latan.elena
17.02.2015, 17:13
Satul Juncu, azi Dumbrava, nu este renumit numai pentru vinarsul bun ce se facea aici sau pentru juncii grasi ce coborau adesea la targurile din Brad sau Campeni, nici pentru boii sai potcoviti care scoteau pe dealuri poveri incredibile, ci mai ales pentru locuitorii lui, mari mesteri de fluiere.
"Acu 50 de ani - povesteste Mates Petru - erau in sat peste 100 de familii care faceau fluiere. Atunci cand lucru la camp se gata, cand animalele le bagam in grajd, cand burele toamnei se slobozau in sat de catre Stramba, oamenii se adunau in jurul focului din casa si s-apucau sa faca pe fluiere".
Fiecare membru al familiei facea cate o operatiune dupa puteri si pricepere. Copiii curatau lemnul de coaja, il ciopleau, il fasonau. Tatal sfredelea lemnul, ii facea "ochii", ii punea dopul si-l impistrea. Intr-o saptamana se faceau intr-o gospodarie in jur de 100 de fluiere. Sambata, de cu noapte, barbatii se adunau la Coltul Strambei si de acolo plecau peste dealuri pana in Avram Iancu, sub Muntele Gaina. Aici mesterii din junc isi vindeau fluierele motilor care plecau in tara cu donite, ciubere si tulnice. Acestor obiecte li se adaugau si fluierele motilor criseni. Castigul obtinut din acest mestesug intregea bugetul destul de sarac al famililor de moti. Copiii invatau sa cante din fluier sau sa lucreze la confectionarea acestora inainte de a cunoaste primele litere, aproape ca se nasteau cu aceste deprinderi. Astazi, mesterii de fluiere au disparut...Cei mai in varsta s-au mutat unul cate unul in gradinile vesnic in floare ale lumii de dincolo. Cei mai tineri au luat drumul oraselor, viata de aici parandu-li-se mult prea grea si fara perspectiva. Doar Mates Petru, ultimul mester fluierar al satului, se incapataneaza sa ramana aici, chiar daca el va fi la un moment dat ultimul locuitor al satului. Gospodarie dupa gospodarie a ramas pustie, paragindu-se, insa el, Patrut a Dupului, ramane in gospodaria sa micuta pitita sub varful dealului, mesterind toata ziua la fluiere, ducand mai departe un mestesug mostenit de la stra-stra-strabunici.
Nea' Patrut nu este un simplu mester, el are cu adevarat un suflet de artist, iubeste tot ceea ce-l inconjoara...Fluierele sale sunt confectionate din lemn de prun, cires, frasin, sanger, alun sau rachita. "Cele mai bune fluiere, spune mesterul, sunt cele din lemn de prun sau cires ".Lemnul este ales pe indelete, mangaiat, pipait, pus la uscat, cojit, dupa care se sfredeleste manual.Cu multa atentie se marcheaza "ochii" cu un "impungator, apoi "ochii" se maresc cu un fier inrosit in foc, dupa care se pune "dopul" fluierului. Intre timp fluierul a fost finisat, lustruit, incat acum, la atingere este fin ca si matasea, iar in continuare lemnul fluierului va fi "inflorit" cu maiestrie neintrecuta cu modele ancestrale.
Fluierele lui Petrica sunt o minune!Cele din lemn de prun au o culoare rosiatica, cele de cires maronie, cele de frasin sunt usor galbui, iar cele de sanger au o culoare incredibila de un galben intens. Maiestria lui nu se opreste aici, el are confectionate fluiere duble, sau semi-duble dar si bate ciobanesti, sau bate ciobanesti cu fluier in partea de sus. Dar ce iti ia ochii cel mai mult la fluierele lui Petrica sunt decoratiunile fabuloase, care sunt desene cu hasuri milimetrice ce combina diverse forme geometrice intr-un ansamblu decorativ halucinant. Din zecile de fluiere cioplite de el nu gasesti doua care sa aiba acelasi model.
Astfel, dupa ce a fost alintat de vanturi, de soare si de ploi, dupa ce a purtat roadele dulci, lemnul coborat in casa lui Patrut se transforma in cantec, prinzand viata a doua oara, de aceasta data el incanta ochiul si bucura auzul...
Din pacate acest mestesug va pieri odată cu el, sau mai bine spus, va dăinui doar atata timp cat Patrut va mai putea sa cioplească lemnul pentru fluiere. Ma arat nedumerita: “Chiar nu este nici un tanar dornic să invete acest mestesug?” Patruţ rade: "Tineretu’ de az sta in baruri şi discoteci, la televizor sau in fata calculatorului! Ce să facă aci în varf de munte? Copii aci în sat nu mai is. Satu-i pa duca. Şi care ar vrea să invete n-ar putea, ca meseria asta nu sa învata nici in doua saptamani, nici într-o luna, nici într-un an. Iţi traba timp, mult, mult timp. Şi forţa în maini, să poţi meie cu sfredelul drept pa-n inima lemnului. Şi pa deasupra, nici nu poţ trai din caştigul asta ! Io trăiesc, ca trăiesc fara pretenţii aci în varf de munte. Cobor la oraş poate o dată sau de două ori în an. Îmi place aici. Cand mai merg la târguri 2-3 zile, nu mă vad vinit mai iute acasă, ca lumea de la oraş parcă-i nebuna, şi-i atata galagie ca m-apuca durerea de cap ! NU dau traiu’ meu de-aici pa nimic !"
https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xpf1/v/t1.0-9/1977462_410127912497373_2755067696283290569_n.jpg? oh=2bc484e8129602e4a9282f470b874582&oe=555CED66&__gda__=1432160935_cbcd2762b1f433e8fb4ac9395f59ef2 e
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xfa1/v/t1.0-9/10968506_410128022497362_8217326186778002671_n.jpg ?oh=9e995d189cc4b9fa2f4b0751e6cc7463&oe=55924ED3&__gda__=1435082725_a813a302b1b6e0e84b68446676628e9 a
https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xaf1/v/t1.0-9/10922444_410128145830683_9211133707935189051_n.jpg ?oh=11b693268b3f1b0bf45bee0ad5289978&oe=55919E6C&__gda__=1431060189_19db896cdfcdba3559a97b6e39af9a0 8
https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xfp1/v/t1.0-9/10959723_410128245830673_2480650230111852578_n.jpg ?oh=cb6590133b835f79f7e65f1c58e578d5&oe=55914BEA&__gda__=1431540835_28e4458b471adad1e18c3385422176b 1
https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xpf1/v/t1.0-9/10958312_410128402497324_5138974340130509528_n.jpg ?oh=fd64a3ed27b8588df5069e2cfe595846&oe=555889E5&__gda__=1435348879_705f02dbf6eb531c1a43a3aa6c30ac3 6
https://scontent-fra.xx.fbcdn.net/hphotos-xpf1/v/t1.0-9/10173544_410128522497312_8897521370689875153_n.jpg ?oh=8b654bd26700508054025df08c59b8fb&oe=558F7855
SURSA:
Centrul De Turism Ribita (https://www.facebook.com/profile.php?id=100005005037831)
"Acu 50 de ani - povesteste Mates Petru - erau in sat peste 100 de familii care faceau fluiere. Atunci cand lucru la camp se gata, cand animalele le bagam in grajd, cand burele toamnei se slobozau in sat de catre Stramba, oamenii se adunau in jurul focului din casa si s-apucau sa faca pe fluiere".
Fiecare membru al familiei facea cate o operatiune dupa puteri si pricepere. Copiii curatau lemnul de coaja, il ciopleau, il fasonau. Tatal sfredelea lemnul, ii facea "ochii", ii punea dopul si-l impistrea. Intr-o saptamana se faceau intr-o gospodarie in jur de 100 de fluiere. Sambata, de cu noapte, barbatii se adunau la Coltul Strambei si de acolo plecau peste dealuri pana in Avram Iancu, sub Muntele Gaina. Aici mesterii din junc isi vindeau fluierele motilor care plecau in tara cu donite, ciubere si tulnice. Acestor obiecte li se adaugau si fluierele motilor criseni. Castigul obtinut din acest mestesug intregea bugetul destul de sarac al famililor de moti. Copiii invatau sa cante din fluier sau sa lucreze la confectionarea acestora inainte de a cunoaste primele litere, aproape ca se nasteau cu aceste deprinderi. Astazi, mesterii de fluiere au disparut...Cei mai in varsta s-au mutat unul cate unul in gradinile vesnic in floare ale lumii de dincolo. Cei mai tineri au luat drumul oraselor, viata de aici parandu-li-se mult prea grea si fara perspectiva. Doar Mates Petru, ultimul mester fluierar al satului, se incapataneaza sa ramana aici, chiar daca el va fi la un moment dat ultimul locuitor al satului. Gospodarie dupa gospodarie a ramas pustie, paragindu-se, insa el, Patrut a Dupului, ramane in gospodaria sa micuta pitita sub varful dealului, mesterind toata ziua la fluiere, ducand mai departe un mestesug mostenit de la stra-stra-strabunici.
Nea' Patrut nu este un simplu mester, el are cu adevarat un suflet de artist, iubeste tot ceea ce-l inconjoara...Fluierele sale sunt confectionate din lemn de prun, cires, frasin, sanger, alun sau rachita. "Cele mai bune fluiere, spune mesterul, sunt cele din lemn de prun sau cires ".Lemnul este ales pe indelete, mangaiat, pipait, pus la uscat, cojit, dupa care se sfredeleste manual.Cu multa atentie se marcheaza "ochii" cu un "impungator, apoi "ochii" se maresc cu un fier inrosit in foc, dupa care se pune "dopul" fluierului. Intre timp fluierul a fost finisat, lustruit, incat acum, la atingere este fin ca si matasea, iar in continuare lemnul fluierului va fi "inflorit" cu maiestrie neintrecuta cu modele ancestrale.
Fluierele lui Petrica sunt o minune!Cele din lemn de prun au o culoare rosiatica, cele de cires maronie, cele de frasin sunt usor galbui, iar cele de sanger au o culoare incredibila de un galben intens. Maiestria lui nu se opreste aici, el are confectionate fluiere duble, sau semi-duble dar si bate ciobanesti, sau bate ciobanesti cu fluier in partea de sus. Dar ce iti ia ochii cel mai mult la fluierele lui Petrica sunt decoratiunile fabuloase, care sunt desene cu hasuri milimetrice ce combina diverse forme geometrice intr-un ansamblu decorativ halucinant. Din zecile de fluiere cioplite de el nu gasesti doua care sa aiba acelasi model.
Astfel, dupa ce a fost alintat de vanturi, de soare si de ploi, dupa ce a purtat roadele dulci, lemnul coborat in casa lui Patrut se transforma in cantec, prinzand viata a doua oara, de aceasta data el incanta ochiul si bucura auzul...
Din pacate acest mestesug va pieri odată cu el, sau mai bine spus, va dăinui doar atata timp cat Patrut va mai putea sa cioplească lemnul pentru fluiere. Ma arat nedumerita: “Chiar nu este nici un tanar dornic să invete acest mestesug?” Patruţ rade: "Tineretu’ de az sta in baruri şi discoteci, la televizor sau in fata calculatorului! Ce să facă aci în varf de munte? Copii aci în sat nu mai is. Satu-i pa duca. Şi care ar vrea să invete n-ar putea, ca meseria asta nu sa învata nici in doua saptamani, nici într-o luna, nici într-un an. Iţi traba timp, mult, mult timp. Şi forţa în maini, să poţi meie cu sfredelul drept pa-n inima lemnului. Şi pa deasupra, nici nu poţ trai din caştigul asta ! Io trăiesc, ca trăiesc fara pretenţii aci în varf de munte. Cobor la oraş poate o dată sau de două ori în an. Îmi place aici. Cand mai merg la târguri 2-3 zile, nu mă vad vinit mai iute acasă, ca lumea de la oraş parcă-i nebuna, şi-i atata galagie ca m-apuca durerea de cap ! NU dau traiu’ meu de-aici pa nimic !"
https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xpf1/v/t1.0-9/1977462_410127912497373_2755067696283290569_n.jpg? oh=2bc484e8129602e4a9282f470b874582&oe=555CED66&__gda__=1432160935_cbcd2762b1f433e8fb4ac9395f59ef2 e
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xfa1/v/t1.0-9/10968506_410128022497362_8217326186778002671_n.jpg ?oh=9e995d189cc4b9fa2f4b0751e6cc7463&oe=55924ED3&__gda__=1435082725_a813a302b1b6e0e84b68446676628e9 a
https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xaf1/v/t1.0-9/10922444_410128145830683_9211133707935189051_n.jpg ?oh=11b693268b3f1b0bf45bee0ad5289978&oe=55919E6C&__gda__=1431060189_19db896cdfcdba3559a97b6e39af9a0 8
https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xfp1/v/t1.0-9/10959723_410128245830673_2480650230111852578_n.jpg ?oh=cb6590133b835f79f7e65f1c58e578d5&oe=55914BEA&__gda__=1431540835_28e4458b471adad1e18c3385422176b 1
https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xpf1/v/t1.0-9/10958312_410128402497324_5138974340130509528_n.jpg ?oh=fd64a3ed27b8588df5069e2cfe595846&oe=555889E5&__gda__=1435348879_705f02dbf6eb531c1a43a3aa6c30ac3 6
https://scontent-fra.xx.fbcdn.net/hphotos-xpf1/v/t1.0-9/10173544_410128522497312_8897521370689875153_n.jpg ?oh=8b654bd26700508054025df08c59b8fb&oe=558F7855
SURSA:
Centrul De Turism Ribita (https://www.facebook.com/profile.php?id=100005005037831)