AX_sni3c&_nc_ht=scontent.fcra1-1.fna&oh=476b3021b6a9e25ba26e983546002069&oe=60771A6F