latan.elena
07.03.2016, 12:00
“Cunoaște-te pe tine īnsuți” – īntre știință și viața de zi cu zi
http://www.holisterapi.ro/wp-content/uploads/2014/08/Foto-august-102-720x180.jpg
… Conştiinţa deplină ajută la īmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii, lucru confirmat de aceste studii. Cercetătorii s-au īntrebat īnsă dacă e vorba doar de un efect al reducerii stresului sau dacă există o altă explicaţie.
http://www.holisterapi.ro/wp-content/uploads/2014/08/Foto-august-102-150x150.jpg (http://www.holisterapi.ro/wp-content/uploads/2014/08/Foto-august-102.jpg)
Pentru a răspunde la această īntrebare, Dr. Yi-Yuan Tang, unul dintre cei mai importanţi specialişti īn neuroştiinţe din China, a efectuat un studiu īn 2007. El a dorit să verifice dacă „mindfulness” este doar o formă de antrenament de relaxare sau efectele sale se datorează altui mecanism. Īn acest scop, 40 de voluntari au urmat un curs de 5 zile, īn care dedicau 20 de minute pe zi īnvăţării unei tehnici de mindfulness. Totodată, alţi voluntari au dedicat 5 zile īnvăţării unor tehnici de relaxare. „După doar cinci zile de antrenament se īnregistrau diferenţe considerabile īntre cele două grupuri”, explică Tang. Testele de salivă arătau că voluntarii care īnvăţaseră tehnicile de conştiinţă deplină prezentau un sistem imunitar mai puternic şi un nivel mai scăzut al cortizolului. Aceste rezultate sugerează că „mindfulness” e mai mult decāt un tip de relaxare.
Ce este, atunci, şi de ce are un impact considerabil asupra multor aspecte ale vieţii? Răspunsul l-ar putea oferi un studiu realizat īn 2007.
O cercetare realizată de Norman Farb alături de colegii săi de la Universitatea din Toronto a oferit o nouă perspectivă asupra conştiinţei. Pentru a īnţelege pe deplin importanţa acestui studiu este necesar să īnţelegem un lucru esenţial despre noi īnşine.
Fiecare dintre noi se naşte avānd capacitatea de a crea īn creier reprezentări interne ale lumii exterioare, reprezentări ce poartă numele de hărţi, reţele sau circuite. Hărţile se dezvoltă īn funcţie de lucrurile la care suntem atenţi de-a lungul timpului. Aşadar, un avocat are hărţi pentru mii de procese, un boşiman din Kalahari are hărţi mentale pentru descoperit apă, iar o mamă care tocmai a născut al treilea copil are hărţi mentale pentru a convinge copiii să se culce.
De asemenea, suntem īnzestraţi de la naştere cu abilitatea de a dezvolta automat anumite hărţi, cum ar fi cea pentru simţul mirosului.
Farb a conceput alături de alţi şase cercetători o metodă prin care să studieze modul īn care oamenii trăiesc fiecare clipă. Ei au descoperit că oamenii au două moduri distincte de a interacţiona cu lumea, ce folosesc seturi diferite de hărţi. Un set implică o regiune supranumită „reţeaua standard”, ce include cortexul prefrontal medial şi regiuni asociate memoriei, precum hipocampul. Această reţea e denumită „standard” deoarece devine activă atunci cānd nu se īntāmplă mare lucru şi ne gāndim la noi īnşine. Spre exemplu, cānd staţi vara pe malul unui lac cu o bere īn mānă, iar vāntul vă trece uşor prin păr, veţi descoperi că īn loc să apreciaţi ziua frumoasă vă gāndiţi la ce urmează să gătiţi la cină şi dacă īncercarea va fi īncununată de succes. Aceste gānduri reprezintă „reţeaua standard” īn acţiune. Ea este implicată īn planificare, īn visatul cu ochii deschişi şi īn chibzuit.
Această „reţea standard” devine activă şi atunci cānd vă gāndiţi la dumneavoastră sau la alte persoane, creānd o „poveste”īn care personajele interacţionează de-a lungul unui fir narativ. Creierul păstrează un volum uriaş de informaţii despre istoria personală şi despre cea a altor persoane. Atunci cānd „reţeaua standard” este activă, vă gāndiţi la trecutul şi viitorul dumneavoastră şi la toate persoanele pe care le cunoaşteţi, inclusiv la propria persoană, şi la modul īn care se ţese toată această reţea de informaţii īntr-o uriaşă tapiserie. Īn studiul său, Farb dă acestei reţele numele de „circuitul narativ”.
Cānd percepeţi lumea folosind această reţea narativă, acumulaţi informaţii din exterior, le procesaţi printr-un filtru pentru a īnţelege ce īnseamnă fiecare lucru, iar apoi adăugaţi interpretările personale. Aşadar, atunci cānd vă aflaţi pe malul lacului şi simţiţi o briză răcoroasă, ea nu este o briză răcoroasă, ci un semn că vara se va īncheia īn curānd, ceea ce vă face să vă gāndiţi la staţiunea de schi īn care să mergeţi la iarnă şi dacă trebuie să vă spălaţi costumul de schi.
Reţeaua standard este activă īn majoritatea momentelor īn care sunteţi treaz şi nu necesită mult efort pentru a opera. Ea este utilă, īnsă nu este ideal să vă limitaţi la a percepe lumea exclusiv prin intermediul ei.
Studiul efectuat de Farb arată că există o cale complet diferită de a percepe experienţa.
Oamenii de ştiinţă o denumesc „experienţă directă”. Atunci cānd funcţionează reţeaua de „experienţă directă”, se intensifică activitatea mai multor regiuni cerebrale. Printre acestea se numără insula, o regiune care are legătură cu perceperea senzaţiilor corporale. De asemenea, se activează cortexul anterior cingulat, o regiune cu un rol cheie īn detectarea erorilor şi comutarea atenţiei.
Atunci cānd este activată reţeaua experienţei directe nu vă mai gāndiţi la trecut şi la viitor, la alţi oameni sau la propria persoană; de fapt, nu vă gāndiţi la nimic – adică intrați īn poziția de observator.
Nu faceţi decāt să percepeţi īn timp real informaţia care vă ajunge la simţuri. La exmplul d emai sus stānd pe marginea lacului, atenţia dumneavoastră este concentrată asupra căldurii soarelui pe care o resimţiţi pe piele, brizei răcoroase şi berii reci pe care o ţineţi īn mānă.
Mai multe studii au descoperit că aceste două circuite, cel narativ şi cel al experienţei directe, prezintă o corelaţie inversă. Cu alte cuvinte, dacă īn timp ce spălaţi vasele vă gāndiţi la o şedinţă la care urmaţi să participaţi, aveţi şanse mai mari să nu observaţi un pahar spart şi să vă tăiaţi, pentru că harta cerebrală asociată percepţiei vizuale este mai puţin activă atunci cānd este activată harta narativă.
Aşadar, vedem, auzim, mirosim şi simţim mai puţine lucruri atunci cānd suntem pierduţi īn gānduri (nici berea nu are un gust la fel de bun atunci cānd o bem īn această stare).
Mecanismul funcţionează şi invers, astfel că activarea circuitului narativ este atenuată atunci cānd ne concentrăm atenţia asupra datelor percepute de simţuri. Acest lucru explică de ce atunci cānd suntem stresaţi ne liniştim dacă respirăm adānc şi ne concentrăm pe momentul prezent.
Īndemnul de a ne cunoaşte propria fiinţă īn profunzime este prezent īn religiile lumii; īn creştinism, termenul de trezvie – desemnează atenţia la propriile gānduri, fiind o stare ce apare „atunci cānd mintea supraveghează inima şi gāndurile care intră şi ies din ea”.
SURSA:http://www.holisterapi.ro/cunoaste-te-pe-tine-insuti-intre-stiinta-si-viata-de-zi-cu-zi-ii/#sthash.zEtD3m0k.dpuf
(http://www.holisterapi.ro/cunoaste-te-pe-tine-insuti-intre-stiinta-si-viata-de-zi-cu-zi-ii/#sthash.zEtD3m0k.dpuf)
http://www.holisterapi.ro/wp-content/uploads/2014/08/Foto-august-102-720x180.jpg
… Conştiinţa deplină ajută la īmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii, lucru confirmat de aceste studii. Cercetătorii s-au īntrebat īnsă dacă e vorba doar de un efect al reducerii stresului sau dacă există o altă explicaţie.
http://www.holisterapi.ro/wp-content/uploads/2014/08/Foto-august-102-150x150.jpg (http://www.holisterapi.ro/wp-content/uploads/2014/08/Foto-august-102.jpg)
Pentru a răspunde la această īntrebare, Dr. Yi-Yuan Tang, unul dintre cei mai importanţi specialişti īn neuroştiinţe din China, a efectuat un studiu īn 2007. El a dorit să verifice dacă „mindfulness” este doar o formă de antrenament de relaxare sau efectele sale se datorează altui mecanism. Īn acest scop, 40 de voluntari au urmat un curs de 5 zile, īn care dedicau 20 de minute pe zi īnvăţării unei tehnici de mindfulness. Totodată, alţi voluntari au dedicat 5 zile īnvăţării unor tehnici de relaxare. „După doar cinci zile de antrenament se īnregistrau diferenţe considerabile īntre cele două grupuri”, explică Tang. Testele de salivă arătau că voluntarii care īnvăţaseră tehnicile de conştiinţă deplină prezentau un sistem imunitar mai puternic şi un nivel mai scăzut al cortizolului. Aceste rezultate sugerează că „mindfulness” e mai mult decāt un tip de relaxare.
Ce este, atunci, şi de ce are un impact considerabil asupra multor aspecte ale vieţii? Răspunsul l-ar putea oferi un studiu realizat īn 2007.
O cercetare realizată de Norman Farb alături de colegii săi de la Universitatea din Toronto a oferit o nouă perspectivă asupra conştiinţei. Pentru a īnţelege pe deplin importanţa acestui studiu este necesar să īnţelegem un lucru esenţial despre noi īnşine.
Fiecare dintre noi se naşte avānd capacitatea de a crea īn creier reprezentări interne ale lumii exterioare, reprezentări ce poartă numele de hărţi, reţele sau circuite. Hărţile se dezvoltă īn funcţie de lucrurile la care suntem atenţi de-a lungul timpului. Aşadar, un avocat are hărţi pentru mii de procese, un boşiman din Kalahari are hărţi mentale pentru descoperit apă, iar o mamă care tocmai a născut al treilea copil are hărţi mentale pentru a convinge copiii să se culce.
De asemenea, suntem īnzestraţi de la naştere cu abilitatea de a dezvolta automat anumite hărţi, cum ar fi cea pentru simţul mirosului.
Farb a conceput alături de alţi şase cercetători o metodă prin care să studieze modul īn care oamenii trăiesc fiecare clipă. Ei au descoperit că oamenii au două moduri distincte de a interacţiona cu lumea, ce folosesc seturi diferite de hărţi. Un set implică o regiune supranumită „reţeaua standard”, ce include cortexul prefrontal medial şi regiuni asociate memoriei, precum hipocampul. Această reţea e denumită „standard” deoarece devine activă atunci cānd nu se īntāmplă mare lucru şi ne gāndim la noi īnşine. Spre exemplu, cānd staţi vara pe malul unui lac cu o bere īn mānă, iar vāntul vă trece uşor prin păr, veţi descoperi că īn loc să apreciaţi ziua frumoasă vă gāndiţi la ce urmează să gătiţi la cină şi dacă īncercarea va fi īncununată de succes. Aceste gānduri reprezintă „reţeaua standard” īn acţiune. Ea este implicată īn planificare, īn visatul cu ochii deschişi şi īn chibzuit.
Această „reţea standard” devine activă şi atunci cānd vă gāndiţi la dumneavoastră sau la alte persoane, creānd o „poveste”īn care personajele interacţionează de-a lungul unui fir narativ. Creierul păstrează un volum uriaş de informaţii despre istoria personală şi despre cea a altor persoane. Atunci cānd „reţeaua standard” este activă, vă gāndiţi la trecutul şi viitorul dumneavoastră şi la toate persoanele pe care le cunoaşteţi, inclusiv la propria persoană, şi la modul īn care se ţese toată această reţea de informaţii īntr-o uriaşă tapiserie. Īn studiul său, Farb dă acestei reţele numele de „circuitul narativ”.
Cānd percepeţi lumea folosind această reţea narativă, acumulaţi informaţii din exterior, le procesaţi printr-un filtru pentru a īnţelege ce īnseamnă fiecare lucru, iar apoi adăugaţi interpretările personale. Aşadar, atunci cānd vă aflaţi pe malul lacului şi simţiţi o briză răcoroasă, ea nu este o briză răcoroasă, ci un semn că vara se va īncheia īn curānd, ceea ce vă face să vă gāndiţi la staţiunea de schi īn care să mergeţi la iarnă şi dacă trebuie să vă spălaţi costumul de schi.
Reţeaua standard este activă īn majoritatea momentelor īn care sunteţi treaz şi nu necesită mult efort pentru a opera. Ea este utilă, īnsă nu este ideal să vă limitaţi la a percepe lumea exclusiv prin intermediul ei.
Studiul efectuat de Farb arată că există o cale complet diferită de a percepe experienţa.
Oamenii de ştiinţă o denumesc „experienţă directă”. Atunci cānd funcţionează reţeaua de „experienţă directă”, se intensifică activitatea mai multor regiuni cerebrale. Printre acestea se numără insula, o regiune care are legătură cu perceperea senzaţiilor corporale. De asemenea, se activează cortexul anterior cingulat, o regiune cu un rol cheie īn detectarea erorilor şi comutarea atenţiei.
Atunci cānd este activată reţeaua experienţei directe nu vă mai gāndiţi la trecut şi la viitor, la alţi oameni sau la propria persoană; de fapt, nu vă gāndiţi la nimic – adică intrați īn poziția de observator.
Nu faceţi decāt să percepeţi īn timp real informaţia care vă ajunge la simţuri. La exmplul d emai sus stānd pe marginea lacului, atenţia dumneavoastră este concentrată asupra căldurii soarelui pe care o resimţiţi pe piele, brizei răcoroase şi berii reci pe care o ţineţi īn mānă.
Mai multe studii au descoperit că aceste două circuite, cel narativ şi cel al experienţei directe, prezintă o corelaţie inversă. Cu alte cuvinte, dacă īn timp ce spălaţi vasele vă gāndiţi la o şedinţă la care urmaţi să participaţi, aveţi şanse mai mari să nu observaţi un pahar spart şi să vă tăiaţi, pentru că harta cerebrală asociată percepţiei vizuale este mai puţin activă atunci cānd este activată harta narativă.
Aşadar, vedem, auzim, mirosim şi simţim mai puţine lucruri atunci cānd suntem pierduţi īn gānduri (nici berea nu are un gust la fel de bun atunci cānd o bem īn această stare).
Mecanismul funcţionează şi invers, astfel că activarea circuitului narativ este atenuată atunci cānd ne concentrăm atenţia asupra datelor percepute de simţuri. Acest lucru explică de ce atunci cānd suntem stresaţi ne liniştim dacă respirăm adānc şi ne concentrăm pe momentul prezent.
Īndemnul de a ne cunoaşte propria fiinţă īn profunzime este prezent īn religiile lumii; īn creştinism, termenul de trezvie – desemnează atenţia la propriile gānduri, fiind o stare ce apare „atunci cānd mintea supraveghează inima şi gāndurile care intră şi ies din ea”.
SURSA:http://www.holisterapi.ro/cunoaste-te-pe-tine-insuti-intre-stiinta-si-viata-de-zi-cu-zi-ii/#sthash.zEtD3m0k.dpuf
(http://www.holisterapi.ro/cunoaste-te-pe-tine-insuti-intre-stiinta-si-viata-de-zi-cu-zi-ii/#sthash.zEtD3m0k.dpuf)