latan.elena
22.06.2014, 22:43
Un inel vechi de 3.500 de ani ar putea rescrie istoria lumii
Autor: Camelia Onciu, 20.06.2014
http://2.bp.blogspot.com/-4cVeclpsbx4/U6cBOPIKFfI/AAAAAAAADCo/896OspZCGeQ/s1600/Comparatie_2014062006.png (http://2.bp.blogspot.com/-4cVeclpsbx4/U6cBOPIKFfI/AAAAAAAADCo/896OspZCGeQ/s1600/Comparatie_2014062006.png)
Braşoveanul Cristian Pintilie a descoperit un inel gravat cu aceleaşi simboluri prezente şi pe misterioasele tăbliţe de la Tărtăria
El crede că acest inel, īngropat la o aruncătură de băţ de Gīnditorul de la Hamangia, certifică, īn sfīrşit, autenticitatea controversatelor tăbliţe
Braşoveanului Cristian Pintilie īi place să se plimbe prin lume cu ajutorul programului Google Earth. Turistul virtual caută locuri interesante, īncărcate de istorie, dar īncă nedescifrate. Īn special īn Dobrogea īşi īndreaptă atenţia, acolo unde au īnflorit vechi civilizaţii şi despre care īncă nu s-a aflat totul. A găsit astfel urme de cetăţi şi sanctuare. Īnsă zilele trecute, căutările braşoveanului s-au concretizat īntr-o descoperire arheologică palpabilă despre care crede că va produce o cotitură importantă īn istorie. Līngă Cernavodă, īn satul Seimeni, acolo unde văzuse pe Internet zeci de adīncituri ciudate īn formă de disc, a săpat şi a găsit o comoară: ceramică, vetre, amfore. Dar cel mai valoros artifact pe care l-a scos la lumină īi īntrece cu mult aşteptările: un inel de bronz pe care sīnt inscripţionate simboluri similare celor de pe celebrele plăcuţe de la Tărtăria. Dacă inelul se va dovedi a fi vechi de circa 3.500 de ani, aşa cum bănuieşte arheologul amator, atunci ne aflăm īn faţa verigii lipsă care leagă culturile neolitice de epoca tracică. Inelul ar putea atesta faptul că pictogramele găsite la Tărtăria, despre care se crede că sīnt vechi de circa 7 milenii, constituind prima scriere din istoria omenirii, au fost folosite vreme de mii de ani de către civilizaţiile care au trăit pe meleagurile noastre. O surpriză totală, deoarece la vremea cīnd se fabrica acest inel, alfabetul de la Tărtăria se presupune că era deja dispărut. Enigma se adīnceşte, dacă ne gīndim că, faţă de Tărtăria, Seimeni e la o distanţă de sute de kilometri şi circa 3.000 de ani. Īnsă la numai o aruncătură de băţ de Hamangia, ceea ce lansează noi ipoteze de lucru pentru istoricii din īntreaga lume. Deocamdată, inelul a ajuns la Muzeul Naţional de Istorie. Curīnd vom afla de ce specialiştii de la Bucureşti au recepţionat artifactul cu o mare uimire pe chipuri.
Inelul din brazdă
Acum patru ani, Cristian Pintilie a descoperit pe harta virtuală a Dobrogei 59 de discuri de pămīnt, īn apropiere de Cernavodă. Fiecare adīncitură circulară are circa 20 m diametru. Zona nu este inclusă īn repertoarul arheologic al Romāniei, deci pe-aici nu s-au căutat vestigii istorice. Īnsă este foarte aproape de necropola de la Hamangia, acolo unde a fost descoperită capodopera neoliticului, statueta Gīnditorul. După ce a emis mai multe ipoteze īn legătură cu ceea ce ar putea fi aceste discuri, săptămīna trecută, braşoveanul s-a hotărīt să descindă la faţa locului şi să sape īntr-unul din aceste cercuri de pămīnt. Şi-a luat familia şi a ajuns la Seimeni. Īmi propusesem să caut urme de cenuşă, dovadă că acolo ar fi fost o aşezare, fiindcă am presupus că discurile au fost locuinţe. Am săpat şi imediat am dat peste ceramică, la aproximativ 15 cm adīncime. Amfora getică era fixată īn solul nisipos al locuinţei. Am luat detectorul de metale şi, deşi locul era plin de sīrme şi tot felul de metale, prima descoperire a fost chiar inelul. Cum s-a desfăcut brazda, a şi apărut. Inelul acesta parcă se cerea descoperit, atīt de uşor a ieşit la iveală, povesteşte entuziasmat braşoveanul. A anunţat autorităţile, dar fiind week-end, cu greu s-a găsit cineva să-i īnregistreze descoperirea. După două zile, a reuşit să īncheie formalităţile, apoi s-a dus glonţ cu inelul la Bucureşti şi l-a predat la Muzeul Naţional de Istorie. Inelul sigilar trebuie să fie o piesă de mare valoare, după cum s-a uitat la el istoricul care l-a recepţionat. Din păcate, evaluarea va avea de aşteptat, pīnă se găsesc fonduri, spune braşoveanul.
Un mesaj din neolitic īn capsula timpului
Tot privind frumuseţea de inel perfect conservat, pe care se pot vedea foarte clar scrijelite nişte semne, Cristian a observat similitudini cu misterioasele tăbliţe de la Tărtăria. Inelul are diametrul de 20 mm, iar sigiliul are formă octogonală cu laturile de 3 şi 6 mm, dispuse alternativ. Pe sigiliu sīnt gravate imagini ideografice, dintre care două sīnt identice cu semnele Vinca-Turdaş. Unul se regăseşte pe plăcuţa circulară descoperită la Tărtăria īn 1961 de către cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, iar alte două sīnt asemănătoare cu un semn existent pe o plăcuţă din ceramică descoperită īn anul 1969 la Gradesnica, īn nord-vestul Bulgariei, explică arheologul amator, care consideră acest obiect de podoabă un mesaj din neolitic īn capsula timpului. Studiind datele cercetărilor anterioare, Cristian a tras cīteva concluzii interesante. El crede că inelul poartă semnele scrierii danubiene, cea mai veche din lume cunoscută pīnă acum. Aceste simboluri s-au transmis de-a lungul generaţiilor vreme de mii de ani fără să sufere modificări importante şi, probabil, sīnt īncărcate de semnificaţii deosebite, din moment ce apar pe un inel. Dar ce anume reprezintă acest mesaj şi vechimea lui sīnt amănunte pe care le vom afla abia peste cīteva luni. Descoperirea lui Cristian Pintilie poate fi dovada de care aveam nevoie pentru a demonstra că plăcuţele de la Tărtăria conţin o scriere veche, şi nu imagini cu conotaţie artistică sau comercială cum presupun teoriile de pīnă acum. Nu desene īntīmplătoare, ci care au dăinuit prin aceste locuri vreme de milenii.
Seimeni, Tărtăria - aceleaşi semne
Prima observaţie interesantă care leagă inelul de la Seimeni cu plăcuţele de la Tărtăria este similitudinea semnelor. Din moment ce acestea au fost folosite īn ambele locuri, atunci este vorba de aceeaşi civilizaţie neolitică īn epoci diferite. Dar care civilizaţie şi ce arie acoperea? Nicio scriere nu funcţionează izolat, trebuie să se dezvolte īn cadrul unei culturi puternice şi larg răspīndite. Aceasta nu poate fi decīt cultura Vinca-Turdaş, cu o vechime recunoscută de circa şapte milenii, răspīndită pe teritoriul de astăzi al Serbiei, Romāniei, Ungariei, Bulgariei şi Greciei. Reprezentanţii culturii Vinca-Turdaş au fost şi inventatorii primelor unelte de cupru. Dacă inelul de la Seimeni aparţine culturii Vinca, atunci cum se explică prezenţa lui īn zona Hamangia, īn care a īnflorit cultura cu acelaşi nume, distinctă de Vinca? E posibil ca aceste două civilizaţii să fie una şi aceeaşi, concluzie care ar intriga specialiştii. Locul descoperirii, aflat la 500 km de Tărtăria, ridică un alt semn de īntrebare: simbolurile s-au perpetuat din Tărtăria spre Seimeni sau invers? Cristian Pintilie presupune că reprezentanţii culturii Hamangia, care au creat «Gīnditorul» (descoperit īn necropola de la Cernavodă, la aproximativ 5 km de Seimeni), au creat şi (sau au utilizat) scrierea ideografică numită acum scrierea danubiană. O parte din aceste semne se regăsesc pe tăbliţele descoperite la Tărtăria, amulete purtate de un călător care a ajuns īn mileniul V
ī.H. prin acele meleaguri. Călătorul respectiv s-a dovedit a fi o femeie de circa 55 de ani, după cum arată analiza oaselor descoperite līngă tăbliţele de la Tărtăria.
Controversata descoperire de la Tărtăria
Scheletul de femeie descoperit līngă tăbliţele de la Tărtăria provine din perioada 5300-5500 ī.H. Dar se poate spune cu certitudine că tăbliţele au fost ale femeii? Dacă am şti sigur, atunci vechimea plăcuţelor ar fi uşor de stabilit. Dar tocmai aceasta este marea controversă a acestor artifacte neolitice, nu pot fi datate. Povestea misterioaselor obiecte de la Tărtăria, judeţul Alba, a īnceput īn anul 1961, cīnd echipa condusă de arheologul Gheorghe Vlassa a descoperit trei tăbliţe de lut. Una dintre ele cuprinde patru grupuri de semne, despărţite prin linii, fiind considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din aceste semne se regăsesc īn inscripţiile arhaice greceşti, feniciene, etrusce, iberice. Dar aceste scrieri īncă nu erau apărute la vremea cīnd se presupune că erau bătute plăcuţele, circa 5.500 ī.H. Cel mai vechi este considerat alfabetul fenician (3.500 ī.H). Unii cercetători cred că toate aceste scrieri antice s-ar origina īn scrierea de la Tărtăria, cu alte cuvinte plăcuţele ar conţine cel mai vechi scris din istoria omenirii. Din păcate, vechimea plăcuţelor nu poate fi stabilită prin metoda cu radiocarbon pentru simplul motiv că un arheolog le-a uscat īn cuptor distrugīnd urmele de carbon. Nu există nici fotografii de la momentul dezgropării lor. Se bănuieşte că plăcuţele au fost găsite īn altă parte şi plantate īn situl de la Tărtăria. Cert e că astfel de semne au mai fost descoperite şi īn Bulgaria şi Serbia. Unii cercetători s-au grăbit să tragă concluzia că scrierea a apărut mai īntīi īn sud-estul Europei, şi nu īn Mesopotamia (cuneiformele). De aici, indo-europenii au migrat spre Orientul Apropiat, luīnd cu ei şi scrierea pe care o inventaseră. Alţii cred că tăbliţele provin din mileniul III şi au fost aduse pe la noi de călători din Asia.
Inelul-hartă
O altă controversă este legată de mesajul tăbliţelor. Sīnt doar trei, dar atīt de diferite! Una conţine o scriere pictografică, alta una de tip anatolian, iar ultima este o scriere propriu-zisă. Din păcate, sīnt prea puţine inscripţii pentru a putea īnjgheba un alfabet. Iar o scriere nu poate fi descifrată dacă nu se cunoaşte ce limbă simboliza. Cu alte cuvinte, protoscrierea de la Tărtăria este şi va rămīne indescifrabilă. Două din aceste simboluri apar şi pe inelul sigilar găsit de Cristian. Simbolul care a fost interpretat ca figura stilizată a pămīntului şi a cerealelor ajunse la maturitate (care se regăseşte şi pe tăbliţa discoidală descoperită la Tărtăria), un triunghi cu vīrful īn jos din care ies trei-cinci linii paralele, se află amplasat īn partea de sus, iar jos este figurat un simbol Vinca-Turdaş, care ar simboliza o apă curgătoare, un val reprezentat ca un semicerc şi linii paralele. Dacă ne gīndim la aşezarea neolitică de pe coama dealului Seimeni, la baza căruia se īntinde cīmpul ideal pentru cultivarea cerealelor, iar īn partea opusă este scăldat de apele fluviului, observăm că sigiliul ar reprezenta o hartă. Simbolul pămīntului ar fi dealul Seimeni, iar simbolul apei ar fi Dunărea. Ceva īn genul: «Eu, care stăpīnesc bogatul deal, situat līngă marea apă curgătoare». Sigiliul furniza astfel informaţii despre deţinătorul puterii şi despre ţinutul pe care īl stăpīnea, explică braşoveanul.
Traducerea unui text care n-ar fi trebuit să existe
Nu ştim cui a aparţinut inelul de la Seimeni, īnsă tăbliţele de la Tărtăria ştim sigur că au fost ale unei femei vīrstnice pentru acea vreme, cīnd puţini oameni īmplineau 55 de ani. Suferise de TBC osos şi a fost, probabil, o preoteasă, după cum susţin mai mulţi istorici. Līngă ea au fost găsite 26 de figurine de lut, piatră şi alabastru şi o brăţară din scoici. Figurinele au aceeaşi expresie cu cele din cultura Vinca şi s-a dovedit că au fost făcute din materiale locale, īnsă scoicile nu sīnt de prin partea locului. Pe malul Mureşului se găsesc doar scoici de apă dulce, mari, din care nu se fac brăţări. Īn schimb, scoici mici găsim din belşug īn Dobrogea. Ceea ce ne poate duce cu gīndul la originea danubiană a acestei preotese, care trebuie să fi ajuns la Tărtăria īn misiune religioasă, dar care, din diferite motive, n-a mai plecat. Īn acest caz, Hamangia pare să fie mai veche decīt Tărtăria sau Tărtăria e mai recentă decīt se credea. Mulţi cercetători presupun că aşa-zisa scriere de pe tăbliţa preotesei nu reprezintă nimic altceva decīt nişte mīzgălituri. O afirmaţie caraghioasă. Existenţa unei scrieri preistorice līngă Alba Iulia a fost pusă īn evidenţă īncă din 1874, prin arheologul Zsofia Torma. Textul de la Tărtăria a fost tradus cu regulile scrierii sumeriene, adică īn cerc, īn sens invers acelor de ceasornic, şi s-a descifrat un mesaj despre ritualul uciderii şi arderii unui sacerdot: Īn cea de-a patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Saue, cel mai vīrstnic, după ritual, a fost ars. Acesta-i al zecelea. Dacă ar fi nişte mīzgălituri, atunci cum de se poate forma o frază logică? Alţii spun că sīnt semne copiate după scrierea sumeriană (Saue era un zeu sumerian) sau au fost aduse de mineri sumerieni, dar decalajul īntre cele două culturi este de cel puţin un mileniu. Dacă scrierea de la Tărtăria e anterioară celei din Mesopotamia, atunci leagănul civilizaţiei a fost pe Dunăre, ipoteză cu care niciun specialist n-a fost de acord pīnă acum. Dar astfel s-ar explica de ce alfabetul sumerian a apărut brusc şi direct īntr-o formă evoluată.
Satul Gīnditorului
Revenind la inelul descoperit de Cristian, acesta a stat īngropat 3.500 de ani, la o palmă sub pămīnt, īntr-o locuinţă circulară de līngă Seimeni. Acolo, īn epoca bronzului, o familie de geţi īşi construise un bordei pe jumătate īngropat. Locuinţe circulare de mărime comparabilă (diametre de 25-28 m) au fost descoperite īn Marea Britanie, la Thwing şi datează din epoca tīrzie a bronzului. Īn interiorul altei locuinţe circulare am descoperit că peretele exterior fusese īntărit cu piatră spartă, iar interiorul a fost finisat cu cărămizi din pămīnt uscat la soare şi apoi tencuit. Īntr-o vatră amenajată līngă o locuinţă, pe un strat de piatră spartă, se poate observa stratul de cărbune, spune Cristian. A identificat 59 de astfel de locuinţe, dar īn total sīnt vreo 200. Aşezarea de la Seimeni ar putea reprezenta cea mai mare concentrare de locuinţe circulare cu diametre de peste 20 m din Europa, crede el. Īn apropiere, pe Dealul Sofia, a fost descoperit Gīnditorul īntr-o necropolă neolitică. Dar singura aşezare aparţinīnd culturii Hamangia se află īn localitatea constănţeană Cheia, adică la 30 de km de necropolă. Mult mai aproape e Seimeni, la numai 5 km. Cristian presupune chiar că aceste două culturi au fost contemporane (mileniul VI ī.H): Nu este exclus ca această civilizaţie sud-dunăreană să fi creat tăbliţele care au fost descoperite la Tărtăria. Cristian crede că simbolurile magice sau religioase s-au transmis nemodificate de-a lungul mileniilor, ajungīnd ca, la sfīrşitul epocii bronzului, să fie şi simboluri ale puterii şi să fie incizate pe un inel sigilar. Părerea lui este că inelul sigilar certifică autenticitatea plăcuţelor de la Tărtăria, constituind veriga lipsă īntre culturile neolitice. Cine ştie? Poate că īi venea perfect pe deget chiar celebrei preotese de la Tărtăria.
Tăbliţele de la Sinaia
O controversă similară o ridică şi tăbliţele de la Sinaia. Se pare că, īn jurul anului 1873, cu prilejul unor lucrări la temelia Mănăstirii Sinaia, au fost descoperite un număr neprecizat de tăbliţe de aur cu inscripţii dacice. După ce au fost copiate pe alte tăbliţe, dar de plumb, o parte ar fi fost topite de Carol I pentru a finanţa construcţia reşedinţei sale montane. O parte ar fi fost depozitate īn tezaurul Băncii Naţionale şi ar fi luat drumul Moscovei, īmpreună cu tezaurul. Prin anii 40, plăcuţele de plumb au fost fotografiate. Fotografiile ne dezvăluie imagini din bătăliile dacilor cu romanii şi texte īn greacă şi o limbă necunoscută. Se spune că dacii nu cunoşteau scrierea, deci īn ce limbă să fi fost scrisă acea cronică a dacilor? După 1990, scrierea conţinută pe aceste vestigii a fost studiată. Cercetătorii romāni au lansat teoria că nu e vorba de o limbă indo-europeană, ci de una să-i zicem dacică. Cīt despre conţinutul tăbliţelor, acesta nu a fost publicat, dar dr. Aurora Peţan, care se ocupă de ele, spune că această cronică relatează detalii despre succesiuni dinastice, lupte locale, marile cetăţi ale dacilor.
Alte interpretări ale mesajului de la Tărtăria
Unele teorii susţin că pe cea de-a treia tăbliţă de la Tărtăria sīnt scrijelite detalii contabiliceşti ale unei negustorese, mai precis măsurile de făină. Dacă ar fi aşa, atunci nu se explică de ce nişte socoteli ar fi inscripţionate pe un obiect de podoabă, simbol al stării sociale, cum e inelul găsit la Seimeni. Alţii spun că plăcuţa de lut era o monedă de schimb. Īn acest caz, n-ar fi singura, iar inelele nu au avut niciodată funcţie comercială. O altă teorie presupune că două dintre plăcuţe erau card de identitate şi certificat de producător, care vorbeau despre ocupaţiile comunităţii. A treia tăbliţă, īnsă, nu mai are funcţie de document, ci ar fi un calendar al anotimpurilor şi al activităţilor pe care era obligată familia/comunitatea să le respecte pentru asigurarea necesarului de trai zilnic. Īnsă ipoteza nu explică de ce īn acest calendar circular după iarnă vine vară, iar după toamnă, primăvară. Mai plauzibil ar fi să considerăm că enigmatica plăcuţă conţine simboluri ritualice.
Erich von Daniken Īnţelepciunea pierdută a vechilor civilizaţii
Tăbliţele zăceau pe fundul a ceea ce părea un puţ artificial, līngă cīteva rămăşiţe umane. Pe ele figurau simboluri picturale ce aminteau atīt de tăbliţele sumeriene, cīt şi de vestigiile civilizaţiei minoice din Creta. Dar tăbliţele de la Tărtăria, care este posibil să fi aparţinut culturii Vinca, trib agricol din epoca pietrei, precedeau cu o mie de ani scrierea sumeriană şi cu două mii de ani, pe cea minoică. Teoria este īndrăzneaţă pentru că, dacă scrierea a apărut īn Europa īn epoca pietrei, şi nu īn Sumer, īn epoca bronzului, se ridică īntrebarea cum a ajuns īn īndepărtatul Sumer cu o mie de ani īnainte să fi apărut īn insula cretană.
sursa: http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=mozaic&s_id=137764&Descoperire-inedita-Un-inel-vechi-de-3500-de-ani-ar-putea-rescrie-istoria-lumii
Publicat de Liviu Netedu (https://plus.google.com/107244450723979800936)la 19:22
Autor: Camelia Onciu, 20.06.2014
http://2.bp.blogspot.com/-4cVeclpsbx4/U6cBOPIKFfI/AAAAAAAADCo/896OspZCGeQ/s1600/Comparatie_2014062006.png (http://2.bp.blogspot.com/-4cVeclpsbx4/U6cBOPIKFfI/AAAAAAAADCo/896OspZCGeQ/s1600/Comparatie_2014062006.png)
Braşoveanul Cristian Pintilie a descoperit un inel gravat cu aceleaşi simboluri prezente şi pe misterioasele tăbliţe de la Tărtăria
El crede că acest inel, īngropat la o aruncătură de băţ de Gīnditorul de la Hamangia, certifică, īn sfīrşit, autenticitatea controversatelor tăbliţe
Braşoveanului Cristian Pintilie īi place să se plimbe prin lume cu ajutorul programului Google Earth. Turistul virtual caută locuri interesante, īncărcate de istorie, dar īncă nedescifrate. Īn special īn Dobrogea īşi īndreaptă atenţia, acolo unde au īnflorit vechi civilizaţii şi despre care īncă nu s-a aflat totul. A găsit astfel urme de cetăţi şi sanctuare. Īnsă zilele trecute, căutările braşoveanului s-au concretizat īntr-o descoperire arheologică palpabilă despre care crede că va produce o cotitură importantă īn istorie. Līngă Cernavodă, īn satul Seimeni, acolo unde văzuse pe Internet zeci de adīncituri ciudate īn formă de disc, a săpat şi a găsit o comoară: ceramică, vetre, amfore. Dar cel mai valoros artifact pe care l-a scos la lumină īi īntrece cu mult aşteptările: un inel de bronz pe care sīnt inscripţionate simboluri similare celor de pe celebrele plăcuţe de la Tărtăria. Dacă inelul se va dovedi a fi vechi de circa 3.500 de ani, aşa cum bănuieşte arheologul amator, atunci ne aflăm īn faţa verigii lipsă care leagă culturile neolitice de epoca tracică. Inelul ar putea atesta faptul că pictogramele găsite la Tărtăria, despre care se crede că sīnt vechi de circa 7 milenii, constituind prima scriere din istoria omenirii, au fost folosite vreme de mii de ani de către civilizaţiile care au trăit pe meleagurile noastre. O surpriză totală, deoarece la vremea cīnd se fabrica acest inel, alfabetul de la Tărtăria se presupune că era deja dispărut. Enigma se adīnceşte, dacă ne gīndim că, faţă de Tărtăria, Seimeni e la o distanţă de sute de kilometri şi circa 3.000 de ani. Īnsă la numai o aruncătură de băţ de Hamangia, ceea ce lansează noi ipoteze de lucru pentru istoricii din īntreaga lume. Deocamdată, inelul a ajuns la Muzeul Naţional de Istorie. Curīnd vom afla de ce specialiştii de la Bucureşti au recepţionat artifactul cu o mare uimire pe chipuri.
Inelul din brazdă
Acum patru ani, Cristian Pintilie a descoperit pe harta virtuală a Dobrogei 59 de discuri de pămīnt, īn apropiere de Cernavodă. Fiecare adīncitură circulară are circa 20 m diametru. Zona nu este inclusă īn repertoarul arheologic al Romāniei, deci pe-aici nu s-au căutat vestigii istorice. Īnsă este foarte aproape de necropola de la Hamangia, acolo unde a fost descoperită capodopera neoliticului, statueta Gīnditorul. După ce a emis mai multe ipoteze īn legătură cu ceea ce ar putea fi aceste discuri, săptămīna trecută, braşoveanul s-a hotărīt să descindă la faţa locului şi să sape īntr-unul din aceste cercuri de pămīnt. Şi-a luat familia şi a ajuns la Seimeni. Īmi propusesem să caut urme de cenuşă, dovadă că acolo ar fi fost o aşezare, fiindcă am presupus că discurile au fost locuinţe. Am săpat şi imediat am dat peste ceramică, la aproximativ 15 cm adīncime. Amfora getică era fixată īn solul nisipos al locuinţei. Am luat detectorul de metale şi, deşi locul era plin de sīrme şi tot felul de metale, prima descoperire a fost chiar inelul. Cum s-a desfăcut brazda, a şi apărut. Inelul acesta parcă se cerea descoperit, atīt de uşor a ieşit la iveală, povesteşte entuziasmat braşoveanul. A anunţat autorităţile, dar fiind week-end, cu greu s-a găsit cineva să-i īnregistreze descoperirea. După două zile, a reuşit să īncheie formalităţile, apoi s-a dus glonţ cu inelul la Bucureşti şi l-a predat la Muzeul Naţional de Istorie. Inelul sigilar trebuie să fie o piesă de mare valoare, după cum s-a uitat la el istoricul care l-a recepţionat. Din păcate, evaluarea va avea de aşteptat, pīnă se găsesc fonduri, spune braşoveanul.
Un mesaj din neolitic īn capsula timpului
Tot privind frumuseţea de inel perfect conservat, pe care se pot vedea foarte clar scrijelite nişte semne, Cristian a observat similitudini cu misterioasele tăbliţe de la Tărtăria. Inelul are diametrul de 20 mm, iar sigiliul are formă octogonală cu laturile de 3 şi 6 mm, dispuse alternativ. Pe sigiliu sīnt gravate imagini ideografice, dintre care două sīnt identice cu semnele Vinca-Turdaş. Unul se regăseşte pe plăcuţa circulară descoperită la Tărtăria īn 1961 de către cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, iar alte două sīnt asemănătoare cu un semn existent pe o plăcuţă din ceramică descoperită īn anul 1969 la Gradesnica, īn nord-vestul Bulgariei, explică arheologul amator, care consideră acest obiect de podoabă un mesaj din neolitic īn capsula timpului. Studiind datele cercetărilor anterioare, Cristian a tras cīteva concluzii interesante. El crede că inelul poartă semnele scrierii danubiene, cea mai veche din lume cunoscută pīnă acum. Aceste simboluri s-au transmis de-a lungul generaţiilor vreme de mii de ani fără să sufere modificări importante şi, probabil, sīnt īncărcate de semnificaţii deosebite, din moment ce apar pe un inel. Dar ce anume reprezintă acest mesaj şi vechimea lui sīnt amănunte pe care le vom afla abia peste cīteva luni. Descoperirea lui Cristian Pintilie poate fi dovada de care aveam nevoie pentru a demonstra că plăcuţele de la Tărtăria conţin o scriere veche, şi nu imagini cu conotaţie artistică sau comercială cum presupun teoriile de pīnă acum. Nu desene īntīmplătoare, ci care au dăinuit prin aceste locuri vreme de milenii.
Seimeni, Tărtăria - aceleaşi semne
Prima observaţie interesantă care leagă inelul de la Seimeni cu plăcuţele de la Tărtăria este similitudinea semnelor. Din moment ce acestea au fost folosite īn ambele locuri, atunci este vorba de aceeaşi civilizaţie neolitică īn epoci diferite. Dar care civilizaţie şi ce arie acoperea? Nicio scriere nu funcţionează izolat, trebuie să se dezvolte īn cadrul unei culturi puternice şi larg răspīndite. Aceasta nu poate fi decīt cultura Vinca-Turdaş, cu o vechime recunoscută de circa şapte milenii, răspīndită pe teritoriul de astăzi al Serbiei, Romāniei, Ungariei, Bulgariei şi Greciei. Reprezentanţii culturii Vinca-Turdaş au fost şi inventatorii primelor unelte de cupru. Dacă inelul de la Seimeni aparţine culturii Vinca, atunci cum se explică prezenţa lui īn zona Hamangia, īn care a īnflorit cultura cu acelaşi nume, distinctă de Vinca? E posibil ca aceste două civilizaţii să fie una şi aceeaşi, concluzie care ar intriga specialiştii. Locul descoperirii, aflat la 500 km de Tărtăria, ridică un alt semn de īntrebare: simbolurile s-au perpetuat din Tărtăria spre Seimeni sau invers? Cristian Pintilie presupune că reprezentanţii culturii Hamangia, care au creat «Gīnditorul» (descoperit īn necropola de la Cernavodă, la aproximativ 5 km de Seimeni), au creat şi (sau au utilizat) scrierea ideografică numită acum scrierea danubiană. O parte din aceste semne se regăsesc pe tăbliţele descoperite la Tărtăria, amulete purtate de un călător care a ajuns īn mileniul V
ī.H. prin acele meleaguri. Călătorul respectiv s-a dovedit a fi o femeie de circa 55 de ani, după cum arată analiza oaselor descoperite līngă tăbliţele de la Tărtăria.
Controversata descoperire de la Tărtăria
Scheletul de femeie descoperit līngă tăbliţele de la Tărtăria provine din perioada 5300-5500 ī.H. Dar se poate spune cu certitudine că tăbliţele au fost ale femeii? Dacă am şti sigur, atunci vechimea plăcuţelor ar fi uşor de stabilit. Dar tocmai aceasta este marea controversă a acestor artifacte neolitice, nu pot fi datate. Povestea misterioaselor obiecte de la Tărtăria, judeţul Alba, a īnceput īn anul 1961, cīnd echipa condusă de arheologul Gheorghe Vlassa a descoperit trei tăbliţe de lut. Una dintre ele cuprinde patru grupuri de semne, despărţite prin linii, fiind considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din aceste semne se regăsesc īn inscripţiile arhaice greceşti, feniciene, etrusce, iberice. Dar aceste scrieri īncă nu erau apărute la vremea cīnd se presupune că erau bătute plăcuţele, circa 5.500 ī.H. Cel mai vechi este considerat alfabetul fenician (3.500 ī.H). Unii cercetători cred că toate aceste scrieri antice s-ar origina īn scrierea de la Tărtăria, cu alte cuvinte plăcuţele ar conţine cel mai vechi scris din istoria omenirii. Din păcate, vechimea plăcuţelor nu poate fi stabilită prin metoda cu radiocarbon pentru simplul motiv că un arheolog le-a uscat īn cuptor distrugīnd urmele de carbon. Nu există nici fotografii de la momentul dezgropării lor. Se bănuieşte că plăcuţele au fost găsite īn altă parte şi plantate īn situl de la Tărtăria. Cert e că astfel de semne au mai fost descoperite şi īn Bulgaria şi Serbia. Unii cercetători s-au grăbit să tragă concluzia că scrierea a apărut mai īntīi īn sud-estul Europei, şi nu īn Mesopotamia (cuneiformele). De aici, indo-europenii au migrat spre Orientul Apropiat, luīnd cu ei şi scrierea pe care o inventaseră. Alţii cred că tăbliţele provin din mileniul III şi au fost aduse pe la noi de călători din Asia.
Inelul-hartă
O altă controversă este legată de mesajul tăbliţelor. Sīnt doar trei, dar atīt de diferite! Una conţine o scriere pictografică, alta una de tip anatolian, iar ultima este o scriere propriu-zisă. Din păcate, sīnt prea puţine inscripţii pentru a putea īnjgheba un alfabet. Iar o scriere nu poate fi descifrată dacă nu se cunoaşte ce limbă simboliza. Cu alte cuvinte, protoscrierea de la Tărtăria este şi va rămīne indescifrabilă. Două din aceste simboluri apar şi pe inelul sigilar găsit de Cristian. Simbolul care a fost interpretat ca figura stilizată a pămīntului şi a cerealelor ajunse la maturitate (care se regăseşte şi pe tăbliţa discoidală descoperită la Tărtăria), un triunghi cu vīrful īn jos din care ies trei-cinci linii paralele, se află amplasat īn partea de sus, iar jos este figurat un simbol Vinca-Turdaş, care ar simboliza o apă curgătoare, un val reprezentat ca un semicerc şi linii paralele. Dacă ne gīndim la aşezarea neolitică de pe coama dealului Seimeni, la baza căruia se īntinde cīmpul ideal pentru cultivarea cerealelor, iar īn partea opusă este scăldat de apele fluviului, observăm că sigiliul ar reprezenta o hartă. Simbolul pămīntului ar fi dealul Seimeni, iar simbolul apei ar fi Dunărea. Ceva īn genul: «Eu, care stăpīnesc bogatul deal, situat līngă marea apă curgătoare». Sigiliul furniza astfel informaţii despre deţinătorul puterii şi despre ţinutul pe care īl stăpīnea, explică braşoveanul.
Traducerea unui text care n-ar fi trebuit să existe
Nu ştim cui a aparţinut inelul de la Seimeni, īnsă tăbliţele de la Tărtăria ştim sigur că au fost ale unei femei vīrstnice pentru acea vreme, cīnd puţini oameni īmplineau 55 de ani. Suferise de TBC osos şi a fost, probabil, o preoteasă, după cum susţin mai mulţi istorici. Līngă ea au fost găsite 26 de figurine de lut, piatră şi alabastru şi o brăţară din scoici. Figurinele au aceeaşi expresie cu cele din cultura Vinca şi s-a dovedit că au fost făcute din materiale locale, īnsă scoicile nu sīnt de prin partea locului. Pe malul Mureşului se găsesc doar scoici de apă dulce, mari, din care nu se fac brăţări. Īn schimb, scoici mici găsim din belşug īn Dobrogea. Ceea ce ne poate duce cu gīndul la originea danubiană a acestei preotese, care trebuie să fi ajuns la Tărtăria īn misiune religioasă, dar care, din diferite motive, n-a mai plecat. Īn acest caz, Hamangia pare să fie mai veche decīt Tărtăria sau Tărtăria e mai recentă decīt se credea. Mulţi cercetători presupun că aşa-zisa scriere de pe tăbliţa preotesei nu reprezintă nimic altceva decīt nişte mīzgălituri. O afirmaţie caraghioasă. Existenţa unei scrieri preistorice līngă Alba Iulia a fost pusă īn evidenţă īncă din 1874, prin arheologul Zsofia Torma. Textul de la Tărtăria a fost tradus cu regulile scrierii sumeriene, adică īn cerc, īn sens invers acelor de ceasornic, şi s-a descifrat un mesaj despre ritualul uciderii şi arderii unui sacerdot: Īn cea de-a patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Saue, cel mai vīrstnic, după ritual, a fost ars. Acesta-i al zecelea. Dacă ar fi nişte mīzgălituri, atunci cum de se poate forma o frază logică? Alţii spun că sīnt semne copiate după scrierea sumeriană (Saue era un zeu sumerian) sau au fost aduse de mineri sumerieni, dar decalajul īntre cele două culturi este de cel puţin un mileniu. Dacă scrierea de la Tărtăria e anterioară celei din Mesopotamia, atunci leagănul civilizaţiei a fost pe Dunăre, ipoteză cu care niciun specialist n-a fost de acord pīnă acum. Dar astfel s-ar explica de ce alfabetul sumerian a apărut brusc şi direct īntr-o formă evoluată.
Satul Gīnditorului
Revenind la inelul descoperit de Cristian, acesta a stat īngropat 3.500 de ani, la o palmă sub pămīnt, īntr-o locuinţă circulară de līngă Seimeni. Acolo, īn epoca bronzului, o familie de geţi īşi construise un bordei pe jumătate īngropat. Locuinţe circulare de mărime comparabilă (diametre de 25-28 m) au fost descoperite īn Marea Britanie, la Thwing şi datează din epoca tīrzie a bronzului. Īn interiorul altei locuinţe circulare am descoperit că peretele exterior fusese īntărit cu piatră spartă, iar interiorul a fost finisat cu cărămizi din pămīnt uscat la soare şi apoi tencuit. Īntr-o vatră amenajată līngă o locuinţă, pe un strat de piatră spartă, se poate observa stratul de cărbune, spune Cristian. A identificat 59 de astfel de locuinţe, dar īn total sīnt vreo 200. Aşezarea de la Seimeni ar putea reprezenta cea mai mare concentrare de locuinţe circulare cu diametre de peste 20 m din Europa, crede el. Īn apropiere, pe Dealul Sofia, a fost descoperit Gīnditorul īntr-o necropolă neolitică. Dar singura aşezare aparţinīnd culturii Hamangia se află īn localitatea constănţeană Cheia, adică la 30 de km de necropolă. Mult mai aproape e Seimeni, la numai 5 km. Cristian presupune chiar că aceste două culturi au fost contemporane (mileniul VI ī.H): Nu este exclus ca această civilizaţie sud-dunăreană să fi creat tăbliţele care au fost descoperite la Tărtăria. Cristian crede că simbolurile magice sau religioase s-au transmis nemodificate de-a lungul mileniilor, ajungīnd ca, la sfīrşitul epocii bronzului, să fie şi simboluri ale puterii şi să fie incizate pe un inel sigilar. Părerea lui este că inelul sigilar certifică autenticitatea plăcuţelor de la Tărtăria, constituind veriga lipsă īntre culturile neolitice. Cine ştie? Poate că īi venea perfect pe deget chiar celebrei preotese de la Tărtăria.
Tăbliţele de la Sinaia
O controversă similară o ridică şi tăbliţele de la Sinaia. Se pare că, īn jurul anului 1873, cu prilejul unor lucrări la temelia Mănăstirii Sinaia, au fost descoperite un număr neprecizat de tăbliţe de aur cu inscripţii dacice. După ce au fost copiate pe alte tăbliţe, dar de plumb, o parte ar fi fost topite de Carol I pentru a finanţa construcţia reşedinţei sale montane. O parte ar fi fost depozitate īn tezaurul Băncii Naţionale şi ar fi luat drumul Moscovei, īmpreună cu tezaurul. Prin anii 40, plăcuţele de plumb au fost fotografiate. Fotografiile ne dezvăluie imagini din bătăliile dacilor cu romanii şi texte īn greacă şi o limbă necunoscută. Se spune că dacii nu cunoşteau scrierea, deci īn ce limbă să fi fost scrisă acea cronică a dacilor? După 1990, scrierea conţinută pe aceste vestigii a fost studiată. Cercetătorii romāni au lansat teoria că nu e vorba de o limbă indo-europeană, ci de una să-i zicem dacică. Cīt despre conţinutul tăbliţelor, acesta nu a fost publicat, dar dr. Aurora Peţan, care se ocupă de ele, spune că această cronică relatează detalii despre succesiuni dinastice, lupte locale, marile cetăţi ale dacilor.
Alte interpretări ale mesajului de la Tărtăria
Unele teorii susţin că pe cea de-a treia tăbliţă de la Tărtăria sīnt scrijelite detalii contabiliceşti ale unei negustorese, mai precis măsurile de făină. Dacă ar fi aşa, atunci nu se explică de ce nişte socoteli ar fi inscripţionate pe un obiect de podoabă, simbol al stării sociale, cum e inelul găsit la Seimeni. Alţii spun că plăcuţa de lut era o monedă de schimb. Īn acest caz, n-ar fi singura, iar inelele nu au avut niciodată funcţie comercială. O altă teorie presupune că două dintre plăcuţe erau card de identitate şi certificat de producător, care vorbeau despre ocupaţiile comunităţii. A treia tăbliţă, īnsă, nu mai are funcţie de document, ci ar fi un calendar al anotimpurilor şi al activităţilor pe care era obligată familia/comunitatea să le respecte pentru asigurarea necesarului de trai zilnic. Īnsă ipoteza nu explică de ce īn acest calendar circular după iarnă vine vară, iar după toamnă, primăvară. Mai plauzibil ar fi să considerăm că enigmatica plăcuţă conţine simboluri ritualice.
Erich von Daniken Īnţelepciunea pierdută a vechilor civilizaţii
Tăbliţele zăceau pe fundul a ceea ce părea un puţ artificial, līngă cīteva rămăşiţe umane. Pe ele figurau simboluri picturale ce aminteau atīt de tăbliţele sumeriene, cīt şi de vestigiile civilizaţiei minoice din Creta. Dar tăbliţele de la Tărtăria, care este posibil să fi aparţinut culturii Vinca, trib agricol din epoca pietrei, precedeau cu o mie de ani scrierea sumeriană şi cu două mii de ani, pe cea minoică. Teoria este īndrăzneaţă pentru că, dacă scrierea a apărut īn Europa īn epoca pietrei, şi nu īn Sumer, īn epoca bronzului, se ridică īntrebarea cum a ajuns īn īndepărtatul Sumer cu o mie de ani īnainte să fi apărut īn insula cretană.
sursa: http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=mozaic&s_id=137764&Descoperire-inedita-Un-inel-vechi-de-3500-de-ani-ar-putea-rescrie-istoria-lumii
Publicat de Liviu Netedu (https://plus.google.com/107244450723979800936)la 19:22