latan.elena
13.09.2014, 09:43
http://cumvenimpelume.ro/
"Poveste de trezit copiii - Cum venim pe lume"
Spune-i adevărul despre cum venim pe lume!
Copiii noștri cresc cu poveștile pe care noi li le spunem și ajung la maturitate purtând cu ei convingerile pe care noi li le-am sădit.
Ca totul să fie mai simplu, cartea “Poveste de trezit copiii - Cum venim pe lume” vine în ajutorul părinților, ca un prim pas în viitoarele discuții despre cum se nasc copiii. În acest mod, copiii noștri vor avea așteptări pozitive de la viață.
O poveste despre puterea corpului uman
O poveste adevărată și frumos colorată
Miracolul vieții pas cu pas, explicat pentru copii
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/coperta-3d-ok.png
Nașterea povestită pentru copii și frumos ilustrată
Pentru ca nasterea sa nu mai fie un subiect tabu când copilul tău te întreabă cum a venit el pe lume
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-8-140x95.jpg http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-11-140x95.jpg http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-10-140x95.jpg http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-12-140x95.jpg http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-20-140x95.jpg
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/jeanina1.jpg
Sunt mama lui Yago, un băiețel născut în 2012, acasă, în intimitatea și siguranța cuibului în care a fost conceput. Cu această experiență am aflat că nașterea nu este un chin periculos ci un miracol al naturii noastre milenare, miracol pe care oricare femeie este capabilă să-l înfăptuiască. Când am descoperit în timpul sarcinii această nouă realitate, a fost ca și cum aș fi aflat un secret bine păzit.
Nimeni nicio dată în viața mea nu-mi spusese adevărul, cum că însuși uterul este cel care realizează nașterea, nefiind nevoie de ajutor și intervenție din afară. Trăind cu multe convingeri fundamental greșite, aflând ce-am aflat, mi-a schimbat viziunea și sensul în viață.
Acum, aceasta este menirea mea, să fac cunoscut lumii adevărul despre naștere și minunata putere a corpului uman. Să nu ne mai fie frică de naștere; pentru ca mamele să fie relaxate și să nască simplu, fără drame și complicații; pentru ca bebelușii să vină pe lume blând, fără traume și durere.
UN MESAJ OPTIMIST: Corpul uman este perfect capabil să dea naștere
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/08/dilatare.jpg
Când vorbim cu copilul despre cum se nasc copiii, avem două mari opțiuni: să le spunem povești sau să le spunem adevărul.
La capitolul povești nu mă bag, se pare că sunt multe și foarte fantastice, de te întrebi ce e oare mai ușor de înțeles pentru copil, povestea SF sau adevărul anatomie noastre. Din întâmplare am ajuns pe un forum mămicesc la niște discuții despre ce le spunem copiilor când ne întreabă despre concepție și naștere și am rămas paf de cât de inventivi pot fi părinții când vor să evite o discuție directă și onestă.
Apoi, tot de pe același forum, la partea cu adevărul, deși ar trebui să fie foarte simplu și să le explicăm noțiuni de anatomie, am aflat că adevărul are mii de fețe. Că nu e minciună să-i povestim copilului că bebe se naște prin burtă, că doctorul taie burta mamei și-l scoate pe mititel dinăuntru.
Eu nu spun că asta nu este realitatea multor nașteri, că din ce în ce mai mulți copii sunt născuți prin operație cezariană și că acesta este adevărul despre modul în care s-au născut ei.
Ceea ce spun este că toți copiii trebuie să știe care este calea naturii. Modul în care am fost fabricați, felul în care corpul nostru a fost lăsat să facă copii.
Și mie, personal, mi se pare un mesaj foarte util și important pentru viitorul copiilor noștri. Acela că suntem uimitori și puternici, cu toții, și că corpul nostru are o știință în el de care noi nu suntem, de cele mai multe ori, conștienți. Fiecare celulă din care suntem făcuți poartă în ea informații, altfel nu am putea trăi: informațiile care fac ca inima să bată, plămânii să respire, ochii să vadă, urechile să audă, copilul să crească în burtă, uterul să-l împingă afară când trebuie, vaginul să se dilate enorm de în condiții normale nici nu ne putem imagina, etc. Fiecare celulă din corpul nostru este mai deșteaptă decât toată știința medicală.
Așa că avem de ales dintre două lucruri. Să le spunem copiilor noștri că sunt puternici, că pot realiza orice își doresc prin forțele lor proprii, că au un corp minunat care se poate autovindeca și care se poate transforma în moduri ce pot părea miraculoase, că femeile pot naște singure, că vaginul se lărgește atât de mult încât un copil de 5 kg poate ieși pe-acolo FĂRĂ SĂ CAUZEZE VREO RUPTURĂ, că sânii produc lapte pentru a-l hrăni pe bebe, etc.
Sau să le spunem că sunt neputincioși, că au nevoie de medicamente și doctori ca să trăiască, că depind de instrumentele și știința medicală pentru a naște și a-și hrăni copiii.
Am scris cartea ”Poveste de trezit copiii – Cum venim pe lume” pentru copii și pentru părinți pentru că îmi plac oamenii puternici, care au încredere în corpul lor și în ei înșiși.
Cartea poartă acest mesaj optimist. Că putem. Că suntem capabili. Că răspunsul stă în fiecare dintre noi. NU ÎNAFARA NOASTRĂ. NU ÎN MEDICAMENTELE ȘI BISTURIELE DOCTORILOR.
Pentru un cadru mai larg, trebuie să adaug că mai puțin de 5% din sarcini au probleme medicale care le împiedică pe mame să nască vaginal și natural. De asemenea, mai puțin de 2% din mame au probleme fiziologice care le fac imposibilă alăptarea. Datele clinice și studiile făcute în ultimele decenii o dovedesc.
Cu toate acestea, intervențiile medicale în sarcină, travaliu și naștere au ajuns să fie văzute ca ”obligatorii” iar procentul copiilor născuți cu ajutorul instrumentelor medicale a crescut în ultimele decade într-un ritm amețitor. Sunt țări precum Brazilia, Venezuela, China în care rata nașterilor prin operație cezariană a ajuns să depășească 90%!!! România nu stă departe de procentul ăsta dacă ne referim la maternitățile private (iar la spitalele de stat se propie de 50%). Dacă nu ne schimbăm perspectiva asupra nașterii, vom ajunge ca pe vremea când copiii noștri vor face și ei copii să nu mai știm nimic altceva decât nașterea medicalizată și total instrumentalizată. Deja de pe acum cezariana este considerată norma iar nașterea vaginală e privită ca un soi de miracol amestecat cu noroc chior.
Trebuie adăugat că în ciuda creșterii intensive a numărului de nașteri instrumentalizate (la care se ajunge pentru că sunt considerate a fi mai sigure pentru mamă și copil decât însăși nașterea naturală), nu a scăzut rata mortalității materne. Ba chiar a crescut! Iar acolo unde statisticile nu o arată este pentru că nu există încă o bază de date corectă iar înregistrările deceselor postpartum se fac în dorul lelii și chiar pentru a evita procesele de malpraxis – vezi cazul Statelor Unite, țara cu cele mai mari cheltuieli în zona sistemului de sănătate pentru mamă și copil dar cu probleme reale la capitolul mortalitate postpartum – recomand cartea ”Birth Matters: A Midwife`s Manifesta” de Ina May Gaskin. O carte care explică foarte bine cum a ajuns omenire în acest punct în care sarcina și naștere sunt tratate ca niște boli și nu ca niște procese fiziologice perfect normale.
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-2-b-680x680.jpg
La ce vârstă începi să vorbești cu copilul despre cum se fac și se nasc copiii?
Cât mai devreme, mai bine. În opinia mea niciodată nu e prea devreme să vorbești copilului despre anatomia umană și despre aparatul reproducător.
Copiii înțeleg mult mai mult și mai bine decât ne dăm noi seama. A evita să aducem vorba despre cum vin pe lume copiii pe motiv că oricum mititelul nostru nu va pricepe mai nimic (ori de rușine) este o greșeală care ne va costa mai târziu.
Nu spun să-i spunem din prima termeni complicați și să le vorbim despre hormoni la 2 ani. Dar este o vârstă foarte potrivită pentru a începe să-i introducem în cadrul general. Cu timpul, în spirală, vom putea adăuga termeni și detalii, dar mereu pe un fundament adevărat.
Pe la 2-3 ani copilul deja știe despre unele organe ale corpului uman, precum inima care pompează sângele, plămânii cu care respirăm aerul, gura cu care mâncăm și bem, stomacul care digeră mâncarea, etc. Este momentul să afle și că puța și păsărica sunt organe sexuale și că rolul lor nu e doar de a face pipi. Ele se numesc penis și vulvă și fără ele specia umană nu ar mai exista. Pentru că funcția principală a organelor sexuale este de a face copii.
Se pot spune multe povești care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă și se pot face multe analogii cu regnul animal și vegetal. Se poate vorbi despre mamifere și despre instinctele lor de împerechere pentru a face pui. Și nu trebuie omis a se spune că oamenii sunt și ei tot mamifere și că a face copii este și în cazul nostru o chestiune de instinct. La fel și nașterea, alăptarea, creșterea, etc.
Dex spune așa în dreptul cuvântului ”istinct”: Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. Dar se poate și pe înțelesul celor mici.
Și așa se ajunge la cum crește copilul în burtă și cum se naște după nouă luni. Și nu, nu e normal să i se spună copilului că copiii ies prin burtă. Copilul se naște așa cum ne-a construit natura pe noi oamenii, ca niște mamifere ce suntem: prin vagin. Nu este nimic rușinos în asta, așa nasc toate mamiferele, nu trebuie să mințim, să ne ascundem sau să spunem prostii.
Nașterea este un proces fiziologic firesc care poate avea loc natural când femeia își urmează instinctele (de a se mișca în timpul travaliului, de a schimba poziția în care stă, de a mânca sau a bea, de a-și căuta un loc confortabil și intim, de a se simți în siguranță, iubită și respectată, etc). În epoca noastră, cea a nașterii excesiv de medicalizate, femeii i s-a luat tot controlul acestui proces. Femeia e tratată ca și cum nu ea e cea care naște, ci doctorul.
Iar când femeia nu mai are nici control dar nici convingerea că ea e cea care trebuie să fie în control, niciun instinct nu se mai face auzit, niciun instinct natural nu mai este ascultat. Atunci e doar despre intervenții medicale, mililitri de pitocin, forceps, cezariană și altele la fel de periculoase. Există tone de literatură de specialitate care spune același lucru: cu cât nașterea este mai medicalizată, cu atât crește riscul de complicații. Cu cât se intervine mai mult în parcursul firesc (de lent) al unui travaliu, cu atât mai traumatică va fi nașterea (pentru copil, în special, dar și pentru mame – atunci când ele conștientizează). Cu cât femeia fuge mai tare de instinctele ei de mamifer, cu atât mai greu va naște.
Ori nașterea nu este o boală pentru care e nevoie de intervenții medicale. Nașterea este un proces fiziologic normal pe care-l execută impecabil toate mamiferele: elefanții, vacile, pisicile. Noi credem că omul este mai suspect pentru că este biped și astfel mai defect de felul lui iar femeia omului nu poate să nască singură din acest motiv. Dar este o convingere total greșită, așa cum mulți obstetricieni cu mintea deschisă au tot demonstrat de-a lungul ultimelor decenii (ex.Odent, Dick-Read, etc). Credință că putem, încredere totală în corpul nostru și-n înțelepciunea naturii, răbdare (pentru că nașterea cere timp, nu se întâmplă în 5 minute, ca-n filme) și relaxare. De atât e nevoie pentru ca nașterea să aibă loc cum a fost lăsată, vaginal, și fără nicio inducere sau grăbire sau alt tip de intervenție, adică naștere naturală.
Nu contează în ce fel ne-am născut noi personal copiii, că cu cezariană, forceps sau natural, pe întuneric. Avem datoria de a le da informații corecte pentru a le forma convingeri sănătoase de viață. Dacă ne iubim copiii și eu cred că da, ne dorim să aibă o viață frumoasă în care să nu sufere. Ne dorim sănătate pentru ei și copiii lor. Iar asta este una din cele mai prețioase lecții pe care suntem datori să le-o predăm: nașterea.
Când copilul crește știind cât de minunat este corpul nostru construit, cât de frumos și în bine se schimbă corpul femeii în sarcină, cât de mult se poate transforma în timpul travaliului încât să se poată deschide atât de mult pentru a naște copilul, atunci el își va proiecta așteptări pozitive asupra viitorului.
De e băiat sau fată, nu contează, NU se va gândi la naștere ca la un chin groaznic și periculos pentru viața mamei și a copilului care aduce cu el complicații pentru care e nevoie de doctori și instrumentele lor. Ci ca la un proces natural prin care trec toate femelele de mamifere, un proces minunat care poate nici să nu doară (s-a demonstrat că durerea are de-a face cu sentimentele și așteptările personale, cu convingerile și fricile femeii), un eveniment fericit din viața de cuplu care va fi așteptat cu bucurie și va fi sărbătorit cum se cuvine, fără bisturie, perfuzii, epidurale, epiziotomii, ventuze, forcepsuri și alte torturi.
Am ajuns în acest punct în care un număr mare de femei se tem cu adevărat de naștere și cer să nască prin operație cezariană tocmai din acest motiv: ni s-au spus minciuni, baliverne, povești de adormit copiii, povești de închis gura și trimis la plimbare. Nu ni s-a explicat adevărul despre naștere. Și am crescut cu idei eronate, am crescut crezând că durerile nașterii te omoară, am crezut că naștere e iadul femeii, pedeapsa pentru noi toate că Eva a păcătuit.
Și chiar de ne dorim să naștem natural, așteptările noastre negative de la corpul nostru ne fac să eșuăm: nu avem încredere că putem, nu avem răbdare cu un travaliu mai lung, ne panicăm și dăm mână liberă doctorilor să intervină ei cu medicamente și alte proceduri ”salvatoare de vieți”.
E timpul să facem noi o schimbare cu copiii noștri. E timpul să le spunem adevărul. Fără ocolișuri, fără jumătăți de măsură, fără ”doctorul scoate copiii prin burtă”. Nu ne facem nici nouă nici copiilor noștri vreun serviciu. O fi cezariana ”salvatoare de vieți”, dar sunt sigură că se referă la cazurile cu adevărat problematice, când femeia chiar nu poate naște natural (cum ar fi placenta previa sau copil poziționat transversal care chiar nu reușește să se întoarcă invers în timpul travaliului).
De asta am scris această carte ”Poveste de trezit copiii. Cum venim pe lume” (http://cumvenimpelume.ro/produs/poveste-de-trezit-copiii-cum-venim-pe-lume/) . Pentru a da părinților o mână de ajutor în discuția pe care trebuie să o aibă cu copilul. Cu imagini frumos colorate, dar directe și adevărate, părinții vor avea și cum ilustra teoria.
Minciuna cu barza e veche. Acum copiilor li se spun lucruri tot mai elaborate, dar de multe ori la fel de departe de adevăr ca barza (cum că copiii ies prin buric, sau din burtă se deschide o gaură mare, etc)
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/carte-300x289.png (http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/carte.png)
"Poveste de trezit copiii - Cum venim pe lume"
Spune-i adevărul despre cum venim pe lume!
Copiii noștri cresc cu poveștile pe care noi li le spunem și ajung la maturitate purtând cu ei convingerile pe care noi li le-am sădit.
Ca totul să fie mai simplu, cartea “Poveste de trezit copiii - Cum venim pe lume” vine în ajutorul părinților, ca un prim pas în viitoarele discuții despre cum se nasc copiii. În acest mod, copiii noștri vor avea așteptări pozitive de la viață.
O poveste despre puterea corpului uman
O poveste adevărată și frumos colorată
Miracolul vieții pas cu pas, explicat pentru copii
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/coperta-3d-ok.png
Nașterea povestită pentru copii și frumos ilustrată
Pentru ca nasterea sa nu mai fie un subiect tabu când copilul tău te întreabă cum a venit el pe lume
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-8-140x95.jpg http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-11-140x95.jpg http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-10-140x95.jpg http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-12-140x95.jpg http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-20-140x95.jpg
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/jeanina1.jpg
Sunt mama lui Yago, un băiețel născut în 2012, acasă, în intimitatea și siguranța cuibului în care a fost conceput. Cu această experiență am aflat că nașterea nu este un chin periculos ci un miracol al naturii noastre milenare, miracol pe care oricare femeie este capabilă să-l înfăptuiască. Când am descoperit în timpul sarcinii această nouă realitate, a fost ca și cum aș fi aflat un secret bine păzit.
Nimeni nicio dată în viața mea nu-mi spusese adevărul, cum că însuși uterul este cel care realizează nașterea, nefiind nevoie de ajutor și intervenție din afară. Trăind cu multe convingeri fundamental greșite, aflând ce-am aflat, mi-a schimbat viziunea și sensul în viață.
Acum, aceasta este menirea mea, să fac cunoscut lumii adevărul despre naștere și minunata putere a corpului uman. Să nu ne mai fie frică de naștere; pentru ca mamele să fie relaxate și să nască simplu, fără drame și complicații; pentru ca bebelușii să vină pe lume blând, fără traume și durere.
UN MESAJ OPTIMIST: Corpul uman este perfect capabil să dea naștere
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/08/dilatare.jpg
Când vorbim cu copilul despre cum se nasc copiii, avem două mari opțiuni: să le spunem povești sau să le spunem adevărul.
La capitolul povești nu mă bag, se pare că sunt multe și foarte fantastice, de te întrebi ce e oare mai ușor de înțeles pentru copil, povestea SF sau adevărul anatomie noastre. Din întâmplare am ajuns pe un forum mămicesc la niște discuții despre ce le spunem copiilor când ne întreabă despre concepție și naștere și am rămas paf de cât de inventivi pot fi părinții când vor să evite o discuție directă și onestă.
Apoi, tot de pe același forum, la partea cu adevărul, deși ar trebui să fie foarte simplu și să le explicăm noțiuni de anatomie, am aflat că adevărul are mii de fețe. Că nu e minciună să-i povestim copilului că bebe se naște prin burtă, că doctorul taie burta mamei și-l scoate pe mititel dinăuntru.
Eu nu spun că asta nu este realitatea multor nașteri, că din ce în ce mai mulți copii sunt născuți prin operație cezariană și că acesta este adevărul despre modul în care s-au născut ei.
Ceea ce spun este că toți copiii trebuie să știe care este calea naturii. Modul în care am fost fabricați, felul în care corpul nostru a fost lăsat să facă copii.
Și mie, personal, mi se pare un mesaj foarte util și important pentru viitorul copiilor noștri. Acela că suntem uimitori și puternici, cu toții, și că corpul nostru are o știință în el de care noi nu suntem, de cele mai multe ori, conștienți. Fiecare celulă din care suntem făcuți poartă în ea informații, altfel nu am putea trăi: informațiile care fac ca inima să bată, plămânii să respire, ochii să vadă, urechile să audă, copilul să crească în burtă, uterul să-l împingă afară când trebuie, vaginul să se dilate enorm de în condiții normale nici nu ne putem imagina, etc. Fiecare celulă din corpul nostru este mai deșteaptă decât toată știința medicală.
Așa că avem de ales dintre două lucruri. Să le spunem copiilor noștri că sunt puternici, că pot realiza orice își doresc prin forțele lor proprii, că au un corp minunat care se poate autovindeca și care se poate transforma în moduri ce pot părea miraculoase, că femeile pot naște singure, că vaginul se lărgește atât de mult încât un copil de 5 kg poate ieși pe-acolo FĂRĂ SĂ CAUZEZE VREO RUPTURĂ, că sânii produc lapte pentru a-l hrăni pe bebe, etc.
Sau să le spunem că sunt neputincioși, că au nevoie de medicamente și doctori ca să trăiască, că depind de instrumentele și știința medicală pentru a naște și a-și hrăni copiii.
Am scris cartea ”Poveste de trezit copiii – Cum venim pe lume” pentru copii și pentru părinți pentru că îmi plac oamenii puternici, care au încredere în corpul lor și în ei înșiși.
Cartea poartă acest mesaj optimist. Că putem. Că suntem capabili. Că răspunsul stă în fiecare dintre noi. NU ÎNAFARA NOASTRĂ. NU ÎN MEDICAMENTELE ȘI BISTURIELE DOCTORILOR.
Pentru un cadru mai larg, trebuie să adaug că mai puțin de 5% din sarcini au probleme medicale care le împiedică pe mame să nască vaginal și natural. De asemenea, mai puțin de 2% din mame au probleme fiziologice care le fac imposibilă alăptarea. Datele clinice și studiile făcute în ultimele decenii o dovedesc.
Cu toate acestea, intervențiile medicale în sarcină, travaliu și naștere au ajuns să fie văzute ca ”obligatorii” iar procentul copiilor născuți cu ajutorul instrumentelor medicale a crescut în ultimele decade într-un ritm amețitor. Sunt țări precum Brazilia, Venezuela, China în care rata nașterilor prin operație cezariană a ajuns să depășească 90%!!! România nu stă departe de procentul ăsta dacă ne referim la maternitățile private (iar la spitalele de stat se propie de 50%). Dacă nu ne schimbăm perspectiva asupra nașterii, vom ajunge ca pe vremea când copiii noștri vor face și ei copii să nu mai știm nimic altceva decât nașterea medicalizată și total instrumentalizată. Deja de pe acum cezariana este considerată norma iar nașterea vaginală e privită ca un soi de miracol amestecat cu noroc chior.
Trebuie adăugat că în ciuda creșterii intensive a numărului de nașteri instrumentalizate (la care se ajunge pentru că sunt considerate a fi mai sigure pentru mamă și copil decât însăși nașterea naturală), nu a scăzut rata mortalității materne. Ba chiar a crescut! Iar acolo unde statisticile nu o arată este pentru că nu există încă o bază de date corectă iar înregistrările deceselor postpartum se fac în dorul lelii și chiar pentru a evita procesele de malpraxis – vezi cazul Statelor Unite, țara cu cele mai mari cheltuieli în zona sistemului de sănătate pentru mamă și copil dar cu probleme reale la capitolul mortalitate postpartum – recomand cartea ”Birth Matters: A Midwife`s Manifesta” de Ina May Gaskin. O carte care explică foarte bine cum a ajuns omenire în acest punct în care sarcina și naștere sunt tratate ca niște boli și nu ca niște procese fiziologice perfect normale.
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/pagina-2-b-680x680.jpg
La ce vârstă începi să vorbești cu copilul despre cum se fac și se nasc copiii?
Cât mai devreme, mai bine. În opinia mea niciodată nu e prea devreme să vorbești copilului despre anatomia umană și despre aparatul reproducător.
Copiii înțeleg mult mai mult și mai bine decât ne dăm noi seama. A evita să aducem vorba despre cum vin pe lume copiii pe motiv că oricum mititelul nostru nu va pricepe mai nimic (ori de rușine) este o greșeală care ne va costa mai târziu.
Nu spun să-i spunem din prima termeni complicați și să le vorbim despre hormoni la 2 ani. Dar este o vârstă foarte potrivită pentru a începe să-i introducem în cadrul general. Cu timpul, în spirală, vom putea adăuga termeni și detalii, dar mereu pe un fundament adevărat.
Pe la 2-3 ani copilul deja știe despre unele organe ale corpului uman, precum inima care pompează sângele, plămânii cu care respirăm aerul, gura cu care mâncăm și bem, stomacul care digeră mâncarea, etc. Este momentul să afle și că puța și păsărica sunt organe sexuale și că rolul lor nu e doar de a face pipi. Ele se numesc penis și vulvă și fără ele specia umană nu ar mai exista. Pentru că funcția principală a organelor sexuale este de a face copii.
Se pot spune multe povești care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă și se pot face multe analogii cu regnul animal și vegetal. Se poate vorbi despre mamifere și despre instinctele lor de împerechere pentru a face pui. Și nu trebuie omis a se spune că oamenii sunt și ei tot mamifere și că a face copii este și în cazul nostru o chestiune de instinct. La fel și nașterea, alăptarea, creșterea, etc.
Dex spune așa în dreptul cuvântului ”istinct”: Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. Dar se poate și pe înțelesul celor mici.
Și așa se ajunge la cum crește copilul în burtă și cum se naște după nouă luni. Și nu, nu e normal să i se spună copilului că copiii ies prin burtă. Copilul se naște așa cum ne-a construit natura pe noi oamenii, ca niște mamifere ce suntem: prin vagin. Nu este nimic rușinos în asta, așa nasc toate mamiferele, nu trebuie să mințim, să ne ascundem sau să spunem prostii.
Nașterea este un proces fiziologic firesc care poate avea loc natural când femeia își urmează instinctele (de a se mișca în timpul travaliului, de a schimba poziția în care stă, de a mânca sau a bea, de a-și căuta un loc confortabil și intim, de a se simți în siguranță, iubită și respectată, etc). În epoca noastră, cea a nașterii excesiv de medicalizate, femeii i s-a luat tot controlul acestui proces. Femeia e tratată ca și cum nu ea e cea care naște, ci doctorul.
Iar când femeia nu mai are nici control dar nici convingerea că ea e cea care trebuie să fie în control, niciun instinct nu se mai face auzit, niciun instinct natural nu mai este ascultat. Atunci e doar despre intervenții medicale, mililitri de pitocin, forceps, cezariană și altele la fel de periculoase. Există tone de literatură de specialitate care spune același lucru: cu cât nașterea este mai medicalizată, cu atât crește riscul de complicații. Cu cât se intervine mai mult în parcursul firesc (de lent) al unui travaliu, cu atât mai traumatică va fi nașterea (pentru copil, în special, dar și pentru mame – atunci când ele conștientizează). Cu cât femeia fuge mai tare de instinctele ei de mamifer, cu atât mai greu va naște.
Ori nașterea nu este o boală pentru care e nevoie de intervenții medicale. Nașterea este un proces fiziologic normal pe care-l execută impecabil toate mamiferele: elefanții, vacile, pisicile. Noi credem că omul este mai suspect pentru că este biped și astfel mai defect de felul lui iar femeia omului nu poate să nască singură din acest motiv. Dar este o convingere total greșită, așa cum mulți obstetricieni cu mintea deschisă au tot demonstrat de-a lungul ultimelor decenii (ex.Odent, Dick-Read, etc). Credință că putem, încredere totală în corpul nostru și-n înțelepciunea naturii, răbdare (pentru că nașterea cere timp, nu se întâmplă în 5 minute, ca-n filme) și relaxare. De atât e nevoie pentru ca nașterea să aibă loc cum a fost lăsată, vaginal, și fără nicio inducere sau grăbire sau alt tip de intervenție, adică naștere naturală.
Nu contează în ce fel ne-am născut noi personal copiii, că cu cezariană, forceps sau natural, pe întuneric. Avem datoria de a le da informații corecte pentru a le forma convingeri sănătoase de viață. Dacă ne iubim copiii și eu cred că da, ne dorim să aibă o viață frumoasă în care să nu sufere. Ne dorim sănătate pentru ei și copiii lor. Iar asta este una din cele mai prețioase lecții pe care suntem datori să le-o predăm: nașterea.
Când copilul crește știind cât de minunat este corpul nostru construit, cât de frumos și în bine se schimbă corpul femeii în sarcină, cât de mult se poate transforma în timpul travaliului încât să se poată deschide atât de mult pentru a naște copilul, atunci el își va proiecta așteptări pozitive asupra viitorului.
De e băiat sau fată, nu contează, NU se va gândi la naștere ca la un chin groaznic și periculos pentru viața mamei și a copilului care aduce cu el complicații pentru care e nevoie de doctori și instrumentele lor. Ci ca la un proces natural prin care trec toate femelele de mamifere, un proces minunat care poate nici să nu doară (s-a demonstrat că durerea are de-a face cu sentimentele și așteptările personale, cu convingerile și fricile femeii), un eveniment fericit din viața de cuplu care va fi așteptat cu bucurie și va fi sărbătorit cum se cuvine, fără bisturie, perfuzii, epidurale, epiziotomii, ventuze, forcepsuri și alte torturi.
Am ajuns în acest punct în care un număr mare de femei se tem cu adevărat de naștere și cer să nască prin operație cezariană tocmai din acest motiv: ni s-au spus minciuni, baliverne, povești de adormit copiii, povești de închis gura și trimis la plimbare. Nu ni s-a explicat adevărul despre naștere. Și am crescut cu idei eronate, am crescut crezând că durerile nașterii te omoară, am crezut că naștere e iadul femeii, pedeapsa pentru noi toate că Eva a păcătuit.
Și chiar de ne dorim să naștem natural, așteptările noastre negative de la corpul nostru ne fac să eșuăm: nu avem încredere că putem, nu avem răbdare cu un travaliu mai lung, ne panicăm și dăm mână liberă doctorilor să intervină ei cu medicamente și alte proceduri ”salvatoare de vieți”.
E timpul să facem noi o schimbare cu copiii noștri. E timpul să le spunem adevărul. Fără ocolișuri, fără jumătăți de măsură, fără ”doctorul scoate copiii prin burtă”. Nu ne facem nici nouă nici copiilor noștri vreun serviciu. O fi cezariana ”salvatoare de vieți”, dar sunt sigură că se referă la cazurile cu adevărat problematice, când femeia chiar nu poate naște natural (cum ar fi placenta previa sau copil poziționat transversal care chiar nu reușește să se întoarcă invers în timpul travaliului).
De asta am scris această carte ”Poveste de trezit copiii. Cum venim pe lume” (http://cumvenimpelume.ro/produs/poveste-de-trezit-copiii-cum-venim-pe-lume/) . Pentru a da părinților o mână de ajutor în discuția pe care trebuie să o aibă cu copilul. Cu imagini frumos colorate, dar directe și adevărate, părinții vor avea și cum ilustra teoria.
Minciuna cu barza e veche. Acum copiilor li se spun lucruri tot mai elaborate, dar de multe ori la fel de departe de adevăr ca barza (cum că copiii ies prin buric, sau din burtă se deschide o gaură mare, etc)
http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/carte-300x289.png (http://cumvenimpelume.ro/wp-content/uploads/2014/07/carte.png)