Taina Sfantului Maslu

[Adrian Pop]

Taina Sfantului Masluhttp://str.crestin-ortodox.ro/foto/692/69140_2_w180.jpg (http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/692/69140_2.jpg)



Temeiurile biblice ale Tainei Sfantului (http://www.crestinortodox.ro/povestiri-cu-talc/71511-taina-sfantului-botez) Maslu

Taina maslului este lucrarea sfanta savarsita in numele Sfintei Treimi (http://www.crestinortodox.ro/sfanta-treime/69121-persoanele-sfintei-treimi), de catre preotii Bisericii, prin care se impartaseste credinciosului bolnav harul nevazut al tamaduirii sau usurarii suferintelor trupesti, intarirea su*fleteasca,iertarea pacatelor (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69059-puterea-de-a-ierta-pacatele). Partea vazuta consta din ungerea cu untdelemn sfintit, dupa ce s-a invocat prin rugaciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfantului Duh asupra celui bolnav.

Taina maslului nu se poate confunda cu Taina sfantului mir (mirungerea) si nici cu miruirea. Taina sfantului mir impartaseste credinciosu*lui harul pentru cresterea duhovniceasca (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69360-marturisirea-mijloc-de-crestere-duhovniceasca). Taina maslului (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68984-taina-maslului) se savarsestea la cererea bolnavului sau apropiatilor sai - rude, prieteni - in vederea insanatosirii sau in perspectiva eshatologica : iertarea pacatelor care au dus la suferinta, la tulburarea sufletului, sau pentru raspuns bun la dreapta judecata (judecata particulara (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68919-dreptatea-divina-sau-judecata-particulara) si apoi cea obsteasca).

In Sfintele Evanghelii si in toate rugaciunile (sapte la nu*mar) din randuiala Tainei maslului (http://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/69938-administrarea-sf-taine-a-maslului), Dumnezeu este invocat ca "doctorul sufletelor si trupurilor noastre, a Carui mila este nemasurata...", iar dupa fiecare rugaciune si invocare, credinciosii canta : "Stapane, Hristoase, Milostive, miluieste pe robul (robii) Tau". Insasi cantarea il arata pe Mantuitorul Hristos ca "Vindecatorul si ajutatorul celor ce sunt in dureri". De la Dumnezeu se cere : "tamaduire neputinciosului robului Sau... cel ce mult a gresit...".

Insanatosirea bolnavului se cere prin rugaciune de la Dumnezeu, fi*indca insusi Fiul Sau a luat trupul nostru. In calitatea sa de "templu al Sfantului Duh" (I Cor., 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat si curatit prin materia vazuta si sfintita, untdelemnul. Boala nu este numai un rezultat al pacatelor personale nemarturisite, ci si o urmare fireasca a ereditatii. Se stie ca din parinti viciosi se pot naste copii cu malfor*matii. "Pana la al saptelea neam voi pedepsi faradelegea" (Lev., 26, 31) ; "parintii mananca agurida si se strepezesc dintii copiilor" (Ier., 31, 29). Inainte de Taina sfantului maslu (http://www.crestinortodox.ro/slujbe-si-randuieli/72914-slujba-sfantului-maslu) se cere bolnavului sa-si marturiseasca pacatele pentru iertare in Taina spovedaniei ca sa Se poata invrednici apoi si de Sfanta imparta*sanie. Sunt si cazuri cand si cei din jurul bolnavului trebuie sa-si marturi*seasca pacatele in Taina spovedaniei (http://www.crestinortodox.ro/interviuri/70494-parintele-arsenie-papacioc-sfanta-taina-a-spovedaniei) ca sa fie impreuna rugatori cu cel in suferinta, pentru insanatosire. Sfantul maslu este o taina (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69063-maslul-taina-ungerii-spre-vindecare) a participa*rii comune la ridicarea din patul suferintei, o comuniune de rugaciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se invoca ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67886-manastirea-sfintei-cruci-din-oradea), ajutorulsfintilor si ingerilor (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70648-cultul-sfintilor-ingeri-in-antichitatea-crestina), al tuturor slu*jitorilor traitori in Hristos si in comuniune cu sfintii.

Taina maslului nu este izolata, ci precedata de slujbe speciale : la Sfinta Liturghie se scot particele pentru cei bolnavi, se savarsesc acatiste si paraclise pentru iertarea pacatelor si insanatosirea celor aflati pe pa*tul suferintei.

Elementele constitutive si con*crete ale acestei Taine: preotii savarsitori - ca cei ce poarta harul ta*maduirii din preotia si slujirea (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69354-preotia-ca-slujire-a-cuvantului) Mantuitorului Hristos , primitorii ei, care sunt indeosebi cei bolnavi trupeste, dar si cei bolnavi sufleteste, sunt pri*miti cu bunavointa si tratati ca niste frati, fiindca poarta chipul lui Dum*nezeu si ranile suferintei Mantuitorului. Materia sfintita este untdelem*nul si faina (Marcu 7, 22-25) etc. Efectul imediat este intarirea credintei celui deznadajduit, prin cainta sincera si pocainta totala ; primirea haru*lui intaritor si al iertarii, certitudinea indurarii Mantuitorului la Judecata particulara (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68977-autorul-si-criteriul-judecatii-particulare) si obsteasca.

Aceasta Taina sfintii apostoli (http://www.crestinortodox.ro/arta-bizantina-sec-ix-xiii/67324-biserica-sfintii-apostoli) o savarsesc dupa invierea Domnului (http://www.crestinortodox.ro/biserica-in-lume/67786-biserica-invierea-domnului-foros), indata dupa Cincizecime, ca Taina a Bisericii (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69055-sfintele-taine-din-biserica-si-din-afara-ei), potrivit cuvintelor Mantuitorului: "...in numele Meu vetiscoate demonii (http://www.crestinortodox.ro/predici-la-duminicile-de-peste-an/71623-duminica-a-patra-din-postului-pastilor-despre-scoaterea-demonilor)... pe bolnavi mainile veti pune si se vor insanatosi..." (Marcu, 16, 17-18).

Despre practicarea acestei sfinte Taine (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69002-importanta-sfintelor-taine-in-cresterea-noastra-in-hristos) ne vorbeste sfantul Iacov : "Daca este cineva bolnav, sa cheme pe preotii Bisericii (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69488-slujire-si-preotie-in-biserica) si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in numele Domnului. Ruga*ciunea facuta cu credinta va izbavi pe cel bolnav si Domnul il va vindeca, iar daca a facut pacate ii vor fi iertate... Mare putere are rugaciunea (http://www.crestinortodox.ro/povestiri-cu-talc/71490-puterea-rugaciunii) ce*lui fara de prihana..." (Iacov, 5, 14-16). Din cuvintele apostolului Iacov reiese ca maslul este o lucrare sfanta vazuta, care era cunoscuta si prac*ticata de Biserica inainte de a scrie el epistola. Aceasta lucrare se savarsea "in numele Domnului". Sfantul Iacov (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67842-manastirea-sfantul-iacov-persul) ne incredinteaza ca prin Taina maslului se impartaseste crestinului harul vindecator pentru bolile trupesti (http://www.crestinortodox.ro/sanatate-si-stiinta/72680-bolile-trupesti) si sufletesti. Maslul este deci o lucrare vazuta, savarsita de preotii Bisericii, prin care se impartaseste harul nevazut.

Invatatura catolica

Biserica romano-catolica a socotit Taina maslului o ceremonie ad*ministrata celoraproape de moarte (http://www.crestinortodox.ro/diverse/87594-un-sarut-mai-aproape-de-moarte-sau-de-viata), numai pentru intarirea sufletului in momentele agoniei. De aici si denumirea de un*gerea cea mai de pe urma, data acestei Taine. Dar practica aceasta, pri*vind Taina sfantului maslu, este departe de practica apostolica, potrivit invataturii Bisericii Ortodoxe (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68449-innoirea-si-sfintirea-credinciosilor-in-taina-marturisirii-dupa-invatatura-bisericii-ortodoxe). Sfantul Iacov vorbeste despre bolnavi in general si nu numai despre cei grav bolnavi, aratand ca maslul nu este savarsit in vederea sfarsitului apropiat, ci pentru vindecarea bolnavului : "Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va ridica" (Iacov, 5, 15), de aceea este nevoie de spovedanie si de Sfanta (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69027-sfanta-spovedanie-si-sfanta-impartasanie)imparta*sanie : "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68681-ce-sa-fac-pentru-a-dobandi-viata-vesnica) si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (Ioan 6, 54 si 58). Iar din punct de vedere psihologic, Taina sfantului maslu, administrandu-se numai celor greu bolnavi si stiindu-se ca ea este o pregatire pentru moarte, in loc sa linisteasca si sa intareasca, mai mult ii tulbura pe cei bolnavi.

Si in privinta savarsirii Tainei, Biserica Apuseana are alta practica, nu cea din traditia apostolica (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68981-scriptura-si-traditia-apostolica-in-marturisirea-bisericii). Astfel, untdelemnul, care se foloseste ca materie a Tainei, se sfinteste de episcop, iar preotii numai il adminis*treaza. Practica contravine cuvintelor sfantului Iacov care spune ca unt*delemnul trebuie sfintit de preoti, cu prilejul savarsirii maslului, si nu mai inainte, de catre episcop ca la Confirmare. Invocarea harului Du*hului Sfant pentru vindecarea celui bolnav este indicata de sfantul Iacov : preotii trebuie sa se roage pentru acela si sa-l unga cu untdelemn sfintit (Iacov 5, 14 si 15).

Dupa invatatura ortodoxa (http://www.crestinortodox.ro/lumea-vazuta/69083-starea-primordiala-a-omului-dupa-invatatura-ortodoxa), prin Taina maslului se impartaseste harul care vindeca bolile trupesti si sufletesti si se iarta pacatele (Mar*turisirea ortodoxa I, 119) : "Rugaciunea credintei va mantui pe cel bol*nav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate se vor ierta lui" (Iacov 5, 15).

Invatatura protestanta

Protestantii resping Taina maslului, invocand unele texte biblice si interpretandu-le altfel decat invatatura de veacuri a Bisericii celei una. Astfel :

1) In Biblie, zic unii, nu se gaseste instituirea maslului de catre Hristos. Deci nu poate fi nici admisa ca Taina, nici practicata de preoti si nu are efecte asupra bolnavilor.

Aceasta afirmatie evita textele Vechiului Testament (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68881-ziua-de-odihna-a-vechiului-testament) care o preinchipuie in diferite situatii. Instituirea a fost facuta de catre Mantuitorul (prin diferite vindecari), si apoi Taina a fost practicata de sfintii apostoli dupa Pogorarea Sfantului (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67978-biserica-pogorarea-sfantului-duh-parc-titan) Duh.

Chiar inainte de Cincizecime, ucenicii, propovaduind in cetati, "sco*teau multi demoni, ungeau pe bolnavi cu untdelemn si vindecau" (Marcu 6, 12-13). Dupa pogorarea Sfantului (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69671-rusaliile-pogorarea-sfantului-duh) Duh practica era cunoscuta ca Taina : "...cei bolnavi sa cheme preotii Bisericii..." (Iacov, 5, 14-15). De aseme*nea, scrierile apostolice indica nenumaratele vindecari si ridicari de pe patul suferintei, cu ajutorul "ungerii minunate si rugaciunii curate (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68507-rugaciunea-curata)".

2) Maslul ar ii o practica aflata in toate religiile, si crestinii au pre*luat-o, dar nu poate fi o Taina.

Este adevarat, multe ceremonii se aseamana, fiindca toate au folosit omului, dar Taina maslului, asa cum am vazut, a fost prefigurata in Vechiul Testament (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68997-semnificatia-vechiului-testament), iar Mantuitorul "doctorul trupurilor si sufletelor noastre" a instituit-o ca un mijloc de insanatosire prinharul Sfantului (http://www.crestinortodox.ro/mantuitorul/69104-omul-si-harul-sfantului-duh) Duh, prin "darul vindecarii" (I Cor., 12, 9).

3) Exista vindecari prin cuvant, spun altii, prin rugaciune, fara unt*delemn, asa cum arata chiar Domnul (Marcu, 16, 18; Fapte, 18, 10), deci n-ar avea rost ceremonia maslului.

Intr-adevar Mantuitorul, ca Dumnezeu adevarat si om desavarsit, putea savarsi oriceminune si vindecare (http://www.crestinortodox.ro/dreapta-credinta/69813-despre-semne-minuni-si-vindecari-paranormale) fara elementele folosite de catre Biserica, "fiindca la Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Matei 19, 26). Insa si apostolii s-au folosit, in vindecari, de faina, untdelemn, de obiecte.

Untdelemnul ca si faina sunt si mijloace de savarsire a Tainei maslu*lui, asa cum la botez se foloseste apa, la Euharistie painea si vinul etc, prin care lucreaza harul Sfantului Duh, la rugaciunea preotului si cre*dinta celor bolnavi, sau a acelora care i-au adus la maslu. Asa cum sla*banogul a fost purtat de prietenii sai si introdus prin acoperisul casei in fata Mantuitorului si vindecat (Marcu 2, 2-5), acelasi lucru se intampla si cu cei ce vin la slujba aceasta, primind vindecare sau mangaiere (Rom., 15, 1-7). Uneori si Mantuitorul a folosit diferite materii in cazul vinde*carilor (Ioan 9, 6-8) si chiar anumite locuri (Luca 10, 34; Ioan 5, 2-6 etc).

4) Nu toti bolnavii se vindeca dupa slujba maslului, ceea ce ar dovedi ca nu este o Taina. Unii chiar mor, deci nu ar avea loc lucrarea Sf. Duh, ci in cel mai bun caz ar fi un simbol, sau o practica a preotilor.

Dar nici la spital nu se vindeca toti, desi tuturor li se administreaza aceleasi medicamente, poate aceeasi operatie, ingrijire si asistenta. Iar slujba sfantului maslu (http://www.crestinortodox.ro/slujbe-si-randuieli/72914-slujba-sfantului-maslu)este pentru toti cei ce o doresc, insa efectul depinde de credinta bolnavului si de iertarea pacatelor lui de catre Dumnezeu, si intr-o masura si de credinta celor ce-l insotesc. In caz de necredinta si apostazie, nu se poate vorbi de mantuire : "...nu a putut sa faca nici o minune... si se mira de necredinta lor..." (Marcu 6, 5-6).

In concluzie, maslul este o lucrare a lui Hristos in biserica (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/70024-chipul-lui-hristos-in-biserica-rasariteana), adica o Taina, din cele sapteTaine instituite (http://www.crestinortodox.ro/saptamana-patimilor/88655-cina-cea-de-taina-instituirea-sfintei-euharistii) de El, prin care ni se impartaseste harul Du*hului Sfant pentru vindecarea de boli trupesti si sufletesti si intarirea sufletului in fata incercarilor omului pe pamant.

[Adrian Pop]

Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/699/69802_iisustaine_w180.jpg Mareste imaginea. (http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/699/69802_iisustaine.jpg)




Sfanta Taina a Botezului



Sfantul Botez este Taina prin care omul, prin intreita afundare in apa in numele Prea Sfintei Treimi, dobandeste iertare de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana atunci (in cazul in care cel botezat este matur), se naste din nou duhovniceste si devine membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit si „usa tainelor", fiindca numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupa har si madulare vii ale trupului Sau mistic si numai astfel, botezati fiind, putem primi si celelalte Taine.




Botezul este intemeiat ca Taina de Mantuitorul prin cuvintele: „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28,19).



Sfanta Scriptura prezinta un singur element de savarsire a botezului si anume apa (Ioan 3,5). Aceasta apa trebuie sa fie curata si sfintita de catre preot inainte de inceperea randuielii propriu-zise. Practica aceasta se pare ca a fost adoptata inca din timpurile Bisericii apostolice.



Formula care se rosteste cu aceasta ocazie este: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in timp ce catehumenul este cufundat de trei ori in apa, desemnand cele trei zile cat a stat Mantuitorul in mormant.



Savarsitorul Tainei este insusi Domnul Hristos, pe care slujitorii cei vazuti ai Tainei, episcopul sau preotul, Il
invoca. Insasi formula centrala a botezului arata aceasta: „Se boteaza..." si nu „Te botez ...", adica Hristos boteaza prin mana preotului. In cazuri de exceptie, cand cineva este in pericol de moarte si nu este botezat, Biserica a randuit ca aceasta Taina sa fie savarsita de orice crestin ortodox, cufundandu-l in apa de trei ori si rostind: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Daca primitorul Tainei Traieste, Botezul poate fi continuat dupa obisnuita randuiala, de catre preot, fara a mai rosti formula.


Primitorii acestei Taine sunt toti oamenii, indiferent de varsta (Ioan 5,6). Copiii, dupa cum stim, nu pot marturisi credinta, dar Sfanta Scriptura ne da exemple cand, pentru credinta altora, unii au dobandit vindecarea. Urmare a acestor argumente, Biserica a randuit nasia, bazandu-se pe Sfanta Scriptura: „Oricine va primi in numele Meu pe acesti copii, pe Mine Ma primeste, si oricine Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis" (Matei 18,5). Cuvintele acestea se refera la cel botezat in numele lui Hristos.

Sfintii Apostoli au botezat si pe cei maturi, dar si pe cei mici, chiar si familii intregi (Corneliu sutasul, vaduva Lidia, Stefana). Despre toti acestia Sciptura spune ca s-au botezat ei si casa lor.

Traind cu convingere adevarurile de credinta ale Bisericii, sa staruim intru predicarea a ceea ce Mantuitorul ne-a poruncit: un domn, o credinta, un botez (Efeseni 4,5).

Taina Mirungerii



Taina Mirungerii este lucrarea sfanta, instituita de Hristos, prin care cel botezat se impartaseste de darurile Duhului Sfant, pentru sporirea si intarirea in viata duhovniceasca.

Aceasta Taina se savarseste in timpul oficierii Tainei Botezului, imediat dupa scoaterea pruncului din apa. in Biserica Ortodoxa administrarea acestei taine se face odata cu slujba Botezului, pentru a-i oferi celui botezat - chiar prunc fiind - darurile lucratoare ale Duhului Sfant. in Biserica Catolica aceasta Taina se numeste „confirmare" si se administreaza la 14 ani, considerandu-se ca atunci adolescentul crestin este constient de Taina pe care o primeste.

Materia (Sfantul Mir) este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregatit dupa o randuiala speciala in Joia Mare (Saptamana Patimilor) si sfintit de catre episcopii unei Biserici locale. Sfintirea Sfantului Mir de catre episcopii unei anumite Biserici locale este tocmai manifestarea autocefaliei acelei Biserici Ortodoxe. Prin multimea mirodeniilor din care este facut, el inchipuie multimea si diversitatea darurilor si a puterilor Duhului Sfant. Sfantul Mir e folosit nu numai in Taina Mirungerii, ci si in sfintirea antimiselor si a bisericilor.

Lucrarea propriu-zisa a acestei Taine consta din ungerea cu Sfantul Mir a noului botezat, facandu-i-se semnul sfintei cruci pe mai multe parti ale trupului, cu rostirea formulei: „Pecetea darului Duhului Sfant. Amin". Prin aceasta ungere se pune in valoare si trupul omului, care prin simturi, dorinte si prin toate faptele lui, este colaborator al sufletului. Precizam ca Taina Mirungerii, ca si Taina Botezului, are caracter unic, caci nu ne putem impartasi de ea decat o singura data in viata. Dupa canoanele Bisericii Ortodoxe (http://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/69945-pedeapsa-coborarii-din-treapta-dupa-canoanele-bisericii-ortodoxe), aceasta Taina nu se repeta, chiar daca se obisnuiste ca cei care s-au lepadat de credinta crestina sau au parasit Sfanta Biserica si vor sa se intoarca din nou la ea, sa fie iarasi unsi; aceasta nu inseamna o repetare a sfintei Taine, ci doar o reintarire in dreapta credinta.

Ungerea aceasta este, deci, semnul darului Duhului Sfant, care s-a pogorat in chip vazut asupra Mantuitorului si asupra Sfintilor Apostoli si care, acum, este pecetea care ni se da si noua, dupa botez, in chip nevazut. Prin mirungere, noul botezat este acum crestin adevarat si deplin, un nou Hristos, adica „uns" al Domnului, caci, cuvantul Hristos inseamna uns.

DICTIONAR:
Antimis = obiect liturgic confectionat dintr-o bucata de panza de in sau de matase care simbolizeaza mormantul si giulgiul in care a fost infasurat Mantuitorul. Fara antimis nu poate fi oficiata Sfanta Liturghie.

Taina Pocaintei

Pocainta - prin mijlocirea unor manifestari vazute din partea credinciosul si a preotului in Biserica, credinciosul obtine harul iertarii pacatelor de la Dumnezeu. Cine face pacatul - a zis Mantuitorul - este rob al pacatului (Ioan 8,34). Mantuirea din robia pacatului inseamna eliberare. Iata de ce spunem si marturisim intr-o multime de rugaciuni ca Iisus Hristos este eliberatorul si Mantuitorul lumii. Pentru ca El, prin adevarul si harul Sau curatitor si sfintitor ne face curati de pacate si astfel liberi. In slujba acestei curatiri si eliberari sufletesti sta pocainta crestina cu elementele ei esentiale: cainta, marturisirea si dezlegarea pacatelor.

Spovedania pacatelor aduce cu sine linistire constiintei, cercetarea, fericirea si apropierea de Dumnezeu. Cea mai frumoasa marturisire a pacatelor o face Proorocul David in Psalmul 50.

Proorocul Isaia vorbeste despre pocainta aprins si cu putere ca un trimis al lui Dumnezeu: „Cel ticalos sa lase calea lui si omul cel nedrept vicleniile lui si sa se intoarca la Domnul Dumnezeu cel bogat in iertare si atunci se va indura de el" (Isaia 57,7).

Cum sa se faca pocainta ne-a aratat Mantuitorul. Exemplul clasic al pocaintei in Evanghelia Mantuitorului ni-l prezinta parabola fiului risipitor (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69278-cele-doua-portrete-morale-din-parabola-fiului-risipitor) (Luca 15, 11-24). In aceasta parabola avem toate elementele unei pocainte complete: Omul pacatos, recunoasterea si marturisirea pacatelor, convertirea, rugaciunea de iertare, cainta, hotararea de indreptare, parintele care primeste pocainta si iarta pe pacatos. Ea oglindeste tot ceea ce putem desemna ca fiind o pocainta evanghelica integrala. Tinta superioara a pocaintei este perfectiunea morala si spirituala.


Pocainta evanghelica se incoroneaza cu iertarea pacatelor. Acesta este specificul crestin al Sfintei Taine a Pocaintei, caci realitatea de la care plecam, in adevarata pocainta, este pacatul, iar efectul la care vrem sa ajungem este iertarea pacatelor.


In contextul acestei adevarate pocainte, credinciosul trebuie sa traiasca o autentica viata crestina, desavarsindu-se prin rugaciune, post, milostenii, lacrimi de cainta, dragoste frateasca si altele.
Vremea pocaintei este limitata la viata pamanteasca. Prin moarte, pacatosul intra intr-o stare in care nu mai poate face nimic pentru mantuirea sa, nadajduind doar in milostivirea lui Dumnezeu si in rugaciunile pe care le face pentru el Biserica si, in Biserica, toti cei care l-au iubit.
Din toate cele prezentate mai sus, ca si din cuprinsul invataturii Bisericii Ortodoxe (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68449-innoirea-si-sfintirea-credinciosilor-in-taina-marturisirii-dupa-invatatura-bisericii-ortodoxe), reiese clar ca pocainta este o lucrare dumnezeiasca mantuitoare.


Sfanta Impartasanie

Sfanta impartasanie este Taina Bisericii care constituie centrul cultului crestin. Prin aceasta taina se realizeaza in mod real unirea credinciosului cu Iisus Hristos, prin primirea (impartasirea) cu Trupul si Singele Sau, sub forma painii si a vinului.

Impartasania se mai numeste si Euharistie (multumire, recunostinta) si Cuminecare (comuniune, legatura), cuvinte care pun in evidenta faptul ca prin ea, credinciosul se impartaseste de insusi MantuitorulHristos, prin Sfantul Trup si Singe al Sau si, in acelasi timp comuniune reala cu toti cei ce se impartasesc si traiesc in Hristos, cu toti cei ce sunt madulare vii ale Trupului Sau, care este Biserica Sa, atat cei din lumea de aicicat si cei trecuti in lumea de dincolo. Mantuitorul Hristosa instituit aceasta taina la Cina cea de Taina*, cand „a luat Iisus paine sibinecuvantand, a frant si le-a dat lor (ucenicilor) si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa" (Marcu 14, 22-24). Prin aceste acte Iisus Hristos pune temelia cultului crestin, care ne prilejuieste si noua, celor de astazi, sa fim partasi, in chip nesangeros - dar in mod real, nu doar simbolic sau ca o comemorare - la jertfa singeroasa pe care a adus-o pe Golgota, prin moartea pe cruce, dar si sa iesim din moarte, cu moartea Sa pe moarte calcand (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69626-cu-moartea-pe-moarte-calcand), primind viata Sa ca izvor al vietii noastre vesnice.
Aceasta temelie reprezinta pentru fiecare in parte si pentru toti impreuna participarea actuala, aici si acum, in viata noastra pamanteasca, la viata lui Hristos, ca madulare vii ale trupului Sau mistic. De aceea Taina Euharistiei este nu numai lucrarea tainica, de neinteles, dar reala in care noi traim in Hristos si Hristos traieste in noi, ci este si Taina Bisericii, caci toti cei ce traim in Hristos devenim un singur trup unit in Duhul Sfant, devenim Trupul Sau, care este Biserica. Prin impartasirea cu vrednicie cu Hristos noi nu suntem doar sfintiti, curatati si pregatiti pentru o mantuire viitoare, ci suntem deja partasi - in mod nedeplin, ca o pregustare, dar deja partasi ai acestei mantuiri, partasi ai vietii in Hristos, partasi ai imparatiei lui Dumnezeu, partasi ai lumii de aici la lumea de dincolo.

De aceea Sfanta Liturghie, slujba in care se oficiaza aceasta taina, este numita si Cerul pe pamant, nu pentru ca folosim cuvinte frumoase, poetice, ci pentru ca, in mod real, in Sfanta Liturghie are loc o strapungere a timpului si vietii pamantesti de catre conditia vietii de dincolo. Pregatirea pentru primirea Sfintei impartasanii (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/88232-primirea-sfintei-impartasanii-in-postul-mare) se face atat prin post si rugaciune, cat si prin marturisirea pacatelor (Taina Spovedaniei) si impacarea cu toti (iertarea), iar in ziua respectiva, inainte de impartasanie nu se vamanca nimic. Actul impartasirii are loc, de obicei, in timpul Sfintei Liturghii, dupa ce preotulzice: "Sa luam aminte! Sfintele, sfintilor", iar strana raspunde: "Unul sfant, Unul Domn, Iisus Hristos, intru marirea lui Dumnezeu: Tatal, Amin!". Atunci credinciosii care sunt pregatiti (au postit, s-au spovedit si au dezlegare de la preot pentru a se impartasi, s-au impacat cu toti si au iertat, cerand iertare) vin in fata altarului, la usile imparatesti si primesc Sfanta impartasanie.

DICTIONAR: Cina cea de Taina = ultima cina luata de Hristos cu ucenicii Sai, in joia dinaintea patimilor. Se numeste de Taina, tocmai pentru ca instituie aceasta taina, prin care trupul si sangele lui Hristos (http://www.crestinortodox.ro/sfintele-taine/69135-prefacerea-darurilor-in-trupul-si-sangele-lui-hristos) se ofera spre mancare lumii, care devine Biserica, sub forma painii si a vinului euharistice.

Taina Preotiei (Hirotonia)

Preotia este Taina in care, prin punerea mainilor episcopului si prin rugaciune, se pogoara harul divin asupra candidatului, de parte barbateasca, anume pregatit, sfintindu-l si asezandu-l in una din treptele ierarhiei bisericesti diacon, preot sau episcop impartasindu-i puterea de a invata pe oameni cuvantul lui Dumnezeu, de a-i sfinti prin Sfintele Taine si ierurgii (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68887-sfintele-taine-si-ierurgiile-bisericesti) si de a-i conduce pe calea mantuirii. Datorita acestui inalt scop, Taina Preotiei este de o importanta covarsitoare. Preotul, dupa cuvantul Mantuitorului, este „lumina lumii" si „sarea pamantului" si ca atare viata lui personala trebuie sa fie de o moralitate exemplara, facandu-se pilda pastoritilor sai.

Comportamentul sau trebuie sa fie de asa fel incat oamenii, vazand faptele lui, sa preamareasca pe Dumnezeu, iar el sa poata zice pastoritilor sai ca sfantul apostol Pavel (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69305-epistola-sfantului-apostol-pavel-catre-romani): „Fiti urmatori mie precum si eu lui Hristos" (I Cor XII). Preotia este o lucrare de temelie in Biserica, caci prin ea se prelungeste pana la sfarsitul veacurilor preotia Mantuitorului. Fara preotie nu exista Taine si fara Taine nu se impartaseste harul dumnezeiesc, iar fara har nu se poate primi mantuirea. Preotii, constienti de misiunea deosebita pe care o au, trebuie sa lucreze cu timp si fara timp spre a ingriji de oile cele cuvantatoare ale lui Hristos. Sfantul apostol Pavel (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69451-notiunea-de-diaconia-la-sfantul-apostol-pavel), in consfatuirea ce a avut-o cu pastorii Bisericii din Milet si Efes, le atrage atentia asupra marii raspunderi in fata lui Hristos, zicandu-le: „ Luati aminte de voi si insiva si de toata turma peste care Duhul Sfant v-a pus episcopi ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau " (Fapte XX 28). Iar credinciosii sunt datori sa se poarte cu deosebit respect fata de preoti si sa asculte de dansii, caci Mantuitorul a spus: „ Cel ce va asculta pe voi, pe mine Ma asculta si cel ce se leapada de voi, de Mine se leapada, si de Cel ce M-a trimis pe Mine" (LucaX 16).

Preotii primesc harul si puterea preoteasca de la Hristos. Harul impartasit prin hirotonie leaga pentru totdeauna pe cel hirotonit de preotie, asa ca aceasta Taina nu numai ca nu se repeta, ci ea nu se poate pierde niciodata, incat cel ce a fost o data hirotonit nu mai poate deveni mirean. El poate fi oprit din slujirea sa de catre episcop, in cazul unor grave abateri, prin depunere sau caterisire, dar harul preotiei nu-i poate fi luat.
Preotia este prin urmare o sfanta taina, intemeiata de insusi Mantuitorul Hristos, mai inainte de inaltarea Sa la cer, spre a-i continua opera de mantuire. Prin pregatirea moral-intelectuala speciala, dar mai ales prin harul lui Dumnezeu Cel nevazut, transmis prin Taina Hirotoniei, persoana preotului este investita sa invete, sa sfinteasca si sa conduca pe credinciosi, in masura conferita de treapta ierarhica ce i se confera prin hirotonie. Deci slujirea preotiei nu este de la oameni si nu se intemeiaza pe puterea oamenilor, ci este de la Dumnezeu si se intemeiaza pe porunca lui Dumnezeu. De aceea nimeni nu-si poate lua singur cinstea de a fi preot, daca nu estre chemat de sus (Evrei V 4) dupa cum nimeni nu poate invata cuvantul lui Dumnezeu daca nu este trimis (Romani X15) pentru ca nu toti sunt apostoli, nu toti sunt invatatori si nu toti sunt pastori (Efeseni IV 11-12), si, zicem noi, nu toti pot fi preoti.

De aceea, mirenii trebuie sa cinsteasca ierarhia bisericeasca, iar diaconii, preotii si episcopii trebuie sa fie in permanenta constienti de misiunea cereasca pe care o au in lume si de responsabilitatea fata de credinciosii pe care ii pastoresc, caci ei sunt, dupa cum spune sfantul apostol Pavel: „slugi ai lui Hristos si iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu"(ICorinteni IV1). Taina Cununiei

Cununia sau Nunta este una din cele sapte Sfinte Taine, anume aceea in care unirea conjugala se consfinteste, se binecuvinteaza si devine Taina, caci „Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica"(Efeseni 5,32). intrucat Taina este o lucrare sfanta in care, printr-un semn vizibil, este impartasit credinciosilor harul nevazut al lui Dumnezeu, este de folos sa intelegem continutul acestei slujbe care ridica unirea dintre un barbat si o femeie (http://www.crestinortodox.ro/morala/70872-egalitatea-dintre-barbat-si-femeie) la rangul de Sfanta Taina.

Mult prea des casatoria este privita in aspectul ei exterior, functional, ca o institutie naturala sau sociala si terestra. Biserica insa, instituind Cununia ca Taina, marturiseste ca mirii primesc prin slujba cununiei harul unitatii, harul dumnezeiesc care ii uneste pe cei doi, pentru a se implini unul prin celalalt si impreuna, unul prin celalalt, sa implineasca scopul vietii pamantesti: „sa va faceti partasi dumnezeiestii firi" (II Petru 1,4). Viata prozaica de zi cu zi acopera de multe ori caracterul tainic al casatoriei, aceasta unitate a doua persoane, prin care unul se reveleaza celuilalt si, prin aceasta revelare reciproca in iubire, fiecare devine capabil de a primi revelarea lucrarii si prezentei lui Dumnezeu, revelarea persoanei sale si a celei iubite in adancimea iubirii si ocrotirii lui Dumnezeu.

Viata pamanteasca este locul si timpul in care fiecare om descopera drumul spre viata vesnica, devine capabil de a se impartasi de vesnicia iubirii lui Dumnezeu sau, dimpotriva, se inchide in propriul egoism si, nedescoperind iubirea, se face partas mortii vesnice.
Cununia este totodata Taina celor doi tineri care isi unesc vietile, pentru a se desavarsi unul prin celalalt, a deveni o singura fiinta, ramanand totusi doua persoane, dupa chipul Sfintei Treimi: Dumnezeu este Unul in fiinta si intreit in persoane -Tatal, Fiul si Sfantul Duh - Unul si Trei deopotriva, in acelasi chip cei doi soti devin o singura fiinta, fiind doua persoane. Iubirea dintre soti, care este o partasie la iubirea lui Dumnezeu, este cea care realizeaza unitatea dintre cele doua persoane intr-o singura fiinta. Iubirea umana este transfigurata din ordinea trupescului in cea a duhului, este curatita de intinaciunea pacatului si este restaurata in harul dumnezeiesc, este sfintita, pentru a putea fi induhovnicita si partasa la iubirea curata a lui Dumnezeu. Momentul central al slujbei este incununarea mirilor, cand se cere de la Dumnezeu pentru miri sa ii incununeze „cu slava si cu cinste", atribute ale Duhului Sfant. De aceea, o legatura dintre barbat si femeie nesfintita prin Taina Cununiei este pacat, pentru ca iubirea este necuratita de patimi, ramane trupeasca si nedemna de a fi partasa la sfintenia iubirii lui Dumnezeu.

Sfantul Maslu Sfanta Taina a Maslului este lucrarea prin care o per*soana, prin rugaciunile preotilor si ungerea cu untdelemn sfintit, primeste harul tamaduirii, al mangaierii, al intaririi in purtarea cu vredni*cie a incercarii ce a venit asupra sa si al iertarii de pacate.

Sfantul Iacob vorbeste despre Sfantul Maslu, zicand: „Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-1 cu untdelemn in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate i se vor ierta lui" (Iacob 5, 14-15).

Sfantul Maslu a fost instituit de Mantuitorul, practicat de Sfintii Apostoli si de Biserica prin slujitorii ei sfintiti.
Sfantul Maslu se savarseste fie la Biserica, fie la casa bolnavului. in ceea ce priveste timpul, se face oricand este nevoie. Se obisnuieste insa sa se faca Sfantul Maslu in zilele de luni, miercuri si vineri si in timpul posturilor de peste an. Dupa randuiala Sfintei Biserici, Sfantul Maslu se savarseste de sapte preoti, dupa numarul celor sapte daruri ale Duhului Sfant, despre (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/69991-pogorarea-duhului-sfant-despre-rusalii) care vorbeste proorocul Isaia (cap. 11,2-3). La nevoie, Sfantul Maslu poate fi savarsit si de mai putini preoti, pana la cel putin doi.
Cand Maslul se face la casa bolnavului, atunci acesta trebuie sa fie spovedit si impartasit. Untdelemnul sfintit la Sfantul Maslu, cu care este uns bolnavul, este simbol al indurarii divine si totodata medica*ment, mijloc de insanatosire, avand o intrebuintare foarte veche, amintita si in Sfanta Scriptura (Luca 10,34; Marcu 6,13). Acest untdelemn se poate pune in candela sa arda, poate fi folosit la miruit sau se poate amesteca cu faina de la Maslu si sa se faca painisoare din care se da bolnavului sa manance.
Efectele Tainei Sfantului Maslu (http://www.crestinortodox.ro/sfintele-taine/69140-taina-sfantului-maslu) - vindecarea bolilor trupesti si usurarea sufleteasca - depind de credinta celui ce primeste aceasta Taina, dupa cuvantul Mantuitorului: „Fie voua dupa credinta voastra" (Matei 9,29).
Biserica, folosind Sfanta Taina a Maslului pentru ocrotirea sanatatii trupesti si sufletesti a credinciosilor, nu exclude consultarea medicala si folosirea medicamentelor in caz de boala, ci prin aceasta Taina vrea sa-i apropie pe credinciosi de Hristos care da vindecarea, iar bolnavul devenit sanatos trupeste si sufleteste, prin binefacerile Sfantului Maslu, poate trai o viata curata.
ierod. Iustin TANASE

Baraganul Ortodox

[Adrian Pop]

Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/699/69802_iisustaine_w180.jpg Mareste imaginea. (http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/699/69802_iisustaine.jpg)




Sfanta Taina a Botezului



Sfantul Botez este Taina prin care omul, prin intreita afundare in apa in numele Prea Sfintei Treimi, dobandeste iertare de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana atunci (in cazul in care cel botezat este matur), se naste din nou duhovniceste si devine membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit si „usa tainelor", fiindca numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupa har si madulare vii ale trupului Sau mistic si numai astfel, botezati fiind, putem primi si celelalte Taine.




Botezul este intemeiat ca Taina de Mantuitorul prin cuvintele: „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28,19).



Sfanta Scriptura prezinta un singur element de savarsire a botezului si anume apa (Ioan 3,5). Aceasta apa trebuie sa fie curata si sfintita de catre preot inainte de inceperea randuielii propriu-zise. Practica aceasta se pare ca a fost adoptata inca din timpurile Bisericii apostolice.



Formula care se rosteste cu aceasta ocazie este: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in timp ce catehumenul este cufundat de trei ori in apa, desemnand cele trei zile cat a stat Mantuitorul in mormant.



Savarsitorul Tainei este insusi Domnul Hristos, pe care slujitorii cei vazuti ai Tainei, episcopul sau preotul, Il
invoca. Insasi formula centrala a botezului arata aceasta: „Se boteaza..." si nu „Te botez ...", adica Hristos boteaza prin mana preotului. In cazuri de exceptie, cand cineva este in pericol de moarte si nu este botezat, Biserica a randuit ca aceasta Taina sa fie savarsita de orice crestin ortodox, cufundandu-l in apa de trei ori si rostind: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Daca primitorul Tainei Traieste, Botezul poate fi continuat dupa obisnuita randuiala, de catre preot, fara a mai rosti formula.


Primitorii acestei Taine sunt toti oamenii, indiferent de varsta (Ioan 5,6). Copiii, dupa cum stim, nu pot marturisi credinta, dar Sfanta Scriptura ne da exemple cand, pentru credinta altora, unii au dobandit vindecarea. Urmare a acestor argumente, Biserica a randuit nasia, bazandu-se pe Sfanta Scriptura: „Oricine va primi in numele Meu pe acesti copii, pe Mine Ma primeste, si oricine Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis" (Matei 18,5). Cuvintele acestea se refera la cel botezat in numele lui Hristos.

Sfintii Apostoli au botezat si pe cei maturi, dar si pe cei mici, chiar si familii intregi (Corneliu sutasul, vaduva Lidia, Stefana). Despre toti acestia Sciptura spune ca s-au botezat ei si casa lor.

Traind cu convingere adevarurile de credinta ale Bisericii, sa staruim intru predicarea a ceea ce Mantuitorul ne-a poruncit: un domn, o credinta, un botez (Efeseni 4,5).

Taina Mirungerii



Taina Mirungerii este lucrarea sfanta, instituita de Hristos, prin care cel botezat se impartaseste de darurile Duhului Sfant, pentru sporirea si intarirea in viata duhovniceasca.

Aceasta Taina se savarseste in timpul oficierii Tainei Botezului, imediat dupa scoaterea pruncului din apa. in Biserica Ortodoxa administrarea acestei taine se face odata cu slujba Botezului, pentru a-i oferi celui botezat - chiar prunc fiind - darurile lucratoare ale Duhului Sfant. in Biserica Catolica aceasta Taina se numeste „confirmare" si se administreaza la 14 ani, considerandu-se ca atunci adolescentul crestin este constient de Taina pe care o primeste.

Materia (Sfantul Mir) este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregatit dupa o randuiala speciala in Joia Mare (Saptamana Patimilor) si sfintit de catre episcopii unei Biserici locale. Sfintirea Sfantului Mir de catre episcopii unei anumite Biserici locale este tocmai manifestarea autocefaliei acelei Biserici Ortodoxe. Prin multimea mirodeniilor din care este facut, el inchipuie multimea si diversitatea darurilor si a puterilor Duhului Sfant. Sfantul Mir e folosit nu numai in Taina Mirungerii, ci si in sfintirea antimiselor si a bisericilor.

Lucrarea propriu-zisa a acestei Taine consta din ungerea cu Sfantul Mir a noului botezat, facandu-i-se semnul sfintei cruci pe mai multe parti ale trupului, cu rostirea formulei: „Pecetea darului Duhului Sfant. Amin". Prin aceasta ungere se pune in valoare si trupul omului, care prin simturi, dorinte si prin toate faptele lui, este colaborator al sufletului. Precizam ca Taina Mirungerii, ca si Taina Botezului, are caracter unic, caci nu ne putem impartasi de ea decat o singura data in viata. Dupa canoanele Bisericii Ortodoxe (http://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/69945-pedeapsa-coborarii-din-treapta-dupa-canoanele-bisericii-ortodoxe), aceasta Taina nu se repeta, chiar daca se obisnuiste ca cei care s-au lepadat de credinta crestina sau au parasit Sfanta Biserica si vor sa se intoarca din nou la ea, sa fie iarasi unsi; aceasta nu inseamna o repetare a sfintei Taine, ci doar o reintarire in dreapta credinta.

Ungerea aceasta este, deci, semnul darului Duhului Sfant, care s-a pogorat in chip vazut asupra Mantuitorului si asupra Sfintilor Apostoli si care, acum, este pecetea care ni se da si noua, dupa botez, in chip nevazut. Prin mirungere, noul botezat este acum crestin adevarat si deplin, un nou Hristos, adica „uns" al Domnului, caci, cuvantul Hristos inseamna uns.

DICTIONAR:
Antimis = obiect liturgic confectionat dintr-o bucata de panza de in sau de matase care simbolizeaza mormantul si giulgiul in care a fost infasurat Mantuitorul. Fara antimis nu poate fi oficiata Sfanta Liturghie.

Taina Pocaintei

Pocainta - prin mijlocirea unor manifestari vazute din partea credinciosul si a preotului in Biserica, credinciosul obtine harul iertarii pacatelor de la Dumnezeu. Cine face pacatul - a zis Mantuitorul - este rob al pacatului (Ioan 8,34). Mantuirea din robia pacatului inseamna eliberare. Iata de ce spunem si marturisim intr-o multime de rugaciuni ca Iisus Hristos este eliberatorul si Mantuitorul lumii. Pentru ca El, prin adevarul si harul Sau curatitor si sfintitor ne face curati de pacate si astfel liberi. In slujba acestei curatiri si eliberari sufletesti sta pocainta crestina cu elementele ei esentiale: cainta, marturisirea si dezlegarea pacatelor.

Spovedania pacatelor aduce cu sine linistire constiintei, cercetarea, fericirea si apropierea de Dumnezeu. Cea mai frumoasa marturisire a pacatelor o face Proorocul David in Psalmul 50.

Proorocul Isaia vorbeste despre pocainta aprins si cu putere ca un trimis al lui Dumnezeu: „Cel ticalos sa lase calea lui si omul cel nedrept vicleniile lui si sa se intoarca la Domnul Dumnezeu cel bogat in iertare si atunci se va indura de el" (Isaia 57,7).

Cum sa se faca pocainta ne-a aratat Mantuitorul. Exemplul clasic al pocaintei in Evanghelia Mantuitorului ni-l prezinta parabola fiului risipitor (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69278-cele-doua-portrete-morale-din-parabola-fiului-risipitor) (Luca 15, 11-24). In aceasta parabola avem toate elementele unei pocainte complete: Omul pacatos, recunoasterea si marturisirea pacatelor, convertirea, rugaciunea de iertare, cainta, hotararea de indreptare, parintele care primeste pocainta si iarta pe pacatos. Ea oglindeste tot ceea ce putem desemna ca fiind o pocainta evanghelica integrala. Tinta superioara a pocaintei este perfectiunea morala si spirituala.


Pocainta evanghelica se incoroneaza cu iertarea pacatelor. Acesta este specificul crestin al Sfintei Taine a Pocaintei, caci realitatea de la care plecam, in adevarata pocainta, este pacatul, iar efectul la care vrem sa ajungem este iertarea pacatelor.


In contextul acestei adevarate pocainte, credinciosul trebuie sa traiasca o autentica viata crestina, desavarsindu-se prin rugaciune, post, milostenii, lacrimi de cainta, dragoste frateasca si altele.
Vremea pocaintei este limitata la viata pamanteasca. Prin moarte, pacatosul intra intr-o stare in care nu mai poate face nimic pentru mantuirea sa, nadajduind doar in milostivirea lui Dumnezeu si in rugaciunile pe care le face pentru el Biserica si, in Biserica, toti cei care l-au iubit.
Din toate cele prezentate mai sus, ca si din cuprinsul invataturii Bisericii Ortodoxe (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68449-innoirea-si-sfintirea-credinciosilor-in-taina-marturisirii-dupa-invatatura-bisericii-ortodoxe), reiese clar ca pocainta este o lucrare dumnezeiasca mantuitoare.


Sfanta Impartasanie

Sfanta impartasanie este Taina Bisericii care constituie centrul cultului crestin. Prin aceasta taina se realizeaza in mod real unirea credinciosului cu Iisus Hristos, prin primirea (impartasirea) cu Trupul si Singele Sau, sub forma painii si a vinului.

Impartasania se mai numeste si Euharistie (multumire, recunostinta) si Cuminecare (comuniune, legatura), cuvinte care pun in evidenta faptul ca prin ea, credinciosul se impartaseste de insusi MantuitorulHristos, prin Sfantul Trup si Singe al Sau si, in acelasi timp comuniune reala cu toti cei ce se impartasesc si traiesc in Hristos, cu toti cei ce sunt madulare vii ale Trupului Sau, care este Biserica Sa, atat cei din lumea de aicicat si cei trecuti in lumea de dincolo. Mantuitorul Hristosa instituit aceasta taina la Cina cea de Taina*, cand „a luat Iisus paine sibinecuvantand, a frant si le-a dat lor (ucenicilor) si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa" (Marcu 14, 22-24). Prin aceste acte Iisus Hristos pune temelia cultului crestin, care ne prilejuieste si noua, celor de astazi, sa fim partasi, in chip nesangeros - dar in mod real, nu doar simbolic sau ca o comemorare - la jertfa singeroasa pe care a adus-o pe Golgota, prin moartea pe cruce, dar si sa iesim din moarte, cu moartea Sa pe moarte calcand (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69626-cu-moartea-pe-moarte-calcand), primind viata Sa ca izvor al vietii noastre vesnice.
Aceasta temelie reprezinta pentru fiecare in parte si pentru toti impreuna participarea actuala, aici si acum, in viata noastra pamanteasca, la viata lui Hristos, ca madulare vii ale trupului Sau mistic. De aceea Taina Euharistiei este nu numai lucrarea tainica, de neinteles, dar reala in care noi traim in Hristos si Hristos traieste in noi, ci este si Taina Bisericii, caci toti cei ce traim in Hristos devenim un singur trup unit in Duhul Sfant, devenim Trupul Sau, care este Biserica. Prin impartasirea cu vrednicie cu Hristos noi nu suntem doar sfintiti, curatati si pregatiti pentru o mantuire viitoare, ci suntem deja partasi - in mod nedeplin, ca o pregustare, dar deja partasi ai acestei mantuiri, partasi ai vietii in Hristos, partasi ai imparatiei lui Dumnezeu, partasi ai lumii de aici la lumea de dincolo.

De aceea Sfanta Liturghie, slujba in care se oficiaza aceasta taina, este numita si Cerul pe pamant, nu pentru ca folosim cuvinte frumoase, poetice, ci pentru ca, in mod real, in Sfanta Liturghie are loc o strapungere a timpului si vietii pamantesti de catre conditia vietii de dincolo. Pregatirea pentru primirea Sfintei impartasanii (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/88232-primirea-sfintei-impartasanii-in-postul-mare) se face atat prin post si rugaciune, cat si prin marturisirea pacatelor (Taina Spovedaniei) si impacarea cu toti (iertarea), iar in ziua respectiva, inainte de impartasanie nu se vamanca nimic. Actul impartasirii are loc, de obicei, in timpul Sfintei Liturghii, dupa ce preotulzice: "Sa luam aminte! Sfintele, sfintilor", iar strana raspunde: "Unul sfant, Unul Domn, Iisus Hristos, intru marirea lui Dumnezeu: Tatal, Amin!". Atunci credinciosii care sunt pregatiti (au postit, s-au spovedit si au dezlegare de la preot pentru a se impartasi, s-au impacat cu toti si au iertat, cerand iertare) vin in fata altarului, la usile imparatesti si primesc Sfanta impartasanie.

DICTIONAR: Cina cea de Taina = ultima cina luata de Hristos cu ucenicii Sai, in joia dinaintea patimilor. Se numeste de Taina, tocmai pentru ca instituie aceasta taina, prin care trupul si sangele lui Hristos (http://www.crestinortodox.ro/sfintele-taine/69135-prefacerea-darurilor-in-trupul-si-sangele-lui-hristos) se ofera spre mancare lumii, care devine Biserica, sub forma painii si a vinului euharistice.

Taina Preotiei (Hirotonia)

Preotia este Taina in care, prin punerea mainilor episcopului si prin rugaciune, se pogoara harul divin asupra candidatului, de parte barbateasca, anume pregatit, sfintindu-l si asezandu-l in una din treptele ierarhiei bisericesti diacon, preot sau episcop impartasindu-i puterea de a invata pe oameni cuvantul lui Dumnezeu, de a-i sfinti prin Sfintele Taine si ierurgii (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68887-sfintele-taine-si-ierurgiile-bisericesti) si de a-i conduce pe calea mantuirii. Datorita acestui inalt scop, Taina Preotiei este de o importanta covarsitoare. Preotul, dupa cuvantul Mantuitorului, este „lumina lumii" si „sarea pamantului" si ca atare viata lui personala trebuie sa fie de o moralitate exemplara, facandu-se pilda pastoritilor sai.

Comportamentul sau trebuie sa fie de asa fel incat oamenii, vazand faptele lui, sa preamareasca pe Dumnezeu, iar el sa poata zice pastoritilor sai ca sfantul apostol Pavel (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69305-epistola-sfantului-apostol-pavel-catre-romani): „Fiti urmatori mie precum si eu lui Hristos" (I Cor XII). Preotia este o lucrare de temelie in Biserica, caci prin ea se prelungeste pana la sfarsitul veacurilor preotia Mantuitorului. Fara preotie nu exista Taine si fara Taine nu se impartaseste harul dumnezeiesc, iar fara har nu se poate primi mantuirea. Preotii, constienti de misiunea deosebita pe care o au, trebuie sa lucreze cu timp si fara timp spre a ingriji de oile cele cuvantatoare ale lui Hristos. Sfantul apostol Pavel (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69451-notiunea-de-diaconia-la-sfantul-apostol-pavel), in consfatuirea ce a avut-o cu pastorii Bisericii din Milet si Efes, le atrage atentia asupra marii raspunderi in fata lui Hristos, zicandu-le: „ Luati aminte de voi si insiva si de toata turma peste care Duhul Sfant v-a pus episcopi ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau " (Fapte XX 28). Iar credinciosii sunt datori sa se poarte cu deosebit respect fata de preoti si sa asculte de dansii, caci Mantuitorul a spus: „ Cel ce va asculta pe voi, pe mine Ma asculta si cel ce se leapada de voi, de Mine se leapada, si de Cel ce M-a trimis pe Mine" (LucaX 16).

Preotii primesc harul si puterea preoteasca de la Hristos. Harul impartasit prin hirotonie leaga pentru totdeauna pe cel hirotonit de preotie, asa ca aceasta Taina nu numai ca nu se repeta, ci ea nu se poate pierde niciodata, incat cel ce a fost o data hirotonit nu mai poate deveni mirean. El poate fi oprit din slujirea sa de catre episcop, in cazul unor grave abateri, prin depunere sau caterisire, dar harul preotiei nu-i poate fi luat.
Preotia este prin urmare o sfanta taina, intemeiata de insusi Mantuitorul Hristos, mai inainte de inaltarea Sa la cer, spre a-i continua opera de mantuire. Prin pregatirea moral-intelectuala speciala, dar mai ales prin harul lui Dumnezeu Cel nevazut, transmis prin Taina Hirotoniei, persoana preotului este investita sa invete, sa sfinteasca si sa conduca pe credinciosi, in masura conferita de treapta ierarhica ce i se confera prin hirotonie. Deci slujirea preotiei nu este de la oameni si nu se intemeiaza pe puterea oamenilor, ci este de la Dumnezeu si se intemeiaza pe porunca lui Dumnezeu. De aceea nimeni nu-si poate lua singur cinstea de a fi preot, daca nu estre chemat de sus (Evrei V 4) dupa cum nimeni nu poate invata cuvantul lui Dumnezeu daca nu este trimis (Romani X15) pentru ca nu toti sunt apostoli, nu toti sunt invatatori si nu toti sunt pastori (Efeseni IV 11-12), si, zicem noi, nu toti pot fi preoti.

De aceea, mirenii trebuie sa cinsteasca ierarhia bisericeasca, iar diaconii, preotii si episcopii trebuie sa fie in permanenta constienti de misiunea cereasca pe care o au in lume si de responsabilitatea fata de credinciosii pe care ii pastoresc, caci ei sunt, dupa cum spune sfantul apostol Pavel: „slugi ai lui Hristos si iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu"(ICorinteni IV1). Taina Cununiei

Cununia sau Nunta este una din cele sapte Sfinte Taine, anume aceea in care unirea conjugala se consfinteste, se binecuvinteaza si devine Taina, caci „Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica"(Efeseni 5,32). intrucat Taina este o lucrare sfanta in care, printr-un semn vizibil, este impartasit credinciosilor harul nevazut al lui Dumnezeu, este de folos sa intelegem continutul acestei slujbe care ridica unirea dintre un barbat si o femeie (http://www.crestinortodox.ro/morala/70872-egalitatea-dintre-barbat-si-femeie) la rangul de Sfanta Taina.

Mult prea des casatoria este privita in aspectul ei exterior, functional, ca o institutie naturala sau sociala si terestra. Biserica insa, instituind Cununia ca Taina, marturiseste ca mirii primesc prin slujba cununiei harul unitatii, harul dumnezeiesc care ii uneste pe cei doi, pentru a se implini unul prin celalalt si impreuna, unul prin celalalt, sa implineasca scopul vietii pamantesti: „sa va faceti partasi dumnezeiestii firi" (II Petru 1,4). Viata prozaica de zi cu zi acopera de multe ori caracterul tainic al casatoriei, aceasta unitate a doua persoane, prin care unul se reveleaza celuilalt si, prin aceasta revelare reciproca in iubire, fiecare devine capabil de a primi revelarea lucrarii si prezentei lui Dumnezeu, revelarea persoanei sale si a celei iubite in adancimea iubirii si ocrotirii lui Dumnezeu.

Viata pamanteasca este locul si timpul in care fiecare om descopera drumul spre viata vesnica, devine capabil de a se impartasi de vesnicia iubirii lui Dumnezeu sau, dimpotriva, se inchide in propriul egoism si, nedescoperind iubirea, se face partas mortii vesnice.
Cununia este totodata Taina celor doi tineri care isi unesc vietile, pentru a se desavarsi unul prin celalalt, a deveni o singura fiinta, ramanand totusi doua persoane, dupa chipul Sfintei Treimi: Dumnezeu este Unul in fiinta si intreit in persoane -Tatal, Fiul si Sfantul Duh - Unul si Trei deopotriva, in acelasi chip cei doi soti devin o singura fiinta, fiind doua persoane. Iubirea dintre soti, care este o partasie la iubirea lui Dumnezeu, este cea care realizeaza unitatea dintre cele doua persoane intr-o singura fiinta. Iubirea umana este transfigurata din ordinea trupescului in cea a duhului, este curatita de intinaciunea pacatului si este restaurata in harul dumnezeiesc, este sfintita, pentru a putea fi induhovnicita si partasa la iubirea curata a lui Dumnezeu. Momentul central al slujbei este incununarea mirilor, cand se cere de la Dumnezeu pentru miri sa ii incununeze „cu slava si cu cinste", atribute ale Duhului Sfant. De aceea, o legatura dintre barbat si femeie nesfintita prin Taina Cununiei este pacat, pentru ca iubirea este necuratita de patimi, ramane trupeasca si nedemna de a fi partasa la sfintenia iubirii lui Dumnezeu.

Sfantul Maslu Sfanta Taina a Maslului este lucrarea prin care o per*soana, prin rugaciunile preotilor si ungerea cu untdelemn sfintit, primeste harul tamaduirii, al mangaierii, al intaririi in purtarea cu vredni*cie a incercarii ce a venit asupra sa si al iertarii de pacate.

Sfantul Iacob vorbeste despre Sfantul Maslu, zicand: „Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-1 cu untdelemn in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate i se vor ierta lui" (Iacob 5, 14-15).

Sfantul Maslu a fost instituit de Mantuitorul, practicat de Sfintii Apostoli si de Biserica prin slujitorii ei sfintiti.
Sfantul Maslu se savarseste fie la Biserica, fie la casa bolnavului. in ceea ce priveste timpul, se face oricand este nevoie. Se obisnuieste insa sa se faca Sfantul Maslu in zilele de luni, miercuri si vineri si in timpul posturilor de peste an. Dupa randuiala Sfintei Biserici, Sfantul Maslu se savarseste de sapte preoti, dupa numarul celor sapte daruri ale Duhului Sfant, despre (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/69991-pogorarea-duhului-sfant-despre-rusalii) care vorbeste proorocul Isaia (cap. 11,2-3). La nevoie, Sfantul Maslu poate fi savarsit si de mai putini preoti, pana la cel putin doi.
Cand Maslul se face la casa bolnavului, atunci acesta trebuie sa fie spovedit si impartasit. Untdelemnul sfintit la Sfantul Maslu, cu care este uns bolnavul, este simbol al indurarii divine si totodata medica*ment, mijloc de insanatosire, avand o intrebuintare foarte veche, amintita si in Sfanta Scriptura (Luca 10,34; Marcu 6,13). Acest untdelemn se poate pune in candela sa arda, poate fi folosit la miruit sau se poate amesteca cu faina de la Maslu si sa se faca painisoare din care se da bolnavului sa manance.
Efectele Tainei Sfantului Maslu (http://www.crestinortodox.ro/sfintele-taine/69140-taina-sfantului-maslu) - vindecarea bolilor trupesti si usurarea sufleteasca - depind de credinta celui ce primeste aceasta Taina, dupa cuvantul Mantuitorului: „Fie voua dupa credinta voastra" (Matei 9,29).
Biserica, folosind Sfanta Taina a Maslului pentru ocrotirea sanatatii trupesti si sufletesti a credinciosilor, nu exclude consultarea medicala si folosirea medicamentelor in caz de boala, ci prin aceasta Taina vrea sa-i apropie pe credinciosi de Hristos care da vindecarea, iar bolnavul devenit sanatos trupeste si sufleteste, prin binefacerile Sfantului Maslu, poate trai o viata curata.
ierod. Iustin TANASE

Baraganul Ortodox

[Adrian Pop]

DESPRE TAINA SFANTULUI MASLU




Pr. Ioan:Părinte, daţi-ne câteva sfaturi cu privire la Taina Sfântului Maslu. Am dori să ştim mai multe lucruri despre importanţa şi folosul Sfântului Maslu, despre cum trebuie făcut şi pentru ce; cum trebuie să folosim materia tainei: untdelemnul şi făina; în care zile şi în ce timp din zi trebuie să facem Sfântul Maslu; despre săvârşitorii şi primitorii tainei şi multe alte sfaturi.



Pr. Ilarion:Taina Sfântului Maslu este „taina vindecării”. Vindecă atât trupul bolnav cât şi sufletul bolnav de păcate. Cel mai des ne îmbolnăvim din cauza păcatelor pe care le facem. Păcatul răneşte şi întinează sufletul şi în acelaşi timp apasă şi îngreunează trupul până ce acesta se îmbolnăveşte. Unii vor zice că nu poate păcatul să atingă în mod vădit şi simţit trupul, pentru că sufletul este cel ce se îngreunează cu păcatele. Nu-i aşa. Cum să nu aibă de suferit şi trupul din cauza păcatului, când orice păcat se săvârşeşte cu trupul, în trup sau pleacă din trup. Păcatul porneşte din trupul omului, din mintea lui, din inima lui şi se materializează prin gânduri şi fapte. La cele cu gândul participă capul, la cele cu vorba participă gura, la cele cu fapta participă toate mădularele. De aceea răutatea şi greutatea păcatului îngreunează tot trupul omului şi se aşează undeva unde distruge: mintea, inima, ficatul, stomacul, rinichii, plămânii, intestinele, mîinile, picioarele, etc. De aceea Sfântul Apostol Iacov, spune: „De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica şi de va fi făcutpăcate, se vor ierta lui” (Iacov.5,14-15). În Sfânta Evanghelie sunt multe vindecări făcute de Mântuitorul la care El, le spune: „iertate sunt păcatele tale” sau „vezi, de acum să nu mai păcătuieşti ca să nu-ţi fie ţie şi mai rău”. Sfinţii Apostoli întreabă pe Mântuitorul: „Doamne, cine a păcătuit el sau părinţii lui de s-a născut acesta orb?” Deci, păcatul atrage după sine îmbolnăvirea trupului şi rănirea sufletului. De aceea, Mântuitorul după marea Sa iubire de oameni, ştiind că omul chiar după Răscumpărarea lui va continua să cadă în păcat şi să fie robit de păcate, pentru a-i da posibilitatea de a birui şi de a se ridica, pe lângă celelalte Sfinte Taine, a lăsat omului ca cea de a şaptea să fie una prin care să se vindece trupeşte şi sufleteşte. Dacă taina Spovedaniei aduce uşurătate sufletului şi vindecarea lui de rănile păcatului, Taina Sfântului Maslu, prin excelenţă, aduce vindecarea trupului şi uşurătatea lui de sub greutatea păcatului.



Pe lângă vindecarea sufletului şi a trupului, Taina Sfântului Maslu, mai aduce îndepărtarea răutăţilor care vin de la oameni, cum ar fi: izbăvirea de farmece şi descântece, dezlegarea legăturilor şi a blestemelor, izbăvirea de necazuri şi vrăjmaşi.

Se recomandă ca înainte de a face cineva Sfântul Maslu să cheme duhovnicul şi să se spovedească. Să spună toate păcatele aşa cum au fost ele de când se ştie şi până azi.

Se recomandă că Taina Sfântului Maslu să se facă în zi de post: luni,miercuri sau vineri.

Se recomandă ca Taina Sfântului Maslu să se facă numai dimineaţa pe nemâncate.Atât bolnavul, cât şi cei din casa lui şi preoţii să fie nemâncaţi. Trebuie să fie nemâncaţi, cu mintea odihnită şi cu luare aminte la orice cuvânt care se rosteşte. Altfel, rugăciunea nu are puterea de a se ridica la cer. Preotul care va face Sfântul Maslu mâncat şi credincioşii participanţi vor fi mâncaţi şi ei, acel preot răspunde. Păcatele oamenilor se întorc pe el şi pe familia lui. Când nu se aşteaptă loveşte preoteasa sau copii. Nu cereţi preoţilor să vă facă Sfântul Maslu după masă sau seara pe mâncate pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare sau băutură. Sfântul Maslu este o Taină nu o rugăciune oarecare. Sfântul Maslu se începe cu binecuvântarea: „Bine cuvântată este Împărăţia a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Amin!” ca şi la Sfânta Liturghie. Pentru a face Sfânta Liturghie preotul nu trebuie să fie mâncat, trebuie să fie odihnit, preotul obosit, după canoane, nu are voie să săvârşească Sfânta Liturghie, apoi se pregăteşte cu citirea canonului, la fel şi la săvârşirea Sfintelor Taine trebuie să fie pregătit, pentru că are loc întâlnirea cu Duhul Cel Sfânt şi se transmite harul cel nevăzut a lui Dumnezeu. Preotul să înveţe această rânduială pe credincioşi. Prin buna rânduială se împărtăşesc multe şi nebănuite daruri.



Se recomandă ca Taina Sfântului Maslu să se facă de 7 preoţi, dacă nu se găsesc atunci 5 preoţi, dacă nu se găsesc măcar 3 preoţi, dacă nu se găsesc fără doi preoţi să nu se săvârşească Taina Sfântului Maslu. Un pogorământ îl fac Sfinţii Părinţii, prin canoane, pentru cei ce sunt la mari depărtări, pe o rază de 40 kilometri dacă nu se găseşte un al doilea preot, poate săvârşi şi un singur preot, dar numai cu binecuvântarea ierahului locului. Puterea tainei stă în numărul celor 7 preoţi. Dacă sunt mai mulţi preoţi neşansa de a nu fi atent la cuvinte şi la rugăciune este foarte mică, dacă sunt sustraşi de la atenţie unul, doi sau trei în acelaşi timp este şansa ca măcar unul sau doi să fie atent şi să se continuie rugăciunea. Dacă sunt numai doi şansele sunt mai mici. Iar la unul singur, se poate ca toată rugăciunea să coboare fragmentată pe pământ. Pentru că vrajmaşul care stă la pândă profită de neatenţia preotului şi fură din cuvintele de aur care ies din gura preotului. În prezenţa a mai mulţi preoţi, nu mai poate cu atâta uşurinţă. Atunci mai cheamă în ajutor pe alţi vrajmaşi care să-l ajute, aducând fel de fel de ispite şi gânduri în timpul rugăciunilor.



Se recomandă să nu se scurteze slujba, preoţii să facă exact ce scrie în Molitfelnic: 7 Apostoli, 7 Evanghelii, 7 rugăciuni, 7 ungeri cu untdelemn, 7 ectenii,s.a.m.d..



Se recomanda ca ziua de post să se continuie şi după săvârşirea Sfântului Maslu, pentru ca acea zi să fie câştigată prin post şi rugăciune. Mesele după Sf.Maslu nu sunt bine venite, trebuiesc evitate. Numai cei grav bolnavi fac excepţie.

După gravitatea celui bolnav, se fac: 1,3,7,9 Sfinte Masle. Din clipa în care se primeşte vindecare, Sfântul Maslu nu se mai face.

Dacă nu se primeşte vindecare, nici după Sfinte Masle repetate, înseamnă că spovedania de dinaintea Sf.Maslu nu a fost bine făcută, din cauza unui păcat nemărturisit, sau a unui păcat mărturisit dar nu s-a spus aşa cum a fost el făcut, nu se primeşte iertare. O altă cauză poate fi blestemul de părinţi, blestemul pentru nedreptăţire a unei văduve, a unui orfan, a unui sărac şi ai altora asemenea, nu se primeşte iertare şi nu sunt ascultate rugăciunile până ce nu îndreaptă răul făcut, cere iertare şi dezlegare de blestem de la duhovnic. O altă cauză poate fi, Sfântul Maslu făcut la repezeală, scurtat, fără post, cu mâncare şi băutură.



La Sfântul Maslu , harul este lucrător 7 zile.
De aceea se recomandă ca Sf.Maslu să se facă la 7 zile primul de al doilea şi tot aşa. De aceea, din făina se fac 7 turtele coapte pe plită, ca să fie mâncate dimineaţa în fiecare zi timp de 7 zile.








Cum se folosesc uleiul şi făina de la Sfântul Maslu?


FĂINA, se aşează într-un vas adânc în care se infing 7 lumânări care vor sta aprinse pe tot parcursul Sfântului Maslu.



După terminarea Sfântului Maslu, gospodina casei, cerne făina de capetele de lumânări şi de bucăţilele de ceară rezultate în urma arderii lumânărilor, pe care apoi o frământă toată turnând aghiazmă şi untdelemn de la Sf.Maslu. După aceasta, împarte tot aluatul în şapte părţi şi din fiecare face câte o turtă, pe care o coace pe plită sau în tigaie la foc scăzut şi fără ulei.



În fiecare dimineaţă, bolnavul, mănâncă câte o turtă pe stomacul gol. Când se împlinesc 7 zile de la primul Sf. Maslu, se face al doilea Sf.Maslu. La fel se procedează cu făina de la acest Sf.Maslu. După 7 zile se face al treilea Sf.Maslu la fel se procedează şi tot aşa până la ultimul.



Nu este bine şi e mare păcat să dai din făina de la Sfântul Maslu la animale. Mântuitorul Iisus Hristos ne-a lăsat Sfintele Taine pentru noi, pentru mântuirea noastră şi nu pentru mântuirea animalelor. Nu daţi cele sfinte în gura porcilor.



UNTDELEMNUL(uleiul sfinţit) se pune într-un pahar potrivit de mare, care se sfinţeşte la Sfântul Maslu prin rostirea de 7 ori a rugăciunii de sfinţire, de fiecare preot. Lângă pahar, trebuie puse 7 beţişoare învelite cu vată, care vor fi folosite la ungerea bolnavului cu untdelemn sfinţit de către preoţi în timpul Sfântului Maslu.


Cu Untdelemnul sfinţit va fi uns bolnavul în fiecare zi timp de 7 zile, pe locul bolnav şi dureros. Atenţie, nu se vor unge părţile ruşinoase ale corpului, chiar dacă sunt bolnave, bunacuviinţă şi respectul de lucrurile sfinte sunt pe primul loc, la acestea Dumnezeu priveşte.



În fiecare dimineaţă, bolnavul poate să bea un pahar de aghiazmă făcută cu Moliftele Sfântului Vasile cel Mare în care să toarne 9 picături din untdelemn sfinţit de la Sfântul Maslu. Înainte, să facă rugăciuni şi metanii dacă poate. După 2 ore, poate să mănânce. În cele 2 ore se lasă timp ca să lucreze untdelemnul.



Atenţie, femeile necurate nu au voie să se atingă sau să bea aghiazmă şi nici untdelemn şi nici nu va mânca turte din făina de la Sf.Maslu, pe perioada necurăţiei lor.



Este bine dacă cel bolnav poate să ţină post(ajunare) luni, Miercuri şi vineri, dacă nu poate atunci cineva din casă, pentru că postul alungă multă răutate din casă şi din cel bolnav.



Dacă ai ajuns după rostirea rugăciunilor de sfinţire a uleiului degeaba ai venit. La Sf. Maslu trebuie să fii de la început, cu sticla de ulei fără dop pe masă, pentru că atunci se cheamă Duhul Sfânt să-l sfinţească (de 7 ori).



Nu se duce la Sfântul Maslu ulei care a mai fost sfinţit.






Cum ne rugăm în cele 7 zile ale Sfântului Maslu?





În fiecare zi, bolnavul, dacă nu poate el atunci cineva din casă, va citi din Acatistier acatistul zilei.



Seara sau la miezul nopţii, va citi Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Va aprinde 9 lumânări. Cel care nu ştie carte, sau nu poate citi, sau nu are pe nimeni care să citească, va rosti rugăciunea „Tatăl nostru” şi celelate rugăciuni pe care le mai ştie, în timp ce va face şi metanii (40) şi va zice şi rugăciunea personală de cerere, care poate să fie aceasta:



„Doamne, dacă boala aceasta este de la păcatele mele sau ale părinţilor mei, milostiveşte-Te, iartă-mi păcatele şi dă-mi vindecare”



Dacă a fost blestemat, va rosti:



„Doamne, dacă boala aceasta este de la blestemele mele sau de la blestemele părinţilor mei sau altcineva m-a blestemat, milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mi păcatele, dezleagă blestemele şi dă-mi vindecare”



Dacă s-a îmbolnăvit datorită vrăjilor, va rosti:



„Doamne, dacă boala aceasta este de la vrajile făcute de oamenii cei vrăjmaşi şi de la diavol, milostiveste-Te, Doamne, iartă-mi păcatele, dezleagă vrăjile şi tot duhul cel necurat în pustiu să se ducă şi înapoi să nu se mai întoarcă şi mie dă-mi vindecare”
În urma rugăciunilor de peste săptămâna şi a Sfintelor Masle, Dumnezeu îl ajută pe omul bolnav:



- Să-şi îndrepte paşii către un medic bun, care prin priceperea pe care i-a dat-o Dumnezeu să-l vindece;



- Va lumina pe medicul care trebuie să-l trateze să-i dea medicamentul bun care să-i aducă vindecarea;



- Şi nu în ultimul rând, minunea vindecării poate să vina direct de la Dumnezeu, fără medic sau medicamente.





Untdelemnul de la Sfântul Maslu trebuie păzit




Păziţi-vă uleiul, că-n Biserică vin şi vrăjitoare şi fură sticla ca să-ţi fure rugaciunea, lucrează cu dracii lor împotriva rugăciunilor oamenilor. Staţi lângă ulei şi făină şi dacă vă cere cineva din el şi simţiţi teamă nu daţi chiar dacă spune că eşti rea, zgârcită, că ştie Dumnezeu gândul matale şi răutatea ei.



(Pr. Ioan V Argatu, "Pe treptele suirii către cer", ediţia a2a, 2007, pg.300-309)