Adrian Pop
22.09.2015, 10:51
Furgala (1982) a comparat în acelaşi apiar albinele de tip Starline, Midnite, Cale 876, Buckfast, Curneen -Black şi Mraz, găsind diferenţe între ele, dar fără a recomanda clar folosirea unora. Cercetările au demonstrat însă clar că efectul de heterozis al hibrizilor se manifestă în prima generaţi şi că. „în generaţiile ulterioare efectul hibrid scade rapid” (Kulinkovic p 401). Faptul a fost constatat şi de Mârza şi Marcovici (1965) printr-o încrucişare A.m carnica –A.m caucazica.
Programele de ameliorae cu hibridare sau încrucişare interrasială pot reprezenta cert, în cazul când scapă de sub control, un mare pericol biologico-economic. La prima generaţie apicultorul poate fi ca regulă foarte mulţumit de producţia obţinută (efect de heterozis). In general el poate fi mulţumit în continuare în cazul când cumpără în tot timpul mătci din tipul care i-a dat beneficiul.Dacă produce mătci din prăsilă proprie producţia stupinei sale va cădea, ceea ce se va întâmpla şi cu stupinele din aria de sbor a trântorilor săi. Este în acest sens edificatoare situaţia semnalată de Plahova în Rusia. In urma a 5o de ani de încrucişeri industriale interrasiale, ce dăduseră la început rezultate bune, s-a format o masă pestriţă de familii cu productivitate scăzută. Rasa local[ s-a pierdut şi n-a mai rămas nimic în locul ei. Cel mai sigur mijloc de a distruge o rasă, nota ea, este încrucişarea în masă. Pe această cale şi A.m. mellifera din Europa centrală şi de nord aproape a dispărut. Incrucişarea în masă la albine se poate realiza uşor, scăpând de sub controlul omului, datorită împerecherii libere în sbor a matcilor produse în stupină, matci care la noi vor reprezenta, cel puţin pe termen mediu, cel puţin 95 % din întregul efectiv. Introducerea unei rase străine în aria albinei carpatine este o cale aproape sigură de a o distruge pe ea sau poate pe amândouă, ajungând la rezultatele sesizate de Plahova.
Minimizarea substituirii populaţiilor locale de albine impusă şi juridic
Convenţia asupra Biodiversităţii Biologice, semnată şi de România prevede şi conservarea raselor de animale domestice, iar FAO desfăşoară o activitate sistematică în acest sens. Modul cel mai eficient şi puţin costisitor de conservare este cel activ, respectiv a populaţiilor în exploatare.. Aceasta concordă şi cu cerinţele ştiinţifice privind ameliorarea albinelor în Romania.
Art 28 din Legea zootehniei (promulgată la 15 ianuarie 2002) precizează dealtfel că “Pentru protejarea şi dezvoltarea patrimoniului genetic naţional din zootehnie, în concordanţă cu programele naţionale de ameliorare, toate importurile şi exporturile de animale de reproducţie se avizează de ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor”. Se subînţelege că avizarea trebue să ţină seamă de interesele ţîrii. Art 40 menţioneaxă că încălcarea dispoziţiilor acestei legi atrage răspunderea administrativă conravenţională, civilă sau penală, după caz.
In UE toate ţările au programe de subvenţionare a conservării raselor locale de animale.
Tentativa ta de a introduce in tara si de a face publicitate reprezinta o sfidare pt apicultorii din jurul tau.
Vrei sa faci o afacere profitabila pt tine si foarte paguboasa pt altii.
Daca vreti sa fiti dependenti de marile firme producatore de hibrizi ,dati inainte.
Programele de ameliorae cu hibridare sau încrucişare interrasială pot reprezenta cert, în cazul când scapă de sub control, un mare pericol biologico-economic. La prima generaţie apicultorul poate fi ca regulă foarte mulţumit de producţia obţinută (efect de heterozis). In general el poate fi mulţumit în continuare în cazul când cumpără în tot timpul mătci din tipul care i-a dat beneficiul.Dacă produce mătci din prăsilă proprie producţia stupinei sale va cădea, ceea ce se va întâmpla şi cu stupinele din aria de sbor a trântorilor săi. Este în acest sens edificatoare situaţia semnalată de Plahova în Rusia. In urma a 5o de ani de încrucişeri industriale interrasiale, ce dăduseră la început rezultate bune, s-a format o masă pestriţă de familii cu productivitate scăzută. Rasa local[ s-a pierdut şi n-a mai rămas nimic în locul ei. Cel mai sigur mijloc de a distruge o rasă, nota ea, este încrucişarea în masă. Pe această cale şi A.m. mellifera din Europa centrală şi de nord aproape a dispărut. Incrucişarea în masă la albine se poate realiza uşor, scăpând de sub controlul omului, datorită împerecherii libere în sbor a matcilor produse în stupină, matci care la noi vor reprezenta, cel puţin pe termen mediu, cel puţin 95 % din întregul efectiv. Introducerea unei rase străine în aria albinei carpatine este o cale aproape sigură de a o distruge pe ea sau poate pe amândouă, ajungând la rezultatele sesizate de Plahova.
Minimizarea substituirii populaţiilor locale de albine impusă şi juridic
Convenţia asupra Biodiversităţii Biologice, semnată şi de România prevede şi conservarea raselor de animale domestice, iar FAO desfăşoară o activitate sistematică în acest sens. Modul cel mai eficient şi puţin costisitor de conservare este cel activ, respectiv a populaţiilor în exploatare.. Aceasta concordă şi cu cerinţele ştiinţifice privind ameliorarea albinelor în Romania.
Art 28 din Legea zootehniei (promulgată la 15 ianuarie 2002) precizează dealtfel că “Pentru protejarea şi dezvoltarea patrimoniului genetic naţional din zootehnie, în concordanţă cu programele naţionale de ameliorare, toate importurile şi exporturile de animale de reproducţie se avizează de ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor”. Se subînţelege că avizarea trebue să ţină seamă de interesele ţîrii. Art 40 menţioneaxă că încălcarea dispoziţiilor acestei legi atrage răspunderea administrativă conravenţională, civilă sau penală, după caz.
In UE toate ţările au programe de subvenţionare a conservării raselor locale de animale.
Tentativa ta de a introduce in tara si de a face publicitate reprezinta o sfidare pt apicultorii din jurul tau.
Vrei sa faci o afacere profitabila pt tine si foarte paguboasa pt altii.
Daca vreti sa fiti dependenti de marile firme producatore de hibrizi ,dati inainte.