Adrian Pop
31.01.2015, 22:07
Saveta Zegrean (https://www.facebook.com/save.zegrean?fref=nf)
Ai grijă, că pe el l-a câştigat diavolul
Cu cărţile Părintelui Arsenie Boca, în piaţa de zarzavaturi
Am întâlnit-o pe sora Sandală Spânu... în piaţa de legume şi zarzavaturi din Hunedoara. Sunt ani buni de când, între tarabele gemând de cartofi, dovlecei, ceapă şi o mulţime de alte asemenea bucate, Maica Sanda stă şi ea statornică, cu taraba ei, care te îmbie cuminte şi semeaţă cu cărţile Părintelui Arsenie Boca, ale Părintelui Iosif Trifa, suveniruri religioase, cărţi de rugăciune, acatiste, paraclise, mir, metanii etc. O tarabă-altar, în care oamenii nimeriţi cu treabă sau nu prin piaţă, vrând-nevrând dau cu ochii şi de bucatele oferite de Maica Sanda. Şi, nu de puţine ori, curiozitatea celor care se opresc să vadă oferta negustoarei de cele cereşti se prelungeşte în discuţii folositoare şi ziditoare de suflet, în puneri pe gânduri şi, după cum am putut afla, chiar în cercetarea, după piaţă, a Bisericii lui Hristos.
Oricum, nimeni nu pleacă cu mâna sau sufletul gol după ce se opreşte, fie doar şi pentru moment, în faţa tarabei Maica Sanda.
La cei aproape 80 de ani ai săi, îmbrăcată mereu în negru, mai precis în haine monahale – de unde şi apelativul de Maica Sanda, cu care o „cheamă” multă lume –, prezenţa sa în mijlocul unei pieţi cu zarzavaturi nu poate trece nicicum neobservată...
„Îl cauţi pe Părintele Arsenie?”
Şi ea, ca mulţi alţii care s-au apropiat oarecând de Hristos, l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, de la care a aflat liniştire şi putere de a merge mai departe.
În miezul celei mai fragede tinereţi, fiul ei, singurul ei fiu, Dorel, intră într-un cerc extrem de vicios, din care nu va mai putea ieşi. Maica Sanda, între lacrimi şi suspine, istoriseşte detalii cumplite. O poveste cu farmece, vrăjitori şi vrăjitorii, cu diavolul luptând cu extremă perfidie spre a prinde în mrejele sale şi a-i distruge familia.
Aflată în pragul disperării, sora Sanda încearcă soluţii de neimaginat. „Eu umblam la Biserică – ne spune sora –, dar, pentru că voiam să îl salvez pe Dorel, făceam orice pentru asta. De aceea am ajuns şi pe la vrăjitori, şi am fost şi la femeia care vorbeşte cu morţii, în Oltenia. Eram în stare să fac orice, să mă vând vrăjmaşului, numai să îl scap pe Dorel! Ştiam că trăieşte cu farmece. A vândut maşina, a făcut închisoare...”
În acea vreme, îl întâlneşte pe Părintele Arsenie Boca, iar această întâlnire îi va rămâne una din minunile cele mai vii pe care le-a trăit vreodată.
„Am fost la Pr. Arsenie împreună cu încă cineva. L-am căutat la Cernica, apoi la Drăgănescu, după care ne-a făcut cineva legătura cu el, la Sinaia. Cunoşteam pe cineva, un croitor, la care am făcut două rânduri de veşminte pentru Mănăstirea Frăsinei. Am nimerit din întâmplare în acel bloc, unde locuia, pentru că am simţit că ne urmărea cineva şi ne-am ascuns acolo, în acel bloc. Croitorul acela, când m-a văzut, m-a întrebat: Îl cauţi pe Părintele Arsenie? Înseamnă că a fost tot un Duh al lui Dumnezeu care ştia, care îmi cunoştea gândul. Mi-a dat un plic. Ia plicul ăsta, te duci unde te trimit eu şi îl dai personal, în mână, Părintelui Arsenie. Te duci la Sinaia, în locul cutare... Am plecat cu trenul la Sinaia. Era căldură mare. Am ajuns la Sinaia, am luat un taxi şi am întrebat pe o doamnă unde e vila cutare. Şi ne-a spus: Acolo, că vine multă lume la vila aceea..., şi a spus vorbe urâte. Eu nu am zis nimic şi ne-am dus la vilă. Urcând aşa, pe trepte, sora a ajuns la repede, la uşa din spate. Părintele Arsenie era acolo, iar sora mi-a făcut semn cu mâna să vin mai repede. Când am ajuns, am intrat amândouă. Sora, când l-a văzut tuns, bărbierit, a spus: Cred că am greşit... Părintele s-a uitat la noi şi a răspuns: Nu, nu ai greşit. Exact aşa a spus apoi Părintele: Uite, măicuţa Sanda. Eu nu sunt vrednică să fiu măicuţă, că sunt o ticăloasă, şi sunt cea mai păcătoasă! Nu am păr pe cap câte păcate am făcut şi sunt nevrednică să mi se spună măicuţă! Dar port cu drag haina neagră. Şi continuă Părintele Arsenie: Uite, măicuţa Sanda are beşici pe talpă de când mă caută. Şi aşa era... Aveam o gentuţă mică în mână. Îmi spune: Vezi că în gentuţa aceea ai o batistă, un pomelnic şi nişte bani. Dă-i încoace. Eu m-am dus şi eu, ca omul care nu ştie, cu un kilogram de făină şi un litru de ulei, cum se duce la mănăstire. De parcă Părintele avea nevoie de făină şi ulei de la mine.
„Părinte, ce să fac? Dacă va fi să mor, odată tot trebuie să mor...”
O femeie de aici, din celălalt bloc, mi-a dat un pomelnic şi nişte bani, într-o batistă. Acel pomelnic mi-a spus Părintele Arsenie să i-l dau. A luat pomelnicul şi mi-a dat batista înapoi. Şi mi-a zis: Cine ţi-adat batista asta, să i-o dai înapoi în mână. Că nici o săptămână nu durează şi praful se alege din familia asta! Are blestem până la al şaptelea neam şi e şi făcătură. Şi strângea din batistă... Şi, într-adevăr, aşa s-a întâmplat! La trei zile, ea a murit, tatăl s-a apucat de fete, fetele au sărit pe geam... Praful s-a ales!
Se uită la mine şi mă întreabă: Cine este Dorel? Îi răspund: Este fiul meu. Şi îmi zice, mai departe: Ai grijă, că pe el l-a câştigat diavolul. Mărturisesc cu mâna pe Sfânta Biblie că nu spun nimic de la mine! Ai grijă de tine, că pe Dorel l-a câştigat. L-am întrebat: Părinte, ce să fac? Dacă va fi să mor, odată tot trebuie să mor... Mi-a zis Părintele: N-ai să mori, pe jumătate eşti nebună! Eşti în stare să faci orice pentru el să îl salvezi. Ai fost şi la femeia care vorbeşte cu mortul pentru asta. Dar nu-l mai poţi salva. Ai grijă de tine.
Şi încă o dată îmi spune Părintele: Ai grijă de tine, că pe Dorel l-a câştigat. În curând nu-l mai ai. Şi l-am întrebat: Atunci, ce să fac, Părinte? Şi auziţi ce mi-a spus: Intră în Oastea Domnului. E singura care te va salva. E o Oaste sfântă şi sigur Domnul Iisus te va salva. Auzi, Alexandrina? Şi m-a binecuvântat.”
Într-adevăr, nu după multă vreme, Dorel va sfârşi într-un groaznic accident rutier...
De atunci, Părintele Arsenie o va însoţi, într-un fel sau altul, mereu pe Maica Sanda. Nu a ezitat, uneori, în momente de cumpănă, să i se arate şi în vis, povăţuind-o ce să facă sau îmbărbătând-o pentru momentele grele ce aveau să se năpustească asupra ei. Însă, din orice încercare, sora Sanda a reuşit, cu ajutorul Părintelui Arsenie, să iasă biruitoare…
https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xaf1/v/t1.0-9/10407023_773123339447189_6112554598052098151_n.jpg ?oh=6879c012649c59643788ba3662f2a3d1&oe=554CA154&__gda__=1433076709_ab3df2aa395c78ae23dbf4667f0c79a 4
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=773123339447189&set=gm.711943578919328&type=1)
Ai grijă, că pe el l-a câştigat diavolul
Cu cărţile Părintelui Arsenie Boca, în piaţa de zarzavaturi
Am întâlnit-o pe sora Sandală Spânu... în piaţa de legume şi zarzavaturi din Hunedoara. Sunt ani buni de când, între tarabele gemând de cartofi, dovlecei, ceapă şi o mulţime de alte asemenea bucate, Maica Sanda stă şi ea statornică, cu taraba ei, care te îmbie cuminte şi semeaţă cu cărţile Părintelui Arsenie Boca, ale Părintelui Iosif Trifa, suveniruri religioase, cărţi de rugăciune, acatiste, paraclise, mir, metanii etc. O tarabă-altar, în care oamenii nimeriţi cu treabă sau nu prin piaţă, vrând-nevrând dau cu ochii şi de bucatele oferite de Maica Sanda. Şi, nu de puţine ori, curiozitatea celor care se opresc să vadă oferta negustoarei de cele cereşti se prelungeşte în discuţii folositoare şi ziditoare de suflet, în puneri pe gânduri şi, după cum am putut afla, chiar în cercetarea, după piaţă, a Bisericii lui Hristos.
Oricum, nimeni nu pleacă cu mâna sau sufletul gol după ce se opreşte, fie doar şi pentru moment, în faţa tarabei Maica Sanda.
La cei aproape 80 de ani ai săi, îmbrăcată mereu în negru, mai precis în haine monahale – de unde şi apelativul de Maica Sanda, cu care o „cheamă” multă lume –, prezenţa sa în mijlocul unei pieţi cu zarzavaturi nu poate trece nicicum neobservată...
„Îl cauţi pe Părintele Arsenie?”
Şi ea, ca mulţi alţii care s-au apropiat oarecând de Hristos, l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, de la care a aflat liniştire şi putere de a merge mai departe.
În miezul celei mai fragede tinereţi, fiul ei, singurul ei fiu, Dorel, intră într-un cerc extrem de vicios, din care nu va mai putea ieşi. Maica Sanda, între lacrimi şi suspine, istoriseşte detalii cumplite. O poveste cu farmece, vrăjitori şi vrăjitorii, cu diavolul luptând cu extremă perfidie spre a prinde în mrejele sale şi a-i distruge familia.
Aflată în pragul disperării, sora Sanda încearcă soluţii de neimaginat. „Eu umblam la Biserică – ne spune sora –, dar, pentru că voiam să îl salvez pe Dorel, făceam orice pentru asta. De aceea am ajuns şi pe la vrăjitori, şi am fost şi la femeia care vorbeşte cu morţii, în Oltenia. Eram în stare să fac orice, să mă vând vrăjmaşului, numai să îl scap pe Dorel! Ştiam că trăieşte cu farmece. A vândut maşina, a făcut închisoare...”
În acea vreme, îl întâlneşte pe Părintele Arsenie Boca, iar această întâlnire îi va rămâne una din minunile cele mai vii pe care le-a trăit vreodată.
„Am fost la Pr. Arsenie împreună cu încă cineva. L-am căutat la Cernica, apoi la Drăgănescu, după care ne-a făcut cineva legătura cu el, la Sinaia. Cunoşteam pe cineva, un croitor, la care am făcut două rânduri de veşminte pentru Mănăstirea Frăsinei. Am nimerit din întâmplare în acel bloc, unde locuia, pentru că am simţit că ne urmărea cineva şi ne-am ascuns acolo, în acel bloc. Croitorul acela, când m-a văzut, m-a întrebat: Îl cauţi pe Părintele Arsenie? Înseamnă că a fost tot un Duh al lui Dumnezeu care ştia, care îmi cunoştea gândul. Mi-a dat un plic. Ia plicul ăsta, te duci unde te trimit eu şi îl dai personal, în mână, Părintelui Arsenie. Te duci la Sinaia, în locul cutare... Am plecat cu trenul la Sinaia. Era căldură mare. Am ajuns la Sinaia, am luat un taxi şi am întrebat pe o doamnă unde e vila cutare. Şi ne-a spus: Acolo, că vine multă lume la vila aceea..., şi a spus vorbe urâte. Eu nu am zis nimic şi ne-am dus la vilă. Urcând aşa, pe trepte, sora a ajuns la repede, la uşa din spate. Părintele Arsenie era acolo, iar sora mi-a făcut semn cu mâna să vin mai repede. Când am ajuns, am intrat amândouă. Sora, când l-a văzut tuns, bărbierit, a spus: Cred că am greşit... Părintele s-a uitat la noi şi a răspuns: Nu, nu ai greşit. Exact aşa a spus apoi Părintele: Uite, măicuţa Sanda. Eu nu sunt vrednică să fiu măicuţă, că sunt o ticăloasă, şi sunt cea mai păcătoasă! Nu am păr pe cap câte păcate am făcut şi sunt nevrednică să mi se spună măicuţă! Dar port cu drag haina neagră. Şi continuă Părintele Arsenie: Uite, măicuţa Sanda are beşici pe talpă de când mă caută. Şi aşa era... Aveam o gentuţă mică în mână. Îmi spune: Vezi că în gentuţa aceea ai o batistă, un pomelnic şi nişte bani. Dă-i încoace. Eu m-am dus şi eu, ca omul care nu ştie, cu un kilogram de făină şi un litru de ulei, cum se duce la mănăstire. De parcă Părintele avea nevoie de făină şi ulei de la mine.
„Părinte, ce să fac? Dacă va fi să mor, odată tot trebuie să mor...”
O femeie de aici, din celălalt bloc, mi-a dat un pomelnic şi nişte bani, într-o batistă. Acel pomelnic mi-a spus Părintele Arsenie să i-l dau. A luat pomelnicul şi mi-a dat batista înapoi. Şi mi-a zis: Cine ţi-adat batista asta, să i-o dai înapoi în mână. Că nici o săptămână nu durează şi praful se alege din familia asta! Are blestem până la al şaptelea neam şi e şi făcătură. Şi strângea din batistă... Şi, într-adevăr, aşa s-a întâmplat! La trei zile, ea a murit, tatăl s-a apucat de fete, fetele au sărit pe geam... Praful s-a ales!
Se uită la mine şi mă întreabă: Cine este Dorel? Îi răspund: Este fiul meu. Şi îmi zice, mai departe: Ai grijă, că pe el l-a câştigat diavolul. Mărturisesc cu mâna pe Sfânta Biblie că nu spun nimic de la mine! Ai grijă de tine, că pe Dorel l-a câştigat. L-am întrebat: Părinte, ce să fac? Dacă va fi să mor, odată tot trebuie să mor... Mi-a zis Părintele: N-ai să mori, pe jumătate eşti nebună! Eşti în stare să faci orice pentru el să îl salvezi. Ai fost şi la femeia care vorbeşte cu mortul pentru asta. Dar nu-l mai poţi salva. Ai grijă de tine.
Şi încă o dată îmi spune Părintele: Ai grijă de tine, că pe Dorel l-a câştigat. În curând nu-l mai ai. Şi l-am întrebat: Atunci, ce să fac, Părinte? Şi auziţi ce mi-a spus: Intră în Oastea Domnului. E singura care te va salva. E o Oaste sfântă şi sigur Domnul Iisus te va salva. Auzi, Alexandrina? Şi m-a binecuvântat.”
Într-adevăr, nu după multă vreme, Dorel va sfârşi într-un groaznic accident rutier...
De atunci, Părintele Arsenie o va însoţi, într-un fel sau altul, mereu pe Maica Sanda. Nu a ezitat, uneori, în momente de cumpănă, să i se arate şi în vis, povăţuind-o ce să facă sau îmbărbătând-o pentru momentele grele ce aveau să se năpustească asupra ei. Însă, din orice încercare, sora Sanda a reuşit, cu ajutorul Părintelui Arsenie, să iasă biruitoare…
https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xaf1/v/t1.0-9/10407023_773123339447189_6112554598052098151_n.jpg ?oh=6879c012649c59643788ba3662f2a3d1&oe=554CA154&__gda__=1433076709_ab3df2aa395c78ae23dbf4667f0c79a 4
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=773123339447189&set=gm.711943578919328&type=1)