Alina Bratu
27.02.2016, 01:50
"MEDICINA SACRA" autor Dl Tudor Diaconu p. 162
Cum azi a aparut iar ceea ce parea eradicate, tuberculoza pulmonara, ne vom ocupa de leacul ei, asa cum il stiau Marii Preoti ai Antichitatii, getii, stramosii nostri. Ascunsa sub diferite nume. Totusi, traditia populara s-a pastrat mii de ani in practicile magice si a disparut odata cu ingamfarea si cupiditatea halatelor albe. Cred ca avea dreptate filozoful german Friederich Nietzsche, vorbind despre crestinism, si iata ca le putea adauga alte doua ocupatii directe cu oamenii simpli: avocatul si medicul. Toti au buzunare de popa!
E o planta indigena, perenica, creste in partile montane si submontane, pe maluri sistoase, pe langa ape; comuna in toata tara. Infloreste in luna martie spre aprilie.
Florile au o odoare foarte agreabila, o savoare dulce, aromatica, semanand putin cu cea de lemn dulce. Au proprietati bachice ca nalba, lumanarica si toporasii si fac parte din cele patru flori pectorale.
In Anglia si Normandia, taranii fumeaza foile uscate, amestecate cu foi de tutun (5g planta + 20g tutun), contra astmului bronsic si da un fum dulce care nu-l incomodeaza pe nefumatori si lasa in gura o senzatie de racoare.
Odata culese in timpul optim, catalidele se supun la uscare in baie de aer cald si se pastreaza in vase sau cutii la aer uscat. Umezeala le degradeaza, mucezesc, isi pierd proprietatile principale. Sunt emoliente, usor mucilaginoase si sunt recomandate de farmacisti in catarele bronhice, guturai, umflaturi ganglionare.
Ceaiul se face din 10 grame planta la un litru de apa. E preferabila indulcirea cu miere. Se mai indica planta si pentru scrofule, pansamente cu cataplasma. La noi in bucataria traditionala, servesc la infasurarea sarmalelor.
Terenul care-i convine mai mult plantei este cel argilos si umed, cam intre 200 si 400 metri altitudine.
Flores Farfarae, ca si Folium Farfarae, contine tusilaginatanin, acid galic, insulina, saruri de potasiu.”
Cum azi a aparut iar ceea ce parea eradicate, tuberculoza pulmonara, ne vom ocupa de leacul ei, asa cum il stiau Marii Preoti ai Antichitatii, getii, stramosii nostri. Ascunsa sub diferite nume. Totusi, traditia populara s-a pastrat mii de ani in practicile magice si a disparut odata cu ingamfarea si cupiditatea halatelor albe. Cred ca avea dreptate filozoful german Friederich Nietzsche, vorbind despre crestinism, si iata ca le putea adauga alte doua ocupatii directe cu oamenii simpli: avocatul si medicul. Toti au buzunare de popa!
E o planta indigena, perenica, creste in partile montane si submontane, pe maluri sistoase, pe langa ape; comuna in toata tara. Infloreste in luna martie spre aprilie.
Florile au o odoare foarte agreabila, o savoare dulce, aromatica, semanand putin cu cea de lemn dulce. Au proprietati bachice ca nalba, lumanarica si toporasii si fac parte din cele patru flori pectorale.
In Anglia si Normandia, taranii fumeaza foile uscate, amestecate cu foi de tutun (5g planta + 20g tutun), contra astmului bronsic si da un fum dulce care nu-l incomodeaza pe nefumatori si lasa in gura o senzatie de racoare.
Odata culese in timpul optim, catalidele se supun la uscare in baie de aer cald si se pastreaza in vase sau cutii la aer uscat. Umezeala le degradeaza, mucezesc, isi pierd proprietatile principale. Sunt emoliente, usor mucilaginoase si sunt recomandate de farmacisti in catarele bronhice, guturai, umflaturi ganglionare.
Ceaiul se face din 10 grame planta la un litru de apa. E preferabila indulcirea cu miere. Se mai indica planta si pentru scrofule, pansamente cu cataplasma. La noi in bucataria traditionala, servesc la infasurarea sarmalelor.
Terenul care-i convine mai mult plantei este cel argilos si umed, cam intre 200 si 400 metri altitudine.
Flores Farfarae, ca si Folium Farfarae, contine tusilaginatanin, acid galic, insulina, saruri de potasiu.”