Adrian Pop
15.01.2015, 23:06
La steaua-Ți – grupaj de extensii lirice ale unor poezii eminesciene…Data: 15 ianuarie 2015 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/01/15/)
Romeo Tarhon (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/romeo-tarhon/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2015/01/mihai-eminescu-2012-prm-vulcan-150x150.png (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2015/01/mihai-eminescu-2012-prm-vulcan.png)Departe ești de mine
(extensie a poeziei „Departe sunt de tine”)
Departe ești de mine în vremuri fără vremi
Și-n locuri neumblate de unde-n vis mă chemi,
Unde vechi lumi se sfarmă și alte lumi încep,
Dar nu fără de tine, altminteri nu concep…
Departe ești de mine și, totuși, ești aici,
Himerică, suavă, cu pași ușori și mici,
Pe cât ești de prezentă, pe-atât de-absentă ești
Când virtual te-apropii, dar în real lipsești…
Departe ești de mine, ori mi se pare doar
Când dorul mă îndură – îndurerat podar
Ce de pe pod mă trece pe malul celălalt
Dus și-napoi în bucla etericului salt…
Departe ești de mine și pe atât te-apropii
Cu cât te depărtezi în largurile proprii
Și numai eu din urmă te caut și mă mint
Că mă aștepți să mă alinți, să te alint…
Sară eminesciană
(extensie a poeziei „Sara pe deal”)
Urcă steaua căzătoare
La apus, în zbuciumul
Unei clipe trecătoare
Lăcrimând-o buciumul…
Dincolo de deal și ramuri
Ce cu frunza bolta-nțeapă,
Ale cerurilor geamuri
Trag a nopții neagră pleoapă…
În unghere stinse-n zare
Se înstână stânele,
Cumpănele cu căldare
Răscolesc fântânele.
Peste sat, peste pășune
Ultimele paseri zboară,
Se zoresc să se adune
Pe la cuibul lor de vară.
Pe răspântii din pădure
Unde ne-am iubit noi, dragă,
Pe tăișuri de secure.
Sângele de lemn se-ncheagă…
Și în taina înserării
Urma îți urmează zboru-ți,
Eu cu dorul disperării,
Tu cu disperarea-n doru-ți…
La steaua-Ți
(extensie a poeziei „La steaua”)
La steaua-Ți care n-a apus
E-o tot mai scurtă cale,
Lumina Ți se-ntoarce Sus
La zorile-Ți astrale…
De ani-lumină pe pământ
Străluminând, se-ntoarnă
În Cerul Tău ca din cuvânt
Cuvântul să Ți-l cearnă…
Nu e icoană în altar
Să nu te însemneze
Și-a Ta lumină ca un far
În veci să luminzeze.
De dorul Tău durând în veci
O lume Ți se-nchină,
Din când în când revino, treci
Și ne adu lumină!
Noapte eminesciană
(extensie a poeziei „Somnoroase păsărele”)
Luna albă ca de lapte-a
Stors din nori de mătrăgună
Plumb topit de beznă noaptea.
Noapte bună…!
Pe sub streșini și olane
Păsările se-mpreună
Pentru somn. Plouă cu toane…
Noapte bună…!
Micile viețuitoare,
După trudă și furtună
S-au retras pentru culcare.
Noapte bună…!
Florile și mugurașii
Se închid ca o cunună,
Mai clipesc doar toporașii.
Noapte bună…!
Puișorii de sub cloșcă
Dorm în puf, afară tună,
Ploaia picături împroșcă…
Noapte bună…!
Iar un greier de tăciune
Cu tristețe-n cri înstrună
Scâncete de rugăciune…
Noapte bună…!
Ronțăie doar șoriceii
Coji de nucă și alună,
Lumea doarme, dorm și zeii…
Noapte bună…!
Îngeri triști și singuri pe la
Îngeri singuri se adună…
Sunt și eu unul de-acela…
Noapte bună…!
În curând și dânsul, bardul,
Va dormi, i se-ngreună
Pleoapele și ochii-i ardu-l.
Noapte bună…!
Romeo Tarhon (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/romeo-tarhon/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2015/01/mihai-eminescu-2012-prm-vulcan-150x150.png (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2015/01/mihai-eminescu-2012-prm-vulcan.png)Departe ești de mine
(extensie a poeziei „Departe sunt de tine”)
Departe ești de mine în vremuri fără vremi
Și-n locuri neumblate de unde-n vis mă chemi,
Unde vechi lumi se sfarmă și alte lumi încep,
Dar nu fără de tine, altminteri nu concep…
Departe ești de mine și, totuși, ești aici,
Himerică, suavă, cu pași ușori și mici,
Pe cât ești de prezentă, pe-atât de-absentă ești
Când virtual te-apropii, dar în real lipsești…
Departe ești de mine, ori mi se pare doar
Când dorul mă îndură – îndurerat podar
Ce de pe pod mă trece pe malul celălalt
Dus și-napoi în bucla etericului salt…
Departe ești de mine și pe atât te-apropii
Cu cât te depărtezi în largurile proprii
Și numai eu din urmă te caut și mă mint
Că mă aștepți să mă alinți, să te alint…
Sară eminesciană
(extensie a poeziei „Sara pe deal”)
Urcă steaua căzătoare
La apus, în zbuciumul
Unei clipe trecătoare
Lăcrimând-o buciumul…
Dincolo de deal și ramuri
Ce cu frunza bolta-nțeapă,
Ale cerurilor geamuri
Trag a nopții neagră pleoapă…
În unghere stinse-n zare
Se înstână stânele,
Cumpănele cu căldare
Răscolesc fântânele.
Peste sat, peste pășune
Ultimele paseri zboară,
Se zoresc să se adune
Pe la cuibul lor de vară.
Pe răspântii din pădure
Unde ne-am iubit noi, dragă,
Pe tăișuri de secure.
Sângele de lemn se-ncheagă…
Și în taina înserării
Urma îți urmează zboru-ți,
Eu cu dorul disperării,
Tu cu disperarea-n doru-ți…
La steaua-Ți
(extensie a poeziei „La steaua”)
La steaua-Ți care n-a apus
E-o tot mai scurtă cale,
Lumina Ți se-ntoarce Sus
La zorile-Ți astrale…
De ani-lumină pe pământ
Străluminând, se-ntoarnă
În Cerul Tău ca din cuvânt
Cuvântul să Ți-l cearnă…
Nu e icoană în altar
Să nu te însemneze
Și-a Ta lumină ca un far
În veci să luminzeze.
De dorul Tău durând în veci
O lume Ți se-nchină,
Din când în când revino, treci
Și ne adu lumină!
Noapte eminesciană
(extensie a poeziei „Somnoroase păsărele”)
Luna albă ca de lapte-a
Stors din nori de mătrăgună
Plumb topit de beznă noaptea.
Noapte bună…!
Pe sub streșini și olane
Păsările se-mpreună
Pentru somn. Plouă cu toane…
Noapte bună…!
Micile viețuitoare,
După trudă și furtună
S-au retras pentru culcare.
Noapte bună…!
Florile și mugurașii
Se închid ca o cunună,
Mai clipesc doar toporașii.
Noapte bună…!
Puișorii de sub cloșcă
Dorm în puf, afară tună,
Ploaia picături împroșcă…
Noapte bună…!
Iar un greier de tăciune
Cu tristețe-n cri înstrună
Scâncete de rugăciune…
Noapte bună…!
Ronțăie doar șoriceii
Coji de nucă și alună,
Lumea doarme, dorm și zeii…
Noapte bună…!
Îngeri triști și singuri pe la
Îngeri singuri se adună…
Sunt și eu unul de-acela…
Noapte bună…!
În curând și dânsul, bardul,
Va dormi, i se-ngreună
Pleoapele și ochii-i ardu-l.
Noapte bună…!