Iepurele - Bolile

[Adrian Pop]

[8:36:14 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Intarzie sa vina sa ma ia , asa ca am sa postez cat mai multe din ,,biblioteca'' mea ca sa fiti informati.:)
[8:36:32 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Frunzele si fructele arborilor in alimentatia animalelor
Furaje din surse locale, în condiţii de secetă

Fenomenele climatice extreme, tot mai frecvente în ultimii ani, pun la grea încercare crescătorii de animale în efortul lor de a-şi asigura baza furajeră curentă prin păşunat, dar şi stocul de furaje pentru sezonul de stabulaţie.

În aceste condiţii, sursele de hrană pentru animale, aşa-zise „neconvenţionale”, cum sunt frunzele şi fructele unor arbori şi ale unor arbuşti, folosite în trecut la furajarea porcilor, oilor, caprelor ori a iepurilor dar şi a animalelor care au trecut de perioada de performanţă, pot reveni în actualitate.

Ghinda, în raţia furajeră

Ghinda uscată şi decojită este foarte bine valorificată de animalele la îngrăşat. Cel mai eficient mod de folosire a ghindei este sub formă de uruială, rezultată în urma măcinării după o prealabilă uscare.

Folosită în amestec de uruieli, adică două părţi de ghindă la o parte uruială de orz, de triticale, de porumb sau mai ales de drojdie de bere, ultima menită să îmbogăţească conţinutul în proteină, poate rezulta un excelent furaj concentrat atât pentru tineret şi pentru porcii adulţi, cât şi pentru ovinele bătrâne supuse recondiţionării, dar şi pentru taurinele la îngrăşat.

Vacile în lactaţie pot primi zilnic 2-3 kg de ghindă proaspătă sau 0,5-1 kg, materie uscată; porcii la îngrăşat, 2-3 kg ghindă proaspătă sau 1-1,5 kg materie uscată, iar oile şi caprele, până la 0,3 kg ghindă proaspătă.

În cazul extragerii substanţelor tanante sau dacă se foloseşte în amestec cu alte uruieli, cantităţile de ghindă administrate în raţia speciilor şi a categoriilor de animale amintite anterior se pot majora cu până la 25 la sută.
Frunzele de stejar, ca si cele de salcam, vindeca diareea atipica, fara a crea alte complicatii.


Frunzele de salcâm şi de viţă de vie

Frunzele de salcâm şi de viţă de vie, care sunt bogate în proteină, în hidraţi de carbon, în săruri minerale şi în componenţi celulozici asimilabili, pot constitui un excelent nutreţ care să înlocuiască cel puţin în parte furajele fibroase (fânul şi otava) din raţia oilor, caprelor, ori a iepurilor.

Salcâmul folosit ca lăstăriş se administrează începând din a doua jumătate a lunii mai şi până toamna târziu.

Conservarea frunzelor de salcâm pe crengi şi pe lăstari, din considerente economice, se face cât mai aproape de locul de tăiere. Imediat după recoltarea lor, acestea se stivuiesc în grămezi de diferite mărimi, după modelul „focului de tabără”, astfel încât frunzele să nu vină în contact direct cu solul.

Astfel, se permite pătrunderea şi circulaţia aerului în interiorul grămezii, iar frunzele se usucă fără a fi expuse la soare. Prin urmare, frunzele şi chiar unele porţiuni din lăstarii tineri se pot porţiona pe grămezi ce urmează să se împrăştie la faţa locului în momentul consumului.

Viţa de vie este foarte accesibilă pentru folosinţă, frunzele sunt uşor de manipulat şi de transportat, iar cantităţile rămase în urma primelor lucrărilor în verde executate într-o podgorie sunt apreciabile.

Lucrarea de înlăturare a lăstarilor neselectaţi pentru viitoarele coarde de rod, a celor crescuţi din coardele de rod, dar lipsiţi de inflorescenţe, precum şi a vegetaţiei tinere rezultate în urma copilitului şi a cârnitului, se efectuează foarte aproape de momentul în care conţinutul în elemente nutritive al frunzelor este cel mai ridicat.

Tot atunci, ruperea lujerilor este posibilă înainte de primul tratament.

În urma procesului de uscare se reduce semnificativ conţinutul în taninuri, rezultând o sursă de furaj bogată în glucide solubile (hidraţi de carbon) şi în săruri minerale.

Recoltatul mai târziu, după prima stropire, presupune spălarea lăstarilor cu frunze înainte de a-i da în consum sau de a-i conserva pentru perioada de stabilaţie.

EXTRAGEREA AMĂRELII DIN GHINDĂ

Conţinutul ridicat în substanţe tanante, cele care-i dau un gust amar şi uşor astringent, limitează utilizarea ei în hrana animalelor. Acest neajuns poate fi înlăturat prin extragerea substanţelor în apă, ţinând fructul proaspăt decojit în apă 2-3 zile, timp în care apa se schimbă la un interval de 24 ore, după care ghinda se scoate afară şi se usucă.

Pentru păstrarea îndelungată, se recomandă să fie supusă timp de 20-25 minute unui proces de prăjire sau de fierbere timp de 15-20 minute, pentru a distruge larvele unor insecte parazite ce infestează frevent fructele de ghindă. În caz contrar, ghinda stivuită, în câteva săptămâni de zile se va deprecia şi există riscul să nu se mai poată da în consum.


VALOARE NUTRITIVĂ

Ghinda (după vechiul sistem de apreciere a conţinutului nutritiv a furajelor):

- proaspătă: necojită - 0,67 UN şi 27 gPD/kg; decojită - 0,94 UN şi 39 gPD/kg;
- uscată: necojită - 1,15 UN şi 46 gPD/kg; decojită - 1,25 UN şi 52 gPD/kg.

Conţinutul energetic ridicat al ghindei uscate şi decojite nu este egalat decât de porumb şi de unele făinuri de provenienţă animală.
Frunzele de salcâm.

Chiar dacă se recoltează între înfloritul deplin, când o parte din flori încep să se ofilească, nemaifiind vizitate de albine, şi apariţia primelor păstăi, frunzele de salcâm păstrează un bogat conţinut în proteină, în hidraţi de carbon, în celuloză şi în hemiceluloză utilizabile pentru organism.

Lignina (ADL) este o componentă neutilizabilă şi nu afectează semnificativ valoarea nutritivă şi consumabilitatea salcâmului. De altfel, conţinutul mediu în lignină este mai mic decât cel indicat în tabel pentru frunze, datorită aportului adus prin consum de pedicul (nervuri sau codiţe), care reprezintă 15,2% din totalul masei verzi ingerate.


ŞTIAŢI CĂ...

• Având în vedere valoarea ridicată în substanţe nutritive a ghindei, în special în cele energetice, preţul scăzut, întrucât un culegător poate aduna lejer 100 kg ghindă pe zi, costul fiind de 300 lei, dar şi faptul că ghinda este un furaj ecologic, crescătorii de animale situaţi în zonele de deal şi de şes, unde stejarul şi gorunul cresc în mod natural, pot beneficia din plin de o sursă de furaj pe cât de ieftină, pe atât de valoroasă şi care este prea puţin sau deloc afectată de secetă şi binevenită în condiţii de criză.

• Perioada permisivă de recoltare la salcâm a lăstarilor tineri şi a ramurilor cu frunze în vederea conservării lor nu corespunde cu momentul optim pentru recoltare, care ţine de la începutul îmbobocirii şi până la deschiderea primelor flori. Interdicţia recoltării în această perioadă este firească, întrucât salcâmul este prioritar apreciat şi valorificat de apicultori.

• Deşi ghinda influenţează favorabil calitatea cărnii şi a grăsimii, dându-i o frăgezime şi un gust deosebite, se recomandă a fi scoasă din raţie cu două săptămâni înainte de sacrificarea animalelor, deoarece uneori, la un consum mai ridicat, ea imprimă grăsimii o culoare închisă.
[8:38:49 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Iepurele - Boli de piele si blana
Mixomatoza
În mixomatoză se ajunge la umflături, mai ales la baza urechii şi la nas, în spatele nasului . Regiunea genitală şi cea anală pot, de asemenea să fie afectate.
Paraziţi externi (extoparaziţi)
Râia
Tabloul clinic al acestor paraziţi este cunoscut sub numele de râie. La iepuri sunt importante râia urechii şi râia pielii şi capului.
Râia urechii
Este cauzată de atacul căpuşelor urechii (Psoroptes curiculi).
Transmiterea se realizează prin contactul direct dintre animale, şi este determinată de muşte, şoareci sau câini.
Simptome: Animalele afectate suferă de mâncărime, scutură capul şi se scarpină adesea în urechi. În pavilionul urechii se observă formarea de coji şi prin contaminarea cu bacterii se observă o inflamaţie purulentă a pielii. Din conductul extern, inflamaţia poate ajunge şi poate cuprinde şi urechea medie şi internă producând grave tulburări de echilibru care duc la poziţia strâmbă a capului.
Combaterea căpuşelor se face de către medicul veterinar. Un tratament prin care se fac de două ori injecţii cu Ivomec pare binevenit.
În afară de administrarea tratamentului se recomandă şi dezinfectarea cuştii.



Râia pielii şi a capului
Boala se manifestă la cap, trunchi, membre şi este cauzată de diferite căpuşe (Sarcoptes, Psoroptes, Notoedres). Ca şi în cazul râiei urechii, contaminarea se realizează prin contactul direct cu animale bolnave şi prin transmiterea prin cuşti.
Simptome: În jurul ochilor, pe buze şi pe frunte ca şi la baza urechii şi în continuare pe gât şi pe trunchi se văd pete roţii pe piele, formaţiuni solzoase şi zone cu păr căzut. Pielea se îngroaşă prin formarea de coji sub care apar pustule purulente. În evoluţia ulterioară a bolii, iepurii slăbesc, iar modificările pielii se extind pe tot corpul.
Ca şi în cazul râiei urechii, combaterea căpuşelor se poate face pentru fiecare animal afectat. Şi în cazul acestei forme de râie trebuie dezinfectată cuşcă.
ATENŢIE! Căpuşele Sarcoptes pot afecta şi oamenii – de aceea se recomandă purtarea mănuşilor de protecţie la administrarea tratamentului!
Căpuşele ierburilor de toamnă
Uneori, toamna, iepurii pot fi atacaţi de căpuşele din iarbă.
Ele se fixează în special în zonele cu mai puţin păr şi pot rămâne acolo săptămâni de-a rândul. Numai larvele acestor acarieni parazitează animalele gazdă. Larvele acarienilor cauzează stări de agitaţie şi mâncărime. Ele provoacă răniri ale pielii care pot duce la inflamaţii ale epidermei.
Tratament: Iepurii afectaţi vor fi pudraţi cu INSECTICIDE_!_!_ sau spălaţi. Renunţarea la scoaterea iepurilor în aer liber previne îmbolnăvirea.
Acarieni
Iepurii crescuţi în ţarcuri în aer liber pot fi atacaţi de acarieni (de cele mai multe ori Ixodes ricinus). Căpuşele în toate stadiile de dezvoltare (larve, nimfe, femele adulte de căpuşe) sug sânge. Acarienii stau pe ierburi şi tufişuri. Numai la un atac puternic se observă simptome ca anemie şi slăbiciune. Nimfele şi căpuşele adulte au, ca şi păianjenii, patru perechi de picioare, larvele însă au şase perechi de picioare.
Atenţie! Căpuşele pot transmite mixomatoza, papilomatoza, tularemia şi RHD.
Acarienii care sug sânge pot fi adunaţi de pe corpul iepuraşilor. Trebuie să avem grijă să îndepărtăm complet capul acarianului printr-o mişcare de rotaţie, fiindcă altfel apare pericolul inflamaţiilor. Se pot obţine de la veterinar sau din farmacii cleştişori cu care se pot scoate uşor căpuşele.
Păduchi şi purici
Păduchii trăiesc permanent, iar puricii numai temporar pe iepurele gazdă. Ambii îi sug sângele. Păduchii le provoacă iepurilor o stare de agitaţie. În ciuda ofertei substanţiale de hrană dezvoltarea iepurilor este deficitară.
Pot fi recunoscuţi cu ajutorul unei lupe, la baza părului, păduchii sau ouăle lor prin blana iepurilor. Ca toate insectele cu corpul articulat, păduchii au trei perechi de picioare. Combaterea repetată cu insecticide la interval de 8 zile duce la eliminarea păduchilor şi larvelor lor.
Păduchii iepurilor sunt specifici acestui animal-gazdă şi nu trec, în mod normal, pe alte animale sau pe oameni.
Puricii sunt şi ele insecte care sug sângele animalului-gazdă, dar care au nevoie, pentru dezvoltarea lor în stadiile primare de culcuşurile calde ale iepuraşilor. Femelele depun ouă în culcuşurile iepurilor după ce sug sânge, Din ouă se dezvoltă larve care, în condiţii favorabile, se transformă după circa 3 săptămâni, într-o nouă generaţie de purici care, acum, trebuie iarăşi, să sugă sânge. Existenţa lor pe animal poate fi observată. Dacă sunt apucaţi cu degetele şi scufundaţi în apă, pot fi recunoscute cu ochiul liber picioarele lungi cu care sar.
Combaterea puricilor trebuie să aibă în vedere, simultan, pe lângă animalul propriu zis şi mediul acestuia, culcuşul şi locul de depozitare al iepuraşului. Stratul de paie şi locul din care e făcut culcuşul, contaminate, trebuie înlăturate. Ca şi în combaterea păduchilor vor fi folosite insecticide corespunzătoare.
Există diferite preparate adecvate combaterii ectoparaziţilor iepurilor. Trebuie respectate întocmai instrucţiunile de dozare date de producător, pentru ca animalele să nu sufere de intoxicaţii sau alte neplăceri.
Ivermectin: 200-400 mg/kg, două ori în interval de 7 până la 14 zile, şi local în urechea curăţată.
Amitraz (Extodex): soluţie 0,6%, de trei ori la interval de o săptămână.
Ester al acidului fosforic (Neguvon): baie 0,15% de 2 până la 3 ori la fiecare opt zile.
Pyrethroidă (stomoxină)
Hexaclorciclohexan (dermaculină, orisel, penocron)
Tratarea mediului înconjurător cu vaponastip, diclonex permetrin.
Atenţie! Puricii transmit mixomatoza, turalemia şi RHD.
Ţânţari
Ţânţarii care sug sângele iepurilor, sunt de mare importanţă în transmiterea mixomatozei şi RHD, Fixarea la ferestre a unor plase împiedică pătrunderea ţânţarilor.
Inflamaţii purulente ale pielii
Formarea de abcese sau inflamaţiile de pe suprafaţa pielii pot fi adesea constatate.
Prin mici răni ale pielii sau prin atacul căpuşelor râiei, pătrund în piele agenţi bacterieni care provoacă inflamaţii locale. Pielea este murdară, înroşită şi crăpată. În final apar inflamaţii purulente. Se pot observa şi zone unsuroase rău mirositoare. Se observă modificări pe burtă, pe suprafaţa inferioară a picioarelor din spate, în zona gâtului.
Tratament: Se recomandă să se efectueze în laborator izolarea germenului patogen şi testul de rezistenţă la antibiotice. Rănile trebuie curăţate şi tratate cu unguente antibacteriene sau cu pudră antibiotică până la vindecare.
Preventiv, trebuie păstrată o curăţenie şi o igienă perfectă a adăpostului: un strat de paie curat, uscat, să se cureţe adăpostul şi să se dezinfecteze regulat cuşca.
Îngurgitarea blănii, căderea părului
Smulgerea blănii apare în mod normal înainte de fătare, la iepuroaicele gestante.
În plus, se observă, fenomene de smulgere a blănii şi în cazul de carenţe nutritive (lipsă de albumine), de atac cu paraziţi, de intoxicaţie.
Animalelor le cad smocuri întregi de blană, iar părul devine casant. În stomacul animalelor se formează, astfel, ghemotoace de păr care provoacă mari tulburări digestive şi, ca urmare, o slăbire accentuată a animalului.
Valorile crescute de nitraţi în apa de băut duc, de asemenea, la căderea părului.
Tratamentul este prescris de către medicul veterinar.
[8:39:49 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Oricum aici este si starea de stres a animalului, daca este vorba de caderea parului. lipsa unei hrane neadecvate si mai ales curatenia.

[Adrian Pop]

[8:40:21 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Iepurele - Bolile aparatului genital
Organele genitale ale masculului
Testiculele

Modificările patologice unilaterale sau bilaterale ale testiculelor apar rar la mascul.
În cazul testiculelor nedezvoltate, ţesutul testicular nu poate fi simţit. Dacă sunt afectate ambele testicule, iepurii masculi nu sunt capabili de reproducere, în timp ce dacă numai un testicul este afectat, capacitatea de reproducere se menţine.
Inflamaţiile testiculelor pot fi consecinţe ale rănirilor şi sângerărilor şi pot apărea şi în urma unei îmbolnăviri generale a organismului (pasteureloză, etc.)
Nici în cazul testiculelor atrofiate, nici în cel al inflamaţiilor testiculelor ale căror cauze nu se cunosc, nu se poate recomanda niciun tratament.

Penis, prepuţ

Inflamaţiile penisului, prepuţului sunt cauzate de cele mai multe ori, de răniri şi de infecţii bacteriene. Şi în acest caz, prevenirea se face menţinând curăţenia perfectă a ambientului.
În regiunea penisului sau prepuţului se constată umflături, înroşiri, sângerări sau formarea de cruste. Aceste modificări cauzează dureri şi pierderea apetitului sexual.
Rănirile apar, de regulă, prin muşcături provocate de luptele pentru întâietate disputate între masculi. Prin suprapunerea infecţiilor bacteriene apar inflamaţii locale.
Leziunile şi rănile vor fi curăţate şi pudrate sau unse cu antibiotice.

Sifilisul iepurilor de casă

Sifilisul iepurilor de casă este o boală bacteriană (Treponema cuniculi) a organelor sexuale masculine şi feminine.
Agenţii patogeni sunt nişte bacterii în formă de spirale care se transmit în timpul împerecherii. Sursa de contaminare poate fi un iepuroi sau o iepuroaică. Iepuroiul este purtătorul agentului patogen sau se contaminează de la o iepuroaică infectată.
Simptome: pielea din regiunea prepuţului la iepurii masculi şi vaginul la femele ca şi anusul prezintă cruste şi noduli. Agentul patogen poate fi transmis şi pe suprafaţa exterioară a pielii cavităţii bucale şi a celei nazale şi de aici, pe pleoape. Simptomele tipice ale bolii şi evidenţierea bacteriilor prin analize confirmă diagnosticul bolii.
Tratament: timp de mai multe zile se va administra, repetat, penicilină injectabilă. Tratamentul local al crustelor şi nodulilor cu pidră sau unguent cu penicilină sprijină vindecarea.
Agentul patogen al sifilisului iepurelui este strict specific acestui animal şi nu se transmite la om.

Organele genitale feminine

Organele genitale ale femelelor, sunt predispuse la inflamaţii. Adeseori, simptomele sunt slabe, unele infecţii nefiind deloc observate.

Inflamaţia uterului

În timpul gestaţiei, inflamaţia uterului este o boală frecventă, fiind în acelaşi timp şi cea mai importantă afecţiune a organelor genitale feminine.
Fetuşii morţi nu sunt expulzaţi timp de circa 2 săptămâni şi jumătate după împerechere, ci rămân în uter unde se usucă sau se resorb în nodulii deja formaţi. Moartea fetuşilor poate fi cauzată de bacterii. Adeseori, cauza este necunoscută. iepuroaicele nu manifestă simptome clinice tipice, dar nu mai sunt capabile de împerechere. În cazul diviziunii bacteriene, iepuroaicele mor ca urmare a inflamaţiilor purulente.
Fătarea prematură ca urmare a unor boli bacteriene poate apărea în cea de-a doua parte a gestaţiei, însoţită de o scurgere vaginală sangvinolentă. iepuroaicele mor la scurt timp după avort.
O altă formă de infecţie uterină apare după o fătare normală prin intermediul bacteriilor care înaintează, prin vestibul şi vagin, în uter. Iepuroaicele dau lapte puţin, manifestă scurgeri vaginale purulente, nu au poftă de mâncare şi mor în urma inflamaţiei respective.
Tratament: Inflamaţiile uterine ale căror cauze sunt de natură bacteriană şi care duc la moartea fetusului, pot fi tratate cu antibiotice introduse în uter.

Inflamaţii şi răniri mamare

Inflamaţiile glandei mamare (mastitele) pot fi frecvent observate la iepuroaice în perioada lactaţiei ca îmbolnăviri izolate. Ele pot cuprinde întreaga zonă mamară sau se pot localiza.
Inflamaţiile mamare sunt cauzate de bacterii (ca de exemplu stafilococi, pasteurele).
Simptome: Iepuroaicele bolnave nu îngrijesc suficient puii, iar mamelele prezintă umflături înroşite şi dureroase. Laptele este insuficient. Dacă sunt afectate numai mameleoane izolate, apar formaţiuni nodulare sau abcese. Puii mor ca urmare a lipsei laptelui.
Tratament: După efectuarea antibiogramei, se injectează antibioticele potrivite.
[8:41:45 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Astea sunt cele care le am eu memorate in leprop , dar totul depinde de ceea ce faci tu ca ingrijitor (ca pana la urma asta suntem pentru animalele ce le detinem) ca sa fie totul fara probleme
[8:43:16 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Acum ceva despre o boala urata.Asta decimeaza si trebuie sa fiti atenti cu ingrijirea iepurilor. Fiind un virus stil fung, se raspindeste prin aer
[8:43:20 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Iepurele - pasteureloza
Boala mai este denumita si Septicemia Hemoragica a iepurilor. De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta si animalele adulte.
Agentul cauzal este cel mai frecvent Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara. Boala evolueaza enzootic sau chiar epizootic, fiind una dintre cele mai pagubitoare boli ale iepurilor.
Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica.
In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 °C), abatere, congestie, dispnee si moarte fulgeratoare in maxim 24 h.
In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 5-8 zile.
Forma cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare. In localizarea nazala (coriza) apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos. Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare.

Tablou morfopatologic.
Forma supraacuta:
- diateza hemoragica
- exudate seroase si serofibrinoase in cavitati
Forma acuta:
- pneumonie crupala cu focare necrotice
- pleurezie
- pericardita serofibrinoasa sau purulenta
- enterita catarala sau hemoragica
Forma cronica:
- cahexie generalizata in organe si tesuturi
- leziuni fibrino -necrotice sau necrotico -purulente in organe (pulmon, uter, etc.) si tesuturi
- puroi in cavitatile nazale
- rani la nivelul botului
- conjunctivite
- cheratite
- abcese multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara sau ganglionara; chiar si uterina.


De la nivelul organelor sau tesuturilor cu leziuni se vor recolta probe in vederea examenului bacteriologic.

Diagnosticul se pune pe baza datelor epizootologice, clinice, morfopatologice si bacteriologice.
Masuri de combatere si profilaxie
In urma stabilirii diagnosticului se declara boala si se instituie asuri de carantina de gradul III in ferma respectiva. Animalele cu forme supraacute si cronice fiind incurabile se pot trata doar cele cu forme mai putin grave. Animalele bolnave se izoleaza si se trateaza cu antibiotice si cu ser antipasteurelic mamifer 5-10 ml; se indeparteaza concomitent si factorii favorizanti.




Pasteureloza iepurilor (septicemia hemoragica a iepurilor), este cea mai grava boala infectioasa a iepurilor de crescatorie. Evolueaza ca enzootii sau epizootii, apare
spontan, e favorizata de aceeasi factori de risc.
Infectia se realizeaza pe toate caile: respiratorie, cutanata, digestiva. Iepurele se poate infecta si in contact cu alte tipuri de rozatoare. Mortalitatea e mai ridicata decat la alte specii (50-75%). Boala este produsa de
Pasteurella multocida tipul A3, A7, D4.
Clinic: forma supraacuta are evolutie de la cateva ore, debut brusc. Forma acuta este frecventa, se manifesta
prin sindrom de febra, dispnee, inapetenta.
*forma respiratorie: rinita, pleurita, bronhopneumonie, se termina prin moarte dupa 4 -10 zile, leziuni de tip
hemoragic pe mucoasa nazala, sinusuri, pleura, pericard.
*forma abdominala: complicatii cu pasteurele care produc peritonita cu lichid, aderente, moarte in 5 zile, leziuni
de hepatita - focare de necroza in ficat. Mucoasa intestinala este hipertrofiata.-forma cronica - catar persistent al
mucoaselor capului (coriza)
*forma cutanata: abcese subcutane mai ales in zona submandibulara
*forma articulara
*forma digestiva
*forma cahectizanta - prin actiunea endotoxinelor.
Diagnostic: datorita efectelor piogeno-necrotice, evolutia foarte rapida.
Examen bacteriologic.Se confunda cu enterotoxiemia produsa de Clostridium perfringens.
Tratament:-nu se fac tratamente profilactice la iepure (o injectie poate declansa pasteureloza).
Profilaxia: asigurarea conditiilor pentru inlaturarea factorilor de risc, introducerea frunzarului de salcie
(contine substante bacteriostatice).





Pasteureloza iepurelui

Iepurele de casa este sensibil la frig si la curentii de aer, chiar daca este „imbracat“ in blanita, in cazul in care conditiile de „cazare“ (custile) sunt necorespunzatoare. Cel mai in masura sa dea sfaturi despre modul in care poate fi prevenita imbolnavirea iepurilor este medicul Andrei Butaru, directorul Directiei Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Dolj (DSVSA). Acesta ii avertizeaza pe posesorii de animale de casa ca in aceasta perioada iepurii pot fi afectati de tot felul de boli, cel mai frecvent intâlnita fiind pasteureloza. „Pasteureloza, o boala comuna tuturor animalelor de curte, cunoscuta si sub numele de septicemia hemoragica a iepurilor de casa, este o infectie caracterizata prin manifestari de bronhopneumonie si pleuropneumonie“, a precizat Andrei Butaru. Aceasta boala face parte din grupul celor respiratorii, fiind direct legata de parametrii de ambianta, temperatura, curenti de aer, lipsa indelungata a apei si a furajului, conditii zootehnice precare, mult praf, gaze nocive si chiar factorii de stres. Incubatia dureaza 24-72 de ore, iar debutul clinic este tragic.
Pasteureloza se previne, nu se trateaza
Dupa contractarea bolii, initial, animalele par sanatoase, dar in dimineata urmatoare pot fi gasite moarte in custi. De asemenea, Andrei Butaru aminteste câteva dintre simptomele bolii. „Iepurii fac febra (cu temperatura de 41-42 de grade Celsius), sunt tristi, se retrag ghemuiti in coltul custii unde stau cu capul in jos, sunt somnolenti si le atârna urechile. Respiratia animalelor bolnave se accelereaza, mucoasele sunt cianotice, albastre-vinetii. Moartea survine rapid, in mai putin de 12 ore, animalul fiind gasit intins lateral“.
Medicul veterinar recomanda crescatorilor de iepuri sa incerce pe cât posibil sa previna boala, pentru ca o data contractata nu mai poate fi vindecata. Singurul mod de prevenire consta in administrarea urmatoarelor medicamente: Penstrep injectabil + antiinflamator (Dexametazona), Eritrom, Galimicin, Streptomicina, Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.
( Nu se fac vaccinuri preventive caci acestea pot declansa boala si in nici un caz posesorii de iepuri nu trebuie sa isi trateze singuri animalele, antibioticele, in special Penicilina si Ampicilina, putând fi deosebit de toxice. )
[8:43:54 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Iepurele si bolile sale
Generalitati:
Iepurii crescuti in captivitate sunt mult mai sensibili decit cei din salbaticie, motiv pentru care este necesar sa li se acorde o grija deosebita.
Ei sunt foarte sensibili la schimbarile de temperatura.
Astfel, temperaturile sub 10 grade provoaca diverse afectiuni respiratorii, ce pot duce la moartea animalelor.
De asemenea, si temperaturile ridicate, de peste 27 de grade au efecte negative asupra sanatatii iepurelui.
Infierbintarea excesiva a corpului (ex: intr-o zi caniculara de vara) va duce la moartea animalului.
Frecvent intilnite la iepurii crescuti in captivitate mai sunt si boli precum pietrele la vezica urinara, blocajul digestiv cauzat de parul inghitit de animale (cu ocazia cand isi efectueaza toaleta pilozitatii) .
Bolile se manifesta in general prin scaderea poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici.
Pasteureloza, o boala infectioasa bacteriana, se manifesta prin scurgeri nazale si oculare, dificultati in respiratie etc.
O problema serioasa de sanatate la iepuri o constituie si abcesele.
Acestea reprezinta acumulari de puroi format prin degenerarea tesuturilor si apar atunci cînd diversi agenti infectiosi, paraziti, ciuperci sau corpuri straine (precum aschiile, tepii) intra in tesut si produc infectarea sa.
Cele mai des intalnite cauze ale abceselor la iepuri sunt ranile provocate prin muscatura, rani ce se infecteaza, ducand deseori la septicemii ce le sunt fatale.
Afectiunile dentare se numara printre cele mai des intalnite probleme de sanatate la iepuri.
Spre deosebire de dintii omului, cei ai iepurilor nu au smalt, ceea ce ii face sa se toceasca destul de usor.
Ei au radacini deschise si continua sa creasca pe parcursul intregii vieti a animalului, in mod normal si nu necesita prea multa ingrijire.
Continua retezare a hranei cu dintii din fata si mestecarea cu ajutorul celorlalti le asigura uzuraconstanta, prevenind cresterea excesiva a lor.
Uneori insa, dintii isi pierd alinierea cauzand malocluzie (inchiderea defectuasa a maxilarelor).
In cazul malocluziei masivilor, dintii de jos cresc foarte lungi, iar cei de sus se curbeaza spre interiorul gurii, iepurele nemaiputand sa reteze hrana.
Malocluzia duce adesea la formarea de muchii ascutite de dinti, cauzate de tocirea lor neregulata.
Aceste muchii pot taia obrajii si limba, fiind foarte dureros pentru animal si complicandu-se cu infectii.
Daca stiti ca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-l izolati pentru a-i proteja pe ceilalti.
Cusca pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin zece metrii de celelalte.
Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca rapid si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi.
Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile crescatorului. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va veti spala bine mainile.
Cand iepurii bolnavi sunt luati din cusca de carantina, aruncati toata mancarea care a ramas.
Aceasta cusca particulara trebuie sa fie curatata obligatoriu de doua ori pe saptamana cu solutie de inalbitor de 3-5 %.
In caz contrar ,urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi cu usurinta .
Cand cumparati iepuri noi, ii veti pune in cusca de carantina pentru o perioada de minim 30 de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi , dupa care le veti administra vaccinurile corespunzatoare.
Retineti:
• Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi niste iepuri sanatosi.
• Ca sa fiti siguri ca veti descoperi bolile la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini.
• Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale.
• Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati imediat animalele ce va trezesc indoieli.
• Avand in vedere numeroasele probleme de sanatate pe care le pot avea iepurii (chiar si la aparitia primelor semne de boala), un bun crescator trebuie sa tina periodic legatura cu medicul veterinar pentru consultarea efectivelor sale de iepuri.
• Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti convins, adresati-va preventiv medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor noi.
•
1. Boli netransmisibile
Bolile digestive

Balonarea si diareea sunt cele clasice si sunt cauzate ,in general, de hrana nepotrivita.
Indicatii pentru a preveni aceaste boli veti gasi la capitolul despre alimentatie.
Diareea
Diareea este o inflamare a intestinelor , are cauze extrem de variate .
In intestinal oricarui mamifer exista un ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana „ buna ” rezidenta permanent la acest nivel si o alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti.
Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local.
Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii unor factori exteriori ( de exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin diaree.
Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile ( dar cu precadere toamna).
Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune specia iepureasca la contractarea unor forme de diaree, unele chiar foarte grave.
In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul, mai ales frigul umed, sunt un factor predispozant pentru instalarea diareilor prin faptul ca obliga organismul sa se adapteze, acest efort de adaptare influentand sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale.
Alti factori favorizatori sunt furajele intarite (lignificate), iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu :otava si fanuri invechite, coceni de porumb).
Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile sunt, de asemenea, factori predispozanti pentru instalarea enteritelor grave.
Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observat
Fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de avansata este boala.
Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din cauza deselor descarcari diareice) .
Uneori apare si febra,alteori nu .
Frecvent, diareea este insotita si de balonari mortale.
Diareea este mai usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava.
Daca observati simptomele, izolati imediat exemplarele si contactati imediat doctoral veterinar pentru a stabili urgent tratamentul.

Osteoperoza si Rahitismul (maladii ale oaselor)
Osteoperoza se caracterizeaza printr-o descompunere progresiva a oaselor.
Consistenta oaselor devine " de burete" , acestea devin fragile si friabile putand aparea foarte usor fracturi ale membrelor .
Rahitismul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe.
Aceasta maladie are drept cauza insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele.
Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu ( ex: lucerna si orz ).
Hipercalcemia
Hipercalcemia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor.
Caracteristica: forma naturala a corpului iepurelui se schimba treptat si miscarile ii devin greoaie , rigide.
Pentru a preveni aceasta maladie, incercati sa nu exagerati cu adaosuri de calciu in dieta iepurilor. De asemenea, dati-le mai putine plante bogate in calciu (ex: lucerna..
[8:44:02 PM] Pop Adrian : merci
[8:44:44 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Noi aveam si leacuri mai ,,la indemana'' hipermanganat de potasiu si albastru de metil iar uneori bicarbonat ca asta chiar este o minune.

[Adrian Pop]

[8:44:44 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Noi aveam si leacuri mai ,,la indemana'' hipermanganat de potasiu si albastru de metil iar uneori bicarbonat ca asta chiar este o minune.
[8:45:23 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Se pun in apa de baut o data la saptamana in cantitate mina, atit cat sa se coloreze cu cateva picaturi ,, apa din vasul iepurelui

[Adrian Pop]

[8:46:04 PM] Mirela Nicoleta Mincu: epurele si parazitii
Păduchii trăiesc permanent, iar puricii numai temporar pe iepurele gazdă. Ambii îi sug sângele. Păduchii le provoacă iepurilor o stare de agitaţie. În ciuda ofertei substanţiale de hrană dezvoltarea iepurilor este deficitară.
Pot fi recunoscuţi cu ajutorul unei lupe, la baza părului, păduchii sau ouăle lor prin blana iepurilor. Ca toate insectele cu corpul articulat, păduchii au trei perechi de picioare. Combaterea repetată cu insecticide la interval de 8 zile duce la eliminarea păduchilor şi larvelor lor.
Păduchii iepurilor sunt specifici acestui animal-gazdă şi nu trec, în mod normal, pe alte animale sau pe oameni.
Puricii sunt şi ele insecte care sug sângele animalului-gazdă, dar care au nevoie, pentru dezvoltarea lor în stadiile primare de culcuşurile calde ale iepuraşilor. Femelele depun ouă în culcuşurile iepurilor după ce sug sânge, Din ouă se dezvoltă larve care, în condiţii favorabile, se transformă după circa 3 săptămâni, într-o nouă generaţie de purici care, acum, trebuie iarăşi, să sugă sânge. Existenţa lor pe animal poate fi observată. Dacă sunt apucaţi cu degetele şi scufundaţi în apă, pot fi recunoscute cu ochiul liber picioarele lungi cu care sar.
Combaterea puricilor trebuie să aibă în vedere, simultan, pe lângă animalul propriu zis şi mediul acestuia, culcuşul şi locul de depozitare al iepuraşului. Stratul de paie şi locul din care e făcut culcuşul, contaminate, trebuie înlăturate. Ca şi în combaterea păduchilor vor fi folosite insecticide corespunzătoare.
Există diferite preparate adecvate combaterii ectoparaziţilor iepurilor. Trebuie respectate întocmai instrucţiunile de dozare date de producător, pentru ca animalele să nu sufere de intoxicaţii sau alte neplăceri.
Ivermectin: 200-400 mg/kg, două ori în interval de 7 până la 14 zile, şi local în urechea curăţată.
Amitraz (Extodex): soluţie 0,6%, de trei ori la interval de o săptămână.
Ester al acidului fosforic (Neguvon): baie 0,15% de 2 până la 3 ori la fiecare opt zile.
Pyrethroidă (stomoxină)
Hexaclorciclohexan (dermaculină, orisel, penocron)
Tratarea mediului înconjurător cu vaponastip, diclonex permetrin.
Atenţie! Puricii transmit mixomatoza, turalemia şi RHD.
Ţânţari
Ţânţarii care sug sângele iepurilor, sunt de mare importanţă în transmiterea mixomatozei şi RHD, Fixarea la ferestre a unor plase împiedică pătrunderea ţânţarilor.
Inflamaţii purulente ale pielii
Formarea de abcese sau inflamaţiile de pe suprafaţa pielii pot fi adesea constatate.
Prin mici răni ale pielii sau prin atacul căpuşelor râiei, pătrund în piele agenţi bacterieni care provoacă inflamaţii locale. Pielea este murdară, înroşită şi crăpată. În final apar inflamaţii purulente. Se pot observa şi zone unsuroase rău mirositoare. Se observă modificări pe burtă, pe suprafaţa inferioară a picioarelor din spate, în zona gâtului.
Tratament: Se recomandă să se efectueze în laborator izolarea germenului patogen şi testul de rezistenţă la antibiotice. Rănile trebuie curăţate şi tratate cu unguente antibacteriene sau cu pudră antibiotică până la vindecare.
Preventiv, trebuie păstrată o curăţenie şi o igienă perfectă a adăpostului: un strat de paie curat, uscat, să se cureţe adăpostul şi să se dezinfecteze regulat cuşca.
Endo si ectoparaziti - Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat) - Albendazol (tratament extern, peros).
[8:47:09 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Voi da si plantele toxice
Alex Imreh
Mirela Nicoleta Mincu

[Adrian Pop]

[8:48:15 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Adi, te rog ia si muta totul undeva unde sa nu fie dispersat si sa se poate citi de cei care solicita. Se poate si xeroxa o cartulie sa fie la indemmana, cum aveam noi, in crescatorie. Este foarte bine sa ceva.
[8:48:18 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Iepuri - Plante toxice pentru iepure
Anemone
Azalee
Caladium
Ciclama
Caldarusa
Mercurul cainelui
Untisor
Umbra noptii
Mac
Buton de aur
Narcisa galbena
Gloria diminetii
Gura leului
Lobelie
Smochine
Bobitei
Philodendron
Rhododendron
Ceapa
Arpagicul
Prazul
Cartofii cruzi
Frunza de cartofi
Resturi de planta de rosii
Resturi de planta de tutun Cucuta
Piciorul cocosului
Galbenele de mlastina
Sofran de pajiste
Vasc
Chiparos
Patrunjel salbatic
Sparanghelul
Dalie
Crizanteme
Nemtisor de munte
Liliac de vale
Lalele
Iris
Cireasa de Ierusalim
Ienupar
Zambila
Lemn cainesc
Mare parte a copacilor carora nu le cad frunzele
Plantele conifere
Apa in care a nimerit o planta conifera
Varza (verde, alba si rosie)
Trifoiul rosu
Conopida
Bengalul de cânepă

Nu este indicat ca iepurele sa primeasca coji de pepene (sarace in substante nutritive si indigeste), cartofi (si mai ales coaja cartofului, este toxica), ardei iute, citrice (irita mucoasa gastrica).
Atentie!
Conopida, gulia, broccoli si varza doar in cantitati mici, deoarece provoaca balonare. La fel si frunza de ridichi, se va da doar in cantitati mici.
Frunza de telina se va da treptat, prima data doar putin. Tulpina groasa se va arunca, fiind greu de digerat.
Salata verde se va da mai rar (!) si numai cateva frunze, deoarece in cantitati mari afecteaza rinichii. Daca este cultivat biologic (e bio), in cantitati mici se pot da. Vom evita cele care provin din surse nesigure, deoarece pot contine pesticide, reziduri chimicale in cantitati ce dauneaza sanatatii iepurelui (femelele gestante si puii fiind cei mai vulnerabili in acest sens). De preferat se vor alege frunzele interioare, cele exterioare putand acumula mai multi nitrati in cazul in care totusi sunt tratate.
Spanacul si frunza de patrunjel contin oxalat, in cantitati mari/prea des repetate pot contribui la formarea pietrelor in rinichi.
Toate fructele se vor da fara samburi iar citricele se vor taia in cubulete mici pentru a nu fi invelite in pielita. In asa fel iepurasii le vor simti imediat gustul, si le vor consuma mai repede.
Cartoful nu (!) este o alegere buna si nu este recomandat. Din cauza continutului inalt de amidon este nesanatos (!)pentru iepuri. Daca totusi vor primi, se va da f. putin, si vor fi curatate si aruncate straturile verzi de sub coaja cartofului (se formeaza, de obicei la incoltire, un strat verde otravitor - solanina - sub coaja) Se vor administra in dieta doar fierti.
Fasole verde nu (!) se va da porcusorilor, in stare cruda contine fazina, o substanta toxica (o lectina) ce se descompune doar prin incalzire.
Nucile, din cauza continutului inalt de calorii, nu sunt recomandate!
Se vor alege in primul rand legumele si fructele de sezon, cat mai proaspete, si se va opta mereu pentru o dieta cat mai variata posibil.
Rebarbara (este toxica pentru ei!) si fasole uscata nu se va da niciodata.



Simptomele otravirii

Ingerarea plantelor otravitoare poate va poate afecta animalul de companie in mai multe feluri. Acestea variaza de la deranjamente stomacale pana la moarte.
Simptomele includ: salivare, alergii ale pielii si probleme cardiace si respiratorii; deoarece porcusorii de guineea nu pot sa vomite, stapanii isi dau seama ca ceva nu este in regula, de obicei, prea tarziu. Multi iepuri pot suferi un strs fiziologic dupa indigestia care le-a iritat tractul digestiv.
Primul ajutor in caz de otravire
Diagnosticul poate fi dificil , in afara de cazul in care iepurele este vazut mancand planta. Daca l-ati vazut facand acest lucru, aduceti cu dumneavoastra la medicul veterinar si planta respectiva, pentru ca medicul sa fie capabil sa il trateze mai rapid. De obicei, iepurilor le sunt administrate fluide pentru a ajuta eliminarea rapida a toxinelor din organism.
Incercati sa tineti animalul intr-un mediu cald si linistit, pentru a minimiza efectul socului pe care acesta il sufera.



Lista celor mai raspandite plante care contin substante toxice pentru animale si om:


• Aloe vera / familia Liliaceae / saponina
o Semne clinice:
§ voma,
§ diaree,
§ anorexie,
§ stari depresive
• Amaryllis sp. / familia Amaryllidaceae / licorina
o Semne clinice:
§ voma,
§ diaree,
§ anorexie,
§ dureri abdominale,
§ hipersalivatie
• Pieris japonica / familia Ericaceae / arbutina (glucozid al hidrochinonei)
o Semne clinice:
§ voma,
§ diaree,
§ hipersalivatie,
§ stari comatoase,
§ stop cardiac
• Asparagus sprengeri / familia Liliaceae / substanta toxica nu a fost determinata
o Semne clinice:
§ voma,
§ diaree,
§ dureri abdominale
• Macadamia integrifolia / familia Proteaceae / substanta toxica nu a fost determinata
o Semne clinice:
§ stari depresive,
§ febra,
§ stari de voma,
§ cresterea ritmului cardiac.
§ Nu s-au raportat intoxicatii decat la caini.
• Colchicum autumnale (brandusa de toamna) / familia Liliaceae / colchicina
o Semne clinice:
§ diaree,
§ voma insotita de sangerari,
§ iritatii la nivel bucal si esofagian
• Persea americana (avocado) / familia Lauraceae / persina
o Semne clinice:
§ stari de voma,
§ diaree,
§ inflamarea glandelor mamare,
§ stop cardio-respirator,
§ stari comatoase
• Rhododendron sp. / familia Ericaceae /
o Semne clinice:
§ voma,
§ diaree,
§ hipersalivatie,
§ hipotensiune,
§ stari comatoase,
§ colaps cardio-vascular
• Caesalpinia gilliesii / familia Leguminosae / acid hidrocianic
o Semne clinice: tulburari gastrointestinale
• Celastrus scandens / familia Celastraceae / substanta toxica nu a fost determinata
o Semne clinice:
§ convulsii,
§ gastroenterite
• Solanum dulcamara / familia Solanaceae / solanina, saponina
o Semne clinice:
§ dureri puternice abdominale,
§ lesin,
§ pupile dilatate,
§ pulsul scade
• Hedera helix / familia Araliaceae / saponine (frunzele sunt mult mai toxice decat fructele)
o Semne clinice:
§ tulburari gastrointestinale,
§ diaree,
§ stari comatoase,
§ febra,
§ dureri musculare,
§ dilatarea pupilelor,
§ hiperactivitate,
§ neliniste
• Aescullus sp. / familia Hippocastanaceae / esculina
o Semne clinice:
§ gastroenterite severe,
§ depresii,
§ pupile dilatate,
§ stari comatoase
• Podocarpus macrophylla / familia Araliaceae / substanta toxica nu a fost determinata
o Semne clinice:
§ stari de voma,
§ diaree
• Caladium hortulanum / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu
o Semne clinice:
§ iritatii la nivel bucal,
§ stari de voma,
§ dificultati la inghitire
• Zantedeschia aethiopiea / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu
o Semne clinice:
§ iritatii la nivel bucal,
§ stari de voma,
§ dificultati la inghitire
• Ricinus communis / familia Euphorbiaceae / ricin (semintele sunt foarte toxice, inclusiv la om)
o Semne clinice:
§ sete puternica,
§ diaree severa,
§ convulsii,
§ colaps renal
• Monstera deliciosa / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu
o Semne clinice:
§ iritatii la nivel bucal,
§ stari de voma,
§ dificultati la inghitire
• Dieffenbachia amoena / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu
o Semne clinice:
§ iritatii la nivel bucal,
§ stari de voma,
§ dificultati la inghitire
• Melia azedarach / familia Meliaceae / substante terpenice (fructele sunt foarte toxice)
o Semne clinice:
§ diaree,
§ stari de voma,
§ stari depresive,
§ soc
• Cycas sp. / familia Cycadaceae / cicazina
o Semne clinice:
§ stari de voma,
§ icter,
§ sete puternica,
§ gastroenterite hemoragice,
§ leziuni la nivelul ficatului,
§ deces
• Cyclamen sp. / familia Primulaceae / ciclamina
o Semne clinice:
§ stari de voma,
...
[8:50:04 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Iepuri -Bolile infectioase ale iepurelui
Numim infecţie sau contaminare apariţia, fixarea şi înmulţirea agenţilor patogeni în organismul gazdă.
Infecţii virale
Viruşii sunt cei mai mici agenţi patogeni care se pot înmulţi numai în celule vii. În afara organismului viu ei nu sunt active, dar capacitatea lor de înmulţire se menţine adesea mult timp. Ei pot fi transmişi prin intermediul căpuşelor şi ţânţarilor, la iepurii sănătoşi.
Mixomatoza
Mixomatoza este o infecţie virală a iepurilor care se transmite la iepurii de casă prin insecte înţepătoare (ţânţar, pureci) şi căpuşele iepurilor sălbatici.
Iepurii de casă sunt contaminaţi când parazitul a supt anterior virusul prin sângele iepurilor sălbatici. Fiindcă apariţia insectelor aduce cu ea mari dezechilibre pe parcursul anului, adesea apare mixomatoza în lunile de vară şi toamnă. Evoluţia bolii este neunitară deoarece receptivitatea depinde şi de rasă şi de condiţia animalelor luate separat. Primele simptome apar la iepuri la aproximativ 3-5 zile după contaminare.
În evoluţia acută a bolii pleoapele se umflă şi se inflamează până la forma de pungi de puroi. Apar apoi umflături noi la baza urechii, la buze, la nas şi în spatele nasului. Aceste umflături apar şi în regiunile genitale şi anale. Animalele sunt ameţite, refuză hrana şi cad văzând cu ochii. Animalul moare la 8-10 zile de la începutul bolii. Toate animalele grav bolnave mor.
Dacă evoluţia bolii este cronică, animalele prezintă o uşoară umflătură a pleoapelor, câteva pustule la orificiile nasului, în regiunea genitală şi la baza urechii. O parte dintre aceste animale se însănătoşesc.
Tratament şi prevenire: Tratamentul formei acute a bolii nu are şanse. Vaccinarea profilactică împotriva mixomatozei ar trebui realizată corect în regiunile acut periclitate, înainte de începerea anotimpului călduros. Ea este tolerată fără probleme de toţi iepurii şi asigură imunitate pe o perioadă de circa 6 luni. La locul vaccinării poate apărea o umflătură care, însă, dispare mai apoi.
Observaţie: Rareori, această boală poate apărea şi la iepuraşii vaccinaţi. În aceste cazuri este vorba despre o formă mai blândă a bolii, cu mai mult de 95% şanse de vindecare.
Virusul nu se transmite la om.
Boala hemoragică a iepurilor ( septicemie virală, Rabbit Haemorrhagic Disease – RHD, epidemia chinezească )
Contaminarea animalelor expuse are loc prin consumarea viruşilor eliminaţi de către animalele infectate, este vorba despre o tipică infecţie de contact.
Este posibilă şi contaminarea prin hrana verde infectată. Perioada de la contaminare şi până la apariţia cazurilor mortale sau semne de boală însumează 1 până la 3 zile.
În total sunt cunoscute trei forme de boală:
- fără simptome anterioare de boală, animalele se prăbuşesc, ţipă şi se sufocă cu hemoragiile nazale.
- iepurii manifestă o uşoară ameţeală, devin neliniştiţi, respiră greu şi mor în urma unor hemoragii, în special nazale.
- o formă blândă de evoluţie decurge printr-o tulburare temporară a stării generale, dar aceasta nu este, de fapt, RHD.
Asemenea diverse forme de evoluţie ale bolii pot lua naştere dintr-o infecţie sau printr-o imunitate scăzută a organismului. De cele mai multe ori, rata mortalităţii iepurilor de casă este, la început, foarte mare.
Preventiv se va face un vaccin în regiunile periclitate. Puii trebuie vaccinaţi cel târziu la vârsta de 6-7 săptămâni.
Agentul patogen aparţine viruşilor foarte mici picoma, care apar şi la alte mamifere.
Leucoză (limfadenoză, limfosarcomatoză )
Leucoza, este, probabil, o infecţie virală care duce la o transformare tumorală a organelor interne şi îşi face apariţia izolat în adăposturile iepurilor.
Contaminarea cu agentul patogen al leucozei se realizează deja la mamă în timpul gestaţiei. Boala izbucneşte la animalele adulte, maturizate sexual, prin combinarea unor factori diverşi, printre care şi cel ereditar. Boala se cronicizează, animalul slăbeşte lent , îi piere pofta de mâncare şi dorinţa de a face mişcare.
După izbucnirea bolii. Animalele mor până în cel târziu 2 săptămâni.
Simptomele exterioare recognoscibile pot fi nodulii limfatici măriţi, care se pot simţi pe sub piele, la palpare.
Tratament şi prevenire: tratamentul animalelor bolnave nu are nicio şansă de reuşită.
Turbarea
Turbarea apare rareori la iepurii de casă, de cele mai multe ori ca urmare a pătrunderii animalelor sălbatice: jderi, vulpi, sau dihori în ţarcurilor iepurilor. Virusul turbării se transmite printr-o muşcătură a unui animal turbat şi are întotdeauna sfârşit letal.
Semnele bolii sunt specifice: hipersensibilitate, stare de anxietate, salivaţie abundentă. Dificultatea la înghiţit şi paraliziile sunt simptome tipice.
Turbarea trebuie anunţată în mod obligatoriu; chiar şi bănuiala unei infecţii de acest gen trebuie anunţată la cabinetul veterinar. Toate măsurile de combatere sunt decise de autorităţile veterinare.
Variola iepurilor
Variola iepurilor nu prea mai este studiată în ziua de azi. Virusul (orthopoxvirus) este înrudit cu virusul variolei vacilor şi se transmite prin contactul cu animalul bolnav.
Simptomele bolii: iepurii atacaţi sunt ameţiţi şi apatici şi se observă schimbări ale pielii, cum ar fi: pete roşiatice, şi pustule la urechi, pleoape, cavitatea bucală, vagin sau testicule. Variola poate pătrunde şi în cavitatea bucală. Durata bolii este cuprinsă între 3-7 zile.
Diagnosticul infecţiei variolice este stabilit prin analiza microscopică a virusului.
Nu este posibil un tratament al animalelor bolnave şi nu există măsuri profilactice.
Fibromatoză
Rareori se constată la iepuri evoluţii spontane, de cele mai multe ori există tumori subcutanate izolate. Adeseori, se dezvoltă formaţiuni ca tumori apărute în urma vaccinării profilactice împotriva mixomatozei.
Simptome: La aproximativ 7 până la 14 zile după infecţie sau după vaccinarea cu un vaccin heterolog împotriva mixomatozei, sub piele se pot dezvolta tumori până la mărimea unui ou de găină. Ele regresează, de cele mai multe ori, după 4-5 săptămâni. Virusul fibromatozei este transmis prin înţepături de insecte.
Tratamentul tumorilor este posibil pe cale chirurgicală. De cele mai multe ori, se realizează după câtva timp, o vindecare spontană.
Boala lui Aujeszky (pseudoturbare)
Virusul bolii lui Aujeszky atacă în primul rând porcii, dar şi ale specii de animale, printre care şi iepurii, care se infectează şi la care se declanşează simptomele bolii.
Infectarea iepurilor cu acest virus are loc prin intermediul hranei.
Simptomele bolii: Animalele suferă de o puternică mâncărime, îşi rod membrele şi pielea, au crampe şi constrângeri,
Un tratament al animalelor bolnave nu este posibil.
Preventiv, cuştile iepurilor nu ar trebui amplasate în apropierea coteţelor de porci.
Boala Bornash
O altă boală virală care apare la iepuri este infecţia cu virusul Borna. Acesta este transmis prin înţepăturile insectelor.
Simptome: Iepurii dau dovadă de afecţiuni ale sistemului nervos: ameţeală, capul sprijinit pe podea, tulburări de echilibru.
Nu există un tratament al animalelor bolnave.
Infecţii bacteriene
La apariţia şi la declanşarea bolilor bacteriene, contribuie, de regulă, mai mulţi facori patogeni:
• întreţinere deficitară (igienă nesatisfăcătoare);
• climatizarea proastă, curent, o mare concentraţie de gaze toxice;
• greşeli de furajare sau lipsa hranei;
• atacul paraziţilor sau alte boli;
• gestaţia şi fătarea.
Unii factori auxiliari slăbesc rezistenţa organismului, aşa încât ocurenţa bolilor este sporită.
Agenţii patogeni,...
Alex Imreh
Mirela Nicoleta Mincu

[Adrian Pop]

Tratamente pt. iepuri si nu numai
[8:51:33 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Iepuri de casa - medicamentatie
Inainte de a fi crescatori de iepuri cred ca se impune cu precadere sa fim informati in legatura cu cresterea lor, cu problemele care apar, cu tratamentele care se impun pentru a avea animalute frumoase si sanatoase. In acest context, orice schimb de informatii mi se pare nu numai util dar si necesar si incep prin a posta, cu voia d-tra, medicamentatia necesara diferitelor bolicare pot aparea in crescatoria d-tra de iepuri.


Medicamentatia la iepuri


Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) – foarte puternic, Baycox, Sulfachinoxalina, Sulfadiazina, Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril, Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.


Hemoragii dupa coccodioze: Vitamina K asociat cu coccidiostatice

Boala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-RHD), Mixohemovirovac,
Mixohemoragivac.

Colibaciloza: Enrofloxacina

Salmonelloza ( complicatii gastro. ) : Enrofloxacina

Mixomatoză: Mixohipra-H, Mixohemoragivac

Endo si ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat). Albendazol (tratament extern, peros).

Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona afectata pentru inmuierea pielii.

Raceala: Colistina, Doxicilina

Rani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa oxigenata, Tetraciclina simpla – este totusi cea mai slaba + apa oxigenata

Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament stomacal): Otet de mere, Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.

Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare bulgari + o bucata BCA

Dezinfectie custi: Cloramina efervescent

Pasteureloza (septicemia hemoragica ): Eritrom, Galimicin, Streptomicina, Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.

Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ), Griseofluvin ( Licoden M ), Ketokonazol ( Nizarol ).

Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin ( oxitetraciclina ).

Plagi, Afectiuni podale: Negerol

Afectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi de ochi de la farmacia umana. )

Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de 3-4 saptamani, Colitrim, Otet de mere

Stranut nealergic: Colitrim

Stranut alergic: - fara tratament -




Antibiotice pentru iepure


Diaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului: Penicilina, Ampicilina, Cefalexina

Caderea parului: Spiramicina

Diaree, Slabire accentuata: Canamicina

Diaree: Tilozina





Tratamente preventive la iepurii de casa

- 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra coccidiozei) sau alt coccitostop
- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
- Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu din mancare in corp)
- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru un litru de apa de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie)
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )





Vaccinuri de la Romvac Vaccinuri pentru iepuri
HEMOVIROVAC
MIXOHEMOVIROVAC
MIXOROMVAC-O





Medicamente pentru iepuri

MIXOROMVAC-O

Vaccin viu, liofilizat, omolog, contra mixomatozei iepurilor
Compoziţie:
Fiecare doză conţine:
- Suspensie de virus mixomatos, atenuat cu titrul minim ………………………………...103,0DICP50/ml
- Excipient .................................................. ................................ q.s. ad. 1 doză
Specii ţintă:
Iepure.
Indicaţii:
MIXOROMVAC-O se foloseşte în prevenirea şi combaterea mixomatozei la iepuri.
Contraindicaţii şi precauţii:
Sterilizarea instrumentarului folosit la vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizează seringi de unică folosinţă.
Schimbarea acului folosit pentru inocularea vaccinului la fiecare iepure este obligatorie.
Vaccinul nu se foloseşte la puii de iepuri sub vârsta de 4 săptămâni.
Vaccinul trebuie utilizat într-un interval de 2 ore după reconstituire.
Se va evita vaccinarea femelelor în a doua parte a gestaţiei.
Animalele afectate de boli nutriţional-metabolice sau boli produse de germeni condiţionat patogeni, pot avea un răspuns imun necorespunzător.
Reacţii adverse:
Rareori, după vaccinare, se poate observa o uşoară stare generală de depresie care dispare în câteva zile; local poate apare un nodul care în timp se resoarbe.
Posologie şi mod de administrare
În vederea inoculării, fiecare doză vaccinală se reconstituie în 0,5 ml diluant şi se inoculează intramuscular.
Vaccinul se aplică la iepurii de reproducţie la vârsta de 6-8 săptămâni cu rapel la fiecare 6 luni;
În focarele evolutive de mixomatoză se vaccinează toate animalele clinic sănătoase, indiferent de vârstă şi stare fiziologică, iar cele infectate sau bolnave trebuie sacrificate.
În caz de necesitate pot fi vaccinate, cu grijă asupra manipulării, chiar şi animalele aflate în prima parte a gestaţiei.
Recomandări privind administrarea corectă:
Vaccinarea contra mixomatozei cu produsul MIXOROMVAC–O se execută conform Modului de administrare prezentat în instrucţiune, utilizând instrumentar steril. Se vor evita stresurile legate de transporturi înainte şi după vaccinare cu cel puţin o săptămână.
Timp de asteptare:
Carne: zero zile.
Precauţii speciale pentru depozitare:
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Vaccinul liofilizat se conservă la + 2oC - +8oC, ferit de lumină, atât la beneficiar, cât şi pe timpul transportului (lăzi izoterme sau maşini frigorifice). Diluantul se păstrează într-un spaţiu rece.
A nu se utiliza după data de expirare inscripţionată pe etichetă.
Atenţionări speciale:
Nu sunt indicate măsuri speciale pentru personalul care administrează produsul.
În caz de injectare accidentală adresaţi-vă imediat medicului şi arătaţi-i instrucţiunile de folosire a produsului şi/sau eticheta.
Nu sunt informaţii disponibile asupra siguranţei şi eficacităţii prin folosirea concomitentă împreună cu alt produs biologic. Vă recomandăm să nu administraţi alt vaccin cu mai puţin de 14 zile înainte sau după vaccinul MIXOROMVAC-O.
Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz:
Pentru protecţia mediului, flacoanele goale, rămase după adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu un dezinfectant adecvat, inactivate prin fierbere sau ardere şi nu sunt aruncate în ape reziduale sau la resturi menajere, ci sunt depuse în locuri special amenajate.
Mod de prezentare:
Vaccinul este liofilizat în flacoane care conţin 5, 10, 20 şi 50 doze şi este însoţit de diluant şi Modul de folosire.
Vaccinul liofilizat are aspectul unei pelete compacte, microporoase, uneori, cu structură lamelară, de culoare alb-sidefie sau alb-roşcată.
Diluantul (DILUVAC) pentru vaccinul MIXOROMVAC–O se livrează în flacoane capsulate, în cantitate corespunzătoare numărului de doze pe flacon şi reprezintă o soluţie de tampon fosfat salin, incoloră, clară, transparentă.
Termen de valabilitate:
12 luni de la data liofilizării.




MIXOHEMOVIROVAC

Vaccin asociat contra mixomatozei şi
bolii hemoragice a iepurelui
Composition:
MIXOHEMOVIROVAC este un produs biologic ce conţine două componente:
vaccin viu, ...
[8:51:40 PM] Pop Adrian : http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/12639-Iepurele-Bolile?p=53267#post53267
[8:51:51 PM] Pop Adrian : vadca esti enciclopedie cu asa ceva
[8:52:13 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Am , Adi de toate ca mi-a fost frica sa nu uit ce am invatat.
Alex Imreh
Mirela Nicoleta Mincu

[Adrian Pop]

[8:53:02 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Stiu lucrurui vechi si eficiente dar cum totul se inoieste , cum totul este ,,la viteza'', cum unele nu se mai gasesc, dau informatii noi.
[8:53:25 PM] Pop Adrian : cel care va invata din amterialem trimise de tine, imi va deveni partener
[8:54:46 PM] Pop Adrian : asa are stefan colectia apicultorului din ul;timii 40-50de ani....
[8:54:48 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Este greu sa asimilezi totul , de-odata. Doar sa aobe dorinta si vointa.
[8:55:10 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Mai postez ceva, la general.Sunt multe de postat dar , asta in timp.
[8:55:50 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Ce am selectat eu in luni de zile si ceva ani, sunt acum date cu bucurie spre a fi in folosul celor care doresc sa realizeze ceva.
[8:55:53 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Iepurii - Cresterea iepurelui de casa
Cresterea profesionala in cadru privat a iepurilor de casa este o ocupatie relativ noua in Romania.
Cresterea iepurilor de casa aduce pe piata libera de astazi o carne dietetica de calitate superioara, piei, lana si alte produse.
Aceasta profesie este foarte bine dezvoltata în Europa, unde se realizeaza, de altfel, 85% din productia mondiala.
Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina, Franta si Spania.
Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri de carne pe care le consumam in mod curent.
Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare, prezinta marele avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de colesterol, prin urmare este recomandata persoanelor care tin dieta si celor care sufera de diverse boli, cum ar fi cele de inima.

La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt italienii si francezii.
Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o ocupatie deosebit de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este ferita momentan de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este consumata în mod curent (boala "vacii nebune", pesta porcina , gripa aviara s.a.).
Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila, deoarece aceste animale se înmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi valorificate în cicluri de cate trei luni.
Concurenta în acest domeniu este foarte mica în Romania.

Iepurii sunt mici fabrici de carne si blanita ce folosesc furajele existente în orice gospodarie, oricat de saraca ar fi: furaje verzi, fânuri si sfecla pe timp de iarna si putine boabe.
Avantajul cresterii iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durând doar 30-31 de zile.
De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in încaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje, facandu-se astfel economie de spatiu.
Iar acum , sa vorbim putin despre principalii factori implicati in procesul de crestere :custile, igiena si alimentatia .

Cresterea iepurilor “pe lânga casa” poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea pentru masa zilnica.
Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu inseamna ca pâna la sfârsitul anului o sa se umple tot satul.
Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si sacrificarea tineretului, asigurând in fiecare zi carne pe masa.
Este obisnuit taranul român sa aiba in curte pasari.
Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des.
Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramâne.

Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere de inima, iepurii cresc “ca din apa”.
Chiar daca in multe zone ale tarii nu exista traditie, oamenii nefiind obisnuiti sa aiba pe lânga casa astfel de animale, aceasta nu trebuie sa constituie o piedica in a indrazni sa porneasca in practicarea acestei indeletniciri.
In fosta Germanie Democrata, marea majoritate a crescatorilor de iepuri detineau nu mai mult de 5 pâna la 25 de ieporoaice-mame de la care realizau câteva sute de kg de carne/an pentru vânzare.
Un asemenea exemplu ne demonstreaza ca se pot creste iepuri cu bune rezultate in gospodariile mici si, o repet, dovedind ca merita sa incepem o activitate care poate aduce beneficii chiar si in conditiile pe care le avem astazi.

In orice crescatorie de iepuri, indiferent de marime, exista un numar de animale, femele si masculi, numit "efectiv matca" sau efectiv de reproductie.
Aceste animale trebuie sa se incadreze in anumite limite de varsta si, practicand reproductia, sa asigure producerea animalelor tinere pentru sacrificare, precum si exemplarele necesare reinnoirii treptate a efectivului matca.
Altfel spus, chiar si atunci cand crescatorul nu doreste sa-si sporeasca numarul animalelor adulte din crescatorie este absolut necesar sa realizeze procesul de reproductie.


Daca avem in vedere o crescatorie mica de iepuri, in sistem gospodaresc, cu un efectiv matca de 10 femele si 2 masculi, un calcul, plecand de la calitati mijlocii ale animalelor si, de asemenea, de la conditii de hranire si intretinere mijlocii, ne arata ca, in decursul unui an calendaristic, prin reproductie se pot obtine 100-150 exemplare de tineret in varsta de 4, pana la 8 luni.
Dar realizarea inmultirii in conditii avantajoase, ca si posibilitatea de a dispune de date concrete pentru calcularea eficientei economice a crescatoriei sunt conditionate de cunoasterea tuturor aspectelor privind reproductia iepurilor de casa.
Precizam ca atunci cand ne referim la procesul de reproductie al acestora avem in vedere urmatoarele particularitati de ordin biologic si tehnic ce privesc:

- maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca;
- monta si caldurile;
- gestatia;
- fatarea;
- alaptarea si intarcarea;
- reluarea ciclului de reproductie, respectiv monta dupa fatare.

Iepurasii sunt animale cu blana moale si fina, foarte prietenosi si foarte incantati cand li se acorda atentie – motiv pentru care sunt foarte potriviti pentru a tine companie copiilor de 6-8 ani. Iepurii prefera sa traiasca alaturi de alte animale din specia lor, precum si alaturi de porcusori de Guineea. Poti recunoaste un iepure sanatos dupa: - comportamentul sau plin de viata - blana curata, bogata si lucioasa - ochiii atenti si clari - nasul uscat - urechile curate - zona curata din jurul anusului. Iepurele este un animal foarte sociabil si, cu putina rabdare, poti deveni usor prietenul lui. Intotdeauna sa ii vorbesti pe un ton prietenos si incearca sa il chemi mereu pe numele pe care i l-ai ales. La inceput, iepurasul este timid, asa ca pentru a-l putea convinge sa accepte mangaierea ta, atrage-l cu ceva delicios de mancare. Astfel, se va obisnui cu mirosul mainii tale si vei putea sa il mangai oricand. Cand sta intins, inseamna ca nu vrea sa fie deranjat.
Intotdeauna trebuie sa te comporti cu el gentil, fara miscari bruste, pentru a nu-i speria.

Iepurele este foarte agil si are nevoie de destul spatiu in cusca lui pentru a se misca in voie. Cusca trebuie sa fie suficient de inalta, tinand cont de faptul ca de obicei iepurele se ridica in doua labute. Iata care ar fi “trusoul” unui iepuras: - un recipient (inoxidabil) pentru mancare si unul pentru apa (care sa fie fixate bine de cusca, pentru a nu se rasturna) - un cristal de sare pentru suplimentarea mineralelor necesare - un mic adapost in care sa se odihneasca si sa doarma - o asa zisa casuta a lui (este esential pentru iepuri) - la baza custii se aseaza un asternut natural fin, special pentru animale (talas) - o cutie pentru necesitatile iepurelui, umpluta cu nisip granulat igienic pentru pisici. Cel mai potrivit loc pentru amplasarea custii iepurelui este intr-un un colt luminat si adapostit al camerei. Pe timpul verii, sta cu placere in spatii deschise, cum ar fi in gradina sau pe balcon. Atentie: lumina directa a soarelui poate dauna iepurelui. De asemenea, ar fi indicat sa plasezi cusca iepurelui cat mai departe de televizor sau radio, deoarece are un auz foarte fin si este deranjat de sunete pe care noi nici macar nu le auzim. Pentru a avea un iepure sanatos si fericit, este important sa fie lasat deseori sa alerge liber, in toata camera sau apartamentul. Avand in vedere ca ii place sa exploreze tot ce e nou, ar fi bine sa stai prin preajma si sa te asiguri ca nu se raneste.
In general, nu va trebui sa petreci mult timp cu igiena iepurasului pentru ca este un animal foarte curat, care are singur grija de blana lui. Primavara, cand naparleste, este indicat sa il perii..
[8:55:54 PM] Pop Adrian : ok
[8:55:56 PM] Pop Adrian : normal
[8:56:48 PM] Pop Adrian : daca ajungem in 2 anis a avem 500 de femele si 50 de mascului, neozeelandezi sau californieni....o sa facem afaceri de cca 400.000 euro cu profit de 25 %
[8:57:05 PM] Mirela Nicoleta Mincu: te rog sa o multiplici ca sa ai o carticica. Las-o la baza de crestere a iepurilor. Va fi tare utila.
[8:57:23 PM] Mirela Nicoleta Mincu: Asta cu siguranta