PDA

Arată versiune întreagă : Ernest Bernea



latan.elena
21.02.2015, 14:47
https://fantana.files.wordpress.com/2012/11/ernest-bernea1.jpg



Omul și istoria – Ernest Bernea

https://fantana.files.wordpress.com/2012/11/bernea1.jpg?w=209&h=300 (https://fantana.files.wordpress.com/2012/11/bernea1.jpg)
Ernest Bernea, „Meditaţii filosofice. Note pentru o filozofie inactual㔸Editura Predania, Bucureşti, 2010
Omul încrezător în propriile sale forţe, ceea ce bine orientat poate fi rodnic, s’a risipit în diversitatea unei lumi de senzaţii şi aparenţe. Lipsite de un orizont spiritual cuprinzător, lipsit de profunzime, el este lipsit de discernământ şi putere de alegere. Natura intimă, şi mai ales sensul lucrurilor, îi scapă.
Acest om se frământă zadarnic, în năzuinţa de a-şi crea un nou univers, deoarece el cade victimă unor aparenţe derutante şi tentaţiilor de tot felul. Universul spiritual şi uman ce trebuie astăzi creat din nou, un univers care să-i valorifice calitatea, nu se poate construi pe tehnică şi confort, cu atât mai puţin pe apetit.
Criza gravă de azi, care e în primul rând o criză a omului, dovedeşte neputinţa sa de a-şi reorganiza viaţa pornind numai de la date empirice, într’o lume ce pare că tinde la entropie, dar în ceea ce priveşte metodele, uzina nu-i poate da nici un răspuns în această problemă.
Criza de azi s’a produs prin intrarea a o seamă de noi elemente în istorie, dar mai ales prin dezertarea omului, a lipsei sale de răspundere în faţa istoriei. O nouă formulă de viaţă, o nouă scară de valori, un nou principiu generator pe marea linie a permanenţelor şi destinului uman care trebuie împlinit; iată de unde trebuie pornit.
Sursa articolului este volumul Ernest Bernea, „Meditaţii filosofice. Note pentru o filozofie inactual㔸Editura Predania, Bucureşti, 2010, p. 34. Articolul este datat pe 7 mai 1966, Bucureşti.
Născut pe 28 martie 1905 în orașul Brăila, Ernest Bernea a fost unul dintre intelectualii perioadei interbelice, cu preocupări în domeniul sociologiei, etnografiei și filozofiei. Deopotrivă persecutat de conducerea comunistă și ignorat de intelectualitatea post-comunistă, o mare parte din opera lui Bernea este încă practic necunoscută. Ernest Bernea a trecut la Domnul în data de 14 noiembrie 1990.
Manuscrise netipărite:
S-au aratat semne (roman, 1939)
Arta în lumina stilurilor din cultura (1964)
Frederic Mistral si spiritul Mediteranei (1964)
Dante si universul spiritual medieval (1964)
Sociologie si etnografie româneasca. Ordinea spirituala (1966)
Civilizatia româna sateasca. I – Forme sI functiuni, II – Forme si valori (1969)
Popas în gradina neumblata (poeme în proza, 1971)
Lumini în necunoscut (poeme în proza, 1971)
Destinul civilizatiei. I – Dialectica spiritului modern (1974)
Sociologia – stiinta concreta si experimentala (1974)
Legenda trandafirului alb (sau Un om cauta pe celalalt, roman, 1975)
Cultura si educatie. În lumina unui nou stil moral (1976)
Arta noua – fenomen de criza (1978)
Studii de literatura (1978)


https://fantana.wordpress.com/2012/11/02/omul-si-istoria/

latan.elena
21.02.2015, 14:49
Fragmente din ”Moldovă tristă” – Ernest Berneahttps://fantana.files.wordpress.com/2012/11/bernea-moldova-trista-lagarul-vaslui2.jpg?w=195&h=300 (https://fantana.files.wordpress.com/2012/11/bernea-moldova-trista-lagarul-vaslui2.jpg)
Ernest Bernea – ”Moldova tristă”
Fratele meu
Fratele meu stă întins pe patul durerii;e un pat dăruit de oameni nu de Dumnezeu. L-am crescut de mic; tot ce l-a atins m’a îndurerat ca pe o mamă. El mă plăteste mergând cu mine si la închisoare.
Il văd cum îsi duce zilele: fără tihnă, fără orizont; numai cu lumina nădejdilor. S’a născut să trăiască în lipsă, să nu cunoască bucuria. Acum merge în necunoscut.
Fratele meu sta închis în lumea durerii; caută o poartă să iasă, caută un loc cu blândete si sprijin. E trist si i-e sete de mai bine. Mă doare suferinţa lui; o simt cucerindu-mi cosul pieptului.
Mă doare pieptul
Mă plimbam cu un prieten pe lângă sârmă. Vorbeam despre dorurile noastre: dorul de frumuseţe aleasa, dorul de libertate, de pâne mai bună si mai usoară, dorul de familie si de lucru împlinit.
Pomenind despre copilul său s’a oprit în loc, a strâns pumnii si mi-a spus: “mi-e dor, draga, mi-e dor de copil de ma doare pieptul”; si mâna dreapta descrise o tăetură pe piept în dreptul inimii. Ochii i-au scânteiat.
A pornit apoi în pas încet, înainte si îndărăt, cu privirea în lutul galben al drumului oprit.
Cântec de fluer
E seară. Dintr’o cameră s’aude un fluer. Cântece triste, cântece vii. Glasul unei zari din munţii Ardealului: plaiuri înverzite, buchete de mesteacani, lumini în departare la poalele munţilor. Singuratate, cer boltit în rasarit de lună.
Fluerul cânta povestind satele, povestind drumurile ţarii; o viata de demult, o viaţa din adâncimi, cu duh de basm si lumini curate.
Fluerul continua povestind durerile unor suflete fara graiu; o viaţa noua, o nazuinta catre înalţimi, cu zari albastre si lacrimi de soare.
Evadare
Am iesit în curtea din faţă. Era cald si strâmt, era liniste si trist ca’n zilele oarbe ale unui prezent împietrit. Pasul m’a purtat în sus spre mănunchiul de salcâmi tineri. O ţesătură de sârmă ghimpată nu da voie sufletului obosit de praf si căldură să-si umple casa cu răcoare. Am deschis larg usile pieptului si am chemat umbra cu ochii însetaţi. Nu s’a miscat nimic.
După colţul zidului rosu trăia palid si tăvăilit un pestc de iarbă. M’am întins cu faţa în jos cu mâinile desfăcute cruce: urechea s’a lipit de pământ. Inima pământului svâcnea sunet surd până dincolo de margini, cântecul soptit al adâncurilor îmi străbătea fiinţa. Braţele mi s’au desprins din umeri cuprinzând dornic lumea aceasta atât de mică; apele pământului, apele vieţii si ale omului, alunecă, joacă, vorbesc fără cuvinte, apele dorului rup norii plânsului.
Pleoapele au căzut plumb peste lumina secată a ochilor. S’a deschis o noapte interioară, o noapte grea, o noapte cu umbre dese fulgerate de setea căutărilor.
Doamne, trimite o scânteie de lumină peste făptura mea slabă, fă să cadă picături de ploaie peste câmpia arsă a sufletului meu si, întăreste-mi mădularele atât de încercate.
M’am reîntors. In dormitor mă astepta acelasi pat de fier cu perna de paie, murdară.
Dor de libertate
Caut depărtările să aflu mările. Alerg în necunoscut să aflu o viaţa nouă, o altă viaţă mai bogată si mai demnă, mai bună si mai dreaptă ca a noastră.
Privesc linia unde se uneste cerul cu pământul si încerc să culeg înţelesul în cupele pleoapelor.
Privesc dealul din faţă, crater de vulcan stins si-mi fixez ochii într’un copac, punct verde prins în creastă. Cerul cu podoabele lui se apropie, lumea se deschide larg pasului cuceritor.
S’au topit toate închisorile.
Gânduri de popas
Am mers mult; când vioi, când obosit. Setea de lumină mă purta înainte, tot către alte zări si alte înţelesuri. Nu m’am uitat nici când la risipa de suflet sau la neputinta trupului slăbit. Au scormonit cu degetul în întunerec si-am smuls lumina ori unde se afla.
Ce fac acum? Al cui sunt si unde merg? Mă dor fulgerările gândului si oasele trupului. Dacă este un sens în viaţa aceasta apoi dece nu sunt acolo unde merită sforţările si arcuirile orizonturilor mele? Tristeţea îmi inundă toată făptura, făptura mea si-a lui Dumnezeu, până în cutele cele mai ascunse.
Imi mângâi zilele cu frumusetea bogată, cu cântecele inimii mereu plină. Nu pot suferi întunerecul si urâtul. Ori unde m’as afla, oricât de urât ar fi, sufletul meu însetat de frumuseţe se înalţă, creste si se împodobeste cu tării, cântece si miresme ca într’o pajiste paradisiacă.
Cântă în mine o melodie tristă; cântă plânsul zilelor cu amurguri grele. Dumnezeu vine în lumea noastră si ne poleieste cu suferinţă de aur.
Ce vreau si unde merg? Caut din nou înţelesul pasilor mei; privesc în urmă, caut înainte si sensul cade în picături fierbinţi de ceară, în lacrimi de noapte.
Afară se schimbă sentinelele.
Fragmente din vol. “Moldovă tristă” (poeme în proză / 1939-40) scrise de Ernest Bernea în timpul detenției de la Vaslui.


https://fantana.wordpress.com/2012/11/03/fragmente-din-moldova-trista-ernest-bernea/