latan.elena
14.03.2015, 15:00
Uneori vrem sa tipam la copii. Este o reactie provocata de sentimentul de frustrare sau alta emotie intensa atunci cand copiii fac o scena sau au o izbucnire nervoasa. Dar cei mai multi dintre noi stim ca vocea ridicata si pedepsele afecteaza respectul de sine al copilului si increderea lor in noi, le dezvolta mecanisme de adaptare nesanatoase si ii face sa reactioneze si mai urat pe viitorhttp://cdncache-a.akamaihd.net/items/it/img/arrow-10x10.png (http://www.sfatulbatranilor.ro/).
In schimbhttp://cdncache-a.akamaihd.net/items/it/img/arrow-10x10.png (http://www.sfatulbatranilor.ro/), educarea copiilor cu blandete si cu limite sanatoase ii va ajuta sa devina adulti increzatori si sanatosi emotional si va face ca viata de parinte sa fie o experienta mai usoara.
Acest articol ofera cateva perspective si metode de a educa copiii fara tipete si fara pedepse. In prima jumatate sunt cateva sfaturi despre cum putem noi, in calitate de parinti, sa devenim mai echilibrati si sa nu mai reactionam emotional; in a doua jumatate sunt metode ce pot fi aplicate in viata de zi cu zi in relatia noastra cu copii, pentru a-i ajuta pe ei sa devina mai increzatori si mai putin predispusi la izbucniri emotionale.
Fii bland cu tine insuti si poarta-ti de grija.
Cu cat avem mai mare grija de noi insine, cu atat ne vom respecta mai mult si propriile nevoi si limite. Daca ne simtim obositi si lipsiti de energie, va fi mult mai greu sa facem fata izbucnirilor nervoase ale copiilor. In plus: cu cat suntem mai impacati cu propria persoana, cu atat ne vom simti mai putin vinovati cand facem “greseli” sau cand nu facem lucrurile “cum trebuie”.
Asa ca, pe langa ritualurile de ingrijire personala ca meditatia, rugaciunea, yoga, sportul (si/sau orice altceva functioneaza!), vorbeste cu tine insuti asa cum ai vorbi cu propriul tau copil, nu ca un critic aspru. Recunoaste-ti sentimentele, indiferent cat de stupide si irationale ar parea. Daca le accepti si le iubesti, vor fi eliberate, in loc sa ramana blocate in tine insati.
Respecta-ti propriile limite.
Copiii depasesc limitele prea des si prea mult pentru ca, de multe ori, le permitem noi. Dar la un moment dat ne vom pierde rabdarea. Este de inteles: uneori nu spunem “nu” pentru a evita “un spectacol”, sau pentru ca vrem sa fim parinti “buni”. Insa, parte din munca de parinte este sa stabilim niste limite sanatoase. Sa-ti iubesti copiii nu inseamna sa le dai tot ce vor de cate ori vor. Si daca esti ferm in decizia ta, pe VIITORhttp://cdncache-a.akamaihd.net/items/it/img/arrow-10x10.png (http://viataverdeviu.ro/cum-sa-ne-crestem-copiii-fara-tipete-si-fara-pedepse/#) vei avea parte de tot mai putine “spectacole”.
Trebuie sa ai asteptari realiste.
Cand iesim cu copiii in locuri publice, nu ne putem astepta ca ei sa se comporte ca niste adulti. Un copil nu va sta locului o ora ca un adult.
Desi este foarte bine ca iti doresti sa iesi cu copiii, nu trebuie sa uiti ca trebuie sa se bucure si ei de aceasta experienta. De aceea trebuie sa ne propunem sa nu ne simtim jenati, ofensati sau vinovati pentru reactiile lor. Cand renuntam la asteptarile nerealiste, intreaga experienta va fi mult mai placuta si pentru noi.
Nu proiecta propriile temeri asupra copilului tau.
Cand ne facem griji pentru comportamentul copiilor sau ne temem ca vor deveni agresivi in anumite situatii, ei ne vor simti energia negativa si se vor conforma acesteia. Daca un copil incepe sa creada ca e “rau”, va incepe sa se comporte ca atare.
Vindeca copilul din tine.
Copiii pot declansa o serie de emotii nerezolvate in noi insine, facandu-ne sa ne simtim raniti si frustrati, probabil in legatura cu anumite experiente din copilarie sau alte dificultati prin care am trecut in timpul vietii. Copiii nostri vor reflecta deseori aceste emotii nerezolvate cand le simt. De aceea e bine sa te ocupi de acele parti din tine care sufera. Accepta-ti sentimentele din sau despre trecut fara a te judeca si ofera copilului din tine toata dragostea neconditionata pe care nu a primit-o sau de care are nevoie acum.
Gaseste-ti un colac de salvare.
In momentele in care te simti calm si echilibrat, alege un stimul fizic, de exemplu unesti si strangi degetul mare si mijlociul. Acest gest va fi un “colac de salvare”, mentine presiunea degetelor cateva minute. In felul acesta faci legatura intre acest gest si sentimentul de calm si echilibru. Foloseste colacul de salvare urmatoarea data cand esti suparat sau cand copilul tau are o izbucnire nervoasa, pentru a declansa senzatia de calm si echilibru.
Elimina sentimentul de vinovatie.
Sentimentele de vina si rusine sunt emotiile cu vibratia cea mai joasa din intreaga experienta umana. Din punct de vedere emotional pot fi considerate cele mai indepartate sentimente fata de dragoste, echilibru si compasiune. Vina nu numai ca nu ne lasa sa simtim compasiune pentru noi insine, dar deseori ne face sa depasim niste limite pentru a “compensa” pentru ceea ce credem ca am gresit. A fi parinte este un intreg proces. In fiecare moment al acestui proces faci ceea ce stii tu mai bine si inveti si te perfectionezi constant.
Petreceti timp de calitate impreuna.
Atentia este o nevoie primara a copilului. Cand copiii fac scene, deseori nu vor decat sa ne atraga atentia asupra faptului ca isi definesc si isi dezvolta propria personalitate – si au nevoie de atentie.
De multe ori o izbucnire emotionala reflecta o libertate mai mare decat ii poate copilul face fata. Copiii vor sa se simta in siguranta prin calauzirea noastra plina de iubire sub forma unor limite sanatoase. Cel mai frumos mod in care putem face acest lucru pentru copiii nostri este sa le acordam un timp de calitate, cand au parte de atentia noastra 100%. Copiii nu au nevoie ca noi sa fim prezenti langa ei tot timpul. Dar timpul de calitate este nepretuit pentru ei. Daca se simt iubiti si protejati nu vor mai simti nevoia de a exagera in reactii.
Lasa-l sa exploreze liber si nestanjenit.
Cand copiii au atentia si protectia de care au nevoie, vor manifesta fara indoiala si dorinta de a explora lumea. Acest lucru ii ajuta sa observe lucrurile noi din jurul lor, sa-si cunoasca mai bine corpul si sa-si satisfaca curiozitatea innascuta. Incursiunile in necunoscut facute din proprie initiativa le va dezvolta atentia si isi vor manifesta creativitatea si bucuria.
Suprafata spatiului de joaca, departarea de parinti precum si timpul petrecut la joaca depind mult de varsta si de nevoile copilului, iar acestea cresc odata cu timpul. In aceste momente de joaca trebuie sa fim prezenti langa copil. Dar nu trebuie sa-l intrerupem. Il observam cum se bucura si cum creste.
http://viataverdeviu.ro/wp-content/uploads/2015/03/copiii-educatie.jpg
Sursa foto : http://goo.gl/piARw3
Ajuta-ti copilul sa se simta inteles.
Indiferent de cat de “copilaresti” pot parea pentru noi dorintele sau emotiile copilului intr-o anumita situatie, pentru el sunt foarte serioase si reale, indiferent despre ce e vorba. Nu trebuie sa ne conformam “dorintelor” lui, dar putem sa-i aratam ca
intelegem ce simte: “Vad ca esti foarte suparat, ca ti-a placut sa te colorezi pe fata si te-ai suparat ca ti-am luat creioanele,” sau, “Inteleg ca ai vrea sa mananci numai ciocolata toata ziua. Si mie mi-ar placea. Dar ne trebuie si niste legume pentru a avea un corp sanatos.” Vor continua sa protesteze, doar sunt copii, insa cel putin vor simti ca sunt intelesi si de obicei acest lucru mai scade din intensitatea izbucnirii emotionale.
Ofera-i suficient timp pentru a se adapta la o schimbare de activitate.
Schimbarile bruste pot declansa opozitie din partea copiilor. Mai ales in cazul copiilor sensibili, este foarte util sa le dam timp ca sa se adapteze la o schimbare. Ora de culcare, de exemplu: anunta copilul cu ceva timp inainte ca se apropie ora de culcare. Ii poti spune “Te mai poti juca inca 10 minute, apoi mergi la culcare”. Si repeta acest lucru cand mai sunt cinci minute, apoi la un minut.
Respecta-ti copilul ca fiinta de sine statatoare.
Copiii nostri au corpuri mici si abia invata ce inseamna sa fii om, au nevoie de noi pentru a le asigura cerintele de baza pentru supravietuire. Dar sunt in acelasi timp persoane de sine statatoare cu mare capacitate de intelegere la diferite niveluri. De aceea trebuie sa vorbesti cu copilul tau ca si cu un adult: nu-ti schimba vocea si spune “eu” cand vorbesti despre tine, nu “mami” sau “tati.”
Respecta integritatea corpului copilului tau.
Intotdeauna spune copilului cand vrei sa-l iei in brate sau vrei sa-l atingi. Poti incepe de cand sunt inca bebelusi: “O sa te iau in brate acum. Unu, doi, trei, gata.” Copiii sunt mai putin surprinsi cand stiu ce-i asteapta.
Cand te joci cu copiii, respecta-le alegerea cand spun “nu” si vor sa se opreasca. Jocul de-a calutul sau orice alta activitate fizica este o ocazie buna pentru copil sa invete ca atunci cand el/ea spune “nu” (“vreau sa te opresti/nu ma mai atinge”), cealalta persoana trebuie sa-i respecte decizia. Limitele sunt importante si pentru copii. Nu este nicio garantie ca toate persoanele vor asculta ce spun copiii, dar daca ei cresc cu aceasta mentalitate si acesta idee despre corpul lor, sunt mai putin predispusi sa devina o victima a abuzului sau a altor comportamente nepotrivite.
Cere ajutor.
Nu-ti fie rusine daca te simti coplesit. Cere ajutor. Spune partenerului tau ca intampini dificultati, cauta un babysitter sau un consilier parental, cere ajutor de la alti parinti, invata noi metode de educatie care sa faca lucrurile mai placute si mai usoare pentru tine. Nu esti singur. A cere ajutor nu e un semn de slabiciune: este cel mai curajos lucru pe care-l poti face.
Sursa utilizata:
http://www.mindbodygreen.com/0-17375/how-to-raise-your-kids-without-yelling-or-punishing.html – copiii educatie
http://viataverdeviu.ro/cum-sa-ne-crestem-copiii-fara-tipete-si-fara-pedepse/
In schimbhttp://cdncache-a.akamaihd.net/items/it/img/arrow-10x10.png (http://www.sfatulbatranilor.ro/), educarea copiilor cu blandete si cu limite sanatoase ii va ajuta sa devina adulti increzatori si sanatosi emotional si va face ca viata de parinte sa fie o experienta mai usoara.
Acest articol ofera cateva perspective si metode de a educa copiii fara tipete si fara pedepse. In prima jumatate sunt cateva sfaturi despre cum putem noi, in calitate de parinti, sa devenim mai echilibrati si sa nu mai reactionam emotional; in a doua jumatate sunt metode ce pot fi aplicate in viata de zi cu zi in relatia noastra cu copii, pentru a-i ajuta pe ei sa devina mai increzatori si mai putin predispusi la izbucniri emotionale.
Fii bland cu tine insuti si poarta-ti de grija.
Cu cat avem mai mare grija de noi insine, cu atat ne vom respecta mai mult si propriile nevoi si limite. Daca ne simtim obositi si lipsiti de energie, va fi mult mai greu sa facem fata izbucnirilor nervoase ale copiilor. In plus: cu cat suntem mai impacati cu propria persoana, cu atat ne vom simti mai putin vinovati cand facem “greseli” sau cand nu facem lucrurile “cum trebuie”.
Asa ca, pe langa ritualurile de ingrijire personala ca meditatia, rugaciunea, yoga, sportul (si/sau orice altceva functioneaza!), vorbeste cu tine insuti asa cum ai vorbi cu propriul tau copil, nu ca un critic aspru. Recunoaste-ti sentimentele, indiferent cat de stupide si irationale ar parea. Daca le accepti si le iubesti, vor fi eliberate, in loc sa ramana blocate in tine insati.
Respecta-ti propriile limite.
Copiii depasesc limitele prea des si prea mult pentru ca, de multe ori, le permitem noi. Dar la un moment dat ne vom pierde rabdarea. Este de inteles: uneori nu spunem “nu” pentru a evita “un spectacol”, sau pentru ca vrem sa fim parinti “buni”. Insa, parte din munca de parinte este sa stabilim niste limite sanatoase. Sa-ti iubesti copiii nu inseamna sa le dai tot ce vor de cate ori vor. Si daca esti ferm in decizia ta, pe VIITORhttp://cdncache-a.akamaihd.net/items/it/img/arrow-10x10.png (http://viataverdeviu.ro/cum-sa-ne-crestem-copiii-fara-tipete-si-fara-pedepse/#) vei avea parte de tot mai putine “spectacole”.
Trebuie sa ai asteptari realiste.
Cand iesim cu copiii in locuri publice, nu ne putem astepta ca ei sa se comporte ca niste adulti. Un copil nu va sta locului o ora ca un adult.
Desi este foarte bine ca iti doresti sa iesi cu copiii, nu trebuie sa uiti ca trebuie sa se bucure si ei de aceasta experienta. De aceea trebuie sa ne propunem sa nu ne simtim jenati, ofensati sau vinovati pentru reactiile lor. Cand renuntam la asteptarile nerealiste, intreaga experienta va fi mult mai placuta si pentru noi.
Nu proiecta propriile temeri asupra copilului tau.
Cand ne facem griji pentru comportamentul copiilor sau ne temem ca vor deveni agresivi in anumite situatii, ei ne vor simti energia negativa si se vor conforma acesteia. Daca un copil incepe sa creada ca e “rau”, va incepe sa se comporte ca atare.
Vindeca copilul din tine.
Copiii pot declansa o serie de emotii nerezolvate in noi insine, facandu-ne sa ne simtim raniti si frustrati, probabil in legatura cu anumite experiente din copilarie sau alte dificultati prin care am trecut in timpul vietii. Copiii nostri vor reflecta deseori aceste emotii nerezolvate cand le simt. De aceea e bine sa te ocupi de acele parti din tine care sufera. Accepta-ti sentimentele din sau despre trecut fara a te judeca si ofera copilului din tine toata dragostea neconditionata pe care nu a primit-o sau de care are nevoie acum.
Gaseste-ti un colac de salvare.
In momentele in care te simti calm si echilibrat, alege un stimul fizic, de exemplu unesti si strangi degetul mare si mijlociul. Acest gest va fi un “colac de salvare”, mentine presiunea degetelor cateva minute. In felul acesta faci legatura intre acest gest si sentimentul de calm si echilibru. Foloseste colacul de salvare urmatoarea data cand esti suparat sau cand copilul tau are o izbucnire nervoasa, pentru a declansa senzatia de calm si echilibru.
Elimina sentimentul de vinovatie.
Sentimentele de vina si rusine sunt emotiile cu vibratia cea mai joasa din intreaga experienta umana. Din punct de vedere emotional pot fi considerate cele mai indepartate sentimente fata de dragoste, echilibru si compasiune. Vina nu numai ca nu ne lasa sa simtim compasiune pentru noi insine, dar deseori ne face sa depasim niste limite pentru a “compensa” pentru ceea ce credem ca am gresit. A fi parinte este un intreg proces. In fiecare moment al acestui proces faci ceea ce stii tu mai bine si inveti si te perfectionezi constant.
Petreceti timp de calitate impreuna.
Atentia este o nevoie primara a copilului. Cand copiii fac scene, deseori nu vor decat sa ne atraga atentia asupra faptului ca isi definesc si isi dezvolta propria personalitate – si au nevoie de atentie.
De multe ori o izbucnire emotionala reflecta o libertate mai mare decat ii poate copilul face fata. Copiii vor sa se simta in siguranta prin calauzirea noastra plina de iubire sub forma unor limite sanatoase. Cel mai frumos mod in care putem face acest lucru pentru copiii nostri este sa le acordam un timp de calitate, cand au parte de atentia noastra 100%. Copiii nu au nevoie ca noi sa fim prezenti langa ei tot timpul. Dar timpul de calitate este nepretuit pentru ei. Daca se simt iubiti si protejati nu vor mai simti nevoia de a exagera in reactii.
Lasa-l sa exploreze liber si nestanjenit.
Cand copiii au atentia si protectia de care au nevoie, vor manifesta fara indoiala si dorinta de a explora lumea. Acest lucru ii ajuta sa observe lucrurile noi din jurul lor, sa-si cunoasca mai bine corpul si sa-si satisfaca curiozitatea innascuta. Incursiunile in necunoscut facute din proprie initiativa le va dezvolta atentia si isi vor manifesta creativitatea si bucuria.
Suprafata spatiului de joaca, departarea de parinti precum si timpul petrecut la joaca depind mult de varsta si de nevoile copilului, iar acestea cresc odata cu timpul. In aceste momente de joaca trebuie sa fim prezenti langa copil. Dar nu trebuie sa-l intrerupem. Il observam cum se bucura si cum creste.
http://viataverdeviu.ro/wp-content/uploads/2015/03/copiii-educatie.jpg
Sursa foto : http://goo.gl/piARw3
Ajuta-ti copilul sa se simta inteles.
Indiferent de cat de “copilaresti” pot parea pentru noi dorintele sau emotiile copilului intr-o anumita situatie, pentru el sunt foarte serioase si reale, indiferent despre ce e vorba. Nu trebuie sa ne conformam “dorintelor” lui, dar putem sa-i aratam ca
intelegem ce simte: “Vad ca esti foarte suparat, ca ti-a placut sa te colorezi pe fata si te-ai suparat ca ti-am luat creioanele,” sau, “Inteleg ca ai vrea sa mananci numai ciocolata toata ziua. Si mie mi-ar placea. Dar ne trebuie si niste legume pentru a avea un corp sanatos.” Vor continua sa protesteze, doar sunt copii, insa cel putin vor simti ca sunt intelesi si de obicei acest lucru mai scade din intensitatea izbucnirii emotionale.
Ofera-i suficient timp pentru a se adapta la o schimbare de activitate.
Schimbarile bruste pot declansa opozitie din partea copiilor. Mai ales in cazul copiilor sensibili, este foarte util sa le dam timp ca sa se adapteze la o schimbare. Ora de culcare, de exemplu: anunta copilul cu ceva timp inainte ca se apropie ora de culcare. Ii poti spune “Te mai poti juca inca 10 minute, apoi mergi la culcare”. Si repeta acest lucru cand mai sunt cinci minute, apoi la un minut.
Respecta-ti copilul ca fiinta de sine statatoare.
Copiii nostri au corpuri mici si abia invata ce inseamna sa fii om, au nevoie de noi pentru a le asigura cerintele de baza pentru supravietuire. Dar sunt in acelasi timp persoane de sine statatoare cu mare capacitate de intelegere la diferite niveluri. De aceea trebuie sa vorbesti cu copilul tau ca si cu un adult: nu-ti schimba vocea si spune “eu” cand vorbesti despre tine, nu “mami” sau “tati.”
Respecta integritatea corpului copilului tau.
Intotdeauna spune copilului cand vrei sa-l iei in brate sau vrei sa-l atingi. Poti incepe de cand sunt inca bebelusi: “O sa te iau in brate acum. Unu, doi, trei, gata.” Copiii sunt mai putin surprinsi cand stiu ce-i asteapta.
Cand te joci cu copiii, respecta-le alegerea cand spun “nu” si vor sa se opreasca. Jocul de-a calutul sau orice alta activitate fizica este o ocazie buna pentru copil sa invete ca atunci cand el/ea spune “nu” (“vreau sa te opresti/nu ma mai atinge”), cealalta persoana trebuie sa-i respecte decizia. Limitele sunt importante si pentru copii. Nu este nicio garantie ca toate persoanele vor asculta ce spun copiii, dar daca ei cresc cu aceasta mentalitate si acesta idee despre corpul lor, sunt mai putin predispusi sa devina o victima a abuzului sau a altor comportamente nepotrivite.
Cere ajutor.
Nu-ti fie rusine daca te simti coplesit. Cere ajutor. Spune partenerului tau ca intampini dificultati, cauta un babysitter sau un consilier parental, cere ajutor de la alti parinti, invata noi metode de educatie care sa faca lucrurile mai placute si mai usoare pentru tine. Nu esti singur. A cere ajutor nu e un semn de slabiciune: este cel mai curajos lucru pe care-l poti face.
Sursa utilizata:
http://www.mindbodygreen.com/0-17375/how-to-raise-your-kids-without-yelling-or-punishing.html – copiii educatie
http://viataverdeviu.ro/cum-sa-ne-crestem-copiii-fara-tipete-si-fara-pedepse/