latan.elena
13.09.2015, 00:11
Învăţături ale Părintelui Arsenie Boca
• Câtă vreme omul nu iese din poftă, nu se poate apropia de Dumnezeu.
• Niciodată să nu asculţi de poftă. Cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul.
• Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia.
• Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor.
• Toate patimile slăbesc puterea de împotrivire a sufletului, pustiind şi trup şi suflet şi pierzându-le pe amândouă pentru totdeauna.
• Rugăciunea şi postul scot dracii a poftei şi mâniei din trup. Foamea îmblânzeşte fiarele din noi.
• Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui.
• Înclinarea sufletului face interferenţă cu înclinarea trupului în care a fost trimis.
• Spovedania deasă la Preot, postul trupului şi al minţii, rugăciunea şi pocăinţa sunt cele mai puternice arme în lupta împotriva desfrânării.
• Rugăciunea tâlharului a fost scurtă, dar a străpuns cerul. Până aflăm asta, ne purtăm ca tâlharii.
• Orice unealtă e cu două tăişuri. Dacă nu o foloseşti cum trebuie, în loc să taie, ea te taie, în loc să clădească, te dărâmă. Deci, fii cu nădejdea în Domnul când foloseşti uneltele Lui.
• Cum voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi şi voi lor asemenea!
• Fericiţi cei ce mor în Domnul căci faptele lor vin cu ei şi trăiesc în veşnicie.
• Lumea e impusă fiecăruia ca o piatră de tocilă pe care fiecare are să-şi ascută facultăţile sale spirituale.
• Lumea este pomul cunoştinţei binelui şi răului – pomul de încercare a omului.
• Când cel ce vede nu mai judecă pe cel ce nu vede, ci-l iubeşte şi cu iubirea lui îl scoate din orbire, face dovada celeilalte lumi, dovada lui Dumnezeu.
• Pentru cel care te ocărăşte roagă-te ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el, şi-Şi va întoarce şi Dumnezeu faţa cea luminoasă spre tine. Biruiţi răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu. De aceea: „Binecuvântaţi pe cei care vă blesteamă, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi, şi rugaţi-vă pentru cei care vă supără şi vă prigonesc pe voi”.
• Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe.
• Mai bine o rugăciune pentru cel care înjură decât observaţie.
• Nu-l judeca pe cerşetor că fumează.
• Sfârşitul beţivului e în şanţ sau în casa de nebuni; iar sufletul îi este în iad încă de aici.
• E bună dreapta socoteală, însă dragostea e Dar de sus.
• Cu cât vei cunoaşte mai mult şi mai bine, cu atât vei fi judecat mai aspru, de nu vei trăi cu sfinţenie.
• Fără îndoiala, la ziua judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut, nici dacă am vorbit cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine.
• Meritul omului în faţa lui Dumnezeu nu stă în ceea ce ştie ci în ceea ce face.
• Dorinţa de a şti a pierdut pe omul dintâi, el căuta cunoaşterea, care hrăneşte trufia, şi a găsit moartea.
• Trufia l-a pierdut pe om, însă smerenia îl ridică şi-l aşează din nou în împăcarea cu Dumnezeu.
• O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu Tine într-o dragoste veşnică.
• A nu te crede lucru mare şi a cugeta că alţii sunt mai de seamă decât tine, e o mare înţelepciune şi o mare desăvârşire.
• Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră.
• Toţi suntem şubrezi – dar crede că nimeni nu-i mai şubred decât tine.
• Placă-ţi să trăieşti necunoscut şi să te socoteşti drept nimica. Ştiinţa cea mai înaltă şi folositoare iat-o: să te cunoşti deplin – şi să te dispreţuieşti pe tine însuţi.
• Ne întâlnim în prezent cu... viitorul trecutului; şi de multe ori cu un trecut ancestral, de multe generaţii.
• Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.
• În codul genetic, arhiva vieţii noastre, în care sunt şi resturi de arhivă de la înaintaşii noştri de milenii chiar, avem scrise şi înscriindu-se în flux continuu tot ce gândim, vorbim şi facem ca pachete de energie virtuală, informaţia genetică, în genele cromozomilor noştri - factorii eredităţii noastre spre viitor.
• Comportamentul, purtarea omului, se consemnează şi se înscrie ca informaţie în codul genetic. Transcrierea e în flux continuu: a binelui sub Har şi a răului sub Judecată sau recesivitate.
• Toată înfăţişarea noastră fizică, toate faptele, vorbele şi gândurile, - deci de la expresia cea mai materială până la cea mai mică undă de energie a unui gând – se transcriu, în flux continuu, în constituenţii fondului genetic, în sămânţa de om, ca energii virtuale, sau ca recesiuni – defecţiuni - , care, în cursul devenirii au să ajungă actuale, fie ca un plus de viaţă, fie ca un minus de existenţă.
• Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul.
• Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
• Să nu vă certaţi cu copiii voştri pentru păcatele lor, ci să vorbiţi cu Dumnezeu despre ei, despre îndreptarea lor.
• Omul se roagă lui Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să părăsească păcatul.
• Se plâng oamenii că tare e grea viaţa pe pământ, că tare-s multe boli, multe pagube, multe sudalme, beţii, bătăi şi toate păcatele. „Fiii mei aţi spus că tare e grea viaţa şi încărcată de păcate. Atunci nu le mai faceţi!”
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xpa1/v/t1.0-9/150490_584014448336654_899914939_n.jpg?oh=0afd8c63 3707cb643b49dc95674fb054&oe=566833D5
• Câtă vreme omul nu iese din poftă, nu se poate apropia de Dumnezeu.
• Niciodată să nu asculţi de poftă. Cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul.
• Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia.
• Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor.
• Toate patimile slăbesc puterea de împotrivire a sufletului, pustiind şi trup şi suflet şi pierzându-le pe amândouă pentru totdeauna.
• Rugăciunea şi postul scot dracii a poftei şi mâniei din trup. Foamea îmblânzeşte fiarele din noi.
• Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui.
• Înclinarea sufletului face interferenţă cu înclinarea trupului în care a fost trimis.
• Spovedania deasă la Preot, postul trupului şi al minţii, rugăciunea şi pocăinţa sunt cele mai puternice arme în lupta împotriva desfrânării.
• Rugăciunea tâlharului a fost scurtă, dar a străpuns cerul. Până aflăm asta, ne purtăm ca tâlharii.
• Orice unealtă e cu două tăişuri. Dacă nu o foloseşti cum trebuie, în loc să taie, ea te taie, în loc să clădească, te dărâmă. Deci, fii cu nădejdea în Domnul când foloseşti uneltele Lui.
• Cum voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi şi voi lor asemenea!
• Fericiţi cei ce mor în Domnul căci faptele lor vin cu ei şi trăiesc în veşnicie.
• Lumea e impusă fiecăruia ca o piatră de tocilă pe care fiecare are să-şi ascută facultăţile sale spirituale.
• Lumea este pomul cunoştinţei binelui şi răului – pomul de încercare a omului.
• Când cel ce vede nu mai judecă pe cel ce nu vede, ci-l iubeşte şi cu iubirea lui îl scoate din orbire, face dovada celeilalte lumi, dovada lui Dumnezeu.
• Pentru cel care te ocărăşte roagă-te ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el, şi-Şi va întoarce şi Dumnezeu faţa cea luminoasă spre tine. Biruiţi răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu. De aceea: „Binecuvântaţi pe cei care vă blesteamă, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi, şi rugaţi-vă pentru cei care vă supără şi vă prigonesc pe voi”.
• Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe.
• Mai bine o rugăciune pentru cel care înjură decât observaţie.
• Nu-l judeca pe cerşetor că fumează.
• Sfârşitul beţivului e în şanţ sau în casa de nebuni; iar sufletul îi este în iad încă de aici.
• E bună dreapta socoteală, însă dragostea e Dar de sus.
• Cu cât vei cunoaşte mai mult şi mai bine, cu atât vei fi judecat mai aspru, de nu vei trăi cu sfinţenie.
• Fără îndoiala, la ziua judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut, nici dacă am vorbit cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine.
• Meritul omului în faţa lui Dumnezeu nu stă în ceea ce ştie ci în ceea ce face.
• Dorinţa de a şti a pierdut pe omul dintâi, el căuta cunoaşterea, care hrăneşte trufia, şi a găsit moartea.
• Trufia l-a pierdut pe om, însă smerenia îl ridică şi-l aşează din nou în împăcarea cu Dumnezeu.
• O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu Tine într-o dragoste veşnică.
• A nu te crede lucru mare şi a cugeta că alţii sunt mai de seamă decât tine, e o mare înţelepciune şi o mare desăvârşire.
• Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră.
• Toţi suntem şubrezi – dar crede că nimeni nu-i mai şubred decât tine.
• Placă-ţi să trăieşti necunoscut şi să te socoteşti drept nimica. Ştiinţa cea mai înaltă şi folositoare iat-o: să te cunoşti deplin – şi să te dispreţuieşti pe tine însuţi.
• Ne întâlnim în prezent cu... viitorul trecutului; şi de multe ori cu un trecut ancestral, de multe generaţii.
• Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.
• În codul genetic, arhiva vieţii noastre, în care sunt şi resturi de arhivă de la înaintaşii noştri de milenii chiar, avem scrise şi înscriindu-se în flux continuu tot ce gândim, vorbim şi facem ca pachete de energie virtuală, informaţia genetică, în genele cromozomilor noştri - factorii eredităţii noastre spre viitor.
• Comportamentul, purtarea omului, se consemnează şi se înscrie ca informaţie în codul genetic. Transcrierea e în flux continuu: a binelui sub Har şi a răului sub Judecată sau recesivitate.
• Toată înfăţişarea noastră fizică, toate faptele, vorbele şi gândurile, - deci de la expresia cea mai materială până la cea mai mică undă de energie a unui gând – se transcriu, în flux continuu, în constituenţii fondului genetic, în sămânţa de om, ca energii virtuale, sau ca recesiuni – defecţiuni - , care, în cursul devenirii au să ajungă actuale, fie ca un plus de viaţă, fie ca un minus de existenţă.
• Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul.
• Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
• Să nu vă certaţi cu copiii voştri pentru păcatele lor, ci să vorbiţi cu Dumnezeu despre ei, despre îndreptarea lor.
• Omul se roagă lui Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să părăsească păcatul.
• Se plâng oamenii că tare e grea viaţa pe pământ, că tare-s multe boli, multe pagube, multe sudalme, beţii, bătăi şi toate păcatele. „Fiii mei aţi spus că tare e grea viaţa şi încărcată de păcate. Atunci nu le mai faceţi!”
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xpa1/v/t1.0-9/150490_584014448336654_899914939_n.jpg?oh=0afd8c63 3707cb643b49dc95674fb054&oe=566833D5