Adrian Pop
04.07.2014, 10:09
[2:14:42 AM] Mirela Nicoleta Mincu:
Primul film documentar despre Eminescu (din 1914)
Are titlul Eminescu, Veronica, Creangă și este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar în 1914. Filmul a fost găsit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Filmul are 21 de minute şi a fost realizat în 1914, de Octav Minar, un cercetător controversat al vieţii lui Mihai Eminescu.
Pelicula, considerată una dintre cele mai valoroase piese de tezaur, a fost descoperită, în urmă cu câţiva ani, la Arhiva Naţională de Filme, de pasionaţii bibliofili Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Documentarul, recuperat şi recondiţionat integral, este creaţia Casei de Filme “Pathé”, iar imagine poartă semnătura lui Victor de Bon. Acesta realizează aici o creaţie extrem de interesantă, în sensul că documentarul e presărat cu scene lirice, interpretate de artişti profesionişti (primele încercări de docudrama!), iar poemele eminesciene sunt ecranizate artistic, cu filmări făcute în Italia şi Egipt.
Documentar la 25 de ani de la moartea lui Eminescu
Ne reţin atenţia imagini autentice, filmate la începutul veacului trecut, ce pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile natale ale poetului, diferite fotografii inedite (inclusiv o controversată poză a poetului, împreună cu tatăl său), casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu), imagini ale Iaşiului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc), rudele acestuia ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), Mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.
Dacă acest film documentar ar fi fost studiat cu atenţie (sau doar studiat), reconstituirea casei memoriale a lui Eminescu de la Ipoteşti ar fi fost cât se poate de aproape de realitate! În al doilea rând, filmul acesta, avându-l ca autor pe mult hulitul şi blamatul Octav Minar, este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra, cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte creaţia eminesciană. (Sursa: mihai-eminescu.ro)
FILM
http://www.filmedocumentare.com/primul-documentar-despre-mihai-eminescu-din-1914/
................
Vezi și:
Eminescu și culisele unui asasinat politic, un film documentar dur, aproape necunoscut, realizat de Andrei Gheorghe pentru emisiunea Mari români, spune povestea sumbră a asasinării lente a lui Eminescu, unul dintre cei mai incomozi ziariști ai vremii sale, hărțuit de serviciile secrete străine și trădat în final de prietenii săi cei mai intimi
Eminescu şi culisele unui asasinat politic
VN:D [1.9.20_1166]
Un film documentar dur, rămas aproape necunoscut, realizat de Andrei Gheorghe pentru emisiunea Mari români, spune povestea sumbră, dar adevărată, a asasinării lente a lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai incomozi ziariști ai vremii sale, hărțuit de serviciile secrete străine și trădat în final de prietenii săi cei mai intimi. “Știrea despre boala lui Eminescu apare în ziarul Românul, cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 apărea ziarul de la 29 iunie.
Știrea va fi confirmată de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la redacțiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală”, așa suna. Deci, este un anunț de destituire, nu mai face parte din redacție. Există însă un consens în epocă: un om atins de nebunie nu mai are voie sa facă parte din nici o funcție publică, or Mihai Eminescu avea o funcție publică foarte importantă, fusese în 1881-1882 redactorul-șef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci când se organizează Partidul Conservator: “Cei zece capi ai lui, și al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.
Eminescu a fost o victimă politică
Eminescu a avut șase ani la rând de luptă pentru a reveni în atenție, nu a avut nici pe departe paralizie generală, cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost după aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Poliția Română de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe stradă, din berării. După ce se îndrăgostește și vine de la Viena în București, este trimis la Iași. Pe urmele lui la Iași a fost trimis șeful Poliției Române, Radu Mihail. Eminescu era urmărit în primul rând de agenții austro-ungari, sunt rapoartele lor găsite în arhivă, apoi de agenți români. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristică.” (Sursa)
P.S. O carte foarte bună despre sfârșitul tragic al lui Eminescu este cea a lui Theodor Codreanu, Eminescu – Drama sacrificării, disponibilă gratuit în format pdf.
FILM
http://www.filmedocumentare.com/mihai-eminescu-culisele-unui-asasinat-politic/
Primul film documentar despre Eminescu (din 1914)
Are titlul Eminescu, Veronica, Creangă și este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar în 1914. Filmul a fost găsit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Filmul are 21 de minute şi a fost realizat în 1914, de Octav Minar, un cercetător controversat al vieţii lui Mihai Eminescu.
Pelicula, considerată una dintre cele mai valoroase piese de tezaur, a fost descoperită, în urmă cu câţiva ani, la Arhiva Naţională de Filme, de pasionaţii bibliofili Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Documentarul, recuperat şi recondiţionat integral, este creaţia Casei de Filme “Pathé”, iar imagine poartă semnătura lui Victor de Bon. Acesta realizează aici o creaţie extrem de interesantă, în sensul că documentarul e presărat cu scene lirice, interpretate de artişti profesionişti (primele încercări de docudrama!), iar poemele eminesciene sunt ecranizate artistic, cu filmări făcute în Italia şi Egipt.
Documentar la 25 de ani de la moartea lui Eminescu
Ne reţin atenţia imagini autentice, filmate la începutul veacului trecut, ce pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile natale ale poetului, diferite fotografii inedite (inclusiv o controversată poză a poetului, împreună cu tatăl său), casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu), imagini ale Iaşiului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc), rudele acestuia ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), Mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.
Dacă acest film documentar ar fi fost studiat cu atenţie (sau doar studiat), reconstituirea casei memoriale a lui Eminescu de la Ipoteşti ar fi fost cât se poate de aproape de realitate! În al doilea rând, filmul acesta, avându-l ca autor pe mult hulitul şi blamatul Octav Minar, este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra, cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte creaţia eminesciană. (Sursa: mihai-eminescu.ro)
FILM
http://www.filmedocumentare.com/primul-documentar-despre-mihai-eminescu-din-1914/
................
Vezi și:
Eminescu și culisele unui asasinat politic, un film documentar dur, aproape necunoscut, realizat de Andrei Gheorghe pentru emisiunea Mari români, spune povestea sumbră a asasinării lente a lui Eminescu, unul dintre cei mai incomozi ziariști ai vremii sale, hărțuit de serviciile secrete străine și trădat în final de prietenii săi cei mai intimi
Eminescu şi culisele unui asasinat politic
VN:D [1.9.20_1166]
Un film documentar dur, rămas aproape necunoscut, realizat de Andrei Gheorghe pentru emisiunea Mari români, spune povestea sumbră, dar adevărată, a asasinării lente a lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai incomozi ziariști ai vremii sale, hărțuit de serviciile secrete străine și trădat în final de prietenii săi cei mai intimi. “Știrea despre boala lui Eminescu apare în ziarul Românul, cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 apărea ziarul de la 29 iunie.
Știrea va fi confirmată de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la redacțiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală”, așa suna. Deci, este un anunț de destituire, nu mai face parte din redacție. Există însă un consens în epocă: un om atins de nebunie nu mai are voie sa facă parte din nici o funcție publică, or Mihai Eminescu avea o funcție publică foarte importantă, fusese în 1881-1882 redactorul-șef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci când se organizează Partidul Conservator: “Cei zece capi ai lui, și al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.
Eminescu a fost o victimă politică
Eminescu a avut șase ani la rând de luptă pentru a reveni în atenție, nu a avut nici pe departe paralizie generală, cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost după aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Poliția Română de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe stradă, din berării. După ce se îndrăgostește și vine de la Viena în București, este trimis la Iași. Pe urmele lui la Iași a fost trimis șeful Poliției Române, Radu Mihail. Eminescu era urmărit în primul rând de agenții austro-ungari, sunt rapoartele lor găsite în arhivă, apoi de agenți români. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristică.” (Sursa)
P.S. O carte foarte bună despre sfârșitul tragic al lui Eminescu este cea a lui Theodor Codreanu, Eminescu – Drama sacrificării, disponibilă gratuit în format pdf.
FILM
http://www.filmedocumentare.com/mihai-eminescu-culisele-unui-asasinat-politic/