latan.elena
05.07.2014, 02:03
http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-ilustrand-perfect-generosul-concept-al-locuinei-ecologice-ne-ateapt-pe-cheile-nerei-.html
Casa Verde, ilustrând perfect generosul concept al locuinţei ecologice, ne aşteaptă pe Cheile Nerei (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-ilustrand-perfect-generosul-concept-al-locuinei-ecologice-ne-ateapt-pe-cheile-nerei-.html)
Timişoreanca Ileana Mavrodin, autoare a unei creaţii tehnice prin realizare şi artistică prin unicitate, propune o inedită alternativă de construcţie aunei case verzi (http://www.panourisolare.eu/)
Fie că o numim verde (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-va-creste-cu-peste-300-vanzarile-de-panouri-solare-in-2009.html), alternativă (http://www.solariss.ro/), ecologică, că sunt case „de pământ” sau „organice”, se simte nevoia reală a unei alt fel de arhitecturi, diferită de majoritatea clădirilor în care trăim şi muncim, lipsite de „suflet” şi cu un impact nociv aupra mediului. O primă încercare s-a făcut deja chiar în Banat, pe Cheile Nerei, autoarea fiind timişoreanca Ileana Mavrodin.http://www.e-casaverde.ro/images/stories/arhitecta-ileana-mavrodin.jpg (http://www.e-casaverde.ro/images/stories/arhitecta-ileana-mavrodin.jpg)Obişnuiţii drumeţiilor montane sunt cu siguranţă familiarizaţi cu superbul decor al Cheilor Nerei şi cu Sasca Română, vechi centru al olăritului românesc şi centru meşteşugăresc specializat, cu o producţie curentă până la Primul Război Mondial.
Nu se putea o mai potrivită încadrare în peisaj, o locaţie mai nimerită pentru Casa Verde (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-ilustrand-perfect-generosul-concept-al-locuinei-ecologice-ne-ateapt-pe-cheile-nerei-.html), un experiment ecologic în toată puterea cu vântului, demarat în vara anului 2004, ce oferă spre studiu un prim set de date pentru stabilirea de standarde tehnice (http://www.solar-service.ro/) şi economice pentru un tip aparte de arhitectură în România.
De ce Casa Verde (http://www.e-casaverde.ro/cum-se-monteaza-un-sistem-de-panouri-solare.html)? O spune chiar autoarea proiectului, timişoreanca Ileana Mavrodin: „În speranţa că va trezi interesul pentru o arhitectură prietenoasă, mai blândă şi totodată ecologică şi într-un mod de viaţă sănătos, apropiat de natură şi cu respect faţă de mediul înconjurător. Menirea ei este să sensibilizeze opinia publică, să ne facă să oprim pentru un moment angrenajul societăţii de consum (http://www.e-casaverde.ro/http;/www.esolar.ro)şi să ne reevaluăm valorile şi priorităţile”.
O idee transpusă în fapte
Absolventă a Facultăţii de Arhitectură şi totodată graphic designer, Ileana Mavrodin şi-a petrecut ultimii 12 ani în Canada. S-a întors pentru că „viaţa în aer condiţionat nu e pentru mine”. S-a întors, mai ales, pentru a-şi pune în aplicare ideea încolţită în urma lecturării unei lucrări aparţinând lui Ianto Evans, un britanic care, luând ca model casele de argilă din ţinutul Devon (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-proiect-eco-finantat-de-guvern.html), îşi înfiinţase o firmă (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-lista-instalatori-validati.html) care construia case (http://www.e-casaverde.ro/programul-casa-verde.html)de vacanţă pe toată coasta nord-americană a Pacificului.
Materialul de bază era „cob”, un amestec de pământ lutos, apă, paie şi nisip, 100% natural, asemănător cu văiuga/paianta ca şi compoziţe, dar prezentând şi numeroase deosebiri. Odată hotărârea fiind luată, restul a decurs simplu (http://www.e-casaverde.ro/cerere-de-inscriere-in-programul-casa-verde.html). S-a achiziţionat un teren, nu foarte întins, cam jumătate de hectar, pe malul stâng al Nerei la ieşirea din Chei, în imediata apropiere a localităţii Sasca Română. La alegerea locaţiei, dincolo de peisajul idilic, a contribuit şi faptul că majoritatea materialelor necesare se găseau chiar la locul construcţiei. În plus, calitatea pământului era demult recunoscută prin operele olarilor bănăţeni.
Nimic nu se aruncă!
Ca orice arhitect ce se respectă, Ileana Mavrodin a început cu realizarea unei machete (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-ultimele-noutati.html) de 1/10 şi a unor cărămizi test. A urmat apoi fundaţia pe al cărei contur a fost turnată o centură armată de 20 cm pentru siguranţă şi stabilitate. Avea să fie singurul compromis făcut cu materiale neecologice, totul în rest fiind folosit sau refolosit. Stratul vegetal decapat a fost utilizat pentru acoperişul verde. (http://www.e-casaverde.ro/news/news.html) Solul excavat din fundaţie, împreună cu nisip şi paie, a intrat în amestecul pentru pereţi. Până şi sticlele goale - culese literalmente dintr-un morman de gunoi - au fost refolosite, ele oferind o bună izolaţie termică (http://www.e-casaverde.ro/lista-instalatorilor-validati-casa-verde.html) şi permiţând, în plus, economisirea cobului. Un copac cu trunchiul curbat a fost crăpat în două pentru realizarea copertinei la intrare.
Nişe şi crengi cu forme deosebite au fost folosite ca elemente de décor. Toate ferestrele fixe erau de fapt parbrize de maşini vechi. Obloanele au fost confecţionate din margini de cherestea. Chiar şi uneltele folosite au fost improvizate local din materiale rămase pentru că, nu-i aşa, nimic nu se aruncă! Creaţia Ilenei Mavrodin era, pe drept cuvânt, o locuinţă ecologică. Casa Verde (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde/casa-verde.html), nume care se i se potriveşte ca o mănuşă construcţiei, a suscitat imediat interesul localnicilor.
„Şantierul Tineretului”
„Au fost destul de reticenţi la început, părându-li-se probabil din cale afară de ciudat să vină o timişoreancă tocmai din Canada ca să frământe pâmântul cu propriile ei mâini pentru o casă cum nu mai văzuseră. Pe măsura trecerii timpului, însă, s-au implicat din ce în ce mai mult în construcţie, fiind nelipsiţi pe «şantier»”. Casa Verde a suscitat, însă, interesul nu numai al localnicilor, experimentul ecologic fiind tema unei lucrări de practică (http://www.e-casaverde.ro/econews/econews.html) studenţească a circa 30 de tineri de la Facultatea de Arhitectură din Timişoara. Workshop în adevăratul sens al cuvântului, acest „Şantier al Tineretului” sui generis, însă fără nici o conotaţie amintind de anii 1950-1960, a avut loc chiar în această vară, între 10 şi 22 iulie.
La final nu lipseşte nimic acestei creaţii cu totul aparte, de formă circulară, cu diametrul de 4 metri, curba circumferinţei fiind „stricată” doar de alveola care are ca destinaţie baia. Există şi un loc de gătit ba chiar, în urma unei găselniţe prin care spaţiul de evacuare al fumului a fost deviat pe sub „canapeaua” confecţionată, fireşte, tot din cob, pentru a-şi relua apoi traseul ascendent obişnuit, s-a reuşit efectul de „scaune încălzite”. „Poate părea insuficient un spaţiu de circa 13 metri pătraţi pentru o întreagă locuinţă - recunoaşte doamna Mavrodin -, dar să nu uităm că acest lucru este valabil pentru un spaţiu clasic, cu unghiuri drepte. Forma circulară a casei «câştigă» practic pentru locatar colţurile care în general sunt puţin sau deloc folosite”.
Fluiditatea formelor
Creatoarea Casei Verzi este o susţinătoare ferventă a cobului ca material de construcţie şi, într-adevăr, această tehnică tradiţională aflată cum nu se poate mai la îndemână, practic „la picioarele noastre”, poate fi un răspuns la unele din problemele cu care lumea se confruntă. Desigur, pentru moment, cobul, ca sistem de construcţie, poate fi utilizat mai ales în ecoturism, locuinţe de vacanţă sau comunităţi ecologice, dar cu puţină imaginaţie poate fi văzut şi în spaţiul public al unui zgârâie-nori, ca o nişă răcoroasă pentru luat masa într-o zi fierbinte de vară sau un cuptor cu băncuţă încălzită în timpul iernii. Ce-i drept, resursele financiare folosite reprezintă aproximativ o zecime faţă de o clădire tradiţională. Inspiraţia pentru acest tip de construcţii vine din directa observare a locului, mediului, tradiţiilor şi înţelepciunii locale, încă prezente în satele româneşti, dar care sunt rapid erodate de asaltul consumerismului modern. Liniile curbe ale pereţilor, arcele şi nişele crează o fluiditate a formelor, unică şi specifică clădirilor de tip „organic”.
Planuri
Fiind orientate după soare, clădirile sunt foarte eficiente din punct de vedere termic, fiind răcoroase vara şi călduroase iarna. Nu e nevoie, aşadar, de aer condiţionat în sezonul estival, în timp ce, datorită masei termice a cobului, încălzirea necesară este minimă în anotimpul rece. În plus, ele nu necesită drumuri modernizate de acces, deoarece majoritatea materialelor necesare se găsesc chiar la locul construcţiei.
Prin folosirea solului vegetal decapat la acoperiş, clădirea devine doar un strat intermediar în ecosistem. Oferind un microclimat sănătos, aceste construcţii sunt nepoluante şi devin parte integrantă a locului, fiind poate singura alternativă pentru cei cu alergii la emanaţii chimice. Cobul ca material de construcţie are un impact minim asupra ecosistemului prin reducerea consumului de lemn, metal şi materiale toxice sau energofage folosite în mod curent în construcţii.
Cât despre poluare, şantierul de la Sasca Română nu a produs, în timpul construcţiei, niciun fel de gunoi sau deşeuri. În momentul de faţă, Casa Verde este în curs de finalizare. După tencuielile şi vopselele naturale pe bază de luturi colorate, produse de aceeaşi Ileana Mavrodin, urmează pardoseala din lut roşu, care va fi impermeabilizată - în acelaşi spirit ecologic - cu ulei de in şi ceară de albine. „Când va fi gata“ - se mândreşte creatoarea sa - „va putea să concureze cu cea mai «trendy» pardoseală de gresie italiană”.
Se pare că nu este vorba decât de o casă-pilot, planurile doamnei Mavrodin incluzând, în aceeaşi locaţie, mai multe construcţii de acelaşi tip, care pot foarte uşor naşte sau promova programe turistice. Desigur, aceasta implică un efort financiar mai serios, dar concitadina noastră nu se îndoieşte că ideea îi va cuceri pe toţi cei care jinduiesc la natură, la simplitate, la ieşirea din zgomotosul şi obositorul cotidian.
Despre Casa Verde nu trebuie citit. Ea trebuie mai degrabă să fie văzută. De aici şi invitaţia pe care Ileana Mavrodin o face tuturor de a poposi pentru o zi, un weekend sau o vacanţă la „cob-cottage”-ul de lângă apa Nerei, în amonte de Chei, în apropiere de Sasca Montană.Fără linii drepte
Există multe încercări de clădiri ecologice, dar puţine sunt cu adevărat „verzi”. Poate cel mai bun exemplu de locuinţe organice îl reprezintă Hot Springs Village din Blumau, localitate situată în landul austriac Styria. Proiectul face parte din lunga listă de creaţii ale celebrului Friedenreich Hundertwasser, a cărei operă are ca teme centrale formele organice, reconcilierea omului cu natura şi, mai ales, respingerea liniilor drepte, numite de Hundertwasser, cel fascinat de spirale, „uneltele diavolului”.
Cu toate că formele biomorfice amintesc de arhitectura lui Antoni Gaudi (vezi renumita catedrală Sagrada Familia a arhitectului spaniol) şi stilul este adesea comparat cu cel al unui alt austriac, pictorul şi decoratorul Gustav Klimt, Hundertwasser nu îşi pierde nimic din originalitatea creatorului unei opere din care răzbate cu precădere concentrarea pe experienţa celui care o vizualizează, mai mult decât pe cea artistului.Ce este cobul?
http://www.e-casaverde.ro/images/stories/cob.jpgDeşi asemănător în compoziţie cu văiuga (paianta), cobul se deosebeşte fundamental de alte materiale de construcţie.
Argumentele nu sunt puţine: nu se folosesc cofraje pentru punerea în operă sau pentru formarea de cărămizi; se frământă până ajunge la consistenţa aluatului de pâine şi se pune în zid umed, rezultând astfel o structură monolită mult mai rezistentă decât cărămizile de pământ nears folosite în mod tradiţional, sau pământul bătut în cofraje;
formele organice îi conferă o rezistenţă de excepţie la încărcări seismice sau de altă natură; se modelează cu mâna, fiecare construcţie e unică şi irepetabilă, reflectând personalitatea şi dispoziţia de moment a modelatorului.
Poate cel mai important element, însă, este acea legătură spirituală unică creată între construcţie şi modelatorul său, acel suflet de care sunt lipsite majoritatea clădirilor în care trăim şi muncim zi de zi. Casele din cob se regăsesc peste tot în lume, din Germania în Statele Unite (asemenea construcţii, ridicate de populaţia calvină, fiind un fapt obişnuit în Pennsylvania anului 1830), şi din Canada până în Yemen, unde în oraşele deşertului se înalţă „zgârâie-nori” în miniatură, clădiri din cob de înălţimea unui bloc cu patru sau cinci etaje.
Probabil că zona cel mai bine caracterizată de acest gen de construcţii este comitatul englez Devon, cu 40 000 de „cob cottage”, deşi exemplul Chinei te copleşeşte cu cele 19 milioane de case de pământ ridicate pe imensul ei teritoriu. Nu este vorba de o întoarcere în trecut, ci de o interpretare modernă a unui mod tradiţional de a construi, o alternativă la arhitectura actuală. Dacă în anii 1980 inovaţia însemna o piramidă de sticlă la Louvre, în secolul 21 ea poate fi o structură de cob în piaţa centrală a unei mari metropole.MARIUS HORESCU, agenda.roe-casaverde.ro (http://www.e-casaverde.ro/)
Casa Verde, ilustrând perfect generosul concept al locuinţei ecologice, ne aşteaptă pe Cheile Nerei (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-ilustrand-perfect-generosul-concept-al-locuinei-ecologice-ne-ateapt-pe-cheile-nerei-.html)
Timişoreanca Ileana Mavrodin, autoare a unei creaţii tehnice prin realizare şi artistică prin unicitate, propune o inedită alternativă de construcţie aunei case verzi (http://www.panourisolare.eu/)
Fie că o numim verde (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-va-creste-cu-peste-300-vanzarile-de-panouri-solare-in-2009.html), alternativă (http://www.solariss.ro/), ecologică, că sunt case „de pământ” sau „organice”, se simte nevoia reală a unei alt fel de arhitecturi, diferită de majoritatea clădirilor în care trăim şi muncim, lipsite de „suflet” şi cu un impact nociv aupra mediului. O primă încercare s-a făcut deja chiar în Banat, pe Cheile Nerei, autoarea fiind timişoreanca Ileana Mavrodin.http://www.e-casaverde.ro/images/stories/arhitecta-ileana-mavrodin.jpg (http://www.e-casaverde.ro/images/stories/arhitecta-ileana-mavrodin.jpg)Obişnuiţii drumeţiilor montane sunt cu siguranţă familiarizaţi cu superbul decor al Cheilor Nerei şi cu Sasca Română, vechi centru al olăritului românesc şi centru meşteşugăresc specializat, cu o producţie curentă până la Primul Război Mondial.
Nu se putea o mai potrivită încadrare în peisaj, o locaţie mai nimerită pentru Casa Verde (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-ilustrand-perfect-generosul-concept-al-locuinei-ecologice-ne-ateapt-pe-cheile-nerei-.html), un experiment ecologic în toată puterea cu vântului, demarat în vara anului 2004, ce oferă spre studiu un prim set de date pentru stabilirea de standarde tehnice (http://www.solar-service.ro/) şi economice pentru un tip aparte de arhitectură în România.
De ce Casa Verde (http://www.e-casaverde.ro/cum-se-monteaza-un-sistem-de-panouri-solare.html)? O spune chiar autoarea proiectului, timişoreanca Ileana Mavrodin: „În speranţa că va trezi interesul pentru o arhitectură prietenoasă, mai blândă şi totodată ecologică şi într-un mod de viaţă sănătos, apropiat de natură şi cu respect faţă de mediul înconjurător. Menirea ei este să sensibilizeze opinia publică, să ne facă să oprim pentru un moment angrenajul societăţii de consum (http://www.e-casaverde.ro/http;/www.esolar.ro)şi să ne reevaluăm valorile şi priorităţile”.
O idee transpusă în fapte
Absolventă a Facultăţii de Arhitectură şi totodată graphic designer, Ileana Mavrodin şi-a petrecut ultimii 12 ani în Canada. S-a întors pentru că „viaţa în aer condiţionat nu e pentru mine”. S-a întors, mai ales, pentru a-şi pune în aplicare ideea încolţită în urma lecturării unei lucrări aparţinând lui Ianto Evans, un britanic care, luând ca model casele de argilă din ţinutul Devon (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-proiect-eco-finantat-de-guvern.html), îşi înfiinţase o firmă (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-lista-instalatori-validati.html) care construia case (http://www.e-casaverde.ro/programul-casa-verde.html)de vacanţă pe toată coasta nord-americană a Pacificului.
Materialul de bază era „cob”, un amestec de pământ lutos, apă, paie şi nisip, 100% natural, asemănător cu văiuga/paianta ca şi compoziţe, dar prezentând şi numeroase deosebiri. Odată hotărârea fiind luată, restul a decurs simplu (http://www.e-casaverde.ro/cerere-de-inscriere-in-programul-casa-verde.html). S-a achiziţionat un teren, nu foarte întins, cam jumătate de hectar, pe malul stâng al Nerei la ieşirea din Chei, în imediata apropiere a localităţii Sasca Română. La alegerea locaţiei, dincolo de peisajul idilic, a contribuit şi faptul că majoritatea materialelor necesare se găseau chiar la locul construcţiei. În plus, calitatea pământului era demult recunoscută prin operele olarilor bănăţeni.
Nimic nu se aruncă!
Ca orice arhitect ce se respectă, Ileana Mavrodin a început cu realizarea unei machete (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde-ultimele-noutati.html) de 1/10 şi a unor cărămizi test. A urmat apoi fundaţia pe al cărei contur a fost turnată o centură armată de 20 cm pentru siguranţă şi stabilitate. Avea să fie singurul compromis făcut cu materiale neecologice, totul în rest fiind folosit sau refolosit. Stratul vegetal decapat a fost utilizat pentru acoperişul verde. (http://www.e-casaverde.ro/news/news.html) Solul excavat din fundaţie, împreună cu nisip şi paie, a intrat în amestecul pentru pereţi. Până şi sticlele goale - culese literalmente dintr-un morman de gunoi - au fost refolosite, ele oferind o bună izolaţie termică (http://www.e-casaverde.ro/lista-instalatorilor-validati-casa-verde.html) şi permiţând, în plus, economisirea cobului. Un copac cu trunchiul curbat a fost crăpat în două pentru realizarea copertinei la intrare.
Nişe şi crengi cu forme deosebite au fost folosite ca elemente de décor. Toate ferestrele fixe erau de fapt parbrize de maşini vechi. Obloanele au fost confecţionate din margini de cherestea. Chiar şi uneltele folosite au fost improvizate local din materiale rămase pentru că, nu-i aşa, nimic nu se aruncă! Creaţia Ilenei Mavrodin era, pe drept cuvânt, o locuinţă ecologică. Casa Verde (http://www.e-casaverde.ro/casa-verde/casa-verde.html), nume care se i se potriveşte ca o mănuşă construcţiei, a suscitat imediat interesul localnicilor.
„Şantierul Tineretului”
„Au fost destul de reticenţi la început, părându-li-se probabil din cale afară de ciudat să vină o timişoreancă tocmai din Canada ca să frământe pâmântul cu propriile ei mâini pentru o casă cum nu mai văzuseră. Pe măsura trecerii timpului, însă, s-au implicat din ce în ce mai mult în construcţie, fiind nelipsiţi pe «şantier»”. Casa Verde a suscitat, însă, interesul nu numai al localnicilor, experimentul ecologic fiind tema unei lucrări de practică (http://www.e-casaverde.ro/econews/econews.html) studenţească a circa 30 de tineri de la Facultatea de Arhitectură din Timişoara. Workshop în adevăratul sens al cuvântului, acest „Şantier al Tineretului” sui generis, însă fără nici o conotaţie amintind de anii 1950-1960, a avut loc chiar în această vară, între 10 şi 22 iulie.
La final nu lipseşte nimic acestei creaţii cu totul aparte, de formă circulară, cu diametrul de 4 metri, curba circumferinţei fiind „stricată” doar de alveola care are ca destinaţie baia. Există şi un loc de gătit ba chiar, în urma unei găselniţe prin care spaţiul de evacuare al fumului a fost deviat pe sub „canapeaua” confecţionată, fireşte, tot din cob, pentru a-şi relua apoi traseul ascendent obişnuit, s-a reuşit efectul de „scaune încălzite”. „Poate părea insuficient un spaţiu de circa 13 metri pătraţi pentru o întreagă locuinţă - recunoaşte doamna Mavrodin -, dar să nu uităm că acest lucru este valabil pentru un spaţiu clasic, cu unghiuri drepte. Forma circulară a casei «câştigă» practic pentru locatar colţurile care în general sunt puţin sau deloc folosite”.
Fluiditatea formelor
Creatoarea Casei Verzi este o susţinătoare ferventă a cobului ca material de construcţie şi, într-adevăr, această tehnică tradiţională aflată cum nu se poate mai la îndemână, practic „la picioarele noastre”, poate fi un răspuns la unele din problemele cu care lumea se confruntă. Desigur, pentru moment, cobul, ca sistem de construcţie, poate fi utilizat mai ales în ecoturism, locuinţe de vacanţă sau comunităţi ecologice, dar cu puţină imaginaţie poate fi văzut şi în spaţiul public al unui zgârâie-nori, ca o nişă răcoroasă pentru luat masa într-o zi fierbinte de vară sau un cuptor cu băncuţă încălzită în timpul iernii. Ce-i drept, resursele financiare folosite reprezintă aproximativ o zecime faţă de o clădire tradiţională. Inspiraţia pentru acest tip de construcţii vine din directa observare a locului, mediului, tradiţiilor şi înţelepciunii locale, încă prezente în satele româneşti, dar care sunt rapid erodate de asaltul consumerismului modern. Liniile curbe ale pereţilor, arcele şi nişele crează o fluiditate a formelor, unică şi specifică clădirilor de tip „organic”.
Planuri
Fiind orientate după soare, clădirile sunt foarte eficiente din punct de vedere termic, fiind răcoroase vara şi călduroase iarna. Nu e nevoie, aşadar, de aer condiţionat în sezonul estival, în timp ce, datorită masei termice a cobului, încălzirea necesară este minimă în anotimpul rece. În plus, ele nu necesită drumuri modernizate de acces, deoarece majoritatea materialelor necesare se găsesc chiar la locul construcţiei.
Prin folosirea solului vegetal decapat la acoperiş, clădirea devine doar un strat intermediar în ecosistem. Oferind un microclimat sănătos, aceste construcţii sunt nepoluante şi devin parte integrantă a locului, fiind poate singura alternativă pentru cei cu alergii la emanaţii chimice. Cobul ca material de construcţie are un impact minim asupra ecosistemului prin reducerea consumului de lemn, metal şi materiale toxice sau energofage folosite în mod curent în construcţii.
Cât despre poluare, şantierul de la Sasca Română nu a produs, în timpul construcţiei, niciun fel de gunoi sau deşeuri. În momentul de faţă, Casa Verde este în curs de finalizare. După tencuielile şi vopselele naturale pe bază de luturi colorate, produse de aceeaşi Ileana Mavrodin, urmează pardoseala din lut roşu, care va fi impermeabilizată - în acelaşi spirit ecologic - cu ulei de in şi ceară de albine. „Când va fi gata“ - se mândreşte creatoarea sa - „va putea să concureze cu cea mai «trendy» pardoseală de gresie italiană”.
Se pare că nu este vorba decât de o casă-pilot, planurile doamnei Mavrodin incluzând, în aceeaşi locaţie, mai multe construcţii de acelaşi tip, care pot foarte uşor naşte sau promova programe turistice. Desigur, aceasta implică un efort financiar mai serios, dar concitadina noastră nu se îndoieşte că ideea îi va cuceri pe toţi cei care jinduiesc la natură, la simplitate, la ieşirea din zgomotosul şi obositorul cotidian.
Despre Casa Verde nu trebuie citit. Ea trebuie mai degrabă să fie văzută. De aici şi invitaţia pe care Ileana Mavrodin o face tuturor de a poposi pentru o zi, un weekend sau o vacanţă la „cob-cottage”-ul de lângă apa Nerei, în amonte de Chei, în apropiere de Sasca Montană.Fără linii drepte
Există multe încercări de clădiri ecologice, dar puţine sunt cu adevărat „verzi”. Poate cel mai bun exemplu de locuinţe organice îl reprezintă Hot Springs Village din Blumau, localitate situată în landul austriac Styria. Proiectul face parte din lunga listă de creaţii ale celebrului Friedenreich Hundertwasser, a cărei operă are ca teme centrale formele organice, reconcilierea omului cu natura şi, mai ales, respingerea liniilor drepte, numite de Hundertwasser, cel fascinat de spirale, „uneltele diavolului”.
Cu toate că formele biomorfice amintesc de arhitectura lui Antoni Gaudi (vezi renumita catedrală Sagrada Familia a arhitectului spaniol) şi stilul este adesea comparat cu cel al unui alt austriac, pictorul şi decoratorul Gustav Klimt, Hundertwasser nu îşi pierde nimic din originalitatea creatorului unei opere din care răzbate cu precădere concentrarea pe experienţa celui care o vizualizează, mai mult decât pe cea artistului.Ce este cobul?
http://www.e-casaverde.ro/images/stories/cob.jpgDeşi asemănător în compoziţie cu văiuga (paianta), cobul se deosebeşte fundamental de alte materiale de construcţie.
Argumentele nu sunt puţine: nu se folosesc cofraje pentru punerea în operă sau pentru formarea de cărămizi; se frământă până ajunge la consistenţa aluatului de pâine şi se pune în zid umed, rezultând astfel o structură monolită mult mai rezistentă decât cărămizile de pământ nears folosite în mod tradiţional, sau pământul bătut în cofraje;
formele organice îi conferă o rezistenţă de excepţie la încărcări seismice sau de altă natură; se modelează cu mâna, fiecare construcţie e unică şi irepetabilă, reflectând personalitatea şi dispoziţia de moment a modelatorului.
Poate cel mai important element, însă, este acea legătură spirituală unică creată între construcţie şi modelatorul său, acel suflet de care sunt lipsite majoritatea clădirilor în care trăim şi muncim zi de zi. Casele din cob se regăsesc peste tot în lume, din Germania în Statele Unite (asemenea construcţii, ridicate de populaţia calvină, fiind un fapt obişnuit în Pennsylvania anului 1830), şi din Canada până în Yemen, unde în oraşele deşertului se înalţă „zgârâie-nori” în miniatură, clădiri din cob de înălţimea unui bloc cu patru sau cinci etaje.
Probabil că zona cel mai bine caracterizată de acest gen de construcţii este comitatul englez Devon, cu 40 000 de „cob cottage”, deşi exemplul Chinei te copleşeşte cu cele 19 milioane de case de pământ ridicate pe imensul ei teritoriu. Nu este vorba de o întoarcere în trecut, ci de o interpretare modernă a unui mod tradiţional de a construi, o alternativă la arhitectura actuală. Dacă în anii 1980 inovaţia însemna o piramidă de sticlă la Louvre, în secolul 21 ea poate fi o structură de cob în piaţa centrală a unei mari metropole.MARIUS HORESCU, agenda.roe-casaverde.ro (http://www.e-casaverde.ro/)