latan.elena
28.12.2015, 21:32
Scripturile evreilor ,un fals al istoriei (http://www.mixdecultura.ro/2014/10/scripturile-evreilorun-fals-al-istoriei/)
„Va rataciti nestiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” – Iisus (Evanghelia dupa Matei 22:9)
Evreii reprezinta probabil poporul celebru din istoria omenirii. Daca nu pentru fapte vitejesti, macar pentru raspândirea istoriei lor prin intermediul Bibliei. Conform acesteia, urmasii lui Avraam s-au stabilit întâi în Canaan, apoi s-au mutat în Egipt, unde s-au înmultit în mod considerabil. Fiind transformati de egipteni în sclavi, au plecat spre Canaan, condusi de Moise. Dupa moartea acestuia, Iosua Navi a fost cel care a preluat conducerea grupului de israeliti, cucerind Canaanul. Prin 1047 î.Hr. s-a format regatul unit al Israelului si Iudeei, sub conducerea lui Saul. În timpul lui David, regatul a devenit o mare putere . Apogeul a fost atins în timpul lui Solomon, fiul lui David, care a transformat Ierusalimul într-o metropola. Conform traditiei, el a construit primul templu al lui Yahweh, zeul evreilor. Dupa moartea lui Solomon, regatul s-a divizat în doua parti, Israel si Iudeea. În anul 586 î.Hr., babilonienii au cucerit Ierusalimul, distrugând templul si deportându-i pe locuitori în Babilon. Poporul ramas în Iudeea s-a refugiat în Egipt. Persii au cucerit Babilonul si i-au eliberat pe evrei din robie prin 539 î.Hr. Întorsi în Ierusalim, acestia au refacut templul lui Solomon, care a fost distrus mult mai târziu de catre romani. În 332 î.Hr., Alexandru Macedon a cucerit Iudeea împreuna cu întreg imperiul persan. Dupa moartea sa, provincia a ajuns sub stapânire siriana. În jurul anului 162 î.Hr., iudeii s-au rasculat, reusind sa creeze un stat independent, regatul hasmonean, care a disparut în 63 î.Hr., când romanii i-au pus la conducere pe Irodieni, vasalii Romei. În anul 6 d.Hr. romanii au cucerit Iudeea, transformând-o în provincie romana. În anul 66 d.Hr. a izbucnit revolta iudeilor, care a durat patru ani si a dus la pustiirea Ierusalimului si distrugerea templului lui Solomon de catre romani. Din anul 135 d.Hr., romanii au schimbat numele Iudeei în Palestina.
Dar oare aceasta istorie este în întregime adevarata ? O parte din ea, mai ales începutul, a ajuns la noi prin intermediul Bibliei. O putem considera o certitudine doar pentru ca este scrisa în “cartea sfânta”? Sau avem nevoie si de alte dovezi, cum ar fi de exemplu descoperirile arheologice ? Este oare Biblia într-adevar cuvântul lui Dumnezeu ? http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/10/marduk-196x300.jpg (http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/10/marduk.jpg)Marduk Adevarata istorie a poporului evreu este diferita de ceea ce stim astazi. O mâna de sumerieni, în frunte cu Avraam, si-au parasit patria la porunca zeului lor, devenind nomazi. Dupa ce s-au plimbat prin Mesopotamia, Canaan si Egipt, s-au hotarât sa se stabileasca în Canaan, unde au trait alaturi de localnici. Dupa aparitia în regiune a hicsosilor în jurul anului 1550 î.Hr. urmasii lui Avraam s-au îndreptat catre Egipt, acolo unde unul dintre ei (Iosif) devenise vizir. S-au stabilit la marginea Egiptului, în Delta Nilului, în Avaris, fosta capitala a hicsosilor. Fiica lui Iosif (numit Yuya de catre egipteni), Tiye, s-a casatorit cu faraonul Amenhotep al III-lea prin 1337 î.Hr., devenind marea regina a Egiptului. Fiul lor, Akhenaton (numit Moise de catre adeptii sai), a scos din Egipt israelitii alaturi de adeptii sai egipteni. În desertul Sinai s-au amestecat cu triburile de madianiti, cu totii pornind spre Canaan. Acolo au sosit pe cale pasnica, amestecându-se cu populatia locala. Nu au fost niciodata o mare putere, Canaanul acelor vremuri fiind un teritoriu sarac, compus din mici orase si sate. În cazul în care au existat, “marii” regi evrei David si Solomon nu au fost decât capetenii ale câtorva sute de oameni. Nu aveau nici o religie stabila, adoptând zeitatile locurilor prin care au ratacit în perioada în care erau nomazi. Dupa ocupatia babiloniana evreii au fost deportati în Babilon, unul dintre cele mai dezvoltate orase din acea epoca. Mai mult ca sigur au fost impresionati atât de cultura babiloniana, cât si de religia acestora foarte bine organizata. Întorsi în Ierusalim, o mâna de preoti, în frunte cu Ezdra, au hotarât sa aplice ceea ce au vazut în Babilon, mai ales din punct de vedere religios. Adica sa aiba o religie bine pusa la punct, întocmai ca babilonienii.
Preotii lui Ezdra au adoptat calendarul lunar babilonian, lucru care se observa si astazi: lunile anului evreiesc au aceleasi denumiri ca ale babilonienilor antici. Au organizat preotimea dupa modelul babilonian. Probabil profund impresionati de templul lui Marduk din Babilon, au construit templul lui Yahweh dupa acelasi model. Ba chiar l-au adoptat pe Marduk ca zeitate suprema, renuntând la vechea lor divinitate. Cum orice religie bine organizata avea, pe lânga temple si preotime, scrieri sfinte, preotii lui Ezdra s-au pus pe treaba. Si-au creat propria mitologie, copiind parti din religia canaanita, babiloniana dar si persana, a lui Zoroastru. Cei întorsi din Egipt au completat cu parti din religia egipteana. Odata stabilite în mare povestile care sa completeze noua religie, preotii evrei le-au asternut în scris. În final s-au ales cele mai reprezentative scrieri care s-au compilat si completat, rezultând “sfintele” scripturi ce formeaza astazi Vechiul Testament. Ce dovezi sunt care sa sprijine ipoteza ca Vechiul Testament e format din legende babiloniene si egiptene ? Haideti sa enumeram câteva dintre ele:
– Cele sapte zile ale Genezei (sase în care Dumnezeu a creat lumea si una în care s-a odihnit) corespund celor sapte tablite de lut pe care a fost scris Enuma Elis, mitul babilonian al Creatiei. Varianta scrisa a Enumei Elis dateaza din Epoca de Bronz. Evreii au avut acces la acest mit în timpul robiei din Babilon.
– Gradina Edenului se afla în Mesopotamia. Adica exact în locul în care traiau zeii mesopotamieni, conform legendelor acestora. Numele eden provine din cuvântul sumerian edin („casa zeilor”), ce a devenit edinu („stepa” sau „câmpie”) pentru babilonieni. – Pomul cunoasterii din Gradina Edenului, din care au mâncat Adam si Eva,nu
http://klaudyu1.files.wordpress.com/2011/09/enki-si-primul-om-in-gradina-edenului.jpg?w=287&h=164 (http://www.mixdecultura.ro/2014/10/scripturile-evreilorun-fals-al-istoriei/www.mixdecultura.ro)
este un concept ebraic. Într-un mit sumerian, zeita Inanna i-a cerut fratelui sau, Utu, sa o ajute sa coboare într-o zona în care care cresteau pomi ai caror roade ar fi ajutat-o sa obtina cunoasterea sexualitatii. Zeul soare a ajutat-o iar Inanna, dupa ce mâncat din fructul pomului cunoasterii, a devenit zeita iubirii. De asemenea, si pomul vietii este “împrumutat” tot de la sumerieni. Pe o tablita de lut se pot observa Enki si primul om, Adapa, sezând la taclale în jurul copacului vietii. Nu lipsesc nici serpii din acel peisaj care ar parea copiat din Cartea Genezei, daca nu ar fi mai vechi cu câteva mii de ani decât scripturile evreiesti.
– Satan din Biblie provine din numele zeului egiptean Seth (ce mai era numit si Setan). Daca initial era privit ca o entitate neutra, pe alocuri chiar pozitiva, dupa întoarcerea evreilor din Babilon lucrurile s-au schimbat. Influentati de religia persana a lui Zoroastru, unde erau delimitate clar divinitatile benefice de cele malefice, evreii l-au transformat pe Satan în inamicul lui Yahweh si al oamenilor.
– Povestea lui Cain si Abel este o copie a legendei celor doi zei frati sumerieni, Enlil si Enki. În Biblie, pastorul Abel a fost ucis de fratele sau, agricultorul Cain. În Sumer, Enki i-a învatat pe oameni pastoritul iar Enlil agricultura. Desi Enki a condus singur Pamântul, fratele sau l-a ucis si i-a luat locul. Acelasi mit se întâlneste si la egipteni, unde pastorul Osiris, primul conducator al Terrei, a fost ucis de fratele sau, Seth, care i-a luat locul. Desi nu s-a ajuns la o traducere exacta a numelor celor doi fii ai lui Adam si ai Evei, raspunsul se gaseste în akkadiana. Abel înseamna „domnul apelor” (a = „apa” iar bel = „domnul”) iar Cain, „gura care acuza” (ca = „gura” iar in = „a acuza”). Sumerianul Enki, cel care a fost ucis de fratele sau, era zeul apelor. Babilonienii îl numeau Ea, care înseamna „casa apelor”. Enlil era cel care acuza de multe ori în fata zeului suprem, An, atât pe oameni, cât si pe fratele sau. Satan din Biblie, care provine din numele zeului Seth (varianta egipteana a sumerianului Enlil), era de asemenea un acuzator, principala sa atributie fiind cea de a aduce acuze sufletelor ajunse la judecata din fata lui Yahweh. Revenind la Cain si Abel, povestea în care cei doi au adus jertfe în fata lui Yahweh, iar acesta l-a ales pe Abel, este identica cu una sumeriana în care zeita Inanna, pentru a-si alege un sot, le-a cerut pastorului Dumuzi si agricultorului Enkidu sa-si prezinte roadele muncii lor. Fiind încântata mai mult de friptura decât de terci, Inanna l-a ales pe pastor.
– Numele celui de-al treilea fiu al lui Adam si al Evei, Seth, este fara îndoiala numele zeului egiptean al desertului si al furtunii.
– Legenda turnului Babel este, de asemenea, copiata din Babilon. Acolo se credea ca, în urma cu foarte mult timp, Marduk le-a cerut supusilor sai sa ridice un turn pâna la cer. Enlil nu a fost de acord cu acest lucru si a darâmat turnul, încurcând totodata limbile supusilor lui Marduk. Evreii nu doar au auzit legenda turnului în timpul robiei babiloniene, ci chiar au avut ocazia de a-l vedea. Regii Nabopalassar si Nabucodonosor al II-lea îl reconstruisera cu putin timp în urma, la porunca zeului Marduk. Locatia turnului biblic este aceeasi, tinutul Shinear fiind Sumerul.
http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/10/uthnapistim.jpg (http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/10/uthnapistim.jpg)
Potopul din Biblie este o copie a mitului Potopului din Mesopotamia. În Epopeea lui Ghilgames, o scriere akkadiana formata din mai multe legende si poeme sumeriene, Utnapistim este pamânteanul care, sfatuit de Enki, si-a construit o arca în care a adus câte o pereche din fiecare animal. Dupa Potop, el si familia sa au repopulat pamântul. Fara îndoiala ca, în timpul robiei babiloniene, evreii au avut acces si la acest mit.
– Itinerariul lui Avraam din Ur pâna în Canaan este în realitate al hicsosilor. Conform Bibliei, Avraam a plecat din Sumer în Canaan. De acolo, în Egipt. Apoi în peninsula Sinai si înapoi în Canaan. Hicsosii au venit din Sumer în Canaan, unde au stat o perioada pâna când s-au îndreptat catre Egipt. Au cucerit nordul Egiptului si l-au condus timp de aproximativ o suta de ani. Dupa ce au fost goniti de alianta printilor tebani, hicsosii au plecat catre Canaan, bineînteles prin peninsula Sinai.
– Moise nu a fost evreu, asa cum sustine Biblia, ci egiptean. În Biblie se spune ca fiica faraonului, când a gasit copilul printre trestii, i-a pus numele Moise (Mose în ebraica) deoarece, a spus ea „din apa l-am scos“. Însa el ar fi trebuit sa fie numit Mosui („cel care a fost scos”), nu Mose. În plus, daca a fost adoptat de catre o egipteanca si a fost crescut ca un print egiptean, era firesc sa fi primit un nume egiptean, nicidecum unul ebraic. Mai ales deoarece sunt mici sansele ca o printesa egipteana sa stie ebraica. Asa cum a observat si Freud, numele Mose nu provine din ebraica, ci din cuvântul egiptean mos, care înseamna copil. Evreii ascund însa originea egipteana a celui mai important reprezentant al religiei lor, lucru remarcat si de parintele psihanalizei, Sigmund Freud.
– Este binecunoscuta povestea biblica în care Moise este lasat de mama sa într-un cosulet pe Nil, fiind salvat de fiica faraonului. În autobiografia regelui akkadian Sargon cel Mare (cca. 2270 – 2215 î.Hr.), acesta sustine ca mama sa era mare preoteasa în orasul Azupiranu, în timp ce tatal lui ramâne necunoscut. Dupa ce l-a nascut pe Sargon în secret, l-a asezat într-un cos de papura uns cu bitum si i-a dat drumul pe fluviul Eufrat, pentru a evita uciderea lui. A fost gasit de Akki, gradinarul regelui, care l-a adoptat. Ulterior, Sargon va deveni amantul zeitei Istar, care îi va acorda tronul. Pentru ca Sargon a trait cu mult timp înainte de Moise, este evident faptul ca povestea biblica este un plagiat al celei akkadiene, asa cum sublinia si Freud. Israelitii au aflat povestea nasterii lui Sargon în timpul exilului în Babilon. Iar când s-au întors în Ierusalim si au început sa-si scrie textele sacre, au inclus acea parte în legenda lui Moise. Pâna si faptul ca în Biblie ni se spune doar numele mamei lui Moise, în timp ce tatal ramâne necunoscut, este identic cu faptul ca doar mama lui Sargon era cunoscuta, în timp ce tatal lui nu. E posibil totusi ca ambele variante, a lui Sargon si a lui Moise, sa fie copii ale unui mit egiptean mult mai vechi. Dupa ce l-a nascut pe Horus, adevaratul mostenitor al tronului, zeita Isis l-a ascuns între trestiile de pe malul Nilului, pentru a nu fi gasit de catre faraonul uzurpator Seth. Seth, unchiul lui Horus si fratele lui Isis, îl omorâse pe Osiris si îi luase tronul. Auzind ca Osiris are un mostenitor, fara îndoiala ca ar fi încercat sa îl ucida si pe acela. Asadar, zeita si-a crescut fiul pe ascuns, pâna când acesta a ajuns destul de mare pentru a-si cere drepturile. Mama lui Horus, Isis, a fost ajutata sa creasca copilul de catre sora ei, Nephtys, sotia faraonului Seth, la fel cum sotia faraonului biblic a fost ajutata de mama copilului sa-l creasca pe Moise.
– Când Moise l-a întrebat pe Yahweh care este numele lui, zeul i-a raspuns: „Ehyeh asher ehyeh”, ce s-a tradus prin „Eu sunt cel ce sunt”. O propozitie fara sens, care probabil l-a bagat pe bietul Moise si mai mult în ceata. Dar daca propozitia este tradusa corect, adica „Eu sunt cel numit Ea”, afirmatia nu numai ca are sens, ci si indica identitatea dumnezeului biblic. Ea era numele babilonian al lui Enki, zeul-sarpe sumerian. Zeul nu i-ar fi spus lui Moise o propozitie ambigua, Tinând cont ca misiunea acestuia era de a-i convinge pe israeliti ca a fost trimis de catre zeul lor pentru a-i elibera. Ci, dimpotriva, si-a declinat identitatea pentru a putea fi recunoscut. Faptul ca numele zeului era cel babilonian demonstreaza ca evreii au aflat acest nume în timpul petrecut în Babilon, iar povestea biblica a fost scrisa dupa întoarcerea lor în Ierusalim.
– Cele 10 porunci ale lui Moise sunt copiate din Cartea Egipteana a Mortilor. Fiind faraon, Moise / Akhenaton a avut acces la aceasta carte fara îndoiala, probabil în perioada în care a fost preot la Heliopolis.
SURSA: http://www.mixdecultura.ro/2014/10/scripturile-evreilorun-fals-al-istoriei/?utm_campaign=shareaholic&utm_medium=facebook&utm_source=socialnetwork
„Va rataciti nestiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” – Iisus (Evanghelia dupa Matei 22:9)
Evreii reprezinta probabil poporul celebru din istoria omenirii. Daca nu pentru fapte vitejesti, macar pentru raspândirea istoriei lor prin intermediul Bibliei. Conform acesteia, urmasii lui Avraam s-au stabilit întâi în Canaan, apoi s-au mutat în Egipt, unde s-au înmultit în mod considerabil. Fiind transformati de egipteni în sclavi, au plecat spre Canaan, condusi de Moise. Dupa moartea acestuia, Iosua Navi a fost cel care a preluat conducerea grupului de israeliti, cucerind Canaanul. Prin 1047 î.Hr. s-a format regatul unit al Israelului si Iudeei, sub conducerea lui Saul. În timpul lui David, regatul a devenit o mare putere . Apogeul a fost atins în timpul lui Solomon, fiul lui David, care a transformat Ierusalimul într-o metropola. Conform traditiei, el a construit primul templu al lui Yahweh, zeul evreilor. Dupa moartea lui Solomon, regatul s-a divizat în doua parti, Israel si Iudeea. În anul 586 î.Hr., babilonienii au cucerit Ierusalimul, distrugând templul si deportându-i pe locuitori în Babilon. Poporul ramas în Iudeea s-a refugiat în Egipt. Persii au cucerit Babilonul si i-au eliberat pe evrei din robie prin 539 î.Hr. Întorsi în Ierusalim, acestia au refacut templul lui Solomon, care a fost distrus mult mai târziu de catre romani. În 332 î.Hr., Alexandru Macedon a cucerit Iudeea împreuna cu întreg imperiul persan. Dupa moartea sa, provincia a ajuns sub stapânire siriana. În jurul anului 162 î.Hr., iudeii s-au rasculat, reusind sa creeze un stat independent, regatul hasmonean, care a disparut în 63 î.Hr., când romanii i-au pus la conducere pe Irodieni, vasalii Romei. În anul 6 d.Hr. romanii au cucerit Iudeea, transformând-o în provincie romana. În anul 66 d.Hr. a izbucnit revolta iudeilor, care a durat patru ani si a dus la pustiirea Ierusalimului si distrugerea templului lui Solomon de catre romani. Din anul 135 d.Hr., romanii au schimbat numele Iudeei în Palestina.
Dar oare aceasta istorie este în întregime adevarata ? O parte din ea, mai ales începutul, a ajuns la noi prin intermediul Bibliei. O putem considera o certitudine doar pentru ca este scrisa în “cartea sfânta”? Sau avem nevoie si de alte dovezi, cum ar fi de exemplu descoperirile arheologice ? Este oare Biblia într-adevar cuvântul lui Dumnezeu ? http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/10/marduk-196x300.jpg (http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/10/marduk.jpg)Marduk Adevarata istorie a poporului evreu este diferita de ceea ce stim astazi. O mâna de sumerieni, în frunte cu Avraam, si-au parasit patria la porunca zeului lor, devenind nomazi. Dupa ce s-au plimbat prin Mesopotamia, Canaan si Egipt, s-au hotarât sa se stabileasca în Canaan, unde au trait alaturi de localnici. Dupa aparitia în regiune a hicsosilor în jurul anului 1550 î.Hr. urmasii lui Avraam s-au îndreptat catre Egipt, acolo unde unul dintre ei (Iosif) devenise vizir. S-au stabilit la marginea Egiptului, în Delta Nilului, în Avaris, fosta capitala a hicsosilor. Fiica lui Iosif (numit Yuya de catre egipteni), Tiye, s-a casatorit cu faraonul Amenhotep al III-lea prin 1337 î.Hr., devenind marea regina a Egiptului. Fiul lor, Akhenaton (numit Moise de catre adeptii sai), a scos din Egipt israelitii alaturi de adeptii sai egipteni. În desertul Sinai s-au amestecat cu triburile de madianiti, cu totii pornind spre Canaan. Acolo au sosit pe cale pasnica, amestecându-se cu populatia locala. Nu au fost niciodata o mare putere, Canaanul acelor vremuri fiind un teritoriu sarac, compus din mici orase si sate. În cazul în care au existat, “marii” regi evrei David si Solomon nu au fost decât capetenii ale câtorva sute de oameni. Nu aveau nici o religie stabila, adoptând zeitatile locurilor prin care au ratacit în perioada în care erau nomazi. Dupa ocupatia babiloniana evreii au fost deportati în Babilon, unul dintre cele mai dezvoltate orase din acea epoca. Mai mult ca sigur au fost impresionati atât de cultura babiloniana, cât si de religia acestora foarte bine organizata. Întorsi în Ierusalim, o mâna de preoti, în frunte cu Ezdra, au hotarât sa aplice ceea ce au vazut în Babilon, mai ales din punct de vedere religios. Adica sa aiba o religie bine pusa la punct, întocmai ca babilonienii.
Preotii lui Ezdra au adoptat calendarul lunar babilonian, lucru care se observa si astazi: lunile anului evreiesc au aceleasi denumiri ca ale babilonienilor antici. Au organizat preotimea dupa modelul babilonian. Probabil profund impresionati de templul lui Marduk din Babilon, au construit templul lui Yahweh dupa acelasi model. Ba chiar l-au adoptat pe Marduk ca zeitate suprema, renuntând la vechea lor divinitate. Cum orice religie bine organizata avea, pe lânga temple si preotime, scrieri sfinte, preotii lui Ezdra s-au pus pe treaba. Si-au creat propria mitologie, copiind parti din religia canaanita, babiloniana dar si persana, a lui Zoroastru. Cei întorsi din Egipt au completat cu parti din religia egipteana. Odata stabilite în mare povestile care sa completeze noua religie, preotii evrei le-au asternut în scris. În final s-au ales cele mai reprezentative scrieri care s-au compilat si completat, rezultând “sfintele” scripturi ce formeaza astazi Vechiul Testament. Ce dovezi sunt care sa sprijine ipoteza ca Vechiul Testament e format din legende babiloniene si egiptene ? Haideti sa enumeram câteva dintre ele:
– Cele sapte zile ale Genezei (sase în care Dumnezeu a creat lumea si una în care s-a odihnit) corespund celor sapte tablite de lut pe care a fost scris Enuma Elis, mitul babilonian al Creatiei. Varianta scrisa a Enumei Elis dateaza din Epoca de Bronz. Evreii au avut acces la acest mit în timpul robiei din Babilon.
– Gradina Edenului se afla în Mesopotamia. Adica exact în locul în care traiau zeii mesopotamieni, conform legendelor acestora. Numele eden provine din cuvântul sumerian edin („casa zeilor”), ce a devenit edinu („stepa” sau „câmpie”) pentru babilonieni. – Pomul cunoasterii din Gradina Edenului, din care au mâncat Adam si Eva,nu
http://klaudyu1.files.wordpress.com/2011/09/enki-si-primul-om-in-gradina-edenului.jpg?w=287&h=164 (http://www.mixdecultura.ro/2014/10/scripturile-evreilorun-fals-al-istoriei/www.mixdecultura.ro)
este un concept ebraic. Într-un mit sumerian, zeita Inanna i-a cerut fratelui sau, Utu, sa o ajute sa coboare într-o zona în care care cresteau pomi ai caror roade ar fi ajutat-o sa obtina cunoasterea sexualitatii. Zeul soare a ajutat-o iar Inanna, dupa ce mâncat din fructul pomului cunoasterii, a devenit zeita iubirii. De asemenea, si pomul vietii este “împrumutat” tot de la sumerieni. Pe o tablita de lut se pot observa Enki si primul om, Adapa, sezând la taclale în jurul copacului vietii. Nu lipsesc nici serpii din acel peisaj care ar parea copiat din Cartea Genezei, daca nu ar fi mai vechi cu câteva mii de ani decât scripturile evreiesti.
– Satan din Biblie provine din numele zeului egiptean Seth (ce mai era numit si Setan). Daca initial era privit ca o entitate neutra, pe alocuri chiar pozitiva, dupa întoarcerea evreilor din Babilon lucrurile s-au schimbat. Influentati de religia persana a lui Zoroastru, unde erau delimitate clar divinitatile benefice de cele malefice, evreii l-au transformat pe Satan în inamicul lui Yahweh si al oamenilor.
– Povestea lui Cain si Abel este o copie a legendei celor doi zei frati sumerieni, Enlil si Enki. În Biblie, pastorul Abel a fost ucis de fratele sau, agricultorul Cain. În Sumer, Enki i-a învatat pe oameni pastoritul iar Enlil agricultura. Desi Enki a condus singur Pamântul, fratele sau l-a ucis si i-a luat locul. Acelasi mit se întâlneste si la egipteni, unde pastorul Osiris, primul conducator al Terrei, a fost ucis de fratele sau, Seth, care i-a luat locul. Desi nu s-a ajuns la o traducere exacta a numelor celor doi fii ai lui Adam si ai Evei, raspunsul se gaseste în akkadiana. Abel înseamna „domnul apelor” (a = „apa” iar bel = „domnul”) iar Cain, „gura care acuza” (ca = „gura” iar in = „a acuza”). Sumerianul Enki, cel care a fost ucis de fratele sau, era zeul apelor. Babilonienii îl numeau Ea, care înseamna „casa apelor”. Enlil era cel care acuza de multe ori în fata zeului suprem, An, atât pe oameni, cât si pe fratele sau. Satan din Biblie, care provine din numele zeului Seth (varianta egipteana a sumerianului Enlil), era de asemenea un acuzator, principala sa atributie fiind cea de a aduce acuze sufletelor ajunse la judecata din fata lui Yahweh. Revenind la Cain si Abel, povestea în care cei doi au adus jertfe în fata lui Yahweh, iar acesta l-a ales pe Abel, este identica cu una sumeriana în care zeita Inanna, pentru a-si alege un sot, le-a cerut pastorului Dumuzi si agricultorului Enkidu sa-si prezinte roadele muncii lor. Fiind încântata mai mult de friptura decât de terci, Inanna l-a ales pe pastor.
– Numele celui de-al treilea fiu al lui Adam si al Evei, Seth, este fara îndoiala numele zeului egiptean al desertului si al furtunii.
– Legenda turnului Babel este, de asemenea, copiata din Babilon. Acolo se credea ca, în urma cu foarte mult timp, Marduk le-a cerut supusilor sai sa ridice un turn pâna la cer. Enlil nu a fost de acord cu acest lucru si a darâmat turnul, încurcând totodata limbile supusilor lui Marduk. Evreii nu doar au auzit legenda turnului în timpul robiei babiloniene, ci chiar au avut ocazia de a-l vedea. Regii Nabopalassar si Nabucodonosor al II-lea îl reconstruisera cu putin timp în urma, la porunca zeului Marduk. Locatia turnului biblic este aceeasi, tinutul Shinear fiind Sumerul.
http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/10/uthnapistim.jpg (http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/10/uthnapistim.jpg)
Potopul din Biblie este o copie a mitului Potopului din Mesopotamia. În Epopeea lui Ghilgames, o scriere akkadiana formata din mai multe legende si poeme sumeriene, Utnapistim este pamânteanul care, sfatuit de Enki, si-a construit o arca în care a adus câte o pereche din fiecare animal. Dupa Potop, el si familia sa au repopulat pamântul. Fara îndoiala ca, în timpul robiei babiloniene, evreii au avut acces si la acest mit.
– Itinerariul lui Avraam din Ur pâna în Canaan este în realitate al hicsosilor. Conform Bibliei, Avraam a plecat din Sumer în Canaan. De acolo, în Egipt. Apoi în peninsula Sinai si înapoi în Canaan. Hicsosii au venit din Sumer în Canaan, unde au stat o perioada pâna când s-au îndreptat catre Egipt. Au cucerit nordul Egiptului si l-au condus timp de aproximativ o suta de ani. Dupa ce au fost goniti de alianta printilor tebani, hicsosii au plecat catre Canaan, bineînteles prin peninsula Sinai.
– Moise nu a fost evreu, asa cum sustine Biblia, ci egiptean. În Biblie se spune ca fiica faraonului, când a gasit copilul printre trestii, i-a pus numele Moise (Mose în ebraica) deoarece, a spus ea „din apa l-am scos“. Însa el ar fi trebuit sa fie numit Mosui („cel care a fost scos”), nu Mose. În plus, daca a fost adoptat de catre o egipteanca si a fost crescut ca un print egiptean, era firesc sa fi primit un nume egiptean, nicidecum unul ebraic. Mai ales deoarece sunt mici sansele ca o printesa egipteana sa stie ebraica. Asa cum a observat si Freud, numele Mose nu provine din ebraica, ci din cuvântul egiptean mos, care înseamna copil. Evreii ascund însa originea egipteana a celui mai important reprezentant al religiei lor, lucru remarcat si de parintele psihanalizei, Sigmund Freud.
– Este binecunoscuta povestea biblica în care Moise este lasat de mama sa într-un cosulet pe Nil, fiind salvat de fiica faraonului. În autobiografia regelui akkadian Sargon cel Mare (cca. 2270 – 2215 î.Hr.), acesta sustine ca mama sa era mare preoteasa în orasul Azupiranu, în timp ce tatal lui ramâne necunoscut. Dupa ce l-a nascut pe Sargon în secret, l-a asezat într-un cos de papura uns cu bitum si i-a dat drumul pe fluviul Eufrat, pentru a evita uciderea lui. A fost gasit de Akki, gradinarul regelui, care l-a adoptat. Ulterior, Sargon va deveni amantul zeitei Istar, care îi va acorda tronul. Pentru ca Sargon a trait cu mult timp înainte de Moise, este evident faptul ca povestea biblica este un plagiat al celei akkadiene, asa cum sublinia si Freud. Israelitii au aflat povestea nasterii lui Sargon în timpul exilului în Babilon. Iar când s-au întors în Ierusalim si au început sa-si scrie textele sacre, au inclus acea parte în legenda lui Moise. Pâna si faptul ca în Biblie ni se spune doar numele mamei lui Moise, în timp ce tatal ramâne necunoscut, este identic cu faptul ca doar mama lui Sargon era cunoscuta, în timp ce tatal lui nu. E posibil totusi ca ambele variante, a lui Sargon si a lui Moise, sa fie copii ale unui mit egiptean mult mai vechi. Dupa ce l-a nascut pe Horus, adevaratul mostenitor al tronului, zeita Isis l-a ascuns între trestiile de pe malul Nilului, pentru a nu fi gasit de catre faraonul uzurpator Seth. Seth, unchiul lui Horus si fratele lui Isis, îl omorâse pe Osiris si îi luase tronul. Auzind ca Osiris are un mostenitor, fara îndoiala ca ar fi încercat sa îl ucida si pe acela. Asadar, zeita si-a crescut fiul pe ascuns, pâna când acesta a ajuns destul de mare pentru a-si cere drepturile. Mama lui Horus, Isis, a fost ajutata sa creasca copilul de catre sora ei, Nephtys, sotia faraonului Seth, la fel cum sotia faraonului biblic a fost ajutata de mama copilului sa-l creasca pe Moise.
– Când Moise l-a întrebat pe Yahweh care este numele lui, zeul i-a raspuns: „Ehyeh asher ehyeh”, ce s-a tradus prin „Eu sunt cel ce sunt”. O propozitie fara sens, care probabil l-a bagat pe bietul Moise si mai mult în ceata. Dar daca propozitia este tradusa corect, adica „Eu sunt cel numit Ea”, afirmatia nu numai ca are sens, ci si indica identitatea dumnezeului biblic. Ea era numele babilonian al lui Enki, zeul-sarpe sumerian. Zeul nu i-ar fi spus lui Moise o propozitie ambigua, Tinând cont ca misiunea acestuia era de a-i convinge pe israeliti ca a fost trimis de catre zeul lor pentru a-i elibera. Ci, dimpotriva, si-a declinat identitatea pentru a putea fi recunoscut. Faptul ca numele zeului era cel babilonian demonstreaza ca evreii au aflat acest nume în timpul petrecut în Babilon, iar povestea biblica a fost scrisa dupa întoarcerea lor în Ierusalim.
– Cele 10 porunci ale lui Moise sunt copiate din Cartea Egipteana a Mortilor. Fiind faraon, Moise / Akhenaton a avut acces la aceasta carte fara îndoiala, probabil în perioada în care a fost preot la Heliopolis.
SURSA: http://www.mixdecultura.ro/2014/10/scripturile-evreilorun-fals-al-istoriei/?utm_campaign=shareaholic&utm_medium=facebook&utm_source=socialnetwork