O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 de - CONŞTIINŢA-GLASUL CONŞTIINTEI 142

[Adrian Pop]

http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/11604-O-sinteza-a-gandirii-Parintelui-Arsenie-in-800-de-capete

https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/1392060_359498934195494_1441976619_n.jpg (http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/11604-O-sinteza-a-gandirii-Parintelui-Arsenie-in-800-de-capete)


Este cel care s-a pus chezasie pentru invierea Neamului din care el s-a ivit, din care a fost chemat.

https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/p480x480/1208919_586043194785843_769396262_n.jpg


Catre Acela care binecuvanteaza MUNCA CINSTITA

https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xfp1/t1.0-9/10489738_796260813719705_3597849725923498521_n.jpg

https://scontent-a.xx.fbcdn.net/hphotos-xfp1/v/t1.0-9/10421237_799421653403621_738963046919803961_n.jpg? oh=c3b0fb95a86d16cdad97fc405e691c6a&oe=54269B8D




https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p480x480/1385762_417565815035970_1151288025_n.jpg


O SINTEZĂ A GÂDIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA ÎN 800 DE CAPETE

CONŞTIINŢA – GLASUL CONŞTIINŢEI

142. Sunt oameni care s-au învechit în rele – nevrând să ştie de Dumnezeu – şi, mai către capătul zilelor, când îndărătnicia firii s-a mai stins, s-au pomenit cu o răbufnire năpraznică a conştiinţei bolnave, rupând toate zăgazurile fărădelegilor şi azvârlindu-le pe toate în faţa lor, încât şi somnul le-a fugit, iar la unii le-a fugit şi mintea. Căci cu adevărat a fugit mintea omului care o viaţă întreagă nu face altceva decât să stingă glasul conştiinţei. De aceea nu vrea Dumnezeu să ieşi din viaţa aceasta, fără să ştii şi tu că ţi-ai omorât sfătuitorul cel mai bun, ce-l aveai la îndemână pretutindeni, şi nu te lasă să pleci fără să vezi, încă de aici, unde te vei duce. Aşa sunt tocmite lucrurile, ca odată să vadă fiecare, vrând-nevrând, ceea ce trebuia, prin credinţă, să vadă totdeauna.

[Adrian Pop]

CONŞTIINŢA – GLASUL CONŞTIINŢEI

142. Sunt oameni care s-au învechit în rele – nevrând să ştie de Dumnezeu – şi, mai către capătul zilelor, când îndărătnicia firii s-a mai stins, s-au pomenit cu o răbufnire năpraznică a conştiinţei bolnave, rupând toate zăgazurile fărădelegilor şi azvârlindu-le pe toate în faţa lor, încât şi somnul le-a fugit, iar la unii le-a fugit şi mintea. Căci cu adevărat a fugit mintea omului care o viaţă întreagă nu face altceva decât să stingă glasul conştiinţei. De aceea nu vrea Dumnezeu să ieşi din viaţa aceasta, fără să ştii şi tu că ţi-ai omorât sfătuitorul cel mai bun, ce-l aveai la îndemână pretutindeni, şi nu te lasă să pleci fără să vezi, încă de aici, unde te vei duce. Aşa sunt tocmite lucrurile, ca odată să vadă fiecare, vrând-nevrând, ceea ce trebuia, prin credinţă, să vadă totdeauna.