latan.elena
14.09.2014, 14:08
http://lupuldacicblogg.wordpress.com/2014/05/04/muntii-macinului-in-superlative-si-curiozitati/
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/Muntii_Macin-ww.jpg
Cu cele peste 3.450 de specii de floră şi faună, dar şi cu suprafeţe importante de vegetaţie stepică, Parcul Naţional Munţii Măcinului, declarat Rezervaţie a Biosferei în anul 1998, este singura zonă din Uniunea Europeană unde ecosistemele specifice stepei se întâlnesc alături de păduri submetiraneene şi balcanice.
Aici se găsesc aproape 70% din tipurile de roci cunoscute, plante care cresc din piatră seacă, păsări emblemă pentru alte state dunărene şi specii neprotejate în vreun alt loc din lume.
Atipici prin înălţime, cei mai vechi munţi din România reprezintă vestigiile izolate ale sistemului muntos hercinic care străbătea odată continentul european de la vest la est şi din care s-au mai păstrat masive începând din Franţa până în Dobrogea de Nord. Au o deosebită importantă între formaţiunile muntoase din România, fiind cei mai vechi munţi dintre aceştia, interesul cercetătorilor fiind orientat, către vastul tezaur natural existent aici — geologic, botanic, zoologic.
S-au format acum aproape 370 de milioane de ani, după procese tectonice care au scos la lumină şisturi cuarţitice micacee de vârstă precambriană, adică de acum 550 de milioane de ani, iar potrivit unor cercetători, în zonă se găsesc şi roci de acum 650 de milioane de ani.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/Culmea-Pricopanului-ww.jpg
Cel mai înalt punct este Vârful Țuţuiatu care are o înălţime de 467 de metri şi care este culmea întregului podiş dobrogean. Peisajul munţilor este presărat cu monoliţi erodaţi care, în raport cu imaginaţia fiecăruia, pot fi ouă de dinozaur, pinguini, sfinx sau babe, aşa cum se întâmplă pe Culmea Pricopanului.
Munţii Măcinului sunt cei mai arizi munţi din România, clima caracterizându-se prin veri foarte călduroase şi secetoase, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi sărace în zăpadă. Temperaturile medii anuale sunt de 10-11 grade Celsius, iar cantităţile medii de precipitaţii nu depăşesc 400 milimetri.
Cele peste 1.770 de tipuri de plante din Munţii Măcinului reprezintă aproape 50% din speciile reprezentative din flora României care sunt distribuite pe 0,05% din suprafaţa ţării. În Culmea Pricopanului, se întâlnesc 27 de specii de plante cunoscute numai în Dobrogea, alte 72 fiind protejate ca specii rare sau vulnerabile. Printre plantele deosebite se găsesc unele care cresc chiar din piatră, potrivit specialiştilor, acest fapt fiind datorat rocilor magmatice care au un conţinut bogat de substanţe nutritive.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/fluture-ochi-de-paun.jpg
Mai mult de o treime din numărul total al speciilor de floră şi faună din Munţii Măcinului este reprezentat de insecte. Cercetătorii au identificat până acum 1.436 de specii, peste 900 dintre acestea fiind fluturi. Cel mai mare dintre aceştia este fluturele ochi de păun de noapte care are o anvergură a aripilor ce poate atinge 12 centimetri şi este recunoscut drept cel mai mare fluture din Europa, potrivit directorul de departament din cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie a Universităţii Babeş Bolyai, Laszlo Rakosy.
Insectele din unele zone ale Munţilor Măcinului reprezintă pentru cercetători ultimii reprezentanţi ai faunei de climă mai rece şi umedă care a caracterizat nordul Dobrogei acum 10.000 de ani.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/muntii-macinului-ww.jpg
În apropierea Parcului Naţional Munţii Măcinului, pe teritoriul comunelor Horia şi Izvoarele, există Rezervaţia Naturală Dealul Consul care, alături de poiana ‘Regele Ferdinand’, de pe teritoriul comunei Niculiţel, a fost declarată rezervaţie naturală încă din anul 1927, fiind astfel cea mai veche arie de acest tip din România. Valea Fagilor, o altă rezervaţie naturală din Munţii Măcinului, se află în comuna Luncaviţa şi se remarcă prin prezenţa unică a fagului tauric ce prezintă caractere intermediare între fagul autohton, fagul oriental şi flora de subarboret, unică în Dobrogea şi asemănătoare făgetelor din Crimeea. Din cele 24 de habitate prioritare identificate în Munţii Măcinului, unul este unic în lume, Pădurea de fag dobrogeană, care vegetează pe 155 de hectare din parc.
De asemenea, Munţii Măcinului reprezintă singurul loc din lume unde se găseşte asociaţia vegetală talpa leului-sâmbovină. Talpa leului este o plantă care are tulpina înaltă de până la 15 centimetri şi flori mici galben-aurii ce apar în martie-aprilie, în apropierea arborilor de sâmbovină dobrogeană, care ating până la 25 de metri, au scoarţa netedă de culoare gri, trăiesc până la 500 de ani şi sunt specifici sud-vestului Asiei şi zonei Mării Mediterane.
Munţii Măcinului constituie cea mai importantă zonă de cuibărit pentru păsările răpitoare din România. Printre cele 181 de specii identificate în această zonă care reprezintă 50% din avifauna ţării se numără şi şoimul dunărean. Este una din puţinele specii din lume ai cărei masculi participă la clocit făcând schimb cu femela timp de 28-30 de zile. În alte state europene, este cunoscut ca şoimul sacru, iar Munţii Măcinului sunt singurul loc ştiut din România unde cuibăresc. Și pentru şorecarul mare zona e singura din ţară în care cuibăreşte, într-un număr semnificativ iar aici specia are cea mai importantă prezenţă de pe teritoriul ţării.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/testoasa-dobrogeana-ww.jpg
Balaurul dobrogean este cel mai mare şarpe din România. Trăieşte la marginile pădurilor, printre stâncile şi mărăcinişurile Munţilor Măcin, iar lungimea lui este de 120-160 de centimetri. Uneori însă depăşeşte 260 de centimetri.
Broască râioasă cenuşie, comună în zonele colinare şi montane din România, dar identificată în doar patru puncte din Dobrogea, este considerată de o importanţă deosebită de cercetători reprezentând un supravieţuitor al dispariţiei florei şi faunei în decursul timpurilor geologice străbătute de Munţii Măcinului. Spre deosebire de alte specii de broaşte, exemplarele de broască râioasă cenuşie sar doar dacă sunt în pericol, stau mai tot timpul pe uscat, iar masculii orăcăie încet şi rar.
Sunt slabi înotători, iar pentru reproducere femela înfăşoară în frunzele unor plante acvatice până la 12.000 de ouă mici şi negre. Specia nu are mulţi prădători din cauza toxicităţii tegumentului care prezintă negi numeroşi, mari şi spinoşi. Chiar dacă este rezistentă la frig, la finele lunii septembrie, exemplarele acestei specii dispar pentru a hiberna sub pământ şi a reveni în primăvara anului următor pentru perpetuarea speciei. Surata acestei specii, broasca roşie de pădure, este răspândită în Dobrogea într-o arie limitată, iar specialiştii o consideră un relict care demonstrează vechimea pădurilor din zonă.
Cea mai bine reprezentată specie din Munţii Măcinului este ţestoasa dobrogeanăale cărei efective sunt estimate la câteva mii de exemplare. Declarată ‘monument al naturii’, ţestoasa dobrogeană are o lungime de până la 27 de centimetri, se hrăneşte cu frunze, flori şi fructe, dar accidental, în dieta ei pot intra şi râme sau melci mici, iar în condiţii extreme, pământ cu un conţinut ridicat de substanţe organice.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/Lacul-Iacobdeal-ww.jpg
Ca o curiozitate, în timpul ritualului de împerechere care are loc primăvara, exemplarele acestei specii participă la… adevărate concursuri de atletism. De obicei, ţestoasa mai mică este masculul care, atunci când ajunge lângă aleasă, îi ciocăneşte carapacea prin mişcări bruşte. După câteva luni de la ritualul de împerechere, femela depune până la 12 ouă care vor ecloza în august sau septembrie. Puii acestei specii intră uneori direct în hibernare până în primăvara următoare.
Lacul Iacobdeal, situat pe raza comunei Turcoaia, este numit de localnici ‘La fântână’ şi s-a format în urma unor încercări de extragere a granitului, sistate din cauza filonului greu de prelucrat găsit de ingineri. În timpul lucrărilor, prin dinamitare, a fost eliberat un strat acviver închis, aflat sub presiune, care a umplut cariera. Potrivit ecomuntiimacinului.wordpress.com, lacul adânc de peste 20 de metri nu are legătură cu vreo unitate acvatică, în el nu se varsă nicio apă curgătoare sau vreun canal de scurgere spre Dunăre, alimentarea lui cu apă făcându-se din surse subterane necunoscute şi din precipitaţii.
Pe malurile apei, formate din roci granitice, nu creşte vegetaţie abundentă, iar unii specialişti susţin că apa are un nivel mai ridicat de radioactivitate. Localnicii vin însă la acest lac cu turmele de oi sau vite şi le adapă, iar vara copiii se scaldă, folosind promontoriul stâncos pentru sărituri. Vegetaţia săracă de stepă, exploatările de piatră din apropiere, forma lacului şi culoarea apei creează un peisaj unic, astfel că zona unică prin toate componentele amintite poate fi inclus în aria obiectivelor turistice din Munţii Măcinului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)
http://www.financiarul.ro/
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/Muntii_Macin-ww.jpg
Cu cele peste 3.450 de specii de floră şi faună, dar şi cu suprafeţe importante de vegetaţie stepică, Parcul Naţional Munţii Măcinului, declarat Rezervaţie a Biosferei în anul 1998, este singura zonă din Uniunea Europeană unde ecosistemele specifice stepei se întâlnesc alături de păduri submetiraneene şi balcanice.
Aici se găsesc aproape 70% din tipurile de roci cunoscute, plante care cresc din piatră seacă, păsări emblemă pentru alte state dunărene şi specii neprotejate în vreun alt loc din lume.
Atipici prin înălţime, cei mai vechi munţi din România reprezintă vestigiile izolate ale sistemului muntos hercinic care străbătea odată continentul european de la vest la est şi din care s-au mai păstrat masive începând din Franţa până în Dobrogea de Nord. Au o deosebită importantă între formaţiunile muntoase din România, fiind cei mai vechi munţi dintre aceştia, interesul cercetătorilor fiind orientat, către vastul tezaur natural existent aici — geologic, botanic, zoologic.
S-au format acum aproape 370 de milioane de ani, după procese tectonice care au scos la lumină şisturi cuarţitice micacee de vârstă precambriană, adică de acum 550 de milioane de ani, iar potrivit unor cercetători, în zonă se găsesc şi roci de acum 650 de milioane de ani.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/Culmea-Pricopanului-ww.jpg
Cel mai înalt punct este Vârful Țuţuiatu care are o înălţime de 467 de metri şi care este culmea întregului podiş dobrogean. Peisajul munţilor este presărat cu monoliţi erodaţi care, în raport cu imaginaţia fiecăruia, pot fi ouă de dinozaur, pinguini, sfinx sau babe, aşa cum se întâmplă pe Culmea Pricopanului.
Munţii Măcinului sunt cei mai arizi munţi din România, clima caracterizându-se prin veri foarte călduroase şi secetoase, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi sărace în zăpadă. Temperaturile medii anuale sunt de 10-11 grade Celsius, iar cantităţile medii de precipitaţii nu depăşesc 400 milimetri.
Cele peste 1.770 de tipuri de plante din Munţii Măcinului reprezintă aproape 50% din speciile reprezentative din flora României care sunt distribuite pe 0,05% din suprafaţa ţării. În Culmea Pricopanului, se întâlnesc 27 de specii de plante cunoscute numai în Dobrogea, alte 72 fiind protejate ca specii rare sau vulnerabile. Printre plantele deosebite se găsesc unele care cresc chiar din piatră, potrivit specialiştilor, acest fapt fiind datorat rocilor magmatice care au un conţinut bogat de substanţe nutritive.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/fluture-ochi-de-paun.jpg
Mai mult de o treime din numărul total al speciilor de floră şi faună din Munţii Măcinului este reprezentat de insecte. Cercetătorii au identificat până acum 1.436 de specii, peste 900 dintre acestea fiind fluturi. Cel mai mare dintre aceştia este fluturele ochi de păun de noapte care are o anvergură a aripilor ce poate atinge 12 centimetri şi este recunoscut drept cel mai mare fluture din Europa, potrivit directorul de departament din cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie a Universităţii Babeş Bolyai, Laszlo Rakosy.
Insectele din unele zone ale Munţilor Măcinului reprezintă pentru cercetători ultimii reprezentanţi ai faunei de climă mai rece şi umedă care a caracterizat nordul Dobrogei acum 10.000 de ani.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/muntii-macinului-ww.jpg
În apropierea Parcului Naţional Munţii Măcinului, pe teritoriul comunelor Horia şi Izvoarele, există Rezervaţia Naturală Dealul Consul care, alături de poiana ‘Regele Ferdinand’, de pe teritoriul comunei Niculiţel, a fost declarată rezervaţie naturală încă din anul 1927, fiind astfel cea mai veche arie de acest tip din România. Valea Fagilor, o altă rezervaţie naturală din Munţii Măcinului, se află în comuna Luncaviţa şi se remarcă prin prezenţa unică a fagului tauric ce prezintă caractere intermediare între fagul autohton, fagul oriental şi flora de subarboret, unică în Dobrogea şi asemănătoare făgetelor din Crimeea. Din cele 24 de habitate prioritare identificate în Munţii Măcinului, unul este unic în lume, Pădurea de fag dobrogeană, care vegetează pe 155 de hectare din parc.
De asemenea, Munţii Măcinului reprezintă singurul loc din lume unde se găseşte asociaţia vegetală talpa leului-sâmbovină. Talpa leului este o plantă care are tulpina înaltă de până la 15 centimetri şi flori mici galben-aurii ce apar în martie-aprilie, în apropierea arborilor de sâmbovină dobrogeană, care ating până la 25 de metri, au scoarţa netedă de culoare gri, trăiesc până la 500 de ani şi sunt specifici sud-vestului Asiei şi zonei Mării Mediterane.
Munţii Măcinului constituie cea mai importantă zonă de cuibărit pentru păsările răpitoare din România. Printre cele 181 de specii identificate în această zonă care reprezintă 50% din avifauna ţării se numără şi şoimul dunărean. Este una din puţinele specii din lume ai cărei masculi participă la clocit făcând schimb cu femela timp de 28-30 de zile. În alte state europene, este cunoscut ca şoimul sacru, iar Munţii Măcinului sunt singurul loc ştiut din România unde cuibăresc. Și pentru şorecarul mare zona e singura din ţară în care cuibăreşte, într-un număr semnificativ iar aici specia are cea mai importantă prezenţă de pe teritoriul ţării.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/testoasa-dobrogeana-ww.jpg
Balaurul dobrogean este cel mai mare şarpe din România. Trăieşte la marginile pădurilor, printre stâncile şi mărăcinişurile Munţilor Măcin, iar lungimea lui este de 120-160 de centimetri. Uneori însă depăşeşte 260 de centimetri.
Broască râioasă cenuşie, comună în zonele colinare şi montane din România, dar identificată în doar patru puncte din Dobrogea, este considerată de o importanţă deosebită de cercetători reprezentând un supravieţuitor al dispariţiei florei şi faunei în decursul timpurilor geologice străbătute de Munţii Măcinului. Spre deosebire de alte specii de broaşte, exemplarele de broască râioasă cenuşie sar doar dacă sunt în pericol, stau mai tot timpul pe uscat, iar masculii orăcăie încet şi rar.
Sunt slabi înotători, iar pentru reproducere femela înfăşoară în frunzele unor plante acvatice până la 12.000 de ouă mici şi negre. Specia nu are mulţi prădători din cauza toxicităţii tegumentului care prezintă negi numeroşi, mari şi spinoşi. Chiar dacă este rezistentă la frig, la finele lunii septembrie, exemplarele acestei specii dispar pentru a hiberna sub pământ şi a reveni în primăvara anului următor pentru perpetuarea speciei. Surata acestei specii, broasca roşie de pădure, este răspândită în Dobrogea într-o arie limitată, iar specialiştii o consideră un relict care demonstrează vechimea pădurilor din zonă.
Cea mai bine reprezentată specie din Munţii Măcinului este ţestoasa dobrogeanăale cărei efective sunt estimate la câteva mii de exemplare. Declarată ‘monument al naturii’, ţestoasa dobrogeană are o lungime de până la 27 de centimetri, se hrăneşte cu frunze, flori şi fructe, dar accidental, în dieta ei pot intra şi râme sau melci mici, iar în condiţii extreme, pământ cu un conţinut ridicat de substanţe organice.
http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/Lacul-Iacobdeal-ww.jpg
Ca o curiozitate, în timpul ritualului de împerechere care are loc primăvara, exemplarele acestei specii participă la… adevărate concursuri de atletism. De obicei, ţestoasa mai mică este masculul care, atunci când ajunge lângă aleasă, îi ciocăneşte carapacea prin mişcări bruşte. După câteva luni de la ritualul de împerechere, femela depune până la 12 ouă care vor ecloza în august sau septembrie. Puii acestei specii intră uneori direct în hibernare până în primăvara următoare.
Lacul Iacobdeal, situat pe raza comunei Turcoaia, este numit de localnici ‘La fântână’ şi s-a format în urma unor încercări de extragere a granitului, sistate din cauza filonului greu de prelucrat găsit de ingineri. În timpul lucrărilor, prin dinamitare, a fost eliberat un strat acviver închis, aflat sub presiune, care a umplut cariera. Potrivit ecomuntiimacinului.wordpress.com, lacul adânc de peste 20 de metri nu are legătură cu vreo unitate acvatică, în el nu se varsă nicio apă curgătoare sau vreun canal de scurgere spre Dunăre, alimentarea lui cu apă făcându-se din surse subterane necunoscute şi din precipitaţii.
Pe malurile apei, formate din roci granitice, nu creşte vegetaţie abundentă, iar unii specialişti susţin că apa are un nivel mai ridicat de radioactivitate. Localnicii vin însă la acest lac cu turmele de oi sau vite şi le adapă, iar vara copiii se scaldă, folosind promontoriul stâncos pentru sărituri. Vegetaţia săracă de stepă, exploatările de piatră din apropiere, forma lacului şi culoarea apei creează un peisaj unic, astfel că zona unică prin toate componentele amintite poate fi inclus în aria obiectivelor turistice din Munţii Măcinului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)
http://www.financiarul.ro/