Adrian Pop
03.01.2016, 15:22
http://www.arsenieboca.ro/sites/default/files/marturii/Parintele-Pantelimon-ultimul-ucenic-al-marelui-duhovnic-Arsenie-Boca.pdf
Tacut si cufundat intr-o alunecare fara contur a mintii, batranul duhovnic nu se mai satura sapriveasca stupina. E ceva uimitor ce se intampla cu albinele, cu viata, cu organizarea lor. E o lumeperfecta, dumnezeiasca. "In stup e ca in manastire. Ce imbraci tu, ce mananci tu - stie intreaga obste.Toate-s una, vietuind intr-o veselie cereasca. Toate-s imbracate la fel si toate mananca asemenea. Serespecta intre ele si au demnitate chiar si inainte de a muri, cand se retrag intr-un colt si refuza oricehrana. Toata ziua stau sub ascultare. Ca si maicutele, aleg numai ce este bun si dulce. Ziua intreagamuncesc si se roaga. La rasplata nu se gandesc nici o clipa. Rasplata e chiar stradania lor".Desi nu vrea sa recunoasca, parintele are suflet de poet. Se vede ca, in momentele lui de liniste,se roaga in culori si delicate desene vegetale. Se roaga cu privirea, uimindu-se ca albinele nu pleaca dinurdinis, inainte de a se uita la soare, slavindu-L pe Dumnezeu; uimindu-se mai ales ca nu pleaca niciuna fara sa zgarie lemnul urdinisului, intruchipand semnul crucii. "Daca am face si noi asemenea, ar fi Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”raiul pe pamant", spune parintele, amintindu-si cum albinele mai batrane le scot pe cele tinere si facexercitii de zbor cu ele, cum se ajuta una pe alta si, daca o surata de a lor e prea incarcata cu polen,cineva ii ia din povara si o indeamna, impingand-o de la spate.Parintele are drag de albine si le urmeaza voia, mergand in pastorala oriunde doresc ele samearga, iar albinele ii simt gandul cel bun, ii asculta glasul, ii recunosc mirosul de departe, dandu-iocol sau asezandu-i-se pe umeri cu afectiune si blandete, atrase de dulceata sufletului sau, de luminaochilor lui albastri si senini. Printre flori si albine, parintele se simte cel mai fericit. Pentru un om care afacut 15 ani de temnita grea la Gherla si a trecut de doua ori prin moarte clinica, livada cu ciresi si teiinfloriti de la Ghighiu e o rasplata imensa. E chiar raiul.
Tacut si cufundat intr-o alunecare fara contur a mintii, batranul duhovnic nu se mai satura sapriveasca stupina. E ceva uimitor ce se intampla cu albinele, cu viata, cu organizarea lor. E o lumeperfecta, dumnezeiasca. "In stup e ca in manastire. Ce imbraci tu, ce mananci tu - stie intreaga obste.Toate-s una, vietuind intr-o veselie cereasca. Toate-s imbracate la fel si toate mananca asemenea. Serespecta intre ele si au demnitate chiar si inainte de a muri, cand se retrag intr-un colt si refuza oricehrana. Toata ziua stau sub ascultare. Ca si maicutele, aleg numai ce este bun si dulce. Ziua intreagamuncesc si se roaga. La rasplata nu se gandesc nici o clipa. Rasplata e chiar stradania lor".Desi nu vrea sa recunoasca, parintele are suflet de poet. Se vede ca, in momentele lui de liniste,se roaga in culori si delicate desene vegetale. Se roaga cu privirea, uimindu-se ca albinele nu pleaca dinurdinis, inainte de a se uita la soare, slavindu-L pe Dumnezeu; uimindu-se mai ales ca nu pleaca niciuna fara sa zgarie lemnul urdinisului, intruchipand semnul crucii. "Daca am face si noi asemenea, ar fi Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”raiul pe pamant", spune parintele, amintindu-si cum albinele mai batrane le scot pe cele tinere si facexercitii de zbor cu ele, cum se ajuta una pe alta si, daca o surata de a lor e prea incarcata cu polen,cineva ii ia din povara si o indeamna, impingand-o de la spate.Parintele are drag de albine si le urmeaza voia, mergand in pastorala oriunde doresc ele samearga, iar albinele ii simt gandul cel bun, ii asculta glasul, ii recunosc mirosul de departe, dandu-iocol sau asezandu-i-se pe umeri cu afectiune si blandete, atrase de dulceata sufletului sau, de luminaochilor lui albastri si senini. Printre flori si albine, parintele se simte cel mai fericit. Pentru un om care afacut 15 ani de temnita grea la Gherla si a trecut de doua ori prin moarte clinica, livada cu ciresi si teiinfloriti de la Ghighiu e o rasplata imensa. E chiar raiul.