"Legile unui popor, drepturile sale, nu purced decât din el însuşi."

[Adrian Pop]

http://assets.a1.ro/original/2012/06/27/856/mihai-eminescu-geniu-al-culturii-romane-o-figura-tragica-in-istoria-noastra-1.jpg

"Legile unui popor, drepturile sale, nu purced decât din el însuşi."

Mihai Eminescu

[MirsuCatalin]

fundamentele unui stat liber se afla in interiorul acestuia ,, totdeauna inauntru , nu in afara,,

[MirsuCatalin]

Paul Purea (https://www.facebook.com/paul.purea.1/posts/930624807045755?fref=nf)2 ore
EMINESCU – STRIGĂT ÎNTRU DEVENIREA NOASTRĂ!
“Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă...”
Eminescu a fost om. Din carne şi oase. Un om pipăibil cu mâna ...– cum a spus Nichita Stănescu. Ascultat cu urechea. Văzut cu ochii. Cântec şi curcubeu. Jumătate lună, jumătate soare. În acelaşi timp, în acelaşi loc.
Metamorfoză a cărnii în Lumină!
Poet şi creator de limbă, simbol de împlinire, culoare în vis, formă în iubire…Tremur şi adevăr, făclie în timp…Şi durere. Şi alinare. Şi dor. Creangă, izvor, pasăre, iarbă…Foşnet şi căprioară…Bucium pentru ţară, pentru sufletul şi mintea românilor…Brazdă şi sămânţă. Floare de colţ şi încolţire.
De toate a fost Eminescu între Carpaţi, Dunăre şi Mare !
De toate a fost/este/va fi Eminescu al nostru. Cel cu fiorul în vine…cu dragoste în loc de sânge. Cu conştiinţa românismului în puterea acţiunii. Şi cu acţiunea în geometria schimbării…Sărbătoare.
Eminescu a fost român. Este. Va fi. Cel dintâi şi cel de pe urmă. Cel întotdeauna prezent. Autentic şi stăpân pe materie şi cuget, pe dragostea de neam şi de glie – toate româneşti! Dacă vrei, închide ochii pentru o clipă, trecătorule, şi o să-l vezi pe Eminescu de mână cu România, preumblându-se prin Neam!
Eminescu este gând. Şi cuvânt. Strigăt către Ţară, cu energiile toate dezlănţuite…ca un mit răsărind din istorie. Eminescu este mereu aici, printre noi, întru TREZIREA ŞI ÎNTRUPAREA NOASTRĂ NAŢIONALĂ.
(Cineva mi-a povestit că, în 1989, la Revoluţie, l-ar fi zărit pe Eminescu printre românii dezlănţuiţi, cu steagul într-o mână, cu pumnul celălalt strâns, strigând: ”Trăiască Naţia!”).
Eminescu este cântec. Un cântec de izbândă, de viaţă şi de viitor! Să ne rugăm lui întru însănătoşire. Întru ieşirea din adormire. Întru speranţă, unire şi împlinire…
Îmi amintesc ce-am scris cândva, demult, în anii studenţiei: “Astă-noapte l-am văzut pe Eminescu/ Cu craniile noastre în mână – călimară/ Pregătit să scrie caligrafic Edictul/Reântoarcerii noastre în noi…”.
Nu vi se par gândurile mele de atunci mai actuale astăzi ca oricând ?...