Despre ..... SFANTUL ARSENIE BOCA

[Adrian Pop]

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-ash1/s48x48/373018_434043713343980_84382024_q.jpg (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?hc_location=timeline)Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?hc_location=timeline) 7 aprilie


Părintele Arsenie Boca e un fenomen unic în istoria monahismului românesc” – Pr. Dumitru Stăniloae (1903-1993).

„Lumea avea o mare credinţă, o mare evlavie la Părintele Arsenie şi am trăit acolo [Sâmbăta de Sus] cu adevărat sentimente ca în primele zile ale creştinismului. Accentul contactului cu Pr. Arsenie Boca era, în esenţă, prin spovedanie şi în cea mai profundă deplinătate ortodoxă. O spovedanie la el era un lung proces de analiză de conştiinţă. Cine ieşea de la dânsul, ştia că este eliberat de toate relele, născut cu adevărat din nou” – IPS Antonie Plămădeală (1926-2005).

„[Părintele Arsenie] nu impunea prin calităţile sale omeneşti. Simţeai la el ceva în plus. Nu puteai să îl priveşti în ochi. Aveai senzaţia reală că te cunoaşte foarte bine. Că îţi ştie şi părţile tale nevăzute. Poate de aici şi frica ce te cuprindea în apropierea lui. Nu folosea cuvinte dure, lipsea de la el o autoritate fabricată. Era firesc, spontan şi nepământesc” – Pr. Lucian Răzvan Petcu.

[Adrian Pop]

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-ash3/59499_201346736677382_1118009698_t.jpg (https://www.facebook.com/iulian.balan.796)Iulian Balan (https://www.facebook.com/iulian.balan.796)
acum 7 ore ·




Părintele Arsenie Boca – un slujitor al Domnului, un slujitor pentru oameni

În multe momente din Istoria creştinismului găsim părinţi pe care Dumnezeu i-a învrednicit cu harul iubirii de oameni, a iubirii de semen, precum ne îndeamnă Mântuitorul nostru. Din iubire pentru creaţia Sa, Dumnezeu a dat oamenilor modele duhovniceşti care să conducă credincioşii pe Calea cea bună. Un astfel de model este părintele Arsenie Boca.
Cazul părintelui Boca este celebru. Însă, cât de cunoscut este o problemă aparte. Pe măsură ce arhivele sunt scoase la lumină şi cercetate, ne formăm o imagine cât mai clară asupra acestui important caz din istoria monahismului românesc.
În cele de mai jos redăm câteva pasaje ilustrative dintr-o carte care, va apărea în curând. Întreprinderea noastră se bazează pe izvoare inedite din arhiva fostei Securităţi şi doreşte să aducă o mică contribuţie la cunoaşterea cât mai serioasă a ceea ce-a fost fenomenul Arseie Boca în Biserica Ortodoxă Română.
Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Urmează Liceul naţional ortodox "Avram Iancu" din Brad, pe care îl absolvă în 1929, apoi cursurile Academiei Teologice din Sibiu, până în 1933. Printr-o bursă oferită de mitropolitul Ardealului urmează cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti şi le audiază pe cele de Medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi cele de Mistică creştină predate de Nichifor Crainic. Cu această ocazie profesorul Costin Petrescu îi va încredinţa pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul la Atheneul Român. Pentru o experienţă duhovnicească, dar şi pentru documentare, va fi trimis de chiriarhul său la Muntele Athos. La 29 septembrie 1935 va fi hirotonit ca diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan, pentru ca în Vinerea Izvorului Tămăduirii a anului 1940 să fie tuns în monahism la mănăstirea Sâmbăta de Sus.

Monahism în Ţara Făgăraşului

După actul de la 1918, alături de alte probleme religioase, care au intervenit în noua situaţie politică, a fost şi cea a monahismului. Biserica Ortodoxă Română trebuia să se ridice la înălţimea cerută de credincioşi. Monahismul trebuie să-şi revină şi să atingă prestigiul de odinioară. În cazul Arhiepiscopiei Sibiului, mitropolitul Nicolae Bălan a dorit să refacă mănăstirea ctitorită de marele domnitor Constantin Brâncoveanu, rămasă în părăsire după acţiunea armată antiortodoxă condusă de Bukow în secolul XVIII. Totodată, acelaşi ierarh era conştient că pentru aceasta trebuia să strângă călugări cu studiile superioare (în speţă teologice).

După 1928, mitropolitul Nicolae Bălan a început la Sâmbăta de Sus să înjghebe un centru monahal format din elite, din oameni bine pregătiţi şi întăriţi duhovniceşte, probabil pentru lansarea unei pepiniere de monahi pentru întreaga sa eparhie. Şi aceasta s-a realizat. De altfel, în presa sibiană din 1940 se reliefa "mişcătoarea şi emoţionanta tundere în monahism" a diaconului Zian Boca, unul dintre "luminaţii absolvenţi ai Academiei Andreiene". De altfel, la mănăstirea făgărăşeană se vor perinda numai teologi sibieni, îndemnaţi fiind de arhiereul Nicolae şi dornici de a descoperi tezaurul spiritual al Ortodoxiei. Pe lângă trăirea autentică a părintelui Arsenie, fapt ce i-a creat o aureolă de om al lui Dumnezeu, fiind căutat astfel de mulţimi de credincioşi, s-a adăugat susţinerea arhiereului, care la fiecare mare praznic oficia slujbe mari cu chemări către toţi credincioşii din eparhie.

Este cazul unor praznice care, după 1940, s-au desfăşurat cu mare somptuozitate şi prin participarea unor mulţimi impresionante de credincioşi, la toate acestea adăugându-se problemele ivite de desfăşurarea războiului în defavoarea părţii româneşti, situaţie ce a determinat oficierea unor slujbe aparte pentru pace. Aşa a fost de pildă în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940, la slujba Sf. Liturghii oficiind ÎPS Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului şi PS Nicolae Colan, episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului, în cadrul căreia a fost tuns în monahism diaconul Zian Boca, luându-şi numele de Arsenie, cu participarea unui număr impresionant de credincioşi. Cu această ocazie cronicarul scotea în evidenţă destinul tragic al mănăstirii brâncoveneşti în faţa prozelitismului greco-catolic din secolul XVIII în spaţiul transilvan, adăugat cu ofensiva militară austriacă. Nu ezita a remarca veridicitatea ortodoxă în actul religios şi drepturile ortodoxe în acest spaţiu creştin. Prin aceste afirmaţii coroborate cu poziţia mitropolitului Bălan faţă de greco-catolicism, exprimată încă de la întronizarea sa pe scaunul de la Sibiu, dar şi prin acţiunile ulterioare ale părintelui Boca după 1948 în fostul spaţiu greco-catolic transilvan, putem susţine că iniţiativa arhiereului ortodox, de renaştere monahală ortodoxă, se circumscria ofensivei sale generale de recuperare a întregului spaţiu, pe care îl arhipăstorea, pentru Ortodoxie. Mănăstirea, al cărui ctitor fusese un mare susţinător al Ortodoxiei, mai ales prin lăcaşul său din Ţara Oltului, trebuia să constituie un important pilon în drumul spre readucerea greco-catolicilor pe terenul dreptei credinţe.

Ulterior, praznicele arhiereşti au continuat să se desfăşoare cu o amploare din ce în ce mai mare. În prealabil, Mitropolia de la Sibiu îşi chema credincioşii la slujbele care se vor oficia la Sâmbăta. Credincioşii aveau astfel prilejul să guste din majestatea slujbelor oficiate de soboruri de preoţi în frunte cu mitropolitul, cum a fost cea din Vinerea dinaintea Floriilor (10 aprilie) a anului 1942. În ziarul "Telegraful Român", foaia diecezană sibiană de largă circulaţie, era anunţată oficierea tainei Sf. Maslu, program de spovedanie cu preoţi rânduiţi pentru aceasta, dacă credincioşii nu o făcuseră la parohiile de care aparţineau şi împărtăşirea la sfârşitul Sf. Liturghii ţinută duminică de mitropolitul Nicolae în fruntea unui sobor de preoţi. Pelerinii din ţinuturile îndepărtate beneficiau de adăpost şi toate cele necesare în parohiile din împrejurimi, iar preoţimea din protopopiatele din Făgăraş, Avrig şi Olt luau parte la pelerinaj în fruntea credincioşilor, procedând potrivit dispoziţiunilor arhiereşti. La acest pelerinaj erau chemaţi membrii "Oastei Domnului", care trebuiau să asigure şi colportajul. Cu această ocazie ierodiaconul Arsenie Boca era primit în treapta preoţească, iar proaspătul absolvent de Teologie, Vasile Şortan, în cea de diacon, ridicând momentul religios la o înaltă trăire spirituală.

"Mişcarea de la Sâmbăta" (se numea aşa datorită amploarei spirituale care o căpătase) avea să-l primească pe mareşalul Ion Antonescu cu soţia sa la praznicul Rusaliilor din 1942, unde mitropolitul a slujit alături de monahi. La sărbătoarea Sf. Apostoli (29 iunie) a anului 1944 mitropolitul avea să slujească în fruntea unui sobor format din protosinghel Ieronim Grovu, consilier mitropolitan, pr. Traian Ciocănelea, de la parohia Făgăraş, ieromonahii Arsenie Boca şi Serafim Popescu şi diacon Nicolae Mladin, profesor la Teologie Sibiu, cu participarea a 3000 credincioşi.

Pe lângă trăirea spirituală, centrul ortodox de la Sâmbăta trebuia să reprezinte şi un focar de redescoperire şi promovare a valorilor duhovniceşti pe care Ortodoxia le-a acumulat de-a lungul istoriei. Este vorba de traducerea şi publicarea celor mai exemplare trăiri spirituale strânse în cunoscuta lucrare numită Filocalia. Prin călătoria sa la Muntele Athos, părintele Arsenie Boca aducea părintelui profesor Dumitru Stăniloae câteva manuscrise cu aceste nepreţuite izvoare duhovniceşti. De altfel, acesta a şi colaborat la traducerea şi îngrijirea primelor patru volume din această serie, apărute în 1946-1948. Chiar preotul profesor Dumitru Stăniloae spunea în prefaţa celui de-al doilea volum că, "ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăşi bunul meu fost student, Părintele Ieromonah Arsenie de la mănăstirea Brâncoveanu. Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa am putut face faţă unor greutăţi ce se ridicau ca munţii în calea tipăririi acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei româneşti. După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere acum susţine cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în româneşte, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P.C. Sale şi de mişcarea religioasă care a trezit-o în jurul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze şi cu mijloacele celei mai curate duhovnicii, ale învăţăturii stăruitoare şi ale dragostei de suflete".

Când poporul căuta un duhovnic

Într-o notă informativă din 4 februarie 1964, dată de agentul "Iulian Nicoară", de la MAI Sibiu, se spunea despre părintele Arsenie Boca: "Ducând o viaţă extrem de severă şi supunându-se unei asceze riguroase s-a impus atenţiei tuturor călugărilor şi credincioşilor, care mergeau la mănăstire. El mânca foarte puţin şi numai legume, numai de post. El dormea jos pe podele şi se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune. A început apoi să predice şi să spovedească credincioşii care veneau la el. Atât în predică, cât şi în spovedanie era sever, aspru cu greşelile, cu păcatele oamenilor.

A fost extremist, era riguros şi exagerat în pretenţii de viaţă curată, de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălţimi mari, o celulă (sic!), unde voia să se retragă şi să trăiască izolat de lume. Construcţia fizică şfiind] puţin rezistentă - el a fost totdeauna slab, palid, anemic - s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul şi i-au recomandat hrană şi odihnă.

Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu «Sfântul» de la Sâmbăta".

De aceea aveau să-l cerceteze mulţi credincioşi, inclusiv cei care doreau să-şi mărturisească faptele săvârşite pentru idealurile politice, după cum aflăm din declaraţia din 16 iunie 1948 dată Siguranţei: "După câţiva ani de la călugăria mea şi intrarea în preoţie, mi s-a întâmplat un lucru pe care nu l-am urmărit: o mare influenţă în popor, o faimă de predicator şi de preot (…). Printre pelerinii pocăiţi, care vin la mănăstire să-şi mărturisească vinovăţiile şi să-şi pună conştiinţa în acord cu creştinismul sunt şi mulţi legionari". Această situaţie a determinat ca Siguranţa/Securitatea să iniţieze urmărirea informativă asupra părintelui Boca.

Mai mult de atât, părintele Arsenie a fost anchetat pentru posibilele legături cu legionarii, potrivit declaraţiei sale din 10 iunie 1948 dată Siguranţei: "În trecut şi în prezent n-am fost înscris în nici o formaţie politică, n-am activat în nici un fel şi nici n-am cotizat ca simpatizant. Dovadă că n-am făcut parte nici din simpatizanţii legionarilor pot să spun că, deşi amator de cărţi, n-am cumpărat şi n-am citişt] nici o publicaţie legionară. M-am consacrat exclusiv propovăduirii religiei. Datorită faptului că m-am consacrat cu toată viaţa creştinismului şi deci luării în serios a preoţiei, mi s-a răspândit un nume ca atare. Au venit mulţi oameni să-şi mai pună sufletul în acord cu creştinismul. Au venit şi legionari. Ca preot a trebuit să-i primesc a sta de vorbă cu ei. Un preot stă de vorbă cu orice fel de oameni. Poziţia mea preoţească faţă de ei a fost următoarea: M-am silit din toate puterile să-i dezpoliticianizez înţelegând prin aceasta ce-i determina să arunce pistolul, răzbunarea, conspiraţia, subversitatea, jurământul reacţionismului tacit sau manifest faţă de stăpânirea constituită. Cred că mulţi m-au înţeles şi lepădând poziţiile greşite au revenit la creştinismul care nu se ceartă cu stăpânirea (…). Le-am propovăduit calea împăcării cu Dumnezeu în funcţie de împăcareşa] cu oamenii, deci şi cu stăpânirea".

În timpul anchetei din 11 octombrie 1955, Nichifor Crainic, anchetat pentru a da informaţii despre părintele Arsenie Boca, spunea că acesta "este de reală valoare spirituală, care s-a făcut foarte cunoscut în părţile ardelene, prin viaţa lui personală, riguros morală, prin predicile lui de o mare putere de influenţă asupra sufletelor şi printr-o pătrunzătoare artă de a lămuri stările de psihologie religioasă şi de a da sfaturi duhovniceşti (…). În scurtă vreme mănăstirea Sâmbăta de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute şi mii de oameni venind să-l asculte pe părintele Arsenie. Până în anul 1945, dată după care eu nu mai ştiu nimic, mişcarea de la Sâmbăta de Sus avea un caracter pur religios, fără nici un fel de amestec politic".

Celebru fiind, căutat de toţi cei însetaţi de izvorul adevărului de credinţă, părintele Arsenie Boca era invitat de maicile de la mănăstirea Bistriţa-Vâlcea ca "să cerceteze din când în când obştea noastră de călugăriţe pentru zidire sufletească", precum spunea într-o adresă maica stareţă, Olga Gologan, către mitropolitul Nifon al Olteniei, în data de 10 noiembrie 1944. Cererea de binecuvântare este dată de către Nifon al Olteniei la 14 noiembrie 1944, pentru ca la 24 noiembrie maica Olga Gologan să roage pe mitropolitul Nicolae al Ardealului să binecuvânteze venirea temporară a părintelui Boca la mănăstirea Bistriţa. Vizita duhovnicească a părintelui la Bistriţa a fost interpretată de organele de Siguranţă, ca o "activitate politică subversivă" şi, prin urmare, împreună cu monahul Ieronim Ştefan, a fost arestat.

Părintele Arsenie Boca a fost de asemenea solicitat de principesa Ileana de Habsburg, în vara lui 1947, care "a venit la mănăstirea Sâmbăta de Sus, pentru prima dată şi cu această ocazie am cunoscut-o personal", după cum spunea părintele nostru, în ancheta penală din 5 octombrie 1955. "Ea venise, continuă părintele, cu scopul ca să cunoască mănăstirea, să mă cunoască pe mine şi să-mi asculte predicile mele. După ce am făcut cunoştinţă personal cu ea, am condus-o la apartamentul mitropolitului şi îmi amintesc că i-a plăcut aranjamentul de la mănăstire şi peisajul. În discuţiile purtate, ea şi-a exprimat dorinţa ca eu să merg în vizită la castelul Bran, unde avea locuinţa. I-am răspuns că nu pot să merg altfel, decât numai cu aprobarea mitropolitului Bălan".

După obţinerea binecuvântării de la mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, principesa Ileana l-a invitat la Bran în mai multe rânduri, după cum şi aceasta l-a vizitat de mai multe ori la mănăstirea Sâmbăta. La Bran, spune părintele, "ţineam predici cu caracter religios în faţa domniţei Ileana şi a unor doamne care compuneau anturajul domniţei, însă numele şlor] nu le cunosc. La predicile ţinute de mine mai veneau surorile din spital, medici şi farmacişti ş…].

Tot la castelul Bran a mai venit şi regina Elena, şcare] cred că era însoţită de doamnele de onoare. Am cunoscut şi pe regina Elena; personal, am avut discuţii personalşe] cu ea, însă foarte puţin, discuţii care s-au rezumat la starea sănătăţii ei. Alte discuţii nu am avut cu ea ş…].

Alte preocupări pe care le aveam la castelul Bran, în afară de predici, tălmăceam anumite părţi din Scriptură şi răspundeam la diferite întrebări care mi se puneau în legătură cu credinţa. Am făcut o slujbă împreună cu preotul din Bran, Lascu, la aşezarea pietrei fundamentale a capelei din curtea spitalului de la Bran.

În afară de preocupările duhovniceşti, vizitam pe domniţa Ileana, în apartamentul ei, unde am avut şi discuţii cu ea. Astfel, îmi amintesc că am discutat despre moartea lui Zelea Codreanu, spunându-mi că în ceea ce o priveşte ea l-a simpatizat şi că regretă moartea lui, comisă de fratele ei Carol al II-lea, exprimând următoarele cuvinte: «România este singura ţară în care succesul nu are succes» şsubl. ns ANP]. S-a referit la succesul pe care îl avea Codreanu, însă care nu a dus la nici un succes, făcându-l vinovat în acest sens pe Carol al II-lea".

Acelaşi părinte va merge cu principesa în diferite locuri din Bucureşti, unde se aflau diferiţi cunoscuţi, bolnavi, printre care Maria Antonescu şi mama Mareşalului. Aici, de reţinut este următoarea secvenţă redată de părintele Boca în timpul anchetei din 1955: "În discuţiile care s-au creat acolo, ştiu că Maria se plângea că o duce greu, că este părăsită de toţi cunoscuţii ei şi nu are cu ce se întreţine, iar mama lui Ion Antonescu spunea că nu se poate împăca în conştiinţa ei: «Cum Dumnezeu a dat posibilitatea acestora (se referea la conducerea actuală din R.P.R.) şsic!] să-i omoare fiul».

I-am recomandat să nu se răzvrătească împotriva lui D-zeu, pentru că El ştie ce face şi i-am indicat ca duhovnic pe preotul Gala Galaction, despre care nu ştiu dacă a fost sau nu". Întâlnirile cu principesa Ileana au durat până în noiembrie 1947.

La mănăstirea Prislop, fiind duhovnic, avea să fie cercetat de foarte mulţi credincioşi. Conform unei adrese a Biroului de securitate Haţeg către Serviciul Judeţean de Securitate Hunedoara – Deva, din 9 august 1950, se spunea: "Am constatat că într-adevăr în ziua de 24 iunie 1950 şnaşterea Sfântului Ioan Botezătorul, n.n. ANP] au fost la această mănăstire foarte mulţi oameni pentru rugăciuni, din regiunile Braşov, Alba-Iulia şi Sibiu. La fel în ziua de 4 august 1950 şajunul praznicului Schimbării la Faţă, n.n., ANP], s-a îndreptat spre mănăstire un număr de circa 30 bărbaţi şi femei din judeţul Sibiu.

Tot în această zi, un alt grup de circa 20 bărbaţi şi femei au trecut la mănăstire, care erau din regiunea Bradului, judeţul Hunedoara. Se observă zilnic trecând asemenea grupuri în special femei la această mănăstire, care sunt atraşi de preotul Arsenie Boca ş…] şşi] este căutat zilnic de persoane din Braşov, Sibiu, Făgăraş şi Bucureşti, ale căror vizite se par foarte suspecte sub pretextul credinţei (spovedanie), care se prelungesc 3-7 zile şi chiar mai multe săptămâni".

Autorităţile au intrat în panică datorită masei imense de credincioşi care mergeau în pelerinaj, hotărându-se astfel diminuarea fenomenului, prin arestarea celui căutat pentru îndrumările duhovniceşti.

"Iubiţi pe preoţi acum, până-i mai aveţi!"

În contextul unei căutări permanente pentru ieşirea din război, printr-o pace separată, în rândurile guvernanţilor, dar şi al intelectualilor şi politicienilor din opoziţie, în perioada 1943-23 august 1944, părintele Arsenie avea să fie urmărit în continuare de Serviciul Secret al Jandarmeriei şi de Siguranţă. Mai exact, Mitropolia Ardealului organiza la începutul anului 1944 "o serie de misiuni religioase, cu ajutorul celui mai eminent călugăr al mănăstirii Brâncoveneşti, de la Sâmbăta de Sus, Făgăraş, anume Arsenie Boca. Prima misiune de acest fel a avut loc duminică ş30 ianuarie 1944 – praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, n.n.] la Sălişte şi va urma apoi la Sibiu şi pe valea Hârtibaciului. Din predicile susnumitului se reţine şcă] lumea desprinde o gravă acuzaţie la adresa Germaniei, care s-ar fi ridicat cu război împotriva rânduielilor firii şi ale lui Dumnezeu". Acţiunea era încurajată şi popularizată de Biserică prin publicaţia rurală "Lumina Satelor". Rugăciunile iniţiate de mitropolitul Nicolae Bălan, împreună cu părintele Arsenie Boca au continuat la Sibiu, la data de 20 februarie unde, conform unei note informative, catedrala "a fost transformată în loc de pelerinaj, ea dovedindu-se neîncăpătoarea pentru marele număr de credincioşi şi «ostaşi ai Domnului» veniţi din diferite părţi ale Ardealului, pentru a asculta predicile călugărului Arsenie Boca".

După evenimentele de la 23 august 1944, părintele Boca avea să fie din nou urmărit, de data aceasta de Siguranţa comunizată, din cauza documentelor care îl incriminau de "activitate legionară". Mai exact, în cadrul campaniei de purificare de "elementele legionare şi fasciste" a aparatului de stat, acţiune ce a atins şi Biserica Ortodoxă Română, din ordinul expres al ministrului Cultelor, preotul Constantin Burducea, monahii Arsenie Boca şi Ieronim Ştefan de la mănăstirea Sâmbăta, aflaţi la mănăstirea Bistriţa Vâlcea, sunt reţinuţi. De ce? Nu se spune în adresa Siguranţei Râmnicu Vâlcea către Direcţiunea Generală a Poliţiei-Siguranţă, din data de 23 iulie 1945. Dar, putem susţine, că aceasta s-a făcut din suspiciunea de "activitate legionară de la mănăstirea Bistriţa", după cum se reflectă în raportul comisarului Filip Nicolae, şeful Siguranţei Râmnicu-Vâlcea, din iulie 1945: "În ceea ce priveşte activitatea politică şla mănăstirea Bistriţa], putem lansa presupunerea (subl. ns ANP) bazată pe un adevăr mai mult decât propozabil, că în această mănăstire mai dăinuieşte încă o atmosferă de simpatie vădită pentru legionarism, aceasta cu atât mai mult că aici a fost locul în care a fost internat ex-Mareşalul Antonescu, care era vizitat des la timpul său de corifeii şi promotorii politicii naziste şi legionare, astfel că aceştia au ştiut să lase urme adânci şi reminiscenţe care nu pot dispărea cu uşurinţă, decât printr-o completă despărţire a celor ce au fost în trecut prin aceste locuri, în caz contrar germenul conducător al distrugerii şi subminării noastre politice va găsi aici un teren slab şi propice dezvoltării lui".

Prezenţa preotului nostru la Bistriţa, în viziunea aceluiaşi comisar, era următoarea: "Venirea călugărului Arsenie Boca prin aceste locuri, deşi nu este dovedită (subl. ns. ANP) cu probe materiale, că ar putea fi pusă în legătură cu vreo activitate politică subversivă, însă cum am arătat, presupunerile noastre fiind bazate pe realităţi politice, nu pot fi dezminţite. Adevărat este că sus numitul era des vizitat de mult tineret (studenţi, studente) şi tineri ofiţeri, iar la mănăstirea Sâmbăta era în contact strâns cu tineretul ce nutrea idei şi avea legături cu cercurile maniste". Şi totuşi ajunge la concluzia că, "ieromonahul Boca nu şi-a manifestat niciodată şi sub nici o formă în predicile sale vreun crez politic, aspect constatat şi în urma ţinerii predicilor la şmănăstirea] Horezu".

Altfel spus, datorită popularităţii de care se bucura părintele şi în condiţiile în care fusese chemat la o mănăstire "legionară", organele Siguranţei aveau în vedere o posibilă manifestare legionară de proporţii, în circumstanţele în care acestea încercau să preîntâmpine orice acţiune de iniţiativă legionară.

Când a fost arestat părintele Boca nu rezultă din filele dosarului penal, însă aflăm că acesta împreună cu monahul Ieronim Ştefan, erau predaţi la 23 iulie de Siguranţa Râmnicu Vâlcea către DGP-Siguranţă. Astfel, la 25 iulie, şeful Siguranţei Generale ordona executarea "completarea cercetărilor şi şa unui] referat de situaţie. Vor fi căutaţi la fişele Aşrhivei ] Sşiguranţei] şi se vor cere antecedentele telefonic prin poliţiile respective, ss/Cernăianu". În jurul datei de 30 iulie 1945, cei doi aveau să fie eliberaţi din arestul Siguranţei Generale, la ordinul ministrului Afacerilor Interne.

Potrivit documentelor consultate de noi, cei doi monahi arestaţi la Râmnicu-Vâlcea, au dat două declaraţii, sub formă de autobiografii, datate 17 iulie 1945, în care aceştia şi-au descris viaţa în linii mari, până la momentul reţinerii. Părintele Boca a relatat ce l-a determinat să se închinovieze şi a afirmat răspicat neaparteneţa sa la Mişcarea legionară, dar mai ales despre modul său de trăire monahală, de fapt ceea ce l-a făcut celebru şi atât de căutat. Al doilea monah, Ieronim Ştefan, deşi fusese încurajat şi el de membrii legionari să adere şi să se manifeste în spirit legionar, a declarat că nu a dorit să se implice în politică, alegând în cele din urmă viaţa monahală de la Sâmbăta de Sus.

În aceeaşi ordine de idei, arestarea părintelui Boca, suspectat de "activitate legionară" încă din 1943 şi prezenţa sa la mănăstirea Bistriţa trebuie încadrate în contextul evenimentelor care se desfăşurau după momentul 23 august 1944. Potrivit art. 15 din Convenţia de armistiţiu semnată de statul român la Moscova, se prevedea ca "organizaţiile fasciste" să fie interzise. Ceea ce s-a şi făcut de altfel. În acest sens avem ordinul circular nr. 23.987 din 22 decembrie 1944 al ministrului Afacerilor Interne prin care dispunea procedura de arestare a celor "care au făcut parte din fosta Mişcare legionară" sau care simpatizaseră cu aceasta.

Spre cele veşnice

Ultima acţiune de urmărire desfăşurată de Securitate împotriva părintelui Arsenie Boca, pe care am găsit-o consemnată în dosarul de urmărire informativă o avem din perioada 5 februarie 1975-29 septembrie 1989, cu întreruperi mari. Primul document găsit este o adresă a Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti către unitatea specială "S", în care se cereau date despre "persoanele cu care are relaţii pe linia cultului ortodox din capitală şi provincie. În caz că aceştia urmează să se întâlnească să ni se comunice din timp pentru a se lua măsurile respective". Problema era urmărită de căpitanul Simion Gheorghe cu indicativul 111/SG, deci de la Direcţia a I-a – Informaţii Interne, problema cultul ortodox. Probabil că acest demers era rezultatul unei relatări sau precizări despre părintele Boca într-o notă informativă din munca de securitate desfăşurată în cercurile ortodoxe din Bucureşti.

Abia la 3 septembrie 1975 mai avem informaţii în nota dată de sursa "Barbu", atunci când acesta fusese instruit de ofiţerul de legătură pentru a merge în vizită la şantierul de pictură de la biserica Drăgănescu (azi oraşul Mihăileşti, jud. Ilfov), unde lucra părintele Boca. Însă, avea să nu-l găsească deoarece acesta se afla în concediu. Privitor la acest document trebuie spus că nu face parte dintr-o muncă organizată, ci este ceva secvenţial, un caz care ulterior, în supravegherea informativă deschisă în anii '80 împotriva părintelui Boca avea să constituie material probatoriu în urmărire. Afirmaţia ne este întărită de câteva documente emise ulterior şi care sunt simple verificări ale Securităţii strânse de ofiţerul care a avea să-l urmărească în anii ultimului deceniu comunist.

Documente mai apar în anul 1984. Este vorba de două note informative date de informatorul "Tâmplaru Ion" maiorului Cocârlea Constantin de la Securitatea oraşului Sinaia, în care vorbeşte de noua situaţie a părintelui Arsenie Boca – retragerea la pensie din activitatea de pictor bisericesc, din cauza vârstei şi sănătăţii cu care se confrunta, la Sinaia, pensie asigurată de Patriarhia Română şi despre fostele maici cu care se întâlneşte. În privinţa acestor două documente sunt de precizat câteva amănunte interesante. Se face referire în cadrul dialogului dintre părinte şi informator la perioada detenţiei, unde relatează "Tâmplaru Ion": "A fost cercetat şi de securitatea sovietică, însă nu a fost găsit vinovat", aspect pe care nu l-am găsit în altă parte. Se mai vorbeşte despre viaţa sa cotidiană: "Nu primeşte şi nu face vizite, neavând relaţii în Sinaia. Uneori face plimbări prin zonă împreună cu fostele măicuţe. Lunar merge la Bucureşti pentru a-şi ridica pensia de la Patriarhie, însă intenţionează să-şi transfere pensia la Sinaia". Un ultim aspect este cel privitor la instrucţiunile date informatorului de ofiţerul de legătură. La prima notă, din 4 iunie 1984, i se dă ca sarcini "să stabilească dacă posedă la domiciliu literatură necorespunzătoare şi legionară; deplasările pe care le face şi scopul lor; comentariile ce le face, privitoare la relaţiile cu diferiţi preoţi; dacă are un rol de întrunirea şi coordonarea activităţii celor 12 călugăriţe cu care domiciliază".

La 8 ianuarie 1985 se va aproba raportul cu propunerea de supraveghere informativă a părintelui Arsenie Boca. Iniţiativa se făcea pentru "stabilirea poziţiei şi activităţii actuale, fost membru legionar". Măsurile propuse erau: "Dirijarea sşursei] «Florea» şi «Tâmplaru» cu sarcini pentru stabilirea poziţiei şi comportării prezente a relaţiilor pe care le are şi natura acestora (…); efectuarea de investigaţii la domiciliu pentru a stabili preocupările ce le au relaţiile şi natura lor (…); contactarea periodică în scop de descurajare şi influenţare pozitivă; Măsuri pe linia gr. «S» Sinaia". Termenul era între 30 septembrie – 30 decembrie 1989.

De fapt, pe cine urmărea Securitatea? Pe un părinte hăituit aproape toată viaţa de poliţia politică, un om care în februarie 1988 făcea paralizie facială şi la piciorul stâng şi suferea de inimă – făcuse un infarct, motive pentru care a fost internat într-un spital din Bucureşti, un slujitor al Domnului care nici rugăciunile nu le mai putea rosti.

Şi totuşi ofiţerul Cocârlea Constantin raporta către superiori că în data de 10 aprilie 1989 îl vizita pentru "a verifica datele furnizate de informatorul «Tâmplaru»", unde a constatat: "Am încercat să discut cu el, însă cu greu am putut comunica cu el, deoarece are o pareză facială şi abia se poate percepe ce vrea să spună". Iar note informative se dădeau în continuare, cum este cea dată de "Florea Gh" la 28 septembrie 1989, în care spunea: "Cei apropiaţi lui sunt îngrijoraţi de starea sănătăţii şi au făcut pregătirile necesare pentru situaţia în care ar deceda".

La 29 septembrie 1989 maiorul de securitate Cocârlea Constantin propunea scoaterea din supravegherea informativă a părintelui Arsenie Boca. Acesta îşi motiva iniţiativa pe următoarele criterii: "Din măsurile întreprinse rezultă că nu desfăşoară activitate duşmănoasă împotriva orânduirii noastre socialiste şi nu întreţine relaţii cu elemente urmărite. În prezent este grav-bolnav, imobilizat la pat şi nu mai prezintă interes pentru securitatea statului (…) şi rămâne în evidenţele de Securitate". Cererea a fost aprobată la 7 octombrie 1989.

În ziua de 28 noiembrie 1989 părintele Arsenie Boca a trecut în rândul celor drepţi. A fost prohodit în ziua de 4 decembrie 1989 la mănăstirea Prislop cu participarea unei mulţimi impresionante de oameni care au dorit să-i aducă omagiul.

Concluzii

După această parcurs istoric încercăm să tragem câteva concluzii privitoare la marele duhovnic. Încă de la început am observat un apetit al organelor informative din România, indiferent de perioada istorică sau regimul politic, pentru a-l acuza pe părintele Boca de activitate în Mişcarea legionară.

Încă de la început, fiind în acele perioade tulburi, în care România cunoştea transformări politice marcante, părintele a încercat să prevină politizarea vieţii religioase care se clădea la mănăstirea lui Brâncoveanu. Însă, din dorinţa de a preveni a ajuns ca el să fie acuzat de ceea ce se ferea. Apoi, la venirea regimului de sorginte sovietică, noii "democraţi", în cadrul amplului plan de diminuare a vieţii religioase din România, l-au adus pe părintele pe scena activităţii legionare, acuzându-l de colaborare cu vârfurile legionare. De fapt, pentru că aici este cheia problemei în cazul acestui părinte şi poate servi ca model pentru alte situaţii, acolo unde se întemeia un grup de trăitori creştini după coordonatele unui duhovnic exista temerea, din partea puterii politice, că acesta poate fi manipulat împotriva siguranţei statului. Astfel de mişcări religioase îmbrăcate în haina legionară - care în cazul părintelui Boca nu s-a putut dovedi, dar s-a crezut - apoi asocierea acestuia la grupurile de rezistenţă din munţi – constituiau, în viziunea factorilor politici, un atentat la siguranţa statului. Precum, ne încredinţează şi maica Zamfira Constantinescu: "Părintele a fost cercetat întotdeauna pentru popularitatea pe care a avut-o, fiindcă se bănuia că acolo unde este adunare de oameni trebuie să fie şi instigaţie".

Mai mult, vacanţele spirituale pe care studenţii le făceau după 1946 la Sâmbăta părintelui Boca reprezenta un pericol pentru intenţiile de viitor al comuniştilor pentru generaţiile tinere, educarea în spiritul socialist şi clădirea "omului nou".

Din concepţiile părintelui Boca şi care de altfel le-am găsit în documentele consultate putem reliefa pe cea referitoare la relaţiile stat-Biserică, mai ales în perioada în care a suferit cel mai mult. În această privinţă redăm un pasaj din nota dată de "Rafael" din 22 iunie 1967: "Eu n-am făcut politică niciodată şi nici nu voi face. Mă voi încadra şi voi respecta legile ţării, dându-mi exemplu din Biblie când la Iisus au venit evrei cu o monedă cu efigia împăratului, voind să vadă ce spune. Iisus a spus daţi Cezarului ce-i a Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu". Cât despre comunism, informatorului i-a împărtăşit: "Mi-a spus că o doreşte din suflet ca să se coboare şi cei din zgârâie nori cu picioarele pe pământ. I-am spus că dacă ar învinge comuniştii peste tot globul, în timp s-ar desfiinţa biserica".

În anul 1976, acelaşi părinte Boca să spună, pe când picta biserica Drăgănescu, spunea în dialog cu informatoarea "Vicol Tatiana": "Conducerii de astăzi nu le trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul şşi] vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, că va răbda toate. Care nu va cădea în valul lumii.

Eu am zis: eu nu cred că vor ajunge să cuprindă tot pământul, mai ales că sunt oameni fără credinţă. Arsenie Boca a răspuns: Sunt îngăduiţi de D-zeu şi le ajută să pună stăpânire pe întregul glob pământesc (…). Nu te pune cu ei rău, ci să fi credincioasă, că D-zeu este în orice loc ca şi la Ierusalim ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma.

Eu am zis: că după desfiinţarea mănăstirii au venit mai multe maici aici la mine să mă vadă şi cineva m-a pârât şi am fost chemată la partid, unde mi-a[u] făcut observaţie.

El mi-a răspuns: pentru vina lui s-au scris 800 de pagini. Însă acum cine ştie câte or fi. O fi trecut de 1000. Să ştii că sunt pândari puşi (subl. aut.) de ei, să ne pândească pe fiecare în parte. Însă, D-zeu cere de la noi faptele şi sufletele, atât. Trebuie să fim dezbrăcaţi de orice şi numai pe D-zeu să-l avem în suflet".

Aici este de observat concepţia care o avea părintele privitoare la trăirea religioasă a monahilor după scoaterea forţată din mănăstiri. Se poate constata o adaptare a foştilor vieţuitori în condiţiile impuse de regimul comunist şi anume refugiul în inimă, spre o trăire spirituală interioară, permanentă, impusă de noile condiţii politice. Credem că numai astfel puteam încheia acest excurs în viaţa unui Om, a unui Slujitor de oameni, a unui slujitor care a ascultat de porunca lui Dumnezeu.

(Adrian Nicolae Petcu - Revista Rost, nr. 20 din octombrie 2004)

https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/s403x403/1450141_371857119626342_1456724823_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=371857119626342&set=a.112449988900391.24914.100004061720332&type=1&relevant_count=1&ref=nf)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=371857119626342&set=a.112449988900391.24914.100004061720332&type=1&relevant_count=1&ref=nf)

2 (https://www.facebook.com/shares/view?id=371857119626342)Îmi place (https://www.facebook.com/iulian.balan.796/posts/371857166293004:0#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=100004061720332&p%5B1%5D=1073742277&profile_id=100004061720332&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-ash3/59499_201346736677382_1118009698_t.jpg (https://www.facebook.com/iulian.balan.796)Iulian Balan (https://www.facebook.com/iulian.balan.796)
acum 7 ore ·




Părintele Arsenie Boca – un slujitor al Domnului, un slujitor pentru oameni

În multe momente din Istoria creştinismului găsim părinţi pe care Dumnezeu i-a învrednicit cu harul iubirii de oameni, a iubirii de semen, precum ne îndeamnă Mântuitorul nostru. Din iubire pentru creaţia Sa, Dumnezeu a dat oamenilor modele duhovniceşti care să conducă credincioşii pe Calea cea bună. Un astfel de model este părintele Arsenie Boca.
Cazul părintelui Boca este celebru. Însă, cât de cunoscut este o problemă aparte. Pe măsură ce arhivele sunt scoase la lumină şi cercetate, ne formăm o imagine cât mai clară asupra acestui important caz din istoria monahismului românesc.
În cele de mai jos redăm câteva pasaje ilustrative dintr-o carte care, va apărea în curând. Întreprinderea noastră se bazează pe izvoare inedite din arhiva fostei Securităţi şi doreşte să aducă o mică contribuţie la cunoaşterea cât mai serioasă a ceea ce-a fost fenomenul Arseie Boca în Biserica Ortodoxă Română.
Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Urmează Liceul naţional ortodox "Avram Iancu" din Brad, pe care îl absolvă în 1929, apoi cursurile Academiei Teologice din Sibiu, până în 1933. Printr-o bursă oferită de mitropolitul Ardealului urmează cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti şi le audiază pe cele de Medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi cele de Mistică creştină predate de Nichifor Crainic. Cu această ocazie profesorul Costin Petrescu îi va încredinţa pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul la Atheneul Român. Pentru o experienţă duhovnicească, dar şi pentru documentare, va fi trimis de chiriarhul său la Muntele Athos. La 29 septembrie 1935 va fi hirotonit ca diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan, pentru ca în Vinerea Izvorului Tămăduirii a anului 1940 să fie tuns în monahism la mănăstirea Sâmbăta de Sus.

Monahism în Ţara Făgăraşului

După actul de la 1918, alături de alte probleme religioase, care au intervenit în noua situaţie politică, a fost şi cea a monahismului. Biserica Ortodoxă Română trebuia să se ridice la înălţimea cerută de credincioşi. Monahismul trebuie să-şi revină şi să atingă prestigiul de odinioară. În cazul Arhiepiscopiei Sibiului, mitropolitul Nicolae Bălan a dorit să refacă mănăstirea ctitorită de marele domnitor Constantin Brâncoveanu, rămasă în părăsire după acţiunea armată antiortodoxă condusă de Bukow în secolul XVIII. Totodată, acelaşi ierarh era conştient că pentru aceasta trebuia să strângă călugări cu studiile superioare (în speţă teologice).

După 1928, mitropolitul Nicolae Bălan a început la Sâmbăta de Sus să înjghebe un centru monahal format din elite, din oameni bine pregătiţi şi întăriţi duhovniceşte, probabil pentru lansarea unei pepiniere de monahi pentru întreaga sa eparhie. Şi aceasta s-a realizat. De altfel, în presa sibiană din 1940 se reliefa "mişcătoarea şi emoţionanta tundere în monahism" a diaconului Zian Boca, unul dintre "luminaţii absolvenţi ai Academiei Andreiene". De altfel, la mănăstirea făgărăşeană se vor perinda numai teologi sibieni, îndemnaţi fiind de arhiereul Nicolae şi dornici de a descoperi tezaurul spiritual al Ortodoxiei. Pe lângă trăirea autentică a părintelui Arsenie, fapt ce i-a creat o aureolă de om al lui Dumnezeu, fiind căutat astfel de mulţimi de credincioşi, s-a adăugat susţinerea arhiereului, care la fiecare mare praznic oficia slujbe mari cu chemări către toţi credincioşii din eparhie.

Este cazul unor praznice care, după 1940, s-au desfăşurat cu mare somptuozitate şi prin participarea unor mulţimi impresionante de credincioşi, la toate acestea adăugându-se problemele ivite de desfăşurarea războiului în defavoarea părţii româneşti, situaţie ce a determinat oficierea unor slujbe aparte pentru pace. Aşa a fost de pildă în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940, la slujba Sf. Liturghii oficiind ÎPS Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului şi PS Nicolae Colan, episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului, în cadrul căreia a fost tuns în monahism diaconul Zian Boca, luându-şi numele de Arsenie, cu participarea unui număr impresionant de credincioşi. Cu această ocazie cronicarul scotea în evidenţă destinul tragic al mănăstirii brâncoveneşti în faţa prozelitismului greco-catolic din secolul XVIII în spaţiul transilvan, adăugat cu ofensiva militară austriacă. Nu ezita a remarca veridicitatea ortodoxă în actul religios şi drepturile ortodoxe în acest spaţiu creştin. Prin aceste afirmaţii coroborate cu poziţia mitropolitului Bălan faţă de greco-catolicism, exprimată încă de la întronizarea sa pe scaunul de la Sibiu, dar şi prin acţiunile ulterioare ale părintelui Boca după 1948 în fostul spaţiu greco-catolic transilvan, putem susţine că iniţiativa arhiereului ortodox, de renaştere monahală ortodoxă, se circumscria ofensivei sale generale de recuperare a întregului spaţiu, pe care îl arhipăstorea, pentru Ortodoxie. Mănăstirea, al cărui ctitor fusese un mare susţinător al Ortodoxiei, mai ales prin lăcaşul său din Ţara Oltului, trebuia să constituie un important pilon în drumul spre readucerea greco-catolicilor pe terenul dreptei credinţe.

Ulterior, praznicele arhiereşti au continuat să se desfăşoare cu o amploare din ce în ce mai mare. În prealabil, Mitropolia de la Sibiu îşi chema credincioşii la slujbele care se vor oficia la Sâmbăta. Credincioşii aveau astfel prilejul să guste din majestatea slujbelor oficiate de soboruri de preoţi în frunte cu mitropolitul, cum a fost cea din Vinerea dinaintea Floriilor (10 aprilie) a anului 1942. În ziarul "Telegraful Român", foaia diecezană sibiană de largă circulaţie, era anunţată oficierea tainei Sf. Maslu, program de spovedanie cu preoţi rânduiţi pentru aceasta, dacă credincioşii nu o făcuseră la parohiile de care aparţineau şi împărtăşirea la sfârşitul Sf. Liturghii ţinută duminică de mitropolitul Nicolae în fruntea unui sobor de preoţi. Pelerinii din ţinuturile îndepărtate beneficiau de adăpost şi toate cele necesare în parohiile din împrejurimi, iar preoţimea din protopopiatele din Făgăraş, Avrig şi Olt luau parte la pelerinaj în fruntea credincioşilor, procedând potrivit dispoziţiunilor arhiereşti. La acest pelerinaj erau chemaţi membrii "Oastei Domnului", care trebuiau să asigure şi colportajul. Cu această ocazie ierodiaconul Arsenie Boca era primit în treapta preoţească, iar proaspătul absolvent de Teologie, Vasile Şortan, în cea de diacon, ridicând momentul religios la o înaltă trăire spirituală.

"Mişcarea de la Sâmbăta" (se numea aşa datorită amploarei spirituale care o căpătase) avea să-l primească pe mareşalul Ion Antonescu cu soţia sa la praznicul Rusaliilor din 1942, unde mitropolitul a slujit alături de monahi. La sărbătoarea Sf. Apostoli (29 iunie) a anului 1944 mitropolitul avea să slujească în fruntea unui sobor format din protosinghel Ieronim Grovu, consilier mitropolitan, pr. Traian Ciocănelea, de la parohia Făgăraş, ieromonahii Arsenie Boca şi Serafim Popescu şi diacon Nicolae Mladin, profesor la Teologie Sibiu, cu participarea a 3000 credincioşi.

Pe lângă trăirea spirituală, centrul ortodox de la Sâmbăta trebuia să reprezinte şi un focar de redescoperire şi promovare a valorilor duhovniceşti pe care Ortodoxia le-a acumulat de-a lungul istoriei. Este vorba de traducerea şi publicarea celor mai exemplare trăiri spirituale strânse în cunoscuta lucrare numită Filocalia. Prin călătoria sa la Muntele Athos, părintele Arsenie Boca aducea părintelui profesor Dumitru Stăniloae câteva manuscrise cu aceste nepreţuite izvoare duhovniceşti. De altfel, acesta a şi colaborat la traducerea şi îngrijirea primelor patru volume din această serie, apărute în 1946-1948. Chiar preotul profesor Dumitru Stăniloae spunea în prefaţa celui de-al doilea volum că, "ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăşi bunul meu fost student, Părintele Ieromonah Arsenie de la mănăstirea Brâncoveanu. Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa am putut face faţă unor greutăţi ce se ridicau ca munţii în calea tipăririi acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei româneşti. După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere acum susţine cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în româneşte, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P.C. Sale şi de mişcarea religioasă care a trezit-o în jurul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze şi cu mijloacele celei mai curate duhovnicii, ale învăţăturii stăruitoare şi ale dragostei de suflete".

Când poporul căuta un duhovnic

Într-o notă informativă din 4 februarie 1964, dată de agentul "Iulian Nicoară", de la MAI Sibiu, se spunea despre părintele Arsenie Boca: "Ducând o viaţă extrem de severă şi supunându-se unei asceze riguroase s-a impus atenţiei tuturor călugărilor şi credincioşilor, care mergeau la mănăstire. El mânca foarte puţin şi numai legume, numai de post. El dormea jos pe podele şi se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune. A început apoi să predice şi să spovedească credincioşii care veneau la el. Atât în predică, cât şi în spovedanie era sever, aspru cu greşelile, cu păcatele oamenilor.

A fost extremist, era riguros şi exagerat în pretenţii de viaţă curată, de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălţimi mari, o celulă (sic!), unde voia să se retragă şi să trăiască izolat de lume. Construcţia fizică şfiind] puţin rezistentă - el a fost totdeauna slab, palid, anemic - s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul şi i-au recomandat hrană şi odihnă.

Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu «Sfântul» de la Sâmbăta".

De aceea aveau să-l cerceteze mulţi credincioşi, inclusiv cei care doreau să-şi mărturisească faptele săvârşite pentru idealurile politice, după cum aflăm din declaraţia din 16 iunie 1948 dată Siguranţei: "După câţiva ani de la călugăria mea şi intrarea în preoţie, mi s-a întâmplat un lucru pe care nu l-am urmărit: o mare influenţă în popor, o faimă de predicator şi de preot (…). Printre pelerinii pocăiţi, care vin la mănăstire să-şi mărturisească vinovăţiile şi să-şi pună conştiinţa în acord cu creştinismul sunt şi mulţi legionari". Această situaţie a determinat ca Siguranţa/Securitatea să iniţieze urmărirea informativă asupra părintelui Boca.

Mai mult de atât, părintele Arsenie a fost anchetat pentru posibilele legături cu legionarii, potrivit declaraţiei sale din 10 iunie 1948 dată Siguranţei: "În trecut şi în prezent n-am fost înscris în nici o formaţie politică, n-am activat în nici un fel şi nici n-am cotizat ca simpatizant. Dovadă că n-am făcut parte nici din simpatizanţii legionarilor pot să spun că, deşi amator de cărţi, n-am cumpărat şi n-am citişt] nici o publicaţie legionară. M-am consacrat exclusiv propovăduirii religiei. Datorită faptului că m-am consacrat cu toată viaţa creştinismului şi deci luării în serios a preoţiei, mi s-a răspândit un nume ca atare. Au venit mulţi oameni să-şi mai pună sufletul în acord cu creştinismul. Au venit şi legionari. Ca preot a trebuit să-i primesc a sta de vorbă cu ei. Un preot stă de vorbă cu orice fel de oameni. Poziţia mea preoţească faţă de ei a fost următoarea: M-am silit din toate puterile să-i dezpoliticianizez înţelegând prin aceasta ce-i determina să arunce pistolul, răzbunarea, conspiraţia, subversitatea, jurământul reacţionismului tacit sau manifest faţă de stăpânirea constituită. Cred că mulţi m-au înţeles şi lepădând poziţiile greşite au revenit la creştinismul care nu se ceartă cu stăpânirea (…). Le-am propovăduit calea împăcării cu Dumnezeu în funcţie de împăcareşa] cu oamenii, deci şi cu stăpânirea".

În timpul anchetei din 11 octombrie 1955, Nichifor Crainic, anchetat pentru a da informaţii despre părintele Arsenie Boca, spunea că acesta "este de reală valoare spirituală, care s-a făcut foarte cunoscut în părţile ardelene, prin viaţa lui personală, riguros morală, prin predicile lui de o mare putere de influenţă asupra sufletelor şi printr-o pătrunzătoare artă de a lămuri stările de psihologie religioasă şi de a da sfaturi duhovniceşti (…). În scurtă vreme mănăstirea Sâmbăta de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute şi mii de oameni venind să-l asculte pe părintele Arsenie. Până în anul 1945, dată după care eu nu mai ştiu nimic, mişcarea de la Sâmbăta de Sus avea un caracter pur religios, fără nici un fel de amestec politic".

Celebru fiind, căutat de toţi cei însetaţi de izvorul adevărului de credinţă, părintele Arsenie Boca era invitat de maicile de la mănăstirea Bistriţa-Vâlcea ca "să cerceteze din când în când obştea noastră de călugăriţe pentru zidire sufletească", precum spunea într-o adresă maica stareţă, Olga Gologan, către mitropolitul Nifon al Olteniei, în data de 10 noiembrie 1944. Cererea de binecuvântare este dată de către Nifon al Olteniei la 14 noiembrie 1944, pentru ca la 24 noiembrie maica Olga Gologan să roage pe mitropolitul Nicolae al Ardealului să binecuvânteze venirea temporară a părintelui Boca la mănăstirea Bistriţa. Vizita duhovnicească a părintelui la Bistriţa a fost interpretată de organele de Siguranţă, ca o "activitate politică subversivă" şi, prin urmare, împreună cu monahul Ieronim Ştefan, a fost arestat.

Părintele Arsenie Boca a fost de asemenea solicitat de principesa Ileana de Habsburg, în vara lui 1947, care "a venit la mănăstirea Sâmbăta de Sus, pentru prima dată şi cu această ocazie am cunoscut-o personal", după cum spunea părintele nostru, în ancheta penală din 5 octombrie 1955. "Ea venise, continuă părintele, cu scopul ca să cunoască mănăstirea, să mă cunoască pe mine şi să-mi asculte predicile mele. După ce am făcut cunoştinţă personal cu ea, am condus-o la apartamentul mitropolitului şi îmi amintesc că i-a plăcut aranjamentul de la mănăstire şi peisajul. În discuţiile purtate, ea şi-a exprimat dorinţa ca eu să merg în vizită la castelul Bran, unde avea locuinţa. I-am răspuns că nu pot să merg altfel, decât numai cu aprobarea mitropolitului Bălan".

După obţinerea binecuvântării de la mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, principesa Ileana l-a invitat la Bran în mai multe rânduri, după cum şi aceasta l-a vizitat de mai multe ori la mănăstirea Sâmbăta. La Bran, spune părintele, "ţineam predici cu caracter religios în faţa domniţei Ileana şi a unor doamne care compuneau anturajul domniţei, însă numele şlor] nu le cunosc. La predicile ţinute de mine mai veneau surorile din spital, medici şi farmacişti ş…].

Tot la castelul Bran a mai venit şi regina Elena, şcare] cred că era însoţită de doamnele de onoare. Am cunoscut şi pe regina Elena; personal, am avut discuţii personalşe] cu ea, însă foarte puţin, discuţii care s-au rezumat la starea sănătăţii ei. Alte discuţii nu am avut cu ea ş…].

Alte preocupări pe care le aveam la castelul Bran, în afară de predici, tălmăceam anumite părţi din Scriptură şi răspundeam la diferite întrebări care mi se puneau în legătură cu credinţa. Am făcut o slujbă împreună cu preotul din Bran, Lascu, la aşezarea pietrei fundamentale a capelei din curtea spitalului de la Bran.

În afară de preocupările duhovniceşti, vizitam pe domniţa Ileana, în apartamentul ei, unde am avut şi discuţii cu ea. Astfel, îmi amintesc că am discutat despre moartea lui Zelea Codreanu, spunându-mi că în ceea ce o priveşte ea l-a simpatizat şi că regretă moartea lui, comisă de fratele ei Carol al II-lea, exprimând următoarele cuvinte: «România este singura ţară în care succesul nu are succes» şsubl. ns ANP]. S-a referit la succesul pe care îl avea Codreanu, însă care nu a dus la nici un succes, făcându-l vinovat în acest sens pe Carol al II-lea".

Acelaşi părinte va merge cu principesa în diferite locuri din Bucureşti, unde se aflau diferiţi cunoscuţi, bolnavi, printre care Maria Antonescu şi mama Mareşalului. Aici, de reţinut este următoarea secvenţă redată de părintele Boca în timpul anchetei din 1955: "În discuţiile care s-au creat acolo, ştiu că Maria se plângea că o duce greu, că este părăsită de toţi cunoscuţii ei şi nu are cu ce se întreţine, iar mama lui Ion Antonescu spunea că nu se poate împăca în conştiinţa ei: «Cum Dumnezeu a dat posibilitatea acestora (se referea la conducerea actuală din R.P.R.) şsic!] să-i omoare fiul».

I-am recomandat să nu se răzvrătească împotriva lui D-zeu, pentru că El ştie ce face şi i-am indicat ca duhovnic pe preotul Gala Galaction, despre care nu ştiu dacă a fost sau nu". Întâlnirile cu principesa Ileana au durat până în noiembrie 1947.

La mănăstirea Prislop, fiind duhovnic, avea să fie cercetat de foarte mulţi credincioşi. Conform unei adrese a Biroului de securitate Haţeg către Serviciul Judeţean de Securitate Hunedoara – Deva, din 9 august 1950, se spunea: "Am constatat că într-adevăr în ziua de 24 iunie 1950 şnaşterea Sfântului Ioan Botezătorul, n.n. ANP] au fost la această mănăstire foarte mulţi oameni pentru rugăciuni, din regiunile Braşov, Alba-Iulia şi Sibiu. La fel în ziua de 4 august 1950 şajunul praznicului Schimbării la Faţă, n.n., ANP], s-a îndreptat spre mănăstire un număr de circa 30 bărbaţi şi femei din judeţul Sibiu.

Tot în această zi, un alt grup de circa 20 bărbaţi şi femei au trecut la mănăstire, care erau din regiunea Bradului, judeţul Hunedoara. Se observă zilnic trecând asemenea grupuri în special femei la această mănăstire, care sunt atraşi de preotul Arsenie Boca ş…] şşi] este căutat zilnic de persoane din Braşov, Sibiu, Făgăraş şi Bucureşti, ale căror vizite se par foarte suspecte sub pretextul credinţei (spovedanie), care se prelungesc 3-7 zile şi chiar mai multe săptămâni".

Autorităţile au intrat în panică datorită masei imense de credincioşi care mergeau în pelerinaj, hotărându-se astfel diminuarea fenomenului, prin arestarea celui căutat pentru îndrumările duhovniceşti.

"Iubiţi pe preoţi acum, până-i mai aveţi!"

În contextul unei căutări permanente pentru ieşirea din război, printr-o pace separată, în rândurile guvernanţilor, dar şi al intelectualilor şi politicienilor din opoziţie, în perioada 1943-23 august 1944, părintele Arsenie avea să fie urmărit în continuare de Serviciul Secret al Jandarmeriei şi de Siguranţă. Mai exact, Mitropolia Ardealului organiza la începutul anului 1944 "o serie de misiuni religioase, cu ajutorul celui mai eminent călugăr al mănăstirii Brâncoveneşti, de la Sâmbăta de Sus, Făgăraş, anume Arsenie Boca. Prima misiune de acest fel a avut loc duminică ş30 ianuarie 1944 – praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, n.n.] la Sălişte şi va urma apoi la Sibiu şi pe valea Hârtibaciului. Din predicile susnumitului se reţine şcă] lumea desprinde o gravă acuzaţie la adresa Germaniei, care s-ar fi ridicat cu război împotriva rânduielilor firii şi ale lui Dumnezeu". Acţiunea era încurajată şi popularizată de Biserică prin publicaţia rurală "Lumina Satelor". Rugăciunile iniţiate de mitropolitul Nicolae Bălan, împreună cu părintele Arsenie Boca au continuat la Sibiu, la data de 20 februarie unde, conform unei note informative, catedrala "a fost transformată în loc de pelerinaj, ea dovedindu-se neîncăpătoarea pentru marele număr de credincioşi şi «ostaşi ai Domnului» veniţi din diferite părţi ale Ardealului, pentru a asculta predicile călugărului Arsenie Boca".

După evenimentele de la 23 august 1944, părintele Boca avea să fie din nou urmărit, de data aceasta de Siguranţa comunizată, din cauza documentelor care îl incriminau de "activitate legionară". Mai exact, în cadrul campaniei de purificare de "elementele legionare şi fasciste" a aparatului de stat, acţiune ce a atins şi Biserica Ortodoxă Română, din ordinul expres al ministrului Cultelor, preotul Constantin Burducea, monahii Arsenie Boca şi Ieronim Ştefan de la mănăstirea Sâmbăta, aflaţi la mănăstirea Bistriţa Vâlcea, sunt reţinuţi. De ce? Nu se spune în adresa Siguranţei Râmnicu Vâlcea către Direcţiunea Generală a Poliţiei-Siguranţă, din data de 23 iulie 1945. Dar, putem susţine, că aceasta s-a făcut din suspiciunea de "activitate legionară de la mănăstirea Bistriţa", după cum se reflectă în raportul comisarului Filip Nicolae, şeful Siguranţei Râmnicu-Vâlcea, din iulie 1945: "În ceea ce priveşte activitatea politică şla mănăstirea Bistriţa], putem lansa presupunerea (subl. ns ANP) bazată pe un adevăr mai mult decât propozabil, că în această mănăstire mai dăinuieşte încă o atmosferă de simpatie vădită pentru legionarism, aceasta cu atât mai mult că aici a fost locul în care a fost internat ex-Mareşalul Antonescu, care era vizitat des la timpul său de corifeii şi promotorii politicii naziste şi legionare, astfel că aceştia au ştiut să lase urme adânci şi reminiscenţe care nu pot dispărea cu uşurinţă, decât printr-o completă despărţire a celor ce au fost în trecut prin aceste locuri, în caz contrar germenul conducător al distrugerii şi subminării noastre politice va găsi aici un teren slab şi propice dezvoltării lui".

Prezenţa preotului nostru la Bistriţa, în viziunea aceluiaşi comisar, era următoarea: "Venirea călugărului Arsenie Boca prin aceste locuri, deşi nu este dovedită (subl. ns. ANP) cu probe materiale, că ar putea fi pusă în legătură cu vreo activitate politică subversivă, însă cum am arătat, presupunerile noastre fiind bazate pe realităţi politice, nu pot fi dezminţite. Adevărat este că sus numitul era des vizitat de mult tineret (studenţi, studente) şi tineri ofiţeri, iar la mănăstirea Sâmbăta era în contact strâns cu tineretul ce nutrea idei şi avea legături cu cercurile maniste". Şi totuşi ajunge la concluzia că, "ieromonahul Boca nu şi-a manifestat niciodată şi sub nici o formă în predicile sale vreun crez politic, aspect constatat şi în urma ţinerii predicilor la şmănăstirea] Horezu".

Altfel spus, datorită popularităţii de care se bucura părintele şi în condiţiile în care fusese chemat la o mănăstire "legionară", organele Siguranţei aveau în vedere o posibilă manifestare legionară de proporţii, în circumstanţele în care acestea încercau să preîntâmpine orice acţiune de iniţiativă legionară.

Când a fost arestat părintele Boca nu rezultă din filele dosarului penal, însă aflăm că acesta împreună cu monahul Ieronim Ştefan, erau predaţi la 23 iulie de Siguranţa Râmnicu Vâlcea către DGP-Siguranţă. Astfel, la 25 iulie, şeful Siguranţei Generale ordona executarea "completarea cercetărilor şi şa unui] referat de situaţie. Vor fi căutaţi la fişele Aşrhivei ] Sşiguranţei] şi se vor cere antecedentele telefonic prin poliţiile respective, ss/Cernăianu". În jurul datei de 30 iulie 1945, cei doi aveau să fie eliberaţi din arestul Siguranţei Generale, la ordinul ministrului Afacerilor Interne.

Potrivit documentelor consultate de noi, cei doi monahi arestaţi la Râmnicu-Vâlcea, au dat două declaraţii, sub formă de autobiografii, datate 17 iulie 1945, în care aceştia şi-au descris viaţa în linii mari, până la momentul reţinerii. Părintele Boca a relatat ce l-a determinat să se închinovieze şi a afirmat răspicat neaparteneţa sa la Mişcarea legionară, dar mai ales despre modul său de trăire monahală, de fapt ceea ce l-a făcut celebru şi atât de căutat. Al doilea monah, Ieronim Ştefan, deşi fusese încurajat şi el de membrii legionari să adere şi să se manifeste în spirit legionar, a declarat că nu a dorit să se implice în politică, alegând în cele din urmă viaţa monahală de la Sâmbăta de Sus.

În aceeaşi ordine de idei, arestarea părintelui Boca, suspectat de "activitate legionară" încă din 1943 şi prezenţa sa la mănăstirea Bistriţa trebuie încadrate în contextul evenimentelor care se desfăşurau după momentul 23 august 1944. Potrivit art. 15 din Convenţia de armistiţiu semnată de statul român la Moscova, se prevedea ca "organizaţiile fasciste" să fie interzise. Ceea ce s-a şi făcut de altfel. În acest sens avem ordinul circular nr. 23.987 din 22 decembrie 1944 al ministrului Afacerilor Interne prin care dispunea procedura de arestare a celor "care au făcut parte din fosta Mişcare legionară" sau care simpatizaseră cu aceasta.

Spre cele veşnice

Ultima acţiune de urmărire desfăşurată de Securitate împotriva părintelui Arsenie Boca, pe care am găsit-o consemnată în dosarul de urmărire informativă o avem din perioada 5 februarie 1975-29 septembrie 1989, cu întreruperi mari. Primul document găsit este o adresă a Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti către unitatea specială "S", în care se cereau date despre "persoanele cu care are relaţii pe linia cultului ortodox din capitală şi provincie. În caz că aceştia urmează să se întâlnească să ni se comunice din timp pentru a se lua măsurile respective". Problema era urmărită de căpitanul Simion Gheorghe cu indicativul 111/SG, deci de la Direcţia a I-a – Informaţii Interne, problema cultul ortodox. Probabil că acest demers era rezultatul unei relatări sau precizări despre părintele Boca într-o notă informativă din munca de securitate desfăşurată în cercurile ortodoxe din Bucureşti.

Abia la 3 septembrie 1975 mai avem informaţii în nota dată de sursa "Barbu", atunci când acesta fusese instruit de ofiţerul de legătură pentru a merge în vizită la şantierul de pictură de la biserica Drăgănescu (azi oraşul Mihăileşti, jud. Ilfov), unde lucra părintele Boca. Însă, avea să nu-l găsească deoarece acesta se afla în concediu. Privitor la acest document trebuie spus că nu face parte dintr-o muncă organizată, ci este ceva secvenţial, un caz care ulterior, în supravegherea informativă deschisă în anii '80 împotriva părintelui Boca avea să constituie material probatoriu în urmărire. Afirmaţia ne este întărită de câteva documente emise ulterior şi care sunt simple verificări ale Securităţii strânse de ofiţerul care a avea să-l urmărească în anii ultimului deceniu comunist.

Documente mai apar în anul 1984. Este vorba de două note informative date de informatorul "Tâmplaru Ion" maiorului Cocârlea Constantin de la Securitatea oraşului Sinaia, în care vorbeşte de noua situaţie a părintelui Arsenie Boca – retragerea la pensie din activitatea de pictor bisericesc, din cauza vârstei şi sănătăţii cu care se confrunta, la Sinaia, pensie asigurată de Patriarhia Română şi despre fostele maici cu care se întâlneşte. În privinţa acestor două documente sunt de precizat câteva amănunte interesante. Se face referire în cadrul dialogului dintre părinte şi informator la perioada detenţiei, unde relatează "Tâmplaru Ion": "A fost cercetat şi de securitatea sovietică, însă nu a fost găsit vinovat", aspect pe care nu l-am găsit în altă parte. Se mai vorbeşte despre viaţa sa cotidiană: "Nu primeşte şi nu face vizite, neavând relaţii în Sinaia. Uneori face plimbări prin zonă împreună cu fostele măicuţe. Lunar merge la Bucureşti pentru a-şi ridica pensia de la Patriarhie, însă intenţionează să-şi transfere pensia la Sinaia". Un ultim aspect este cel privitor la instrucţiunile date informatorului de ofiţerul de legătură. La prima notă, din 4 iunie 1984, i se dă ca sarcini "să stabilească dacă posedă la domiciliu literatură necorespunzătoare şi legionară; deplasările pe care le face şi scopul lor; comentariile ce le face, privitoare la relaţiile cu diferiţi preoţi; dacă are un rol de întrunirea şi coordonarea activităţii celor 12 călugăriţe cu care domiciliază".

La 8 ianuarie 1985 se va aproba raportul cu propunerea de supraveghere informativă a părintelui Arsenie Boca. Iniţiativa se făcea pentru "stabilirea poziţiei şi activităţii actuale, fost membru legionar". Măsurile propuse erau: "Dirijarea sşursei] «Florea» şi «Tâmplaru» cu sarcini pentru stabilirea poziţiei şi comportării prezente a relaţiilor pe care le are şi natura acestora (…); efectuarea de investigaţii la domiciliu pentru a stabili preocupările ce le au relaţiile şi natura lor (…); contactarea periodică în scop de descurajare şi influenţare pozitivă; Măsuri pe linia gr. «S» Sinaia". Termenul era între 30 septembrie – 30 decembrie 1989.

De fapt, pe cine urmărea Securitatea? Pe un părinte hăituit aproape toată viaţa de poliţia politică, un om care în februarie 1988 făcea paralizie facială şi la piciorul stâng şi suferea de inimă – făcuse un infarct, motive pentru care a fost internat într-un spital din Bucureşti, un slujitor al Domnului care nici rugăciunile nu le mai putea rosti.

Şi totuşi ofiţerul Cocârlea Constantin raporta către superiori că în data de 10 aprilie 1989 îl vizita pentru "a verifica datele furnizate de informatorul «Tâmplaru»", unde a constatat: "Am încercat să discut cu el, însă cu greu am putut comunica cu el, deoarece are o pareză facială şi abia se poate percepe ce vrea să spună". Iar note informative se dădeau în continuare, cum este cea dată de "Florea Gh" la 28 septembrie 1989, în care spunea: "Cei apropiaţi lui sunt îngrijoraţi de starea sănătăţii şi au făcut pregătirile necesare pentru situaţia în care ar deceda".

La 29 septembrie 1989 maiorul de securitate Cocârlea Constantin propunea scoaterea din supravegherea informativă a părintelui Arsenie Boca. Acesta îşi motiva iniţiativa pe următoarele criterii: "Din măsurile întreprinse rezultă că nu desfăşoară activitate duşmănoasă împotriva orânduirii noastre socialiste şi nu întreţine relaţii cu elemente urmărite. În prezent este grav-bolnav, imobilizat la pat şi nu mai prezintă interes pentru securitatea statului (…) şi rămâne în evidenţele de Securitate". Cererea a fost aprobată la 7 octombrie 1989.

În ziua de 28 noiembrie 1989 părintele Arsenie Boca a trecut în rândul celor drepţi. A fost prohodit în ziua de 4 decembrie 1989 la mănăstirea Prislop cu participarea unei mulţimi impresionante de oameni care au dorit să-i aducă omagiul.

Concluzii

După această parcurs istoric încercăm să tragem câteva concluzii privitoare la marele duhovnic. Încă de la început am observat un apetit al organelor informative din România, indiferent de perioada istorică sau regimul politic, pentru a-l acuza pe părintele Boca de activitate în Mişcarea legionară.

Încă de la început, fiind în acele perioade tulburi, în care România cunoştea transformări politice marcante, părintele a încercat să prevină politizarea vieţii religioase care se clădea la mănăstirea lui Brâncoveanu. Însă, din dorinţa de a preveni a ajuns ca el să fie acuzat de ceea ce se ferea. Apoi, la venirea regimului de sorginte sovietică, noii "democraţi", în cadrul amplului plan de diminuare a vieţii religioase din România, l-au adus pe părintele pe scena activităţii legionare, acuzându-l de colaborare cu vârfurile legionare. De fapt, pentru că aici este cheia problemei în cazul acestui părinte şi poate servi ca model pentru alte situaţii, acolo unde se întemeia un grup de trăitori creştini după coordonatele unui duhovnic exista temerea, din partea puterii politice, că acesta poate fi manipulat împotriva siguranţei statului. Astfel de mişcări religioase îmbrăcate în haina legionară - care în cazul părintelui Boca nu s-a putut dovedi, dar s-a crezut - apoi asocierea acestuia la grupurile de rezistenţă din munţi – constituiau, în viziunea factorilor politici, un atentat la siguranţa statului. Precum, ne încredinţează şi maica Zamfira Constantinescu: "Părintele a fost cercetat întotdeauna pentru popularitatea pe care a avut-o, fiindcă se bănuia că acolo unde este adunare de oameni trebuie să fie şi instigaţie".

Mai mult, vacanţele spirituale pe care studenţii le făceau după 1946 la Sâmbăta părintelui Boca reprezenta un pericol pentru intenţiile de viitor al comuniştilor pentru generaţiile tinere, educarea în spiritul socialist şi clădirea "omului nou".

Din concepţiile părintelui Boca şi care de altfel le-am găsit în documentele consultate putem reliefa pe cea referitoare la relaţiile stat-Biserică, mai ales în perioada în care a suferit cel mai mult. În această privinţă redăm un pasaj din nota dată de "Rafael" din 22 iunie 1967: "Eu n-am făcut politică niciodată şi nici nu voi face. Mă voi încadra şi voi respecta legile ţării, dându-mi exemplu din Biblie când la Iisus au venit evrei cu o monedă cu efigia împăratului, voind să vadă ce spune. Iisus a spus daţi Cezarului ce-i a Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu". Cât despre comunism, informatorului i-a împărtăşit: "Mi-a spus că o doreşte din suflet ca să se coboare şi cei din zgârâie nori cu picioarele pe pământ. I-am spus că dacă ar învinge comuniştii peste tot globul, în timp s-ar desfiinţa biserica".

În anul 1976, acelaşi părinte Boca să spună, pe când picta biserica Drăgănescu, spunea în dialog cu informatoarea "Vicol Tatiana": "Conducerii de astăzi nu le trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul şşi] vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, că va răbda toate. Care nu va cădea în valul lumii.

Eu am zis: eu nu cred că vor ajunge să cuprindă tot pământul, mai ales că sunt oameni fără credinţă. Arsenie Boca a răspuns: Sunt îngăduiţi de D-zeu şi le ajută să pună stăpânire pe întregul glob pământesc (…). Nu te pune cu ei rău, ci să fi credincioasă, că D-zeu este în orice loc ca şi la Ierusalim ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma.

Eu am zis: că după desfiinţarea mănăstirii au venit mai multe maici aici la mine să mă vadă şi cineva m-a pârât şi am fost chemată la partid, unde mi-a[u] făcut observaţie.

El mi-a răspuns: pentru vina lui s-au scris 800 de pagini. Însă acum cine ştie câte or fi. O fi trecut de 1000. Să ştii că sunt pândari puşi (subl. aut.) de ei, să ne pândească pe fiecare în parte. Însă, D-zeu cere de la noi faptele şi sufletele, atât. Trebuie să fim dezbrăcaţi de orice şi numai pe D-zeu să-l avem în suflet".

Aici este de observat concepţia care o avea părintele privitoare la trăirea religioasă a monahilor după scoaterea forţată din mănăstiri. Se poate constata o adaptare a foştilor vieţuitori în condiţiile impuse de regimul comunist şi anume refugiul în inimă, spre o trăire spirituală interioară, permanentă, impusă de noile condiţii politice. Credem că numai astfel puteam încheia acest excurs în viaţa unui Om, a unui Slujitor de oameni, a unui slujitor care a ascultat de porunca lui Dumnezeu.

(Adrian Nicolae Petcu - Revista Rost, nr. 20 din octombrie 2004)

https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/s403x403/1450141_371857119626342_1456724823_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=371857119626342&set=a.112449988900391.24914.100004061720332&type=1&relevant_count=1&ref=nf)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=371857119626342&set=a.112449988900391.24914.100004061720332&type=1&relevant_count=1&ref=nf)

2 (https://www.facebook.com/shares/view?id=371857119626342)Îmi place (https://www.facebook.com/iulian.balan.796/posts/371857166293004:0#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=100004061720332&p%5B1%5D=1073742277&profile_id=100004061720332&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Manastirea Prislop (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525)

Apreciată · acum 55 minute


Pe urmele Părintelui Arsenie Boca: Calvarul Mitropolitului Nicolae Mladin


Nicolae Mladin în anii studenţiei



La Gura Râului, localitatea sibiană cu nume nemaiîntâlnit, l-am căutat iar pe Părintele Ioan Peană, pentru a ne mai dezvălui din cele trăite în anii petrecuţi în calitate de şofer, diacon şi preot, alături de Înalt Preasfinţitul Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardea*lului (1967-1981) şi ca om de legă*tură tainică între Vlădica de la Sibiu şi Părintele Arsenie Boca.
Fiu de miner din Munţii Apuseni, născut la 18 decembrie 1914 la A*brud, Nicolae Mladin a făcut studii de Teologie la Oradea, Chişinău şi Bu*cureşti. Pe 1 mai 1940, s-a închi*noviat alături de fericitul Părinte Arsenie la Mânăstirea Brâncoveanu. Profesor la Aca*de*mia Teologică "An*dreiană" din Sibiu, din 1943, a fost unul dintre stâlpii mişcării du*hov*niceşti de la Sâm*băta. În 1947, la praz*nicul "Adormirii Maicii Dom*nu*lui", a fost tuns în monahism. Ie*romonah din 15 au*gust 1949, în 1967 a fost ales Mitropolit al Ardea*lului.
Părintele Arsenie l-a iubit pentru sufletul său bun, i-a apreciat cultura teologică şi l-a admirat ca mare pre*dicator. Între cei doi călugări cu care a reînceput viaţa monahală la Sâm*băta a rămas o prietenie statornică.

Şofer la Mitropolia Ardealului

[Adrian Pop]

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-frc3/c5.5.65.65/s64x64/270598_187338797964909_4016631_t.jpg (https://www.facebook.com/francu.areta)Francu Areta (https://www.facebook.com/francu.areta) a adăugat un comentariu la asta.
https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/s40x40/1115874_100002492179564_1933924805_q.jpg (https://www.facebook.com/doina.dorneanu)Doina Dorneanu (https://www.facebook.com/doina.dorneanu) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=424976620961556&set=a.153390888120132.30519.100003476649499&type=1) postată de Mirabela Daria (https://www.facebook.com/mirabela.daria).
Din cati oameni am cunoscut eu,care au lucrat in Biserica,consider ca Parintele Arsenie Boca a fost cel mai de varf,culmea vietuitorilor si propovaduitorilor in contemporaneitatea noastra

https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/p280x280/1461790_424976620961556_1978581352_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=424976620961556&set=a.153390888120132.30519.100003476649499&type=1)

Din cati oameni am cunoscut eu,care au lucrat in Biserica,consider ca Parintele Arsenie Boca a fost cel mai de varf,culmea vietuitorilor si propovaduitorilor in contemporaneitatea noastra Arhimadritul Teofil Paraian

[Adrian Pop]

Părintele Arsenie Boca (https://www.facebook.com/arsenie.boca?ref=stream) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=421660947957253&set=a.119635921493092.18113.108802909243060&type=1) postată de Sfântul Munte Athos (https://www.facebook.com/athosul).
https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/p280x280/1461461_421660947957253_1775125630_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=421660947957253&set=a.119635921493092.18113.108802909243060&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=421660947957253&set=a.119635921493092.18113.108802909243060&type=1)

Părintele Arsenie Boca. Mărturia Părintelui Pantelimon Munteanu de la Mănăstirea Ghighiu - fragmente- Prima întâlnire cu Părintele L-am cunoscut pe Părintele Arsenie când trebuia să plec în armată, eram foarte tânăr. Şi m-am dus cu acest gând să-l întreb ce este bine pentru mine, să fac armata sau nu. Părintele slujea atunci, la Sâmbăta de Sus. Şi era puhoi de lume, iar pentru Părintele se făcuse aşa o cărare. Eu m-am vârât aşa printre acei oameni să ajung cumva mai aproape de Părintele. Eu nu-l ştiam pe Părintele, el nu mă ştia. A trecut printre oameni, s-a oprit în dreptul meu şi mi-a zis: ,,Te duci acasă şi să-ţi faci armata! Şi după armată să vii să stai de vorbă cu mine”. Eu n-am putut să zic şi să fac nimic. Pur şi simplu am încremenit. O întâmplare cu regele Mihai În 1944 a venit la mănăstire la Sâmbăta, regele cu mama sa. Părintele Arsenie lucra în grădină fiind îmbrăcat într-un halat, dintr-un material ca de sac. Nu aveai cum să-l cunoşti în hainele acelea. Şi regele cu suita au tras la lacurile din incinta mănăstirii, la cele două lacuri de acolo. Şi şedeau acolo la masă. Regele Mihai, cum era el aşa mai copilăros a spus: ,,Mamă, uite ce peşti frumoşi. Parcă aş mânca un păstrăv! Da ce să le fac la peşti, că n-am cu ce să-i prind?! Daţi-mi să-i împuşc!”. Şi el vorbea franţuzeşte. La care Părintele Arsenie, nefiind departe, i-a vorbit tot în franţuzeşte, sfătuindu-l: ,,Nu e bine ce faceţi, că este război şi se consideră uz de armă!”. Regele a întrebat atunci: ,,Dar cine mai este şi acesta de mă opreşte pe mine să fac ce vreau, el nu ştie cine sunt?” Părintele i-a spus atunci tot în franţuzeşte: ,,Dumneata să pleci din ţară. Fiindcă or să te împuşte. Îl vor împuşca şi pe generalul Antonescu. Dacă nu pleci te împuşcă!”. Şi a auzit şi mama regelui acestea. Arestarea Părintelui la Mănăstirea Brâncoveanu Au venit patru inşi şi un procuror să-l aresteze. Şi au întrebat unde este Părintele. I-au spus şi au ajuns unde locuia Părintele. Până să bată ei la uşă, Părintele a ieşit şi i-a întrebat: ,,Pe cine căutaţi?”. La care securiştii au zis: ,,Pe voi trântorilor, hoţilor, şmecherilor!”. Părintele s-a băgat între ei, i-a călcat pe picioare şi privindu-i în ochi, le-a zis: ,,Suntem mai hoţi ca voi, mai şmecheri, mai trântori? Eu ştiu de ce aţi venit!”… Şi atunci nu a mai putut vorbi niciunul dintre cei veniţi să-l aresteze… Avea nişte ochi albaştri, când te privea, te pătrundea… ,,Ştiu de ce aţi venit, dar nu vin cu voi!” le-a spus Părintele… ,,Eu vin mâine, dimineaţă… Dimineaţă sunt la voi la Braşov”. Au dat aceia să riposteze, dar Pr. Arsenie le-a spus: „Nu merg cu voi acum, că dacă mergem vă spargeţi şi maşina, vă spargeţi şi capetele… Spuneţi-le la ai voştri că mâine dimineaţă la şapte sunt la Braşov.” Contribuţia Părintelui la editarea Filocaliei Numai cine trăieşte Filocalia înţelege Filocalia. Părintele Arsenie Boca a adus manuscrisele pentru primele patru volume ale Filocaliei care s-au tipărit la Sibiu, după 1948. A adus manuscrisele de la Muntele Athos, copiate literă cu literă de el. Părintele a dus manuscrisele la Părintele Stăniloae şi au făcut un colectiv redacţional pentru editarea Filocaliei, la Sibiu. Au stat o vreme la căminul Facultăţii de Teologie din Sibiu şi după ce lucrau cu sârg la textul Filocaliei încheiau seara cu rugăciune şi cântece duhovniceşti, iar Părintele Stăniloae le tâlcuia textele Sfinţilor Părinţi. În vremea aceea Părintele Arsenie a fost fiu duhovnicesc al Părintelui Stăniloae. Se spovedea la dânsul. Părintele Arsenie a făcut şi desenul pentru coperta Filocaliei. Cum a învăţat Părintele Arsenie rugăciunea adevărată Când era la Muntele Athos, Părintele a fost dus de Maica Domnului pe o creastă de munte unde a stat 40 de zile şi 40 de nopţi. Toate aceste 40 de zile, el nu a mâncat, a postit şi s-a rugat. Acolo a fost sfătuit de Sfântul Serafim de Sarov. Medic de suflete Părintele a fost un om pregătit, care a învăţat Medicina, el a ştiut să o folosească şi ca preot. El a ştiut să povăţuiască familia. Ştia care e măsura în toate. El le cunoştea pe toate din practică, nu din cărţi. Şi a pus mai întâi înţelepciunea. Nu canonul mare îndreaptă turma. El i-a condus pe toţi cu înţelepciune. El spunea ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Nu întinde postul! Cine întinde postul îşi provoacă boală”… Dar ne învăţa: ,,Nici nu exagera cu mâncarea, nu înfunda stomacul, căci atunci e ca la maşină… Dacă îi bagi mult combustibil face explozie”… Cel mai bun duhovnic român Părintelui Arsenie Boca i-am fost ucenic şi fiu duhovnicesc şi m-a povăţuit toată viaţa. Din 1959, îndeosebi până când a murit am ţinut legătura. El ştia gândurile oameni şi nu trebuia să deschizi gura să-i zici ceva, el ştia cu ce gând ai venit şi ce te frământă. La prima întâlnire cu Părintele eu mă dusesem la el ,,croit” să întreb ce e mai bine pentru mine, dar Părintele mi-a spus ferm: ,,Te duci şi faci armata şi după aceea vorbim!”. Când m-am eliberat din armată aş fi vrut să-l găsesc, dar Părintele era deja dus la Canal. Plaga aceasta, care s-a numit comunism a căzut peste noi şi Părintele a fost dus la munci grele la canal. Dar nu a fost totul… Practic, Părintele Arsenie Boca a fost exilat timp de 40 de ani. După ce a venit de la Canal m-am întâlnit în mai multe rânduri cu Părintele. Nu trebuia să-i zic ce mă frământă. Întotdeauna Părintele îmi spunea şi pentru ce problemă am venit, ce trebuie să fac şi ce are să se întâmple. Toate obiectele care s-au făcut la Făgăraş, cu racla Sf. Ioan Botezătorul, şi celelalte, el le-a gândit şi proiectat, povăţuindu-ne drept. Îmi spunea mereu că ,,Dacă ştiu şi sunt gata să sufăr să continui lucrarea asta (n.ed proiectarea raclei şi povăţuirea credincioşilor se făceau într-ascuns, Părintele Arsenie fiind exilat şi tot timpul urmărit de Securitate), dacă nu, să mai aştept”. La scaunul Spovedaniei Cât i-am fost fiu duhovnicesc, când m-am mărturisit la dânsul, Părintele căuta mult să ne aducă la sfinţenie, să luptăm cu păcatul. Aşa ne învăţa că prin păcat ne dezbrăcăm de harul pe care ni L-a dat Dumnezeu la Botez. Foarte mult punea bază pe sfinţenie: ,,Lăsaţi păcatele şi să vă întoarceţi la Dumnezeu, ca să nu vină peste voi boală sau întristare”, ne spunea Părintele. Mai zicea: ,,Unde nu e păcat, toate le învingeţi, unde e păcat toate merg greu. Când faceţi ceva să faceţi cu dragoste, că dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, pentru El faci ce faci!”. Când mă spovedeam la dânsul era ceva de nu mai simţeam. Plecam de pe pământul ăsta. Părintele a fost cel mai bun duhovnic al monahismului românesc. Descuierea lacătelor Când era închis gardienii găseau în urma lui mereu uşile descuiate. Ei le încuiau şi totdeauna la el era descuiat. Şi când era la Canal, când a plecat la înmormântare la mama sa, celula era încuiată. Dacă au văzut că nu mai este când au făcut apelul, s-au dus şi au găsit uşa descuiată. Şi la el la chilie sau oriunde se afla, uşile erau descuiate…. Grija pentru poporul român Părintele Arsenie Boca pentru români şi pentru poporul nostru s-a întors de la Sfântul Munte. El a simţit că este mai important să aducă la noi scrierile Sfinţilor Părinţi şi să dea un model pentru monahismul de la noi. El a fost legat de tot ce se întâmplă cu noi în momentul de faţă şi încă mai este. Eu cred că şi cu rugăciunile lui Dumnezeu ne-a păzit până acum de cutremurul cel mare. Ne spunea mereu: ,,Doar să mă strigaţi şi eu vă ajut!”. Problemele pe care le discutam cu Părintele Nu era om mai priceput decât el în ce priveşte problemele familiei şi ale Bisericii. În vremea aceea eu transmiteam către preoţi şi lume ce zicea Părintele. El examina de oriunde activitatea în Biserică: slujbe, masluri, frământările care erau. Nu era nimeni mai înţelept sau mai priceput decât Pr. Arsenie. Moş Ilie m-a trimis să caut un sculptor pentru racla Sfântului Ioan, căci a primit mesaj din cer să facă o astfel de raclă. Iar eu m-am dus la Părintele Arsenie. I-am dus măsurile. Iar Părintele a făcut desenele, schiţa după care s-a făcut această raclă. Nu îi era greu să lucreze pentru Sfântul Ioan Botezătorul. Părintele s-a născut la Tăierea capului Sf. Ioan şi avea mare dragoste şi evlavie pentru acest sfânt. Multă lume zicea că Părintele Arsenie este Ioan Botezătorul, după postul şi minunile pe care le făcea. Nu în sensul de reîncarnare! Oamenii spuneau că lucrează cu duhul Sfântului Ioan Botezătorul. Lumea îl căuta oriunde era Când putea să vorbească cu oamenii, se umplea pădurea, atât era de căutat. Sunt şi atâtea fotografii document cu puhoiul de lume. Dar Părintele, cu toată dragostea, nu putea primi sute, mii. Când ieşea afară, atunci când veneau la spovedit, Părintele se uita la ei, se uita în ochii lor şi le zicea: ,,Tu vii, tu, şi tu!”. Le ştia inima şi vrednicia tuturor. Încercarea cu vorbirea de rău Altădată, Părintele Arsenie m-a supus la o încercare grea în vremea când picta la Schitul Maicilor. Mi-a zis: ,,Te duci acasă şi mă vorbeşti de rău. La mine nu mai ai ce căuta, dacă nu mă vorbeşti de rău!”. Dar a făcut aceasta ca să vadă cum îmi ,,merge mintea” şi să vadă dacă fac ascultare de duhovnic. Lumea i-ar fi zis Părintelui: ,,Auzi ce spune Părintele Pantelimon după atâta ajutor, cu crucea şi cu racla Sfântului Ioan Botezătorul, că aşa şi pe dincolo…”. Dar Părintele Arsenie nu se temea de o vorbă rea spusă pe seama lui. Avea el metode. Următoarea dată când m-am dus la Părinte, acesta lucra sus pe schelă, picta, şi-mi zice: ,,Ţi-am zis să nu mai vii la mine? Nu m-ai vorbit de rău”. Atunci eu am răspuns: ,,Dacă te vorbeam de rău Părinte, azi nu mă mai vedeai aici. Atâta îmi lipsea să vă vorbesc de rău făgărăşenilor că-mi spărgeau capul!”. ,,Era bine atunci, că scăpai de lumea asta”, mi-a zis Părintele şi a început să râdă. A fost singura dată când l-am văzut râzând. Fragmente din cartea "Parintele Arsenie Boca. Marturia Parintelui Pantelimon", editata de Cristian Serban la editura sa, Cristimpuri, cartea se poate achiziona online de pe site-ul editurii http://www.edituracristimpuri.ro/ foto: Icoana A4 cu Parintele Arsenie Boca realizata de iconarii Ioan si Camelia Popa, Otopeni, 2012






Îmi place (https://www.facebook.com/?sk=nf#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=108802909243060&p%5B1%5D=1073742764&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca) a distribuit fotografia (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=487636888018144&set=a.487636874684812.1073741884.398591360256031&type=1) postată de Pr.Arsenie Boca-Sfântul Ardealului (https://www.facebook.com/pages/PrArsenie-Boca-Sf%C3%A2ntul-Ardealului/398591360256031?ref=stream). 16 noiembrie

• Mult s-a zbătut Părintele. Toată viaţa şi scrierea lui a fost spre sfinţirea familei. Câte femei au fost la el s-au hotărât să nu mai avorteze! Câţi copii au rămas în pântecele mamelor lor! Nu e nimeni mai competent să ne strige în acest moment revenirea mamelor la sfinţirea Maicii Domnului decât Părintele Arsenie. (Pr. Ioan Sabău)




https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/p480x480/1235537_487636888018144_353377205_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=487636888018144&set=a.487636874684812.1073741884.398591360256031&type=1&relevant_count=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=487636888018144&set=a.487636874684812.1073741884.398591360256031&type=1&relevant_count=1)

1 (https://www.facebook.com/shares/view?id=534812836600400)Nu-mi mai place (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=99&appid=2309869772&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=534812836600400&profile_id=434043713343980&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca) a distribuit fotografia (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=487632551351911&set=a.487632544685245.1073741883.398591360256031&type=1) postată de Pr.Arsenie Boca-Sfântul Ardealului (https://www.facebook.com/pages/PrArsenie-Boca-Sf%C3%A2ntul-Ardealului/398591360256031?ref=stream).

16 noiembrie

Un fost cântăreţ de la Mănăstirea Sâmbăta îşi aminteşte că, atunci când Părintele Arsenie era stareţul mănăstirii, într-o dimineaţă, ieşind cu Părintele Arsenie din vechea mănăstire spre Altarul din pădure pentru a săvârşi Sf. Liturghie, el uitându-se în urmă ca să vadă dacă vine Părintele, s-a cutremurat şi a zis: ,, Vai Părinte, sunteţi tot foc! ''. ,, Am simţit eu că mă arde ceva '' şi atât; s-a ferit să comenteze sau să comunice şi altora stările de har a milei lui Dumnezeu, care nu l-a părasit niciodată.




https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/p480x480/1457617_487632551351911_652694425_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=487632551351911&set=a.487632544685245.1073741883.398591360256031&type=1&relevant_count=1)

11 (https://www.facebook.com/shares/view?id=534808119934205)Nu-mi mai place (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=99&appid=2309869772&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=534808119934205&profile_id=434043713343980&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?hc_location=timeline) 12 noiembrie

Am venit la mănăstire şi când am ajuns s-a ţinut o predică. Am rămas foarte impresionat de predica pe care o ţinut-o Părintele. Când am ajuns acasă, aveam trei fraţi şi săreau prin casă, făceau toate minunile şi eu mă uitam la ei şi nu mi se părea firesc ceea ce făceau. Deja intrase în mine frica de Dumnezeu. Apoi nu l-am mai văzut pe Părintele până la 25-26 de ani. Aveam o urticarie cronică şi am fost internat în spital la Bucureşti şi acolo nu m-au putut vindeca. Trebuia să-mi facă şi o operaţie să-mi scot amigdalele din gât. În salon cu mine era un bucureştean care mi-a zis: „Eu ştiu un Părinte Arsenie, du-te la el”. L-am întrebat unde e şi a zis că e pe la Schitul Maicilor, ca pictor. Mă duc la el acolo, dar nu-l văzusem de la 12 ani. Tot aşa tuns era, cu barbă. La un moment dat a apărut: „Ce vrei mă”; „Sunt bolnav, am venit la dumneavoastră să vă cer un sfat”; „Du-te mă şi fă-ţi operaţia şi scoate-ţi amigdalele că doctorii au dreptate. Altceva ce mai ai?”; „Mai am o nedumerire. Eu nu cred că există Dumnezeu”. S-a uitat la mine şi zice: „Ce profesie ai?”; „Îs maistru mecanic”; “Ai citit multe cărţi”, „Am citit destule”; „Biblia ai citit-o vreodată?”; „Am citit ceva din Vechiul Testament, ceva din Noul Testament, dar nu am terminat niciodată Biblia”; „Vezi mă, atunci de unde ştii tu că nu există Dumnezeu? Uită-te la mine, nu-s numai pictor. În lumea aceasta sunt atâţia oameni care s-au dus şi au cercetat pe la Muntele Sfânt, peste tot locul şi nu-s nebuni şi cred, acum n-am ce să-ţi spun mai mult. Ai de grijă că sunt ăia de la securitate şi ne urmăresc”. După ce m-am vindecat am venit acasă. Mama soacră tot mereu ne ducea la Părintele, la Drăgănescu. Am tot fost pe acolo, am avut nişte necazuri, şi odată zice către mine: „Mă, tu ai vreun duşman în lumea asta?”; „Da, am pe Ceauşescu”; „Uită-te la mine, cât va trăi ăsta va fi bine de voi, când nu va mai trăi, va fi vai de capul vostru”. Altceva ce mi-a spus tata: era război şi totdeauna când le venea ordin de încorporare la oameni se duceau la Părintele să se spovedească. Tata de colea, la un pahar, zice: „Să te duci să-l prinzi puţin de gât să vezi cum scoate un glas ca un clopoţel”. Dimineaţa când s-au dus, tata sta mai în spate şi i-a zis Părintele: „Hai mă încoace şi mă strânge să-mi capăt vocea”. (Şerban Alexe, 73 de ani, Lisa)





https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/p480x480/1472086_532665550148462_766393099_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=532665550148462&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1&relevant_count=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=532665550148462&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1&relevant_count=1)

25 (https://www.facebook.com/shares/view?id=532665550148462)Nu-mi mai place (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=1073742455&profile_id=434043713343980&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/c5.5.65.65/s60x60/984088_458661247548893_1597912858_t.png (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?hc_location=timeline)Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?hc_location=timeline) 12 noiembrie


Am fost cu soţul la Drăgănescu şi când ne-a văzut, ne-a spus că noi ne împăcăm bine unul cu altul, dar o să ne despărţim. Şi după un an şi ceva a murit soţul. Părintele mi-a spus că soţul meu avea blăstămul încă din pântecele mamei lui, chiar de la aceasta, din greşeală. Cum s-a întâmplat? A venit un pocăit acolo în vecini şi anunţa să meargă lume că va predica. Soacra a zis că nu vrea ca el să meargă la pocăiţi. „Ba mă duc tu Mărie, că nu mă pocăiesc”. „Gheorghe, dacă te duci, eu să hiu al hăluia (dracului) că nu mai sunt femeia ta, nici nu mă mai culc cu tine”. Nu s-o mai dus socrul dacă i-a spus aşa. Dimineaţa ea a mers la preot, s-a spovedit, s-a împărtăşit, i-a citit nişte deslegări, dar n-o dezlegat blestemul din pântece. Când soacra s-a spovedit Părintelui Arsenie, a zis că a spus tot ce a ştiut, dar în realitate asta n-a spus-o şi a stat sub patrafir mult şi nu şi-o mai amintea. Apoi Părintele a spus: „Îl spui, ori ţi-l spun eu”. Atunci o zis: „Aoleu, Părinte, n-o fi blestemul din păntece?” “Ba da”. Şi mama credea că păcatul e iertat! După ce a murit soţul, băiatul vroia să dea la facultate, şi eu am zis: „Cum să te duci mai băiete acolo, că eu nu am nici un sprijin; taică-tău e mort, iar la facultate merg oameni cu bani, nu intri aşa uşor şi fără sprijin”. Şi m-am dus la Părintele căci eram şi foarte bolnavă atunci şi a zis: „Întocmeşte parastas - el picta acolo într-un colţ şi nu avea voie să vorbească pentru că era urmărit de Securitate - şi pe băiat lasă-l, că reuşeşte”. Şi aşa a fost. Se uita aşa ţintit la tine şi apoi zicea. Socrul meu, lucrând la mănăstire, mai punea câte o ţigară în gură. Părintele predica şi socrul fuma. Şi o zis Părintele: „Măi, cei ce iau focul în gură nu vor vedea faţa lui Dumnezeu” şi s-a uitat aşa cu ochii drept la socrul meu. Acesta, când a ieşit de pe pământul mănăstirii, a aruncat ţigările şi mai mult nu a mai pus în gură ţigări. Înainte de a-şi da sfârşitul a avut o vedenie şi zicea: „Uite ce de rugăciune face Părintele Serafim şi cu Părintele Arsenie şi ce de cete îngereşti!” A fost în comă de duminică dimineaţa până marţi seara, iar în timpul acesta sufletul lui a umblat şi a fost purtat şi în iad şi în rai. După ce s-a deşteptat ne-a spus: „Vai ce chinuri sunt în iad!... Să ştii că eu am fost mort şi am înviat”. În timp ce a fost în comă l-a văzut pe soţul meu mort, a vorbit cu el: era cu doi copii într-o grădină cu floricele, iar soţul meu i-a zis: „Tăticule, matale mai stai puţin şi apoi vii la mine”. Şi soacra era moartă şi l-am întrebat dacă pe mama n-a văzut-o: „N-am văzut-o dar am auzit-o”... Şi zicea că a fost mort şi a înviat şi că o să mai trăiască puţin. Şi a mai trăit trei săptămâni. Ne punea să-i cântăm cântări de la mănăstire. Îi plăcea „Samarineanca la, fântână”, „Zece fecioare”... Erau şi care mergeau la Părintele şi dacă nu le convenea ceva, aceştia nu se mai duceau. Iar care au fost oamenii mănăstirii, aceia mergeau. Noi ne duceam pe jos 16-17 km. Eram însărcinată şi m-am dus pe jos; eram vreo 30, 40 de inşi de pe sate şi mergeam pe rând în faţa şirului, căci era iarnă, astfel ca nu numai unul să rupă zăpada. Apoi când mergea lumea pe jos, de era Părintele aici, zicea: „Cela ce dă un pas către Dumnezeu, Dumnezeu dă 100 către el, deci paşii la mănăstire sunt plătiţi”. Când am fost odată la Părintele, mi-a spus: „Dacă eşti aşa nelinişlită, întreabă pe cineva şi să faci un canon”. M-am dus la o măicuţă care a murit şi e înmormântată la Prislop. Şi a zis să-mi aleg un Sfânt şi să-i citesc acatistul 6 săptămâni. Am ales pe Sfântul Nicolae şi i-am citit acatistul 6 săptămâni şi după ce am terminat de citit, în noaptea aceea am fost la Piteşti unde era băiatul arestat şi pe la două noaptea m-am dus şi am dormit, iar către ziua am visat că a venit Sfântul Nicolae şi mi-a zis să nu mă mai necăjesc, să nu mă mai supăr că am să mă îmbolnăvesc de inimă, iar băiatul nu va sta nici un an de zile la închisoare, cu toate că are 5 ani. Pe data de 7 va veni acasă. Eu am visat asta în data de 28 decembrie şi în ziua de Sfântul Ioan a venit acasă. Nu m-a certat cu toate că avea de ce să mă certe. L-a certat pe al meu, l-a certat puţin, da pe mine nu. Mi-a zis: „Tu nu meriţi nici ceartă, nici aspru să fiu cu tine pentru că ai avut o viaţă foarte grea”; m-a încurajat ca să pot să trec prin ce am avut de trecut. La multă lume le spunea toate necazurile ce le au. Nu se supăra dacă-l întrebai. Dacă era cineva de avea un necaz mai mare, mai deosebit, îl chema deoparte şi discuta cu el. A fost o femeie de la Braşov la care i-a plecat băiatul pe munte şi nu s-a mai întors. L-au căutat cu avionul, cu elicopterul şi Părintele i-a spus exact unde să se ducă să-l caute. Am urmărit ziarul şi am văzut că l-au găsit până la urmă. Nu trebuia să-i spui absolut nimic, el îţi spunea tot. Am fost cu cineva care îi tot mureau animalele şi nu avea noroc de ele şi i-a spus: „Dar de câte ori ţi-a fătat vaca, ai dat la cineva un kg de lapte de pomană? Sau când ţi-a fătat oaia? Atunci du-te şi dă prima mulsoare”. Şi de atunci nu a mai avut femeia probleme. Pe urmă nu m-am mai dus la Părintele. Ne-am dus însă la mormânt, ne-am dus iarna şi nu era zăpadă pe mormânt, erau flori. Ne-am dus şi vara, tot aşa era. (Milşan Vionela, Recea, 71 ani)





https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p480x480/935563_532668560148161_1320093319_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=532668560148161&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1&relevant_count=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=532668560148161&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1&relevant_count=1)


20 (https://www.facebook.com/shares/view?id=532668560148161)Nu-mi mai place (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=1073742456&profile_id=434043713343980&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

FLORENTIN CANTARAGIU - "Părintele Arsenie Boca e un sfânt. Punct. El mi l-a revelat pe Dumnezeu” http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2601_10_1354035775.jpg (http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2601_10_1354035775-large.jpg)


Locuieşte într-un sat din apropiere de Bucureşti şi pictează icoane pe care le duce şi le vinde în târgul de la Muzeul Ţăranului Român. Icoane frumoase, naive, clocotind de culori. Icoane pictate cu sinceritate şi cu o credinţă pogorâtă asupra meşterului prin vis. Un vis miraculos, cu părintele Arsenie Boca

"Eu, pe spatele fiecărei icoane cu Iisus, scriu: «Hristos este inima inimii tale». E de la pă*rintele Arsenie Boca. O expresie minunată! Pe mine el m-a salvat. Şi aş vrea să le vorbesc tuturor despre această întâm*plare miraculoasă”.
Omul care-mi vorbeşte stă cu spa*tele la un perete cu icoane - chi*puri naive, de îngeri şi sfinţi, alteori grave, emanând simplitate şi bună*cuviinţă. Sunt neprefăcute, directe. Au ceva din atmosfera copilăriei la ţară. Îl chea*mă Florentin Cantaragiu şi este iconar, dar nu-i place să i se spună aşa. Preferă apelativul de meşter. E mai simplu. Mai smerit. "Eu sunt un meşter, nu sunt un artist plastic. Ceea ce vedeţi este instinctiv, spontan. Nu e nimic căutat. De aceea am intrat pe pictura naivă. O fac de la 20 de ani. Nu ştiu să vă spun de ce. Aşa am simţit”.
Totul a început într-o joacă, dar s-a terminat cu un drum. O cale a vie*ţii, pe care părintele Arsenie Boca l-a dus până în braţele larg deschise de Dumnezeu. L-a trezit cu un vis. Un vis zguduitor şi lumi*nos. "Dacă mi s-ar fi întâmplat la tine*reţe, cred că nu l-aş fi băgat în seamă. Dar Dumnezeu m-a pregătit pentru el şi m-a aşteptat până acum, la bătrâneţe. Aşa face el cu noi, cu toţi. Din iubire”.

O comandă specială

Florentin nu a fost tot timpul iconar. La început a lucrat la "Proiect Bucureşti”. Era şi atunci, ca şi acum, un om sensibil, deschis către universul artelor. Dar nu-şi cultiva acest talant. "Mai întâi m-am apucat să lucrez lemnul, de foame! Era pe vremea lui Ceauşescu şi câştigam 1100 de lei pe lună. Şi, în joacă, am început să lucrez în lemn. Făceam capete, capete de domnitori. Şi am ajuns să câştig triplu, mai mult decât directorul institutului unde lucram.”
În anii aceia, credinţa lui era firavă. Avea conştiinţa existenţei lui Dumnezeu, fără ca aceasta să-l implice prea mult. Ajunsese să picteze icoane, dar nu pentru că asta i-ar fi deschis o fereastră spre o altă lume, ci pentru că erau "decorative”. Încerca să le facă vesele, să-i bucure pe oameni. Până într-o zi, când, după "revo*luţie”, cineva a venit la el şi i-a cerut să i-l picteze pe părintele Arsenie Boca. A fost mirat, pentru că nu era portretist, dar s-a apucat de lucru.http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2604_7_1354035797.jpg (http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2604_7_1354035797-large.jpg)Hristos din vis



Ci*ne*va i-a adus o poză a părintelui luată de pe internet. Încet, cu migală şi dra*goste, aşeza strat peste strat de culoa*re, încercând să copieze chipul celui mai renumit duhovnic al acestui neam. "M-am apucat să-l pictez şi mi-am dat seama că nu sunt vrednic. Nu mi-a reuşit! Eu nu sunt un por*tretist, Dumnezeu nu mi-a dat acest dar. Pictura mea nu semăna cu părin*tele. I-am dus-o, smerit, celui care mi-o comandase şi... surpriză! Omul a fost fascinat. Mie mi s-a părut ciu*dat - erau cele mai mari laude pe care le-am primit de când pictez. Cert este că nu m-am lăsat amăgit. Mi-am zis că succesul ăla nu e firesc. Mai târziu aveam să înţeleg.”
Înainte de a se apuca de portretul cerut, Florentin Cantara*giu încercase să se apropie de părintele Arsenie Boca. Să-l înţeleagă. Să-i desluşească viaţa şi trăirile. Cineva i-a adus patru cărţi cu mărtu*riile celor care-l cunoscuseră. Una dintre ele l-a impresionat în chip special. Era vorba despre moartea părintelui. Înainte de a pleca la Domnul, măicuţele din preajma sa erau tulburate. Ce vor face fără dân*sul? Părintele le-a întărit, spunându-le că din cer îi va fi mult mai uşor să le ajute. Să facă un acatist, apoi să scrie ce doresc pe o bu*cată de hârtie, că*re*ia să îi dea foc. Iar el va şti. Negreşit.

Un vis real

Florentin avea un necaz. "O pro*ble*mă lumească, nu are rost să intru în de*talii. După ce am citit ce le-a spus părintele Arsenie măicuţelor, m-am gândit că, dacă le poate ajuta pe ele, mă poate ajuta şi pe mine. Am făcut un aca*tist, apoi am scris tot ce doream pe o bu*că*ţică de hârtie şi i-am dat foc. Atât. Dar semnul acesta a fost primit de Dumne*zeu.”
Florentin Cantaragiu e un om în plină maturitate, dar asta nu-l împiedică să se lase stăpânit de emoţie. Se uită pe fereas*tră când povesteşte, ferindu-şi privirea, şi glasul îi devine şoptit.
"După ce am făcut acatistul, am ador*mit şi am avut un vis. Un vis în două eta*pe, ca două trepte spre lumi*nă. În prima, se făcea că stau pe o lespede de piatră, de felul celor pe care le-a amenajat părintele Arsenie în curtea mânăstirii de la Sâm*băta. Ştiţi că îi plăceau pietrele, cursurile de apă. Ei bine, în vis ştiam că Hristos este lângă mine! Nu-L vedeam, pentru că nu am avut curajul să întorc capul să-L văd. Dar aveam, foarte clar, sentimentul că Dumnezeu însuşi stă lângă mine pe acea piatră şi, în acelaşi timp, că nu merit acest lu*cru. Efectiv, simţeam că nu merit! Dar, în acelaşi timp, eram pătruns de o stare de beati*tudine, de fericire totală, imensă. Aveam în inimă o linişte nesfârşită. Pa*radoxal, Îl simţeam pe Hristos foarte apropiat, ca pe unul din părinţii mei. L-am simţit atunci ca Om şi Dum*nezeu totodată. Apoi am înţeles că Domnul vine tocmai la cei care nu au lumină.http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2602_8_1354035833.jpg (http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2602_8_1354035833-large.jpg)Părintele Arsenie Boca



Ca să-i salveze. Aceas*ta a fost prima treaptă a visului. În cea de a doua, L-am putut vedea! Nu-i puteam distinge bine trăsăturile feţei, dar cel la care priveam era chiar Hristos. Şi, nu ştiu cum, dar chipul Lui semăna oare*cum cu cel al părintelui Arsenie Boca în tinereţe. Avea părul negru, ochii albaştri, puternici, şi era îmbră*cat cu un veşmânt gri-deschis, ase*mă*nător celui pe care-l poartă monahii. Stăteam amândoi în picioare, iar Iisus încerca să deschidă o uşă. Nu ştiu dacă încerca să intre sau, dimpotrivă, să iasă, dar, la sfârşit, mi-a făcut cu mâna, iar eu i-am răspuns. M-am trezit zbuciumat. Stând pe marginea patului, m-am gândit că visul a fost răspunsul părintelui la rugăciunile mele. Asta te mar*chează. Pentru tot*deauna. Pentru mine, nu a fost un vis oarecare, a fost mai degrabă o revela*ţie. Viaţa pe care urma să o duc de atunci înainte.”

Aşa a şi fost. Pentru Florentin Cantara*giu, întâlnirea din vis cu Hristos a fost reală. L-a cutremurat şi i-a schimbat viaţa. O zi mai târziu, problema personală pen*tru care se rugase părintelui Arsenie şi-a găsit aproape miraculos rezolvarea. Un senti*ment de mulţumire i s-a revărsat în ini*mă şi s-a gândit să-i spună asta şi părin*telui. A scris câteva cuvinte pe o bucată de hârtie, la fel cum făcuse cu rugămintea. Cuvinte simple, izvorâte din inimă. A fă*cut un acatist şi apoi i-a dat foc. Un petec de hârtie, însă, nu se lăsa mistuit de flă*cări. S-a uitat la el şi, pe hârtia îngăl*benită de fum, se mai putea citi: "Boca - ajutat - Cantaragiu”. Desface un plic îmbătrânit de vre*me şi, înăuntru, îmi arată acel petec de hâr*tie. Cu vocea sugrumată de emoţie, îmi spune că l-a păstrat cu sfinţenie în toţi aceşti ani. Pentru el a fost confirmarea că întâlnirea cu Dumnezeu din vis a fost nu numai reală, dar a fost şi mijlocită de părintele Arsenie Boca. Aşa cum le spusese măicuţelor, acesta intervenise din cer, schimbându-i viaţa din temelii.

Cărarea Împărăţiei

Florentin stă în faţa mea cu plicul în mână. Bucăţica aceea de hârtie cât un timbru este pentru el legătura cu cerul. Semnul că ruga i-a fost ascultată, că dincolo există cineva pu*ternic, în mă*su*ră să ne ia viaţa în palme şi să ne-o înalţe. "După această întâmplare, am cumpărat tot ceea ce putea avea legă*tură cu Arsenie Bo*ca. M-am apu*cat să citesc «Că*rarea Împă*răţiei» şi am găsit acolo un cu*vânt care m-a zguduit literal*mente şi m-a fă*cut să-l înţeleg pe Dumnezeu. Spunea părintele că «Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt pentru Dumnezeu».http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2603_16_1354035900.jpg (http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2603_16_1354035900-large.jpg)


Ştiam că Domnul mă iubeşte, dar nu aveam o reprezentare a acestei iubiri. Părintele mi-a oferit-o. Până atunci aveam un zbucium sufletesc. Mă întrebam mereu «Ce e cu noi? Cum de rabdă Dumne*zeu atâţia ticăloşi pe pământ?» Dar după ce am citit aceste cuvinte, am înţe*les. Am înţeles că ne rabdă din iubire. Că ne aşteaptă şi ne pregăteşte pentru a-L înţe*lege cu adevărat. Aşa cum mă pregătise şi pe mine. Dacă aş fi avut acel vis în tinereţe, nu cred că l-aş fi băgat în seamă. Dar Iisus m-a aşteptat. A aşteptat cli*pa în care să rodească în mine. Sunt în continuare un om păcătos. Dar vreau să mă apropii de El. Înainte nu eram preocupat de asta. Nici icoanele nu le pictam cu gândul că ar trebui să-i fie plăcute lui Dumnezeu.”

Icoanele

E dimineaţă. Florentin se trezeşte şi se apucă de lucru. Nu are nici un ritual anume, nu face nimic spe*cial. Se spală doar pe mâini. Întotdeauna. Simte că nu poate picta altfel. Apoi lucrează, găsindu-şi în meşte*şug toată liniştea. Cu migală, penelul aşterne culorile până când se iţeşte un chip, un veşmânt sau o aureolă de sfânt. "Fără pictură nu aş mai putea trăi. Desigur, o fac şi pentru a-mi agonisi pâinea de toate zilele. Dar, dacă mâine aş câştiga la loto 1 miliard de euro, aş con*ti*nua să zugrăvesc icoane. Pentru că meş*te*şugul aces*ta s-a lipit de sufletul meu. Îl practic de 40 de ani. E via*ţa mea. Înainte de a-l cunoaşte pe Dumne*zeu prin părintele Arsenie nu pictam cu bucurie. Îmi făceam treaba cât puteam de bine şi atât. Acum, icoa*nele sunt altfel. Nu o spun doar eu. Au remarcat trei fete care merg cu ele la târg şi mi le vând. Mi-au spus că s-a schimbat ceva, fără să poată spune ce anume. În teh*nică, eu nu am ino*vat, dar acum, faţă de alte timpuri, când lucrez, sufletul îmi e plin de bucurie. Sunt foarte fericit când pictez şi poate că fericirea mea se trans*mi*te. Bucuria mi se amestecă în culori şi ele iradiază într-un fel care îi atrage pe cumpărători. Nici nu mai pot să zugrăvesc icoane altfel. Dacă nu am bucurie şi pace în inimă, nici nu mă pot apuca de lucru. Când am avut un necaz cu soţia, trei luni nu m-am putut atinge de penel. Trei luni am stat şi m-am uitat pe fe*reastră ca un nebun.”
Îl întreb dacă are un sfânt pe care să-l iubească la fel de mult cum îl iubeşte pe părintele Arsenie. "Am, cum să nu am. Pe Sfântul Ierarh Nicolae. Îl iubesc nespus, pentru că e sfântul care nu a scris nimic, dar e cel mai iubit în întreaga lume. E iubit pentru sufletul lui bun. Şi-l pictez cu mare drag. Cred că am zugrăvit până acum mii de icoane cu el, pentru că toată lumea îl caută. Am găsit două icoane vechi româneşti care mă inspiră şi după care mă ghidez.”
Când Florentin Cantaragiu vorbeşte de părintele Arsenie, faţa toată i se luminează. E convins că scrie*rile şi minunile ieromonahului de la Sâmbăta de Sus ar trebui multiplicate la scară naţională, astfel încât orice român să ştie de ele. "De când m-am întors la Dumne*zeu, mă frământă un singur lucru. Aş vrea să-l fac cu*nos**cut oamenilor pe părintele Arsenie Boca. Din pă*cate, eu nu l-am întâlnit în viaţă, deşi aş fi putut. Mă gândesc uneori că poate ne-am încrucişat drumurile atunci când picta la Drăgănescu, lângă Bucureşti. Poa*te că l-am văzut pe stradă şi am trecut fără să bag de seamă. Eram tânăr şi fără minte. Dar acum, la bă*trâ*neţe, când mi-a dat Dumnezeu să-l descopăr, părin*tele mi-a deschis mintea şi am înţeles totul. Parcă în*trea*ga mea existenţă s-a luminat. Scrisul său e de vină. Fiecare propoziţie a sa e o sentinţă. Eu cred că dacă lucrarea părintelui Arsenie Boca nu ar fi fost împie*dicată de comunism, România ar fi arătat altfel acum. Pentru că în jurul dânsului era un focar de dumnezeire, erau foarte mulţi tineri, intelectuali, dar şi oameni mai simpli. El era un om îndumnezeit, şi credinţa s-ar fi des*coperit prin el, mult mai multor oameni. Şi oamenii aceia nu ar fi fost slabi de înger, nu ar fi putut fi cum*păraţi, cum se întâmplă acum. Părintele Arsenie asta face - îl explică pe Dumnezeu. Este foarte explicit pen*tru oamenii simpli.http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2605_7_1354035923.jpg (http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1046/1354035569_2605_7_1354035923-large.jpg)Sfântul de suflet: Nicolae



Din păcate, se vorbeşte prea puţin despre el. Dacă un păcătos ca mine l-a înţeles atât de bine, cred că, dacă el ar fi mediatizat, atunci sute de mii de oameni s-ar apropia de credinţă. Pe mine mă mişcă profund, uneori îmi dau lacrimile, doar citindu-i sfaturile”.
Florentin e sigur că părintele Arsenie Boca e sfânt, cu toate că biserica nu l-a canonizat. Dar, spune el, "sfinţenia nu încape întotdeauna într-o instituţie. Mai stă şi pe-afară! Am auzit de multe ori vorbindu-se des*pre canonizare, dar acum nu mai am această nelinişte. Nu-mi pasă ce hotărăşte Biserica Ortodoxă Română şi cred că nici lui Dumnezeu nu îi pasă. Nu ştiu dacă aţi fost până acum la Prislop. Dar dacă aţi fost, cred că aţi văzut zecile de autocare şi miile de oameni care merg acolo în fiecare zi. Ei îl fac sfânt pe părintele Arsenie. Eu, de-acum înainte, îl voi picta cu curaj pe icoane, şi pe spate voi scrie - Părintele Arsenie Boca e un sfânt. Punct. El mi l-a revelat pe Dumnezeu. Punct. Şi mă şi semnez - Florentin Cantaragiu”.

(Pagini ilustrate cu reproduceri după icoanele pictorului)

[Adrian Pop]

Icoane pictate de parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului (https://www.facebook.com/pages/Icoane-pictate-de-parintele-Arsenie-Boca-Sfantul-Ardealului/447134132008708) a distribuit fotografia (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=558138947578497&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1) postată de Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop?ref=stream).

16 august

"Simteai cum impreuna cu Parintele canta copacii, cantau pasarile – trilurile lor se impleteau cu ale preotilor care cantau. Simteai intr-adevar ca toata natura este in genunchi si se roaga. Şi ca marele preot care oficiaza aceasta slujba nu este de fapt Parintele Arsenie, ci Insusi Mantuitorul.
Avea puterea asta, sa-ti sugereze puterea Mantuitorului in Sfanta Liturghie. Şi pentru Sfintia Sa era atat de prezent lucrul acesta,
incat de foarte multe ori, cand rostea cuvintele epiclezei plangea, dar nu se simtea in voce lucrul asta, se vedea numai in felul cum se zguduie umerii. Iar cei care erau prezenti – si cei care erau obisnuiti, si cei care veneau pentru prima oara – plangeau."
Aspazia Otel Petrescu




https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn1/p480x480/1185079_558138947578497_1035426483_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=558138947578497&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1&relevant_count=1)

https://www.facebook.com/pages/Icoane-pictate-de-parintele-Arsenie-Boca-Sfantul-Ardealului/447134132008708

[Adrian Pop]

Despre Parintele ARSENIE BOCA - marturii de la Prislop
Despre Parintele ARSENIE BOCA (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68413-parintele-arsenie-boca-despre-post) - marturii de la Prislop
Cu gandul la cele cateva zile libere de la sfarsit de noiembrie - inceput de decembrie, sau poate preocupati cu problemele de zi cu zi, multi dintre noi am uitat, ori poate n-am stiut, ca pe 28 noiembrie a trecut la cele vesnice Parintele Arsenie Boca (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68423-parintele-arsenie-boca-despre-lupta-postului-cu-relele), marele duhovnic al neamului romanesc, cel care a ramas in constiinta foarte multor crestini ca un om cu viata sfanta.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/boca1.jpg Mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67792-manastirea-prislop-silvasul-de-sus) a fost, si in acest an, loc de pelerinaj pentru mii de credinciosi care au venit nu numai din Ardealul care-l iubeste nespus de mult pe Parinte ci si din cele mai indepartate colturi din tara.
Printre cei care au ajuns in acest an la Prislop se numara si parintele Arsenie de la Manastirea "Sf. Ilie" din Toplita. L-am rugat pe parintele Arsenie de la Toplita sa ne impartaseasca impresiile si emotiile traite la fata locului.
- Parinte Arsenie, cand si cum ati ajuns la manastirea Prislop (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67979-manastirea-prislop)? Ce ati simtit acolo, ce ati vazut?

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/oop.jpg - Am ajuns acolo, in primul rand, prin rugaciunile celui care a fost marele duhovnic Parintele Arsenie Boca si care se roaga in continuare pentru noi, pentru neamul romanesc. Eu nu l-am cunoscut personal dar, din ceea ce am aflat de la ucenicii lui, cei care au un pic de evlavie si doresc sa ajunga macar la mormantul lui primesc intotdeauna ajutor ca sa ajunga la Prislop. Am ajuns si eu in ajun de praznuire, in data de 27 noiembrie, seara. Biserica era arhiplina si afara erau foarte multi credinciosi. In Sfantul Altar slujeau slujba Vecerniei si a Utreniei, a privegherii, sapte preoti care toti au spus, la sfarsit, ca au fost ucenici ai Parintelui Arsenie Boca. L-au cunoscut indeaproape, cativa dintre ei chiar l-au condus pe ultimul drum, i-au dus sicriul la cimitirul din incinta manastirii Prislop. Dupa aceasta priveghere in biserica, crediciosii impreuna cu preotii s-au indreptat spre mormantul din cimitirul manastirii. Acolo, spre surprinderea tuturor, mormatul era plin de flori proaspete, cu toate ca e vreme de iarna, dar asta dovedeste evlavia si repectul pe care foarte multi il poarta Parintelui. Oamenii au adus flori si, in primul rand, jertfa lor, osteneala lor. Revarsarea asta mare de credinciosi care a avut loc la Manastirea Prislop este un semn de evlavie fata de Parintele si toti care au venit seara au ramas in continuare pana la ora trei noaptea in cantari, in acatiste, in paraclise impreuna cu preotii care, printre rugaciuni, mai rosteau si din invataturile Parintelui Arsenie sau spuneau ce-si aduceau ei aminte despre el sau chiar ceea ce i-a invatat Parintele ca trebuie sa le spuna, ei ca preoti, credinciosilor. Parintele le spunea ucenicilor sai, viitorilor preoti, cum sa-i invete la randul lor pe credinciosi, ce trebuie sa le spuna si le dadea sfaturi chiar preotilor cum sa traiasca in familie, cum sa se poarte cu copiii pe care l-ii va da Dumnezeu, cum sa-i creasca, cum sa discute cu credinciosii, ce relatie sa aiba cu ei si care sunt aspectele pe care trebuie sa se axeze preotul. Un preot venit la Prislop spunea ca Parintele Arsenie i-a zis:"Vezi ca tu vei fi preot dar sa te axezi pe trei probleme principale: ca preot sa savarsesti Sfanta Liturghie (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69023-duhul-sfant-in-liturghie) dupa toata randuiala fara multe inflorituri, inovatii, adaugiri, sa exprimi prin Liturghie o traire autentica". Apoi a doua problema ar fi spovedania. Spunea Parintele ca preotul trebuie sa-si faca timp sa stea de vorba nu atat cu oamenii cat cu constiinta oamenilor, sa simta trairea omului fata de slujba, de Biserica si sa stea cat mai mult si cat mai des de vorba cu oamenii, calea aceasta prin spovedanie trebuind sa fie o cale de a atrage omul spre Dumnezeu. Parintele mai zicea ca in predica nu se pot spune prea multe si ca o serie de lucruri mai importante si mai intime si mai subtile ar putea sa le spuna preotul credinciosului la spovedanie. Pe urma al treilea aspect pe care trebuie sa-l aiba in vedere preotul ar fi rugaciunea particulara. Pe langa rugaciunea pe care preotul trebuie s-o faca la biserica ar fi rugaciunea sau vorbirea cu Dumnezeu, relatia cu Dumnezeu, nu atat in cuvinte multe ci sa fie o rugaciune de intensa traire, de apropiere de Dumnezeu si de a sta in legatura asta cu Dumnezeu tot timpul, nu numai cand esti la Liturghie sau in biserica, mai spunea Parintele Arsenie Boca.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/boca2.jpg La Prislop preotii le spuneau oamenilor ce-si aduceau ei aminte dar spuneau si ce simt acum la mormantul Parintelui. Adica in jurul mormantului exista duhul asta, eu l-am simtit personal, de liniste si, mai ales, un duh care ne indeamna la pocainta, sa ne plangem pacatele, ale noastre, ale celorlalti, sa ne indreptam viata, sa-l cautam mai mult pe Dumnezeu. Ceea ce va spun acum s-a intamplat la mormant in seara zilei de 27 noiembrie si in noaptea ce a urmat. Credinciosii, la randul lor, vorbeau despre minunile care s-au facut prin rugaciunile Parintelui Arsenie Boca. Un om zicea: "Uite parinte, mie Parintele Arsenie, prin rugaciunile sale, mi-a vindecat copilul de o anumita boala". Altul spunea: "Vai! Copilul meu era sa moara, era sa se intample un necaz, un accident si cred ca numai rugaciunea Parintelui Arsenie ne-a izbavit si ne-a scapat copilul de la o moarte napraznica sau de la alte necazuri." Erau si oameni mai varstnici care l-au cunoscut pe Parintele cand erau tineri. Ei povesteau ca Parintele chiar le-a spus: "Tu te faci preot, tu te faci inginer", altora le spunea:"Tu te casatoresti cu cutare". Ceea ce le-a spus Parintele acestor oameni nu era ceva intamplator, era voia lui Dumnezeu. Parintele Arsenie, prin duhovnicia pe care o avea si prin trairea lui, cunoastea voia lui Dumnezeu. Sigur, e vorba de harisme primite de la Dumnezeu, prin voia lui Dumnezeu, de catre acesti duhovnici mari. Parintele Arsenie pomenea de Sfantul Serafim de Sarov (http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67094-acatistul-sfantului-serafim-de-sarov). Eu l-as compara pe Parintele Arsenie Boca chiar cu Sfantul Serafim. Ceea ce a facut Sfantul Serafim pentru neamul lui, pentru rusi, pentru Rusia, eu cred ca Parintele Arsenie a facut pentru neamul nostru romanesc, pentru romani, adica ne-a deschis noua ca romani calea spre Dumnezeu (http://www.crestinortodox.ro/interviuri/70538-de-pe-calea-omului-pe-calea-lui-dumnezeu-convertirea-lui-petre-tutea), ne-a tinut si ne-a intarit in secolul al XX-lea, la mijlocul secolului, dupa razboi, cand urma sa vina prigoana. Parintele a prevazut ca va veni o mare prigoana asupra bisericii si peste adevaratii crestini si, prin ceea ce el a spus, prin cuvintele sale, a intarit neamul acesta. Bineinteles ca si alti duhovnici mari ne-au fost sprijin, parintele Cleopa (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68416-parintele-cleopa-despre-sarbatoarea-nasterea-domnului-i) sau parintele Teofil care traieste la manastirea de la Sambata de Sus, si multi altii.
La Prislop, in dimineata zilei de 28 noiembrie, la ora 7,00, a inceput Taina Sfantului Maslu (http://www.crestinortodox.ro/sfintele-taine/69140-taina-sfantului-maslu), s-a facut sfintirea apei (agheasma) si la rugaciunile care se spun acolo la Sfantul Maslu erau preoti care, pe langa rugaciunile canonice si care existau in Molitfelnic, adaugau si o rugaciune zicand: "Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi". Si cand preotii spuneau rugaciunea aceasta adresata Parintelui Arsenie Boca, lumea devenea in secunda urmatoare foarte atenta, foarte concentrata, lumea astepta... De fapt, poporul asteapta ca si din partea clerului sa se dea un semnal. La Sfanta Liturghie din data de 28 noiembrie s-au adunat peste 5000 de credinciosi si au slujit 100 de preoti. Inca de dimineata de la Sfantul Maslu (http://www.crestinortodox.ro/sfintele-taine/69140-taina-sfantului-maslu) si in continuare la Sfanta Liturghie oamenii asteptau sa auda ce vor spune ierarhii, sa vada cum se manifesta ei fata de Parintele Arsenie. Oamenii asteapta sa vada si ce credem noi preotii. Ca poporul a dovedit si de data aceasta ce crede. Revarsarea de popor care a avut loc la Prislop - 5000-6000 de oameni - n-a fost altceva decat semnul evlaviei poporului nostru roman. Si de dimineata s-a cerut in toate rugaciunile ca si Parintele Arsenie sa se roage pentru noi si chiar erau oameni care simteau asa..., spuneau: "Parintele Arsenie e aici, duhul Parintelui e aici." "Eu simt, Parintele e printre noi, Parintele e de fata", spuneau foarte multi oameni. E ceva pentru ca oamenii simt. Ei stiu ca puterea lui Dumnezeu sta in puterea Sfintilor Sai si orice om care e bine intentionat si are evlavie la sfinti simte ca sfantul, in duh, este langa noi cand il pomenim. Asa ne spun Sfintii Parinti (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68479-educatia-teologica-in-scriptura-si-la-sfintii-parinti).
A fost atat de multa lume la Sfanta Liturghie, desi era zi de lucru. Au participat trei ierarhi, Episcopul Timotei de la Arad, Episcopul Daniel de la Varset si chiar IPS Mitropolit al Ardealului, dr. Laurentiu Streza. IPS Mitropolit Streza si Episcopul Daniel de la Varset sunt ucenicii directi ai Parintelui Arsenie, l-au cunoscut si actul lor de smerenie a impresionat oamenii. Au venit episcopii si s-au smerit in fata mormantului Parintelui si, in predicile lor, au spus cum l-au cunoscut pe Parintele si cate i-a invatat Parintele. Iti da, asa, un plus de nadejde faptul ca se pleaca si cei mari in fata celor mai mari, pentru ca Parintele, chiar daca n-a fost arhiereu, a fost un mare duhovnic si un mare povatuitor, un iluminator si i-a ajutat pe toti, mai ales pe cei care l-au cunoscut. In timpul Sfintei Liturghii (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70646-semnificatia-pomenirilor-din-cadrul-sfintei-liturghii) a luat cuvantul si Parintele Teofil de la Sambata. In predica lui, spunea cum l-a cunoscut pe Parintele Arsenie, cu vreo 50 de ani in urma, si cum Parintele Arsenie l-a invatat rugaciunea inimii, rugaciune pe care s-o spuna toata viata, adica "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si modul de a o rosti. Sigur, Parintele Teofil (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68435-parintele-teofil-paraian-despre-trezvie) i-a adus cuvinte de lauda Parintelui Arsenie si a spus ca el a calatorit, cu rugaciunea asta a inimii, toata viata, cu toate necazurile pe care le-a avut pentru ca, stiti, parintele nu vede. Sigur ca, in neputinta asta, Dumnezeu l-a preamarit, pentru ca asa cum spune proorocul David: "Dumnezeu intelepteste orbii". La Sfanta Liturghie de la Manastirea Prislop cei trei ierarhi au fost inconjurati de un foarte mare sobor de preoti. Am vorbit cu parintele protopop de la Alba Iulia, dupa ce m-am intors la Toplita, pentru ca nu mai eram sigur cati preoti au fost si nu voiam sa gresesc. Parintele mi-a spus ca i-a numarat, au fost peste 90 de preoti care s-au impartasit, deci un sobor de 100 de preoti, plus alti preoti care au venit pe urma si multi au stat pe margine impreuna cu credinciosii lor. In cadrul Sfintei Liturghii, dupa ce ne-am impartasit, a vorbit si IPS Mitropolitul nostru, dr. Laurentiu Streza, care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca si mergea la el cand Parintele picta. Si l-a intrebat: "Parinte, de ce ati pictat asa pe Maica Domnului sau pe Mantuitorul?" Si Parintele a raspuns:" Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului (http://www.crestinortodox.ro/colinde/68382-maica-domnului-in-colindele-religioase-romanesti), asa l-am vazut pe Mantuitorul si eu ii pictez asa cum i-am vazut eu". Acestea au fost lucruri adevarate care s-au petrecut, sigur, pentru cei care cred. Cu cei care nu cred trebuie sa mai avem rabdare ca sa creada si ei intr-o zi. Pe urma toti credinciosii care au participat acolo, toti preotii, toti monahii, maicile, au cantat. Maicile au dat raspunsuri la Sfanta Liturghie si-mi zicea un parinte, Clement, care a fost acolo duhovnic timp de 8 ani de zile, ca muzica este aranjata sau este pusa in notatie de Parintele Arsenie Boca. Deci pe langa cunostintele acestea, cum sa zic eu, in lumina stiintei (spunea un parinte ca a cunoscut toata stiinta) Parintele a avut daruri mai presus, de la Dumnezeu, pe care stiinta nu le poate atinge. Si Parintele spunea ca "Pentru noi Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vietii si-al istoriei, reazem in ispitele si furtunile timpului. Iisus Hristos e asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului lumii. Iisus Hristos este originarul nostru, autenticitatea noastra dar, mai mult decat acestea, Iisus este prietenul nostru care sigur ne ramane credincios, nu ne paraseste niciodata. Si mai mult, e Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsire, formarea noastra metafizica". Sunt cuvintele pe care le spunea Parintele Arsenie Boca in scrierile sale si atragea atentia spunand: "Crestinismul nu e o afacere de duminica ci este o stradanie de toate zilele, toata viata, de a ajunge stilul de viata si conceptiile pe care asa ni le-a lasat Domnul nostru Iisus Hristos (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69319-reprezentarile-portretistice-ale-mantuitorului-iisus-hristos)." Parintele avea o mare iubire sau aplecare pentru copii. Iubea copiii. Parintele se bucura pentru cei carora li se nasteau copii, ii indemna pe oameni sa aiba prunci. Si mai spunea Parintele ca o credinta sanatoasa trebuie sa fie intr-un trup sanatos si invers. Parintele mai spunea asa: "Destinu-i jumatate pe pamant si jumatate-i din Cer." Tot timpul omul trebuie sa aiba o legatura cu Dumnezeu si sa lupte sa fie cu Dumnezeu, sa se lase de pacate.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/boca3.jpg Ceea ce s-a intamplat la Prislop a dovedit, repet, evlavia oamenilor si oamenii asteapta acuma, sigur, si o canonizare oficiala din partea Sfantului Sinod (http://www.crestinortodox.ro/organizare-b-o-r/70977-sfantul-sinod). Asta ma depaseste pe mine, bineinteles, nu pot eu sa-mi dau cu parerea despre ce ar trebui sa spuna ierarhii, episcopii care hotarasc. Dar imi spunea un credincios ca niciodata n-a vazut atatia oameni, ca acum, de cand vine el la Prislop. Si din an in an, se pare, ca vin tot mai multi oameni. Vin la mormantul Parintelui, la Manastirea Prislop, pentru ca ei primesc o binecuvantare, se intorc acasa mai linistiti, in plus simt ajutorul Parintelui. Oamenii, sigur, vin cu necazuri, fiecare cu dorinta lui si cu speranta si, pe masura credintei fiecaruia si cat se roaga Parintele Arsenie acolo in Ceruri pentru noi, fiecaruia i se indeplineste dorinta.
- Parinte Arsenie, ati slujit si dvs. la Prislop?
- Am slujit si eu la Sfanta Liturghie impreuna cu IPS Mitropolitul nostru, dr. Laurentiu Streza si cu ceilalti ierarhi. A fost o Liturghie inaltatoare. Inchipuiti-va 100 de preoti care ridica mainile sus la "Imparate ceresc..." . Sunt 200 de maini care se ridica spre Cer. Si ce poate fi mai mult ca asta, sa ridici mainile spre Dumnezeu asa ca-ntr-un semn de disperare, ca-ntr-un semn de preamarire a lui Dumnezeu si sa astepti ca Dumnezeu sa-ti arate atata bunatate si iubire! Deci s-a revarsat mult Har acolo si eu sunt marcat de atunci. A trecut o saptamana si pe mine ma urmareste asa... o liniste si o pace care, in mod sigur de acolo mi se trage. Vedeti, omul daca se cerceteaza, simte de unde ii vine cate ceva, si bine si rau. Cand gresim si facem pacate ne merge rau. Daca stam si cugetam si ne judecam, ne da Dumnezeu asa in gand: "Ma, sa stii ca de acolo vine, ca am gresit si acuma nu-s asa de bine sufleteste". Si cand mai facem cate o fapta buna sau se mai roaga cineva pentru noi zicem: "Uite de-acolo ni se trage".
- Parinte, plangea lumea la Prislop? Asa am auzit.
- Da, dar plansul asta al oamenilor si al preotilor nu-l intalnesti la orice slujba. Am stat la mai multe slujbe. Sigur, ca preot, urmaresc ceea ce se intampla intre oameni. Cand vrei sa le spui ceva oamenilor trebuie sa vezi daca ei sunt pregatiti sa primeasca ceea ce vrei tu sa le spui. Acum am urmarit oamenii, ma mai uitam la oamenii de-acolo din sobor si, chiar si seara, oamenii plangeau. Fiecare plangea mai mult tainic, isi plangea sufletul lui sau pacatele lui, era asa... un duh de pocainta. Sigur ca indemnul Parintelui Arsenie Boca si invatatura lui principala era ca omul sa-si planga pacatul, sa se intoarca de la pacat. Si acolo, in jurul mormantului Parintelui si la Sfanta Liturghie, era duhul asta de pocainta. Stiti, noi tot zicem: "Doamne ajuta", "Doamne da-ne cate ceva" sau "Doamne, scapa-ne" dar oamenii acolo, la Prislop, au fost mai constienti ca multe necazuri le avem, in mod sigur, din cauza pacatelor si ca pacatele ar trebui cumva rascumparate sau ca trebuie sa ne curatim sufletul prin lacrimi de pocainta. Dumnezeu se bucura, se spune si in Scriptura ca mai mult se bucura Dumnezeu pentru un pacatos care se intoarce decat de 99 de drepti care n-au nevoie de pocainta. Eu vreau sa spun de mine, eu pacatos fiind, intr-o zi trebuie sa-mi plang pacatele, ori la mormantul Parintelui, ori in alta parte dar, din cauza impietririi mele, nu plang si atunci acolo, la Parintele, simtindu-l pe Parintele asa de mare in duh si vazand cati oameni a atras acolo, dupa atatia ani de la moartea lui incep sa plang. Cu moartea nu se sfarseste totul. Parintele continua mai departe sa se roage pentru noi si iti da asa un duh de pocainta si de cainta si te vezi mic si te vezi neputincios si simti acolo ca n-ai facut poate ceea ce trebuia in viata, simti ca trebuie sa faci altceva, sa-ti schimbi viata. Eu cred ca asta au simtit oamenii acolo, o rugaciune mai intensa, o traire mai mare si ca lacrimile exprima o neputinta a noastra, pocainta asta. Lacrima sufletului cand plange inima acolo inauntru, aceea e mai mare dar cine o stie pe aceea? Dumnezeu o stie. Astea-s neputintele noastre, exprimate in afara, adica noi plangem pentru ca altceva nu mai putem face. Cam asa a fost la Prislop si va rog sa ma iertati daca am gresit cu ceva, am avut emotii.
Pe parintele Arsenie de la Toplita l-am cunoscut in anul 2005, cu ocazia unui pelerinaj in Ucraina (http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/71227-pelerinaj-in-ucraina-si-rusia). Atunci am vorbit mult si am simtit cu totii cum ne insoteste, peste tot in acea calatorie, duhul Sfantului Serafim de Sarov (http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/71248-pelerinaj-la-sfantul-serafim-de-sarov). A trecut un an si jumatate de atunci dar un fir nevazut ne tine legati, pe multi dintre noi, de parintele Arsenie de la Manastirea Toplita (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67989-manastirea-toplita) caruia ii mai cerem din cand in cand cate un sfat. Ii multumim parintelui ca ne-a impartasit si noua aceste momente de aleasa traire de la Prislop.
In final am indraznit sa mai pun o intrebare:
- Parinte Arsenie, numele dvs. e legat in vreun fel de Parintele Arsenie Boca?

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/Picture-205.jpg - Eu pot sa spun ca sunt intr-un fel ucenic indirect al Parintelui Arsenie. Numele mi se trage, intr-adevar, de la Parintele Arsenie Boca pentru ca duhovnicul meu i-a fost ucenic. Povestindu-mi duhovnicul multe despre Parintele Arsenie Boca eu intr-o zi m-am hotarat: "Eu ma duc la manastire si ma fac calugar si-mi pun numele Arsenie". Va dati seama asta era asa... ca o nebunie, adica iei o hotarare pentru restul vietii si vrei sa te faci calugar pentru ca ai auzit de parintele Arsenie Boca! Eu eram la liceu la Targu Mures si cand am auzit ce s-a intamplat cu Parintele Arsenie Boca si cate le spunea si preotul care-mi era acolo duhovnic (i-a fost ucenic Parintelui, acum traieste la Sibiu, e vorba de parintele Nicolae Streza, are peste 80 de ani si a publicat o carte "Marturii despre parintele Arsenie Boca") deci dupa cateva predici de-ale parintelui de-acolo eu am zis:

"Ma duc si ma fac calugar si-mi iau numele de Arsenie si gata. Am terminat cu toate. Eu mi-am rezolvat toate problemele, intr-un cuvant, asta vreau sa fac." Si ce sa zic? II port numele, atata doar, restul vai de capul meu, stiti. Cand mergi la manastire trebuie sa-ti puna nume staretul sau episcopul care te calugareste. Eu de asta venisem la manastire sa-mi pun numele Arsenie. Eu nu voiam altceva. Cand a vazut staretul ca n-are ce face cu mine a zis: "Mai, cu asta n-ai ce sa faci, sa-i punem numele Arsenie ca el numai asa vrea. Dar ce-i cu el, dar de unde stie de Parintele Arsenie? Ca stiti dvs, pe timpul lui Ceausescu, Parintele Arsenie a fost marginalizat chiar de catre cei din cadrul Bisericii si nu l-a ajutat nimeni si a suferit foarte mult. Chiar si spune Parintele: "Daca vrei sa-l urmezi pe Hristos trebuie sa patrimesti ca Hristos". Ce vreti mai mult ca asta?
- Unde ati fost calugarit, parinte?
- Aici la Toplita. Eu nu pot sa spun despre mine decat ca sunt pacatos si sa ma iertati ca v-am tinut cu vorbele mele. Fie ca Parintele Arsenie Boca sa se roage si pentru dumneavoastra si pentru noi. Ne rugam lui sa ne ajute sa trecem cumva prin viata asta. Si sa scrieti ca eu ma rog la Parintele Arsenie ca la un sfant.
- Asa si facem. Sarut mana parinte Arsenie si va multumim foarte mult pentru aceste marturii.
- Doamne ajuta!
Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
05 Decembrie 2006

[Adrian Pop]

Părintele Arsenie Boca - Minuni, mărturii (https://www.facebook.com/pages/P%C4%83rintele-Arsenie-Boca-Minuni-m%C4%83rturii/224473691053956)

În 1989 m-am gândit sa mai cercetez pe Parintele. În 27 octombrie 1989, cu o luna înainte de a-l chema Dumnezeu la cele vesnice, mi-a spus la despartire: “Este ultima data când ne vedem”. Eu am gândit ca e ultima data în luna aceea. Stiind gândul meu mi-a raspuns: “Nu, eu am sa plec pentru totdeauna”. Îmi parea rau, pentru ca ma legasem sufleteste de Parinte. Dar mi-a spus: “Ma duc, dar de acolo de unde ma voi duce, am sa va ajut mult mai mult decât am facut pâna aici”. În 28 noiembrie 1989 am primit un telefon care m-a întristat mult de tot, caci am aflat ca Parintele a plecat din lumea aceasta. La înmormântare am avut impresia puternica ca vad moastele unui sfânt si mi-am zis: “Parinte, ai fost mare în viata, mare te-a lasat si moartea aceasta”. (Pr. Prof. Simion Todoran)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

[Adrian Pop]

Părintele Arsenie Boca (https://www.facebook.com/arsenie.boca?ref=stream) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=423180717805276&set=a.119635921493092.18113.108802909243060&type=1) postată de Sfântul Munte Athos (https://www.facebook.com/athosul?ref=stream).https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/p206x206/1463753_423180717805276_1539716929_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=423180717805276&set=a.119635921493092.18113.108802909243060&type=1&ref=nf)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=423180717805276&set=a.119635921493092.18113.108802909243060&type=1&ref=nf)
“Îmi cam pare rău că n-am rămas şi eu acolo”. Părintele Arsenie Boca şi dorul după Muntele Athos, Grădina Maicii Domnului

Se spune în Viaţa Părintelui Arsenie că în cele trei luni pe care le-a petrecut cu mare folos duhovnicesc în Muntele Athos a deprins rugăciunea cea adevărată, mai ales după o experienţă minunată petrecută în pustia athonită, prin mijlocirea Maicii Domnului şi a Cuviosului Serafim de Sarov. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care tânărul Zian Boca fusese trimis la Muntele Athos de către Mitropolitul Nicolae Bălan, după spusele Părintelui Arsenie: “ca să deprind călugăria de acolo”. Se întâmpla în anul 1939 (martie-mai), pe când era doar diacon celib, înainte de tunderea în monahism de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

Se ştie că Părintele Arsenie a lucrat la treptele ce coboară spre Chilia şi Peştera Sf. Athanasie Athonitul din apropierea Schitului nostru românesc Prodromu. Dar de mare folos duhovnicesc pentru românii ortodocşi este faptul că Părintele Arsenie Boca a adus manuscrisele copiate de el pentru primele patru volume ale Filocaliei care s-au tipărit la Sibiu ceva mai târziu.

Împreună cu Părintele Dumitru Stăniloae, duhovnicul şi profesorul său de Istorie bisericească de la Sibiu, va aduna o echipa editorială şi-l va sprijini pe acesta în titanica muncă de traducere şi redactare a Filocaliei. În prefaţa volumului din 1947, Părintele Stăniloae aduce un "cald cuvânt de mulţumire" Părintelui Ieromonah Arsenie de la Mănăstirea Brâncoveanu, care "prin prezenţa aproape necontenită şi prin stăruinţa ce-a pus-o pe lângă mine de-a face această traducere, mi-a alimentat curajul în mod considerabil ca să pot duce la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aşi fi săvârşit-o". Mai mult, în prefaţa volumului II, Părintele Stăniloae îl numeşte pe Părintele Arsenie: "Ctitor de frunte al Filocaliei româneşti". Este drept însă că relaţiile între cei doi se răcesc în timp, iar după Revoluţia din '89, când Părintele Stăniloae îşi dă acordul pentru reeditarea volumelor din Filocalie, acesta nu mai pomeneşte nimic de aportul Părintelui Arsenie.

Consemnările despre activitatea Părintelui Arsenie pe Muntele Athos, “spre ştiinţa şi întărirea în dreapta credinţă ortodoxă a creştinilor”, s-au publicat de către Pr. Streza Nicolae Zian în cartea cu titlul “Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”.

Părintele Arsenie fără îndoială a rămas toată viaţa legat sufleteşte de Grădina Maicii Domnului şi de experienţele deosebite trăite acolo. Mărturie stă şi o scrisoare trimisă unui frate călugăr din Athos căruia îi spune printre altele: “(…) dacă însă preţuiţi grădina Maicii Domnului mai mult decît orice altă ocrotire, mai răbdaţi puţin pe loc, şi rămâneţi în Sfântul Munte, – că eu unul în locul vostru n-aş ieşi deacolo – îmi cam pare rău că (de ce) n-am rămas şi eu acolo (…)”.

Laurenţiu Dumitru (https://www.facebook.com/pages/Lauren%C5%A3iu-Dumitru/253849381432220?directed_target_id=0)

Sursa: http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2013/11/21/imi-cam-pare-rau-ca-n-am-ramas-si-eu-acolo-parintele-arsenie-boca-si-dorul-dupa-muntele-athos-gradina-maicii-domnului/

[Adrian Pop]

Despre Parintele Arsenie…

http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/Arsenie-Boca-1.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/Arsenie-Boca-1.jpg)

„Un sfânt se cunoaşte abia după trecerea timpului. Cu cât se adaugă mai mulţi ani după mutarea sa pe lumea cealaltă, cu atât va veni lumea spre el mai mult, dacă a fost cu adevărat un slujitor al lui Dumnezeu” spunea Parintele Arsenie Boca, ”un fenomen unic în istoria monahismului românesc”, dupa cum l-a caracterizat Parintele Dumitru Staniloae.

Pe Parintele Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog și artist român, fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, veneau sa il vada mii și mii de credincioși, atrasi de harul si de personalitatea sa. Aveau sa vina sa sa il vada insa si mai multi dupa moarte. Pe toti i-a invatat, dupa cum spunea chiar dansul:

”să fie curați față de oameni și față de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetățenească, dajdie etc.) și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat și trup curățit de patimi).
Despre această învățătură, martori îmi sunt toți cei ce-au ascultat povețele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toți oamenii, fără deosebire, și viața curată, care fac cu putință reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăși în Împărăția de obârșie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cumințeniei și a iubirii noastre, pe pământ, în stadia și arena vieții.
Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deși eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire.
De alte gânduri și rosturi sunt străin.”

Insa in timpul vietii sale, Securitatea nu credea asta. Sistemul, speriat de faptul ca deja din 1940 a declanșat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit “mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, -despre care Nichifor Crainic spunea: “Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!” – avea sa il hartuiasca toata viata.

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea in 1945, dus la București și eliberat ulterior, nefiindu-i gasita găsită nicio vină. Insa a fost arestat din nou, in 1948, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Pentru aceste banuieli, dar, mai ales, pentru faptul ca notorietatea sa printre credinciosi crescuse la cote alarmante, este torturat timp de o luna si jumatate, fortat să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat si stramutat de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop in noiembrie 1948. Va ramane acolo, cu mici perioade de intreruperi, cand este arestat si anchetat, pana in 1959, cand comuniștii i-au interzis in mod abuziv părintelui, deja martirizat prin închisori și la Canal, activitatea preoțească. Este scos din monahism, până la moartea ce a survenit in urma torturarii sale de catre Securitate. Inainte văzător cu duhul el a lasat mărturie a chinurilor din care i s-a tras moartea, in scena supliciilor Sf. Stefan Cel Nou, pictata la Biserica din Draganescu, Sfantul Stefan fiind pomenit exact in data mortii Parintelui Arsenie. 28 Noiembrie.

http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/arsenie-boca-iisus-in-zeghe.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/arsenie-boca-iisus-in-zeghe.jpg)Fara sa mai aiba voie sa slujeasca in altar, a devenit pribeag la București, fiind tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale sale, in Belle Arte și Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, pana la pensionarea cea a avut loc în 1968. In tot acest timp, a fost permanent supravegheat de Securitate. Cu toate acestea, Parintele daruieste imaginilor pe care le zugraveste pe peretii bisericilor forta predicilor pe care le tinea inainte. Reuseste chiar sa pacaleasca sistemul: intr-una din icoanele pictate pe peretii Bisericii Sfantul Elefterie din Bucuresti, reprezentand-o pe Maica Domnului impreuna cu pruncul Iisus Hristos, pruncul este imbracat in haine de puscarie. O scena ce spune atat de multe, scapand din fericire vigilentei celor ce il supravegheau. Pictand aceasta imagine, Parintele Arsenie le spune de fapt tuturor celor ce o privesc ca Iisus Hristos, imbracat in haine de zeghe, este asemenea celor care mureau in puscarii, in numele lui. Iisus este acolo, cu ei, in celule!

Timp de 15 ani pictează biserica de la Drăgănescu. O adevarata profetie ! O privire atenta va putea sesiza cele cateva imagini premonitorii strecurate printre scenele biblice: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Scenele zugravite pe peretii bisericii sunt o prefigurare a evenimentelor care vor cutremura lumea modernă: terorism , modificare genetică, globalizare mondială sau New Age. S-au spus multe despre minunile şi profeţiile cuviosului Arsenie Boca. Se crede ca că părintele putea trece de orice uşa zidită, putea călători prin aer, fiind prezent in acelasi timp în temniţa sa de la Canal, dar şi la înmormântarea mamei sale, din comuna Vaţa de Sus. Se pare ca părintele a prefigurat ororile bolşevismului si chiar si căderea lui Ceauşescu, căruia i-a transmis printr-un om al Securităţii că nu avea să mai prinda anul 1990 in viata. Se stie insa cu siguranţă este că părintele Arsenie avea darul „înainte-vederii”, fara sa faca insa din asta prilej de spectacol . Insa marele sau discurs profetic se află mai mult decat oriunde altundeva zugravit in Biserica de la Draganescu. Aşa cum observa marele profesor Nichifor Crainic, părintele Arsenie a aşternut pe peretii bisericii nu ipostaze şi scene biblice, ci predici fierbinţi, cugetări şi gânduri pline de întrebări şi înţelesuri ascunse. Părintele a pictat pe ziduri crezul său, odata cu tainele unei profetii, inca nedescifrate.

Avea sa moara la Sinaia, unde si-a avut chilia și atelierul de pictură, la 28 noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani. Si-a dorit sa fie înmormântat la manastirea Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.
Astfel a devenit mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28 noiembrie fiind de 30 000 – 40 000 de oameni.

„Părintele Arsenie nu impunea prin calităţile sale omeneşti. Simţeai la el ceva în plus. Nu puteai să îl priveşti în ochi. Aveai senzaţia reală că te cunoaşte foarte bine. Că îţi ştie şi părţile tale nevăzute. Poate de aici şi frica ce te cuprindea în apropierea lui. Nu folosea cuvinte dure, lipsea de la el o autoritate fabricată. Era firesc, spontan şi nepământesc” – Pr. Lucian Răzvan Petcu.

„Lumea avea o mare credinţă, o mare evlavie la Părintele Arsenie şi am trăit acolo, la Sambata, cu adevărat sentimente ca în primele zile ale creştinismului. Accentul contactului cu Pr. Arsenie Boca era, în esenţă, prin spovedanie şi în cea mai profundă deplinătate ortodoxă. O spovedanie la el era un lung proces de analiză de conştiinţă. Cine ieşea de la dânsul, ştia că este eliberat de toate relele, născut cu adevărat din nou” – IPS Antonie Plămădeală (1926-2005).

[Adrian Pop]

In drum spre Prislop…

Iata-ma in drum spre Prislop. Parintele Arsenie a intrat in viata mea in urma cu patru ani, aratandu-mi care este rostul suferintei in viata noastra- de la El am invatat sa nu mai fug de ea; sa nu ma mai tem, ci sa o primesc cu bratele deschise, fara sa cartesc, stiind ca in spatele ei se afla ascunsa, de cele mai multe ori, o mare binecuvantare. Iar, daca nu, o lectie pe care trebuie sa mi-o insusesc. Mai bine mai devreme, decat prea tarziu. Si asa a fost! Cele mai mari binecuvantari pe care le-am primit, au venit mereu in urma clipelor de prabusire si de durere, in care imi aminteam insa mereu cuvintele Parintelui – ”Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câte suferinţe putem răzbi cu bucurie.”

Tot El m-a invatat sa fac bine si sa astept raul, fara sa uit insa ca intotdeauna binele mi-l va rasplati Dumnezeu. Mi-a spus, in cuvinte vii, sa ma rog pentru cei ce ma blesteama, sa fac bine celor ce imi fac rau, sa dau celui nedrept tot ce imi cere, sa nu zic rau nimanui, oricata nedreptate mi-ar face, sa fiu cum trebuie chiar si atunci cand raul ma asupreste pe nedrept. M-a sfatuit sa spun simplu: Eu nu ma razbun, are cine. O lectie greu de invatat. Si mai greu de pus in practica; insa, de fiecare data cand am facut-o, i-am multumit in gand, cu o rugaciune.
Suntem in minunata depresiune a Hategului – Tara Hategului, ce se intinde pana la poalele muntilor Retezat- leagan al poporului roman, in care istoria pulseaza in fiecare loc, inca din cele mai vechi timpuri. Aici s-au descoperit urme ale omului paleolitic, nu departe de Prislop, in pesterile de la Ohaba Ponor si Cioclovina. E o zi de toamna insorita si toata natura parca ne vorbeste. Intr-o explozie de culori, de freamat de frunze si zbor de pasari pe un cer de un albastru ingeresc, caile par sa ni se deschida catre o alta lume. O lume de liniste si pace, in care timpul parca s-a oprit, in timp ce toti copacii s-au transformat in ingeri ce ne ureaza bun venit.


http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/thumbs/thumbs_img_3066.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/img_3066.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/thumbs/thumbs_img_3089.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/img_3089.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/thumbs/thumbs_img_3091.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/img_3091.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/thumbs/thumbs_img_3093.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/img_3093.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/thumbs/thumbs_img_3096.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/img_3096.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/thumbs/thumbs_img_3134.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/toamna/img_3134.jpg)




Am emotii. Imi simt inima grea si ma incearca o usoara teama. Parintele era aspru. Desi avea intelegere pentru neputinta omeneasca, te dojenea aprig pentru fiecare pacat. ”Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ”, imi suna in minte cuvintele lui prin care ne cere mereu innoirea vietii, cainta din inima si dorinta de a ne indrepta. Ma simt ca si cum m-as duce la spovedit. Si, desi stiu ca oricine iesea de la spovedania cu Parintele se simtea liber ca pasarea cerului, usor, curat si plin de liniste, imi simt sufletul apasat de fiecare clipa in care mi-a lipsit bunavointa, vointa, taria de caracter sau, dupa cum spunea parintele ”simţirea de obraz”.

Obisnuia sa spuna: ”De unde începe slăbănogirea? – De la socoteala trufaşă a minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiştea-n gard.
Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu. Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând…”
Pe masura ce ne apropiem de locul drag la care mi-am dorit atat de mult sa ajung, ma simt din ce in ce mai tulburata. Sunt ca un elev ce se indreapta tremurand catre un examen decisiv. Sufletul mi-e din ce in in ce mai greu. Parca m-as duce la Judecata de Apoi. Imi vin in minte lucruri facute sau nefacute, carora parca nici nu le-am dat importanta la vremea respectiva, dar care imi apasa acum sufletul cu greutatea unui sac de ciment. Si cate s-au strans… Glasul apasat al Parintelui rasuna parca puternic din frumoasele vai ale Hategului: ”Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe urmă că ai ales rău. Dar întrebare dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi, în loc de un vas frumos, cum puteai să fii.”

Si ma dor. Ma dor mai mult decat oricand acum, cand ma indrept spre El. Cand stiu ca il voi vedea mai viu decat oriunde, acolo, la mormantul lui unde florile nu se ofilesc niciodata.

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/thumbs/thumbs_img_2975.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/img_2975.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/thumbs/thumbs_img_3121.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/img_3121.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/thumbs/thumbs_img_3122.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/img_3122.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/thumbs/thumbs_img_3123.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/img_3123.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/thumbs/thumbs_img_3124.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/img_3124.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/thumbs/thumbs_img_3125.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/ab/img_3125.jpg)

[Adrian Pop]

Imi vin in minte toate rugaciunile ce mi-au ramas fara raspuns si apoi cuvintele mustratoare ale parintelui ”Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine. Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să mai lase păcatul. Acum, judecaţi şi voi, cine de cine să asculte mai întâi, Dumnezeu de om sau Omul de Dumnezeu? ”
Imi amintesc brusc toate stradaniile pe care nu le-am facut, trandavirea, lenea, scaparile, rautatile…toate pacatele explodeaza acum in fata ochilor inimii. Si pentru toate, reprosul Parintelui.. ”Crestinismul nu e numai o afacere de Duminicã, ci e o strãdanie de toate zilele.”
Ne apropiem. Incerc sa ma linistesc, tot cu vorbele lui, ce-mi amintesc ca, totusi… ”Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.”
Imi repet intruna ca ”Dumnezeu nu uita de om cum uita omul de Dumnezeu.”
Parintele ne asteapta!

Nici nu pot sa ma bucur de frumusetea peisajului ireal de frumos, parca desprins dintr-un basm. Pe marginea soselei copacii danseaza intr-o simfonie de culori- le vezi pe toate, de la verde crud, galben nebun, aramiu tare, pana la ruginiu aprins, imbinandu-se intr-o tesatura divina, cu motive nedeslusite. Pe cerul albastru nori albi, pufosi deseneaza cruci. In fata noastra apare o caruta cu un cal alb, alb ca spuma laptelui. Ca din povesti. E semn bun, semn de noroc- Parintele ne asteapta!

Ajungem. Cu inima tremurand de emotii, de bucurie, de o fericire bizara ce ma indunda brusc- nu stiu de unde vine, e altfel decat orice senzatie pe care am trait-o pana acum- pasim cu un sentiment straniu de familiaritate catre poarta de intrare in manastire. Iata biserica!

http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/IMG_3070-1024x737.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/IMG_3070.jpg) E mica, de lemn, simpla si atat de frumoasa. In stanga, pe un delusor, o clopotnita ce imi aminteste de arhitectura bisericilor din lemn maramuresene. Langa deal, un lac in care se oglindesc atat biserica, cat si clopotnita. Un parc micut cu brazi argintii, artari, tui, pini si magnolii. Jnepeni micuti , pietre decorative si multe flori. Atat de multe flori…. de toate culorile, marimile si miresemele. Deasupra dealului, Parintele a amenajat un mic saivan dacic. Nu am rabdare sa il vad.




Intram direct in biserica. O usa mare de stejar se deschide si o mana ne poarta parca inauntru.

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/thumbs/thumbs_img_3068.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/img_3068.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/thumbs/thumbs_img_3070.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/img_3070.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/thumbs/thumbs_img_3071.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/img_3071.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/thumbs/thumbs_img_3072.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/img_3072.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/thumbs/thumbs_img_3084.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/img_3084.jpg)

http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/thumbs/thumbs_img_3140.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/gallery/bis/img_3140.jpg)



Ma indrept direct spre icoanele pictate de Parinte. Sunt atat de deosebite, nu vei mai vedea icoane asemanatoare nicaieri in Romania. Mantuitorul ne priveste plin de iubire si de durere, tinand in mana o carte. O maica aflata in strana ne intreaba zambind. ”Vreti sa stiti ce scrie? Va spun eu. ” Si incepe sa recite textul, cu voce clara, apasand fiecare cuvant. Cand termina, izbucnim in lacrimi.
Iata ce scrie in Evanghelia de pe icoana imparateasca a Mantuitorului Hristos -mesaj si testament al Parintelui Arsenie Boca

“Nu te teme turma mica………..
Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu acolo sunt Eu in mijlocul lor.
Iata Eu sunt cu voi sunt – Trup si Singe – in toate zilele pana la sfarsitul veacului. Dar fericiti cei cu inima curata.
Deci cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea lui si toate celelalte vi se vor da voua.Nu fiti cu spinii grijilor in inima.Ci Da-Mi Mie inima ta.
Daca vrea cineva sa vina dupa Mine sa se lepede de sine,sa-si ia crucea sa,in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie.
Asadar,oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are, ba inca si de viata sa,nu poate sa fie ucenicul Meu.
In lume necazuri veti avea,din pricina Mea,caci va vor ocari si va vor prigoni pe voi,si mintand,vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra.
Iar cand vor incepe sa fie toate acestea,prindeti suflet si ridicati capetele voastre, pentru ca rascumpararea voastra s-a apropiat.
Indrazniti deci, Eu am biruit lumea.
Iata stau la usa ta si bat……. “

http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/IMG_3152-1024x783.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/IMG_3152.jpg)

Se lasa o tacere adanca. Deja intrasem intr-o alta lume. Parintele ne intampinase cum se cuvine. Maicuta incepe sa ne vorbeasca despre El, ochii ii stralucesc, fata i se lumineaza, cuvintele patrund pana in adancuri nebanuite ale sufletului si un sentiment de iubire ne invaluie inimile stranse de emotie. Pentru cateva clipe avem senzatia ca Parintele este acolo, ca El este Cel ce ne vorbeste prin glasul maicutei. Prezenta Lui este atat de puternica, il simti in fiecare colt, in fiecare trasatura a sfintilor zugraviti pe pereti, in framantarea lemnului de stejar, in flori, in icoane, in aerul mirosind puternic a mir, tamaie si crini, in respiratia noastra intretataiata, in bataile inimii, in lacrimi…in tot!

Iesim din biserica ca si cum am fi iesit din alt timp si alt spatiu. Suntem nerabdatoare sa ajungem la mormant. E atata toamna in aer! Copacii fosnesc, vantul adie usor, frunze galbene plutesc molatic in aer, totul parca ne vorbeste. Parca ni se intind brate pline de caldura si de iubire si se aude o soapta: ”Bine ati venit Acasa! ”

http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/IMG_2975-1024x589.jpg (http://florianajucantravel.com/wp-content/uploads/2011/11/IMG_2975.jpg)

Mormantul Parintelui, plin de flori – ce, da!, raman mereu asa, pline de culoare si de mireasma, chiar si iarna- ne cheama sa ne rugam, sa ne cerem iertare, sa ne caim si sa ne regasim nadejdea, iubirea si credinta. Acea credinta care misca muntii, fara pic de indoiala- ”Nu stiti ca daca veti crede 99% si va veti indoi doar 1%, acel procent valoreaza cat toate cele 99? ”
Ne cheama sa ne lepadam de noi insine si sa ne daruim Lui, Aceluia ce ni s-a daruit cu totul…
Ne reaminteste sa ne innoim intru credinta, caci ”Credinciosul depaseste limitele Omului”. …
Ne invata sa credem in minuni, soptindu-ne bland ca ”Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”

Am murit putin la mormantul Parintelui. Cand mi s-a spus ”Alexandra, sa mergem! ” parea un glas de dincolo de timpuri ce ma chema inapoi la realitate. O realitate in care am pasit alt om. Pentru ca da, murisem, doar pentru a invia cu adevarat. Ma pierdusem, doar pentru a ma gasi pe mine cea Esentiala, aceea care Trebuie si Pot sa Fiu.
”Nu poţi deveni om mare până nu te socoteşti că ai murit, până nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmează să fie….. ”
Imi rasuna inca in minte vorbele parintelui. Ah, daca as putea muri asa in fiecare zi! De-abia atunci as putea, cu adevarat, trai!


Alexandra Svet (http://www.alexandrasvet.ro/about-me.html)

[Adrian Pop]

Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca (https://www.facebook.com/pages/Sfantul-Ardealului-PrArsenie-Boca/513495475373949?ref=stream) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=172877462909115&set=a.110300272500168.1073741829.100005605865401&type=1) postată de Biserica Ortodoxă Română Trento (https://www.facebook.com/bisericaortodoxatrento).

https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/p235x165/1458607_172877462909115_1604715685_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=172877462909115&set=a.110300272500168.1073741829.100005605865401&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=172877462909115&set=a.110300272500168.1073741829.100005605865401&type=1)

Dumnezeu este doar iubire - Din intelepciunea Parintelui Arsenie Boca Parintele ne vorbeste despre menirea noastra de a trai constient, de a ne orienta catre profunzimea constiintei spre a ajunge sa ne amintim ceea ce suntem cu adavarat. Ne vorbeste de armonie si echilibru, de transformarea cunostintelor in intelepciune prin intermediul experientei de viata. Si ne explica ceva deosebit de important: a avea acces la propria constiinta inseamna a sti impreuna cu Dumnezeu, a primi lumina si sprijin permanent direct de la Sursa, fara distorsiuni sau intermediari. Cu adevarat daca ai constiinta curata, adica te afli in permanenta legatura cu Dumnezeu, nu ai de ce sa te temi de nimic. Pentru ca Dumnezeu este doar iubire, iar teama (frica) nu poate gasi nicio bresa prin care sa patrunda in fiinta ta. Iar eu cred cu toata fiinta mea, ca a ne darui lui Dumnezeu pe noi insine este de fapt cel mai mare dar pe care noi il putem face propriului nostru spirit. Parintele ne spune foarte clar – este de datoria noastra sa ducem lupta cu intunericul si ca exista printre noi suflete moarte, intunecate de absenta lui Dumnezeu. Credinta este cea care ne pazeste sufletul si spiritul. Iar lupta cu intunericul si intunecatii nu este zadarnica, din contra ne face mai puternici! Cine patrunde cu adevarat sensurile adanci ale spuselor Parintelui poate trece senin peste orice provocare a vietii. Nu va fi tulburat nici de dezastrele politice si nici de cele economice, pe cele naturale le va accepta si va merge mai departe. Isi va apara normalitatea, credinta si valorile cele de Dumnezeu oranduite pentru aceasta lume. Si astfel isi va putea indeplini menirea. Din Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca (de la Alina Caian, careia ii multumim si ne rugam ca bunul Dumnezeu sa o binecuvinteze) Foto matematicasiteologie.wordpress.com

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca)
Când l-am cunoscut eu, el nu era niciodată supărat. Era tot timpul vesel, tot timpul zâmbea. Dacă vreodată se întâmpla de te certa, şi atunci îţi plăcea. Părintele era aşa un om, de îţi plăcea de el şi când te certa. Pentru mine Părintele e un sfânt. Părintele a suferit, a fost şi pe la Canal. Dumnezeu i-a rânduit să ajungă acolo să îi mai încurajeze pe oameni. Unii se descurajau. Părintele săpa în locul celor care nu puteau să-şi facă norma. Săpa aşa de repede că imediat făcea norma şi ajuta şi la altul. (Ierod. Ieronim Coldea)
https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/s403x403/1425667_539686976112986_981410949_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539686976112986&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=1073742553&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca)

Când era arestat la Canal, a cerut permisiunea gardianului de a-i acorda trei ore de odihnă (până la ora 17). După un timp gardianul trecând în control a sesizat absenţa Părintelui, după care a dat alarmă generală. Nu l-au găsit, dar la ora 17 Părintele a apărut unde îl lăsase gardianul. A fost întrebat unde a fost, la care Părintele le răspunde că a fost la înmormântarea mamei sale. S-a dat telefon la primarul din satul Părintelui (Vaţa), confirmându-se înmormântarea şi prezenţa Părintelui acolo. (Prof. C.F)

https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/s403x403/1450181_539685132779837_372648154_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539685132779837&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539685132779837&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=1073742551&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/p280x280/1454717_539863022762048_1762067681_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539863022762048&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539863022762048&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Când mama a mers la Părintele Arsenie, a luat cu ea o poză mare în care eram eu, tata, bunicul, sora mea, care plecase la Mănăstirea Clocociov încă din 1984, un unchi bolnav de scleroză în plăci, o fată bolnavă tot de scleroză în plăci şi mulţi alţii. Curios, dintre toţi, Părintele s-a oprit cu privirea asupra mea: „Cine-i băiatul?”. Mama i-a spus. „Să ştii că băiatul matale n-are ambiţie. Dacă mai dădea o dată la, facultate, reuşea!” De unde să fi ştiut că dădusem la Politehnică şi nu reuşisem? Într-adevăr, eram cu totul lipsit de ambiţie, mă angajasem la o filatură de bumbac, eram preocupat mai degrabă de fotbal, de fete, nicidecum de cele bisericeşti. Mama a încercat să-i arate şi alte fotografii, dar Părintele a spus: „Nu, pe mine ăsta mă interesează. Să-i spui să facă Teologia! Neapărat să-i spui, m-auzi?”. Când a venit acasă şi mi-a spus, am bufnit în râs. După câteva luni, mama a fost iarăşi la Părintele şi, minune, de cum a văzut-o, el şi-a amintit imediat: „I-ai spus fiului tău să dea la Telogie?”. „I-am spus Părinte, dar nu vrea...”. Abia prin anul 1986, aşa, deodată, am prins a mă gândi la Dumnezeu. Nu voiam însă facultatea şi preoţia de mir, voiam călugăria, singurătatea, lepădarea de lume. Aveam ispite şi îndoieli mari. Într-o vară, am urcat în munţii Neamţului, la Părintele Cleopa, după care, de la Sihăstria, tot în acea zi, plecând m-am hotărât să fac un ocol pe la Drăgănescu, ca să-l cunosc, în sfârşit, pe Părintele Arsenie Boca. Iar întâlnirea aceasta avea cu adevărat să-mi schimbe viaţa. Stăteam faţă în faţă la o masă lungă din curtea casei parohiale, sub un nuc mare, bătrân, noduros, în stânga şi-n dreapta noastră se aşezau din când în când pe scaune oameni care-şi povesteau necazurile, cereau sfat, unii veneau doar să-l vadă, să-l asculte, căci pe atunci Părintele apărea rar şi nu avea voie să spovedească. Avea nişte ochi mari, umezi, albaştri - cel puţin aşa i-am văzut eu - şi se uita fix la mine. Omul din dreapta îi spunea: „Părinte, am un băiat care s-o căsătorit şi m-o lăsat singur şi mă batjocoreşte...”, mie, în mintea mea, îmi venea să-i răspund: „Aşa-ţi trebuie, dacă ai făcut numai un copil”. Părintele zicea imediat, fără să se întoarcă spre omul acela, privindu-mă tot pe mine: „Aşa-ţi trebuie dacă ai.făcut numai un copil”. Apoi vorbea altul şi altul şi altul... şi vă spun cu mâna pe inimă că toate sfaturile şi gândurile care îmi treceau prin minte erau rostite de Părintele Arsenie Boca, cuvânt cu cuvânt, fără a mă scăpa din privire. M-am cutremurat! Cred că am început să tremur la propriu, uite aşa mi s-a ridicat părul pe mână şi mi-am zis: „Vai de mine, să vezi că Părintele ăsta îmi citeşte gândurile...” Pur şi simplu le spunea oamenilor ce gândeam eu! Şi, tot privindu-mă în ochi, deodată pe chipul lui a apărut aşa, un zâmbet straniu, abia schiţat, care ascundea cele mai adânci subînţelesuri. Un zâmbet ce voia parcă să-mi spună: „Ei, vezi că ştii?!...” De atunci, l-am urmat mereu pe Părintele Arsenie. Eram flămând să mă spovedesc lui. A doua oară când am mers la Părintele n-am putut zice decât atât: „Părinte, am 26 de ani şi nu ştiu ce să fac. Să mă însor sau sau mă călugăresc?”. Părintele s-a uitat aşa la mine şi mi-a spus: „Măi, nu eşti bun acuma nici de una, nici de alta...”. Târziu mi-am dat seama că a fost răspunsul cel mai potrivit, unul demn de un mare duhovnic. Părintele Arsenie nu contenea să-mi poruncească să dau la Teologie. I-am spus că se intră greu la Sibiu, că se intră cu relaţii, cu bani. În plus, nici nu prea voiam să ajung preot de mir, căci ar fi trebuit să mă căsătoresc, ori eu râvneam călugăria. Era primavara lui ’89 - anul morţii Părintelui Arsenie - şi atunci marele duhovnic aproape mi-a poruncit: „Dă la Teologie, căci eu o să mă rog pentru tine şi-o să reuşeşti! Ultimul meu gând pentru tine este acesta: fă Teologia, căci prin Telogie vei ajunge la călugărie.”(Părintele Dumitru, Mănăstirea Sf Ilie -Albac)

[Adrian Pop]

Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon)MEMORIAL PARINTELE ARSENIE BOCA-SFANTUL ARDEALULUI (https://www.facebook.com/groups/226489997424101/)

https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/s403x403/7066_539961809418836_601844611_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539961809418836&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539961809418836&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Spunea Părintele Arsenie că „cine vine şi mă caută, nu vine degeaba”. Eu am fost de vreo 300 de ori la Părintele, timp de 20 de ani. Apoi am fost la toate parastasele lui. L-am visat de multe ori, dar în ultimul timp nu l-am mai visat. Mi-a zis odată Părintele: „Să povestiţi despre mine, că eu sunt între voi”. Şi am povestit mult, că spunea cineva: „Opriţi-o pe asta, să nu mai vorbească despre Părintele Arsenie”. Aş povesti şi acum, dar n-am cuvinte, nu mai am ţinere de minte. Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş) • Părintele Arsenie spunea: „Mă, nu veniţi numai voi. Aduceţi-i, şi pe cei care nu au fost aici niciodată. Este destul dacă aţi venit o dată sau de două ori, că la dreapta judecată am şi eu un cuvânt de spus. Unde veţi fi, pun mâna în capul vostru şi vă scot afară. Dar este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, să mergeţi pe linia Bisericii şi să fiţi tot timpul pregătiţi, cum vă învaţă preoţii Bisericii”.(Maria Matronea, Sibiu) • M-am căsătorit cu o credincioasă, Emilia, eu fiind ateu pe atunci. Prin ea l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, prin 1972. Soţia mi-a propus să mergem la Părintele Arsenie la Drăgănescu, dar nu ne-am înţeles. I-am dat chiar o palmă soţiei, dar până la urmă am plecat împreună la Drăgănescu. Acolo era lume multă, din toate părţile. La întâlnirea cu Părintele, acesta mi-a zis mustrător: „Ai venit mă, ai venit? Tu care bei vin Coteşti, ai cotit-o”. A stat de vorbă cu toată lumea, apoi iar mi-a zis: „Mă, n-ai încredere în mine. Vrei s-o baţi iar”. La plecare mi-a zis: „Să mai vii la mine”. M-a atras ca un magnet şi l-am vizitat ori de câte ori am avut ocazia. Şi a doua oară când am venit l-am găsit pe Părintele înconjurat de multă lume. M-am plâns Părintelui de locul de muncă (eram vopsitor, lucram în mediu de gaze) şi mi-a zis: „Lasă mă, că ai să te duci la cei cu halate albe”. Peste 2 săptămâni, fratele meu, care lucra la spital, mi-a zis că este un post de zugrav la spital. M-am transferat cu locul de muncă la spital, unde am lucrat până în 1992, când am ieşit la pensie de boală. Când am mers iar la Părintele Arsenie, mi-a zis: „Cum e, măi, la halate albe?” şi i-am spus: „E foarte bine Părinte. Vă mulţumesc că m-aţi ajutat”. De la o vizită la alta simţeam că mă încărcam cu energie. Când plecam de la Părintele Arsenie mă simţeam uşurat. O dată m-am plâns Părintelui că soţia mea e cam rea. Atunci Părintele a făcut o experienţă cu mine. Mi-a spus că sunt altele şi mai rele, apoi m-a rugat să duc nişte bagaje la casa parohială, peste drum. Am dus bagajele, am intrat şi apoi am întrebat dacă e cineva acasă. A ieşit o persoană cu gura mare: „Ce vrei mă? De ce baţi? Vrei să chem miliţia?”. „Doamnă - am zis - v-am adus nişte bagaje”. Ajungând din nou la Părintele, acesta mi-a zis: „Ai văzut că sunt altele şi mai rele?”. Altă dată mi-a zis: „Rabdă, măi, realitatea, altfel vă veţi despărţi”. (Eugen Butum, 52 ani, Făgăraş) Îmi amintesc cum odată, aflându-mă chiar lângă pervazul prispei, Părintele m-a chemat la dânsul, m-a ridicat pe genunchii sfinţiei sale, ţinându-mă aşa mai multe minute, timp în care conversa cu oamenii. Doamne, cât de stingher m-am simţit atunci! Şi acum simt acel sentiment de copleşire totală, generat de nevrednicie. Însă, prin gestul său, Părintele voia, parcă, să repete cuvintele Mântuitorului: „Lăsaţi copiii să vină la Mine”, aşa, ca să înţeleagă ceva cei care erau de faţă. Pe mine însă, m-a întărit pentru tot restul anilor vieţii mele. Răspunsurile pe care le dădea diferitelor întrebări şi probleme, ale unuia sau altuia, conţineau mesaje pentru viitor - asemenea unor prorocii - fără înţeles sau noimă pentru prezent, însă cu descifrare în anii care urmau. Pe cele ale mele, eu le-am înţeles abia peste ani şi ani, pe unele, abia acum, la vârsta a treia. Mitropolitului Nicolae Mladin, fost coleg de mănăstire la Sâmbăta, i-a zis: „Niculae, Niculae, ei te-au pus mitropolit şi tot ei [comuniştii] te vor da jos”. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)






Îmi place (https://www.facebook.com/#) · ·

[Adrian Pop]

Despre Parintele ARSENIE BOCA - marturii de la Prislop
Despre Parintele ARSENIE BOCA (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68413-parintele-arsenie-boca-despre-post) - marturii de la Prislop
Cu gandul la cele cateva zile libere de la sfarsit de noiembrie - inceput de decembrie, sau poate preocupati cu problemele de zi cu zi, multi dintre noi am uitat, ori poate n-am stiut, ca pe 28 noiembrie a trecut la cele vesnice Parintele Arsenie Boca (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68423-parintele-arsenie-boca-despre-lupta-postului-cu-relele), marele duhovnic al neamului romanesc, cel care a ramas in constiinta foarte multor crestini ca un om cu viata sfanta.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/boca1.jpg Mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67792-manastirea-prislop-silvasul-de-sus) a fost, si in acest an, loc de pelerinaj pentru mii de credinciosi care au venit nu numai din Ardealul care-l iubeste nespus de mult pe Parinte ci si din cele mai indepartate colturi din tara.
Printre cei care au ajuns in acest an la Prislop se numara si parintele Arsenie de la Manastirea "Sf. Ilie" din Toplita. L-am rugat pe parintele Arsenie de la Toplita sa ne impartaseasca impresiile si emotiile traite la fata locului.
- Parinte Arsenie, cand si cum ati ajuns la manastirea Prislop (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67979-manastirea-prislop)? Ce ati simtit acolo, ce ati vazut?

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/oop.jpg - Am ajuns acolo, in primul rand, prin rugaciunile celui care a fost marele duhovnic Parintele Arsenie Boca si care se roaga in continuare pentru noi, pentru neamul romanesc. Eu nu l-am cunoscut personal dar, din ceea ce am aflat de la ucenicii lui, cei care au un pic de evlavie si doresc sa ajunga macar la mormantul lui primesc intotdeauna ajutor ca sa ajunga la Prislop. Am ajuns si eu in ajun de praznuire, in data de 27 noiembrie, seara. Biserica era arhiplina si afara erau foarte multi credinciosi. In Sfantul Altar slujeau slujba Vecerniei si a Utreniei, a privegherii, sapte preoti care toti au spus, la sfarsit, ca au fost ucenici ai Parintelui Arsenie Boca. L-au cunoscut indeaproape, cativa dintre ei chiar l-au condus pe ultimul drum, i-au dus sicriul la cimitirul din incinta manastirii Prislop. Dupa aceasta priveghere in biserica, crediciosii impreuna cu preotii s-au indreptat spre mormantul din cimitirul manastirii. Acolo, spre surprinderea tuturor, mormatul era plin de flori proaspete, cu toate ca e vreme de iarna, dar asta dovedeste evlavia si repectul pe care foarte multi il poarta Parintelui. Oamenii au adus flori si, in primul rand, jertfa lor, osteneala lor. Revarsarea asta mare de credinciosi care a avut loc la Manastirea Prislop este un semn de evlavie fata de Parintele si toti care au venit seara au ramas in continuare pana la ora trei noaptea in cantari, in acatiste, in paraclise impreuna cu preotii care, printre rugaciuni, mai rosteau si din invataturile Parintelui Arsenie sau spuneau ce-si aduceau ei aminte despre el sau chiar ceea ce i-a invatat Parintele ca trebuie sa le spuna, ei ca preoti, credinciosilor. Parintele le spunea ucenicilor sai, viitorilor preoti, cum sa-i invete la randul lor pe credinciosi, ce trebuie sa le spuna si le dadea sfaturi chiar preotilor cum sa traiasca in familie, cum sa se poarte cu copiii pe care l-ii va da Dumnezeu, cum sa-i creasca, cum sa discute cu credinciosii, ce relatie sa aiba cu ei si care sunt aspectele pe care trebuie sa se axeze preotul. Un preot venit la Prislop spunea ca Parintele Arsenie i-a zis:"Vezi ca tu vei fi preot dar sa te axezi pe trei probleme principale: ca preot sa savarsesti Sfanta Liturghie (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69023-duhul-sfant-in-liturghie) dupa toata randuiala fara multe inflorituri, inovatii, adaugiri, sa exprimi prin Liturghie o traire autentica". Apoi a doua problema ar fi spovedania. Spunea Parintele ca preotul trebuie sa-si faca timp sa stea de vorba nu atat cu oamenii cat cu constiinta oamenilor, sa simta trairea omului fata de slujba, de Biserica si sa stea cat mai mult si cat mai des de vorba cu oamenii, calea aceasta prin spovedanie trebuind sa fie o cale de a atrage omul spre Dumnezeu. Parintele mai zicea ca in predica nu se pot spune prea multe si ca o serie de lucruri mai importante si mai intime si mai subtile ar putea sa le spuna preotul credinciosului la spovedanie. Pe urma al treilea aspect pe care trebuie sa-l aiba in vedere preotul ar fi rugaciunea particulara. Pe langa rugaciunea pe care preotul trebuie s-o faca la biserica ar fi rugaciunea sau vorbirea cu Dumnezeu, relatia cu Dumnezeu, nu atat in cuvinte multe ci sa fie o rugaciune de intensa traire, de apropiere de Dumnezeu si de a sta in legatura asta cu Dumnezeu tot timpul, nu numai cand esti la Liturghie sau in biserica, mai spunea Parintele Arsenie Boca.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/boca2.jpg La Prislop preotii le spuneau oamenilor ce-si aduceau ei aminte dar spuneau si ce simt acum la mormantul Parintelui. Adica in jurul mormantului exista duhul asta, eu l-am simtit personal, de liniste si, mai ales, un duh care ne indeamna la pocainta, sa ne plangem pacatele, ale noastre, ale celorlalti, sa ne indreptam viata, sa-l cautam mai mult pe Dumnezeu. Ceea ce va spun acum s-a intamplat la mormant in seara zilei de 27 noiembrie si in noaptea ce a urmat. Credinciosii, la randul lor, vorbeau despre minunile care s-au facut prin rugaciunile Parintelui Arsenie Boca. Un om zicea: "Uite parinte, mie Parintele Arsenie, prin rugaciunile sale, mi-a vindecat copilul de o anumita boala". Altul spunea: "Vai! Copilul meu era sa moara, era sa se intample un necaz, un accident si cred ca numai rugaciunea Parintelui Arsenie ne-a izbavit si ne-a scapat copilul de la o moarte napraznica sau de la alte necazuri." Erau si oameni mai varstnici care l-au cunoscut pe Parintele cand erau tineri. Ei povesteau ca Parintele chiar le-a spus: "Tu te faci preot, tu te faci inginer", altora le spunea:"Tu te casatoresti cu cutare". Ceea ce le-a spus Parintele acestor oameni nu era ceva intamplator, era voia lui Dumnezeu. Parintele Arsenie, prin duhovnicia pe care o avea si prin trairea lui, cunoastea voia lui Dumnezeu. Sigur, e vorba de harisme primite de la Dumnezeu, prin voia lui Dumnezeu, de catre acesti duhovnici mari. Parintele Arsenie pomenea de Sfantul Serafim de Sarov (http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67094-acatistul-sfantului-serafim-de-sarov). Eu l-as compara pe Parintele Arsenie Boca chiar cu Sfantul Serafim. Ceea ce a facut Sfantul Serafim pentru neamul lui, pentru rusi, pentru Rusia, eu cred ca Parintele Arsenie a facut pentru neamul nostru romanesc, pentru romani, adica ne-a deschis noua ca romani calea spre Dumnezeu (http://www.crestinortodox.ro/interviuri/70538-de-pe-calea-omului-pe-calea-lui-dumnezeu-convertirea-lui-petre-tutea), ne-a tinut si ne-a intarit in secolul al XX-lea, la mijlocul secolului, dupa razboi, cand urma sa vina prigoana. Parintele a prevazut ca va veni o mare prigoana asupra bisericii si peste adevaratii crestini si, prin ceea ce el a spus, prin cuvintele sale, a intarit neamul acesta. Bineinteles ca si alti duhovnici mari ne-au fost sprijin, parintele Cleopa (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68416-parintele-cleopa-despre-sarbatoarea-nasterea-domnului-i) sau parintele Teofil care traieste la manastirea de la Sambata de Sus, si multi altii.
La Prislop, in dimineata zilei de 28 noiembrie, la ora 7,00, a inceput Taina Sfantului Maslu (http://www.crestinortodox.ro/sfintele-taine/69140-taina-sfantului-maslu), s-a facut sfintirea apei (agheasma) si la rugaciunile care se spun acolo la Sfantul Maslu erau preoti care, pe langa rugaciunile canonice si care existau in Molitfelnic, adaugau si o rugaciune zicand: "Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi". Si cand preotii spuneau rugaciunea aceasta adresata Parintelui Arsenie Boca, lumea devenea in secunda urmatoare foarte atenta, foarte concentrata, lumea astepta... De fapt, poporul asteapta ca si din partea clerului sa se dea un semnal. La Sfanta Liturghie din data de 28 noiembrie s-au adunat peste 5000 de credinciosi si au slujit 100 de preoti. Inca de dimineata de la Sfantul Maslu (http://www.crestinortodox.ro/sfintele-taine/69140-taina-sfantului-maslu) si in continuare la Sfanta Liturghie oamenii asteptau sa auda ce vor spune ierarhii, sa vada cum se manifesta ei fata de Parintele Arsenie. Oamenii asteapta sa vada si ce credem noi preotii. Ca poporul a dovedit si de data aceasta ce crede. Revarsarea de popor care a avut loc la Prislop - 5000-6000 de oameni - n-a fost altceva decat semnul evlaviei poporului nostru roman. Si de dimineata s-a cerut in toate rugaciunile ca si Parintele Arsenie sa se roage pentru noi si chiar erau oameni care simteau asa..., spuneau: "Parintele Arsenie e aici, duhul Parintelui e aici." "Eu simt, Parintele e printre noi, Parintele e de fata", spuneau foarte multi oameni. E ceva pentru ca oamenii simt. Ei stiu ca puterea lui Dumnezeu sta in puterea Sfintilor Sai si orice om care e bine intentionat si are evlavie la sfinti simte ca sfantul, in duh, este langa noi cand il pomenim. Asa ne spun Sfintii Parinti (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68479-educatia-teologica-in-scriptura-si-la-sfintii-parinti).
A fost atat de multa lume la Sfanta Liturghie, desi era zi de lucru. Au participat trei ierarhi, Episcopul Timotei de la Arad, Episcopul Daniel de la Varset si chiar IPS Mitropolit al Ardealului, dr. Laurentiu Streza. IPS Mitropolit Streza si Episcopul Daniel de la Varset sunt ucenicii directi ai Parintelui Arsenie, l-au cunoscut si actul lor de smerenie a impresionat oamenii. Au venit episcopii si s-au smerit in fata mormantului Parintelui si, in predicile lor, au spus cum l-au cunoscut pe Parintele si cate i-a invatat Parintele. Iti da, asa, un plus de nadejde faptul ca se pleaca si cei mari in fata celor mai mari, pentru ca Parintele, chiar daca n-a fost arhiereu, a fost un mare duhovnic si un mare povatuitor, un iluminator si i-a ajutat pe toti, mai ales pe cei care l-au cunoscut. In timpul Sfintei Liturghii (http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70646-semnificatia-pomenirilor-din-cadrul-sfintei-liturghii) a luat cuvantul si Parintele Teofil de la Sambata. In predica lui, spunea cum l-a cunoscut pe Parintele Arsenie, cu vreo 50 de ani in urma, si cum Parintele Arsenie l-a invatat rugaciunea inimii, rugaciune pe care s-o spuna toata viata, adica "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si modul de a o rosti. Sigur, Parintele Teofil (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68435-parintele-teofil-paraian-despre-trezvie) i-a adus cuvinte de lauda Parintelui Arsenie si a spus ca el a calatorit, cu rugaciunea asta a inimii, toata viata, cu toate necazurile pe care le-a avut pentru ca, stiti, parintele nu vede. Sigur ca, in neputinta asta, Dumnezeu l-a preamarit, pentru ca asa cum spune proorocul David: "Dumnezeu intelepteste orbii". La Sfanta Liturghie de la Manastirea Prislop cei trei ierarhi au fost inconjurati de un foarte mare sobor de preoti. Am vorbit cu parintele protopop de la Alba Iulia, dupa ce m-am intors la Toplita, pentru ca nu mai eram sigur cati preoti au fost si nu voiam sa gresesc. Parintele mi-a spus ca i-a numarat, au fost peste 90 de preoti care s-au impartasit, deci un sobor de 100 de preoti, plus alti preoti care au venit pe urma si multi au stat pe margine impreuna cu credinciosii lor. In cadrul Sfintei Liturghii, dupa ce ne-am impartasit, a vorbit si IPS Mitropolitul nostru, dr. Laurentiu Streza, care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca si mergea la el cand Parintele picta. Si l-a intrebat: "Parinte, de ce ati pictat asa pe Maica Domnului sau pe Mantuitorul?" Si Parintele a raspuns:" Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului (http://www.crestinortodox.ro/colinde/68382-maica-domnului-in-colindele-religioase-romanesti), asa l-am vazut pe Mantuitorul si eu ii pictez asa cum i-am vazut eu". Acestea au fost lucruri adevarate care s-au petrecut, sigur, pentru cei care cred. Cu cei care nu cred trebuie sa mai avem rabdare ca sa creada si ei intr-o zi. Pe urma toti credinciosii care au participat acolo, toti preotii, toti monahii, maicile, au cantat. Maicile au dat raspunsuri la Sfanta Liturghie si-mi zicea un parinte, Clement, care a fost acolo duhovnic timp de 8 ani de zile, ca muzica este aranjata sau este pusa in notatie de Parintele Arsenie Boca. Deci pe langa cunostintele acestea, cum sa zic eu, in lumina stiintei (spunea un parinte ca a cunoscut toata stiinta) Parintele a avut daruri mai presus, de la Dumnezeu, pe care stiinta nu le poate atinge. Si Parintele spunea ca "Pentru noi Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vietii si-al istoriei, reazem in ispitele si furtunile timpului. Iisus Hristos e asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului lumii. Iisus Hristos este originarul nostru, autenticitatea noastra dar, mai mult decat acestea, Iisus este prietenul nostru care sigur ne ramane credincios, nu ne paraseste niciodata. Si mai mult, e Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsire, formarea noastra metafizica". Sunt cuvintele pe care le spunea Parintele Arsenie Boca in scrierile sale si atragea atentia spunand: "Crestinismul nu e o afacere de duminica ci este o stradanie de toate zilele, toata viata, de a ajunge stilul de viata si conceptiile pe care asa ni le-a lasat Domnul nostru Iisus Hristos (http://www.crestinortodox.ro/diverse/69319-reprezentarile-portretistice-ale-mantuitorului-iisus-hristos)." Parintele avea o mare iubire sau aplecare pentru copii. Iubea copiii. Parintele se bucura pentru cei carora li se nasteau copii, ii indemna pe oameni sa aiba prunci. Si mai spunea Parintele ca o credinta sanatoasa trebuie sa fie intr-un trup sanatos si invers. Parintele mai spunea asa: "Destinu-i jumatate pe pamant si jumatate-i din Cer." Tot timpul omul trebuie sa aiba o legatura cu Dumnezeu si sa lupte sa fie cu Dumnezeu, sa se lase de pacate.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/boca3.jpg Ceea ce s-a intamplat la Prislop a dovedit, repet, evlavia oamenilor si oamenii asteapta acuma, sigur, si o canonizare oficiala din partea Sfantului Sinod (http://www.crestinortodox.ro/organizare-b-o-r/70977-sfantul-sinod). Asta ma depaseste pe mine, bineinteles, nu pot eu sa-mi dau cu parerea despre ce ar trebui sa spuna ierarhii, episcopii care hotarasc. Dar imi spunea un credincios ca niciodata n-a vazut atatia oameni, ca acum, de cand vine el la Prislop. Si din an in an, se pare, ca vin tot mai multi oameni. Vin la mormantul Parintelui, la Manastirea Prislop, pentru ca ei primesc o binecuvantare, se intorc acasa mai linistiti, in plus simt ajutorul Parintelui. Oamenii, sigur, vin cu necazuri, fiecare cu dorinta lui si cu speranta si, pe masura credintei fiecaruia si cat se roaga Parintele Arsenie acolo in Ceruri pentru noi, fiecaruia i se indeplineste dorinta.
- Parinte Arsenie, ati slujit si dvs. la Prislop?
- Am slujit si eu la Sfanta Liturghie impreuna cu IPS Mitropolitul nostru, dr. Laurentiu Streza si cu ceilalti ierarhi. A fost o Liturghie inaltatoare. Inchipuiti-va 100 de preoti care ridica mainile sus la "Imparate ceresc..." . Sunt 200 de maini care se ridica spre Cer. Si ce poate fi mai mult ca asta, sa ridici mainile spre Dumnezeu asa ca-ntr-un semn de disperare, ca-ntr-un semn de preamarire a lui Dumnezeu si sa astepti ca Dumnezeu sa-ti arate atata bunatate si iubire! Deci s-a revarsat mult Har acolo si eu sunt marcat de atunci. A trecut o saptamana si pe mine ma urmareste asa... o liniste si o pace care, in mod sigur de acolo mi se trage. Vedeti, omul daca se cerceteaza, simte de unde ii vine cate ceva, si bine si rau. Cand gresim si facem pacate ne merge rau. Daca stam si cugetam si ne judecam, ne da Dumnezeu asa in gand: "Ma, sa stii ca de acolo vine, ca am gresit si acuma nu-s asa de bine sufleteste". Si cand mai facem cate o fapta buna sau se mai roaga cineva pentru noi zicem: "Uite de-acolo ni se trage".
- Parinte, plangea lumea la Prislop? Asa am auzit.
- Da, dar plansul asta al oamenilor si al preotilor nu-l intalnesti la orice slujba. Am stat la mai multe slujbe. Sigur, ca preot, urmaresc ceea ce se intampla intre oameni. Cand vrei sa le spui ceva oamenilor trebuie sa vezi daca ei sunt pregatiti sa primeasca ceea ce vrei tu sa le spui. Acum am urmarit oamenii, ma mai uitam la oamenii de-acolo din sobor si, chiar si seara, oamenii plangeau. Fiecare plangea mai mult tainic, isi plangea sufletul lui sau pacatele lui, era asa... un duh de pocainta. Sigur ca indemnul Parintelui Arsenie Boca si invatatura lui principala era ca omul sa-si planga pacatul, sa se intoarca de la pacat. Si acolo, in jurul mormantului Parintelui si la Sfanta Liturghie, era duhul asta de pocainta. Stiti, noi tot zicem: "Doamne ajuta", "Doamne da-ne cate ceva" sau "Doamne, scapa-ne" dar oamenii acolo, la Prislop, au fost mai constienti ca multe necazuri le avem, in mod sigur, din cauza pacatelor si ca pacatele ar trebui cumva rascumparate sau ca trebuie sa ne curatim sufletul prin lacrimi de pocainta. Dumnezeu se bucura, se spune si in Scriptura ca mai mult se bucura Dumnezeu pentru un pacatos care se intoarce decat de 99 de drepti care n-au nevoie de pocainta. Eu vreau sa spun de mine, eu pacatos fiind, intr-o zi trebuie sa-mi plang pacatele, ori la mormantul Parintelui, ori in alta parte dar, din cauza impietririi mele, nu plang si atunci acolo, la Parintele, simtindu-l pe Parintele asa de mare in duh si vazand cati oameni a atras acolo, dupa atatia ani de la moartea lui incep sa plang. Cu moartea nu se sfarseste totul. Parintele continua mai departe sa se roage pentru noi si iti da asa un duh de pocainta si de cainta si te vezi mic si te vezi neputincios si simti acolo ca n-ai facut poate ceea ce trebuia in viata, simti ca trebuie sa faci altceva, sa-ti schimbi viata. Eu cred ca asta au simtit oamenii acolo, o rugaciune mai intensa, o traire mai mare si ca lacrimile exprima o neputinta a noastra, pocainta asta. Lacrima sufletului cand plange inima acolo inauntru, aceea e mai mare dar cine o stie pe aceea? Dumnezeu o stie. Astea-s neputintele noastre, exprimate in afara, adica noi plangem pentru ca altceva nu mai putem face. Cam asa a fost la Prislop si va rog sa ma iertati daca am gresit cu ceva, am avut emotii.
Pe parintele Arsenie de la Toplita l-am cunoscut in anul 2005, cu ocazia unui pelerinaj in Ucraina (http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/71227-pelerinaj-in-ucraina-si-rusia). Atunci am vorbit mult si am simtit cu totii cum ne insoteste, peste tot in acea calatorie, duhul Sfantului Serafim de Sarov (http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/71248-pelerinaj-la-sfantul-serafim-de-sarov). A trecut un an si jumatate de atunci dar un fir nevazut ne tine legati, pe multi dintre noi, de parintele Arsenie de la Manastirea Toplita (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67989-manastirea-toplita) caruia ii mai cerem din cand in cand cate un sfat. Ii multumim parintelui ca ne-a impartasit si noua aceste momente de aleasa traire de la Prislop.
In final am indraznit sa mai pun o intrebare:
- Parinte Arsenie, numele dvs. e legat in vreun fel de Parintele Arsenie Boca?

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/Picture-205.jpg - Eu pot sa spun ca sunt intr-un fel ucenic indirect al Parintelui Arsenie. Numele mi se trage, intr-adevar, de la Parintele Arsenie Boca pentru ca duhovnicul meu i-a fost ucenic. Povestindu-mi duhovnicul multe despre Parintele Arsenie Boca eu intr-o zi m-am hotarat: "Eu ma duc la manastire si ma fac calugar si-mi pun numele Arsenie". Va dati seama asta era asa... ca o nebunie, adica iei o hotarare pentru restul vietii si vrei sa te faci calugar pentru ca ai auzit de parintele Arsenie Boca! Eu eram la liceu la Targu Mures si cand am auzit ce s-a intamplat cu Parintele Arsenie Boca si cate le spunea si preotul care-mi era acolo duhovnic (i-a fost ucenic Parintelui, acum traieste la Sibiu, e vorba de parintele Nicolae Streza, are peste 80 de ani si a publicat o carte "Marturii despre parintele Arsenie Boca") deci dupa cateva predici de-ale parintelui de-acolo eu am zis:

"Ma duc si ma fac calugar si-mi iau numele de Arsenie si gata. Am terminat cu toate. Eu mi-am rezolvat toate problemele, intr-un cuvant, asta vreau sa fac." Si ce sa zic? II port numele, atata doar, restul vai de capul meu, stiti. Cand mergi la manastire trebuie sa-ti puna nume staretul sau episcopul care te calugareste. Eu de asta venisem la manastire sa-mi pun numele Arsenie. Eu nu voiam altceva. Cand a vazut staretul ca n-are ce face cu mine a zis: "Mai, cu asta n-ai ce sa faci, sa-i punem numele Arsenie ca el numai asa vrea. Dar ce-i cu el, dar de unde stie de Parintele Arsenie? Ca stiti dvs, pe timpul lui Ceausescu, Parintele Arsenie a fost marginalizat chiar de catre cei din cadrul Bisericii si nu l-a ajutat nimeni si a suferit foarte mult. Chiar si spune Parintele: "Daca vrei sa-l urmezi pe Hristos trebuie sa patrimesti ca Hristos". Ce vreti mai mult ca asta?
- Unde ati fost calugarit, parinte?
- Aici la Toplita. Eu nu pot sa spun despre mine decat ca sunt pacatos si sa ma iertati ca v-am tinut cu vorbele mele. Fie ca Parintele Arsenie Boca sa se roage si pentru dumneavoastra si pentru noi. Ne rugam lui sa ne ajute sa trecem cumva prin viata asta. Si sa scrieti ca eu ma rog la Parintele Arsenie ca la un sfant.
- Asa si facem. Sarut mana parinte Arsenie si va multumim foarte mult pentru aceste marturii.
- Doamne ajuta!

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
05 Decembrie 2006

[Adrian Pop]

Manastirea Prislop (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525?ref=stream)

Povestea ultimei spovedanii facute de catre părintele Arsenie Boca.

Anişoara Crăciun (83 de ani) l-a cunoscut pe preotul Arsenie Boca în anii 1950, când părintele era stareţ al Mănăstirii Prislop, iar calvarul persecuţiilor din regimul comunist începea să se răsfrângă asupra lui.

De atunci, preotul Arsenie Boca i-a fost duhovnic femeii, iar ceea ce a marcat-o cel mai mult pe aceasta a fost harul părintelui. Anişoara Crăciun a rămas cu o amintire impresionantă despre părintele Arsenie Boca. L-a întâlnit pentru ultima dată la Prislop, în vremea postului Paştelui din 1989, în anul în care preotul a decedat.

Femeia venise să se spovedească şi nu ştia că părintele se află acolo. Maicile din Prislop au înştiinţat-o de prezenţa duhovnicului, care însă nu mai purta hainele preoţeşti şi avea barba rasă. Era urmărit şi hărţuit permanent de Securitate.

„Maicile mi-au spus ca, atunci când o să îl văd, să aplec capul, iar dacă el va ridica mâna dreaptă, înseamnă că poate sta cu mine pentru a îmi asculta spovedania. L-am întâlnit şi mi-a făcut semnul.

Câteva minute mai târziu ne-am aşezat pe una din băncile din faţa bisericii şi am vorbit. Era ora douăsprezece, mă uitasem la ceas. De emoţii, nici nu mai ştiam ce să vorbesc. Apoi, mi-a spus că el se va retrage în chilie şi ne-am luat rămas bun, dar mi s-a părut totul ciudat. Parcă trecuseră doar câteva minute în care am vorbit şi mă miram că a stat atât de puţin cu mine, deşi nu îl mai văzusem de ani buni. Însă când m-am uitat la ceas, am văzut că trecuseră aproape trei ore, pe nesimţite“, îşi aminteşte Anişoara.

A fost ultima spovedanie facuta de parintele Arsenie Boca.


https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/s403x403/1452479_564283286984295_958825938_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=564283286984295&set=a.103483256397636.7552.103474366398525&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=564283286984295&set=a.103483256397636.7552.103474366398525&type=1)

Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=103474366398525&p%5B1%5D=1073743260&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=540031306078553&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1) postată de Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca).

https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/s403x403/988343_540031306078553_1712953428_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=540031306078553&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=540031306078553&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Am avut odată un necaz şi l-am visat noaptea pe Părintele, că a venit şi m-a învăţat o rugăciune: Aşa să te rogi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută pe toţi necăjiţii, pe toţi asupriţii şi, Doamne, ajută-ne şi pe noi!”. (Cismaş Eugenia, 78 ani, Făgăras) • Înainte de Sfânta Împărtăşanie, când zicea „Cred Doamne şi mărturisesc...”, părintele plângea cu lacrimi şi zicea apoi şi o ectenie: „Iartă Doamne păcatele părinţilor, din neştiinţă”. Am primit un braţ de cărţi de la Părintele, între care şi „Tâlcuirea Sfintei Liturghii” şi mi-a recomandat să stau de vorbă mai mult cu fetele şi femeile de la noi din sat, să le ajut în credinţă. Înainte de a pleca acasă m-am gândit că Părintele nu a mâncat toată ziua stând cu noi dar Părintele mi-a şi răspuns la gând, zicând: “Mâncarea mea este să fac voia lui Dumnezeu, că de aceea aţi venit aici ca să vă ajut. Eu am mâncat, dar nu ştiţi mâncarea pe care am mâncat-o eu”. Îmi amintesc că am mers la Părintele şi pentru a ne ruga să facă rugăciuni pentru ploaie, dar nu am apucat să-i spunem. Părintele a ştiut însă şi ieşind în faţa Sfântul Altar ne-a spus: „Măi, eu ştiu că voi aţi venit cu gând să vă fac rugăciuni pentru ploaie şi am deschis cartea să fac rugăciuni, dar o mână nevăzută mi-a închis cartea, şi am auzit o voce care mi-a spus: «Nu te ruga de Mine să le dau ploaie, Eu ştiu ce să le dau. Roagă-te de ei să facă voia Mea»”. Ne-a mai zis că „mersul vremii este după purtarea oamenilor”. (Maria Streza, 86 ani, Voila)

[Adrian Pop]

Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=540033399411677&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1) postată de Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca).

https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/s403x403/1450059_540033399411677_1146292608_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=540033399411677&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=540033399411677&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Părintele Arsenie zicea de multe ori la Bucureşti (Drăgănescu): „Măi, în Ţara Făgăraşului e multă rugăciune”, poate pentru că se fac multe Masluri, ori Maslul - taina aceasta - are o mare putere şi de aceea e multă evlavie şi e multă rugăciune în Ţara Făgăraşului. Spunea Părintele: „Maslul e un paznic puternic pentru casă, pentru familie”. De aceea, cei care l-au cunoscut pe Părintele, cei care au primit canonul acesta de a săvârşi taina Sfântului Maslu, nu s-au lăsat de această rânduială şi an de an, la boală sau la un necaz, cheamă preoţii să săvârşească taina aceasta. (Pr. Ioan Ciungara, Copăcel)

[Adrian Pop]

Arsenie Boca evocat de PS Episcop Daniil Shttp://www.youtube.com/watch?v=N4k7F1WKfQU

[Adrian Pop]

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/c5.5.65.65/s60x60/984088_458661247548893_1597912858_t.png (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?ref=stream&hc_location=timeline)Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?ref=stream&hc_location=timeline) acum 36 minute


Era prin anul 1953. Foamete mare. Părinţii nu aveau ce să ne dea de mâncare. Eram 11 fraţi acasă şi mama stătea iar să nască. Atunci, tata s-a hotărât să meargă la Mănăstirea Prislop la Părintele Arsenie Boca. Când a ajuns a văzut că acolo erau mulţi oameni de pe Valea Oltului, îmbrăcaţi frumos. Tata era foarte rău îmbrăcat, că nu avea haine bune. S-a aşezat la uşa bisericii. Părintele era la strană.. Dintr-o dată, l-a chemat pe nume: „Vino, măi, încoace, Cercel Popoviciu! De ce stai acolo?”. După ce s-a terminat slujba, au plecat cu toţii la masă. O parte din oameni s-au dus la pădure să taie lemne pentru mănăstire, că pe vremea aceea era în construcţie. După amiază, Părintele a ieşit să le dea nişte pâine şi o damigeană cu vin. Seara, Părintele Arsenie şi Părintele Dometie au ţinut rugăciune în biserică. Aşa au trecut două zile. Tata se pregătea să plece, că mama trebuia să nască. Am uitat să vă spun că Părintele cânta într-una „Ierusalime, Ierusalime, mi-e tare dor de tine”. Pentru că voia atât de mult să vorbească cu Părintele, a treia zi, seara, tata s-a apucat să-l urmărească. Văzând că intră în bucătărie, tata s-a dus la tăietor, a luat un braţ de lemne şi s-a îndreptat cu ele spre bucătărie. Între timp, însă, Părintele a ieşit. Atunci, tata a aruncat lemnele jos, i-a ieşit în cale Părintelui, l-a salutat şi...s-a uitat după el cum urcă la mansardă. Când a ajuns sus, Părintele i-a zis: „Ce mă, vrei să vorbeşti cu mine?”. „Da, Părinte” - zice tata. Părintele a coborât la tata: „Spune, mă, ce ai?”. „Am o casă de copii şi sunt sărac lipit”. „Aşa cum eşti, să mergi la Sfânta Biserică. Mă, dacă vă este greu cu mulţi copii, trăiţi ca fraţii, în curăţenie. Altă cale nu este”. Tata zice: „Nu pot, o cunosc şi mă cunoaşte”. „Atunci ce-i de, făcut?”. „Părinte, ce să vă mai spun, ce am avut nu mai am. Toate s-au terminat: şi vitele, şi porcii, şi păsările”. Atunci, Părintele i-a spus să aştepte şi a urcat din nou la mansardă. A coborât după puţin timp, aducând cu sine un plic şi o pereche de şosete de lână. „Ia, mă, sămânţa asta şi vom vedea. În seara asta să pleci. Să n-o iei pe drum, ci s-o tai prin pădure drept înainte. Când ieşi din pădure, o să dai de un drum sau de o cale ferată. Şi aşa să te duci acasă. Acum du-te la Părintele Dometie şi ia binecuvântarea”. Când a ajuns în gara Sibiu, tata a aflat că în noaptea aceea Părintele fusese arestat de Securitate şi dus din post în post. Noi, până în toamnă, am avut vacă cu lapte, scroafă cu purcei şi bucate. Pe fratele care s-a născut l-au botezat Rusalim, că tata s-a dus la Părintele de Sfintele Rusalii. În plic, tata a crezut că Părintele scrisese legi. Dar au fost 500 lei. Bani de sămânţă. (Maria Matronea, Sibiu)





https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p480x480/1470124_540541809360836_1046075262_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=540541809360836&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1&relevant_count=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=540541809360836&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1&relevant_count=1)


2 (https://www.facebook.com/shares/view?id=540541809360836)Îmi place (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=1073742570&profile_id=434043713343980&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Parintele Arsenie Boca - Pictor de icoane si de suflete

http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/1404/140378_pr._arsenie_pictand_w180.jpg Mareste imaginea. (http://str.crestin-ortodox.ro/foto/1404/140378_pr._arsenie_pictand.jpg)
Pe 29 septembrie 2013 s-au implinit 103 ani de la nasterea parintelui Arsenie Boca.
Marturia Preotului Ioan Tudorache, ucenic al Parintelui Arsenie Boca la Schitul MaicilorPe Parintele Ioan Tudorache l-am cunoscut in luna noiembrie 2012, cu ocazia unui simpozion desfasurat la Manastirea Antim (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-antim-124171.html) din Capitala. Sfintia sa s-a numarat printre invitatii care au vorbit atunci despre Parintele Daniil (Sandu Tudor) si despre “Rugul Aprins”. In cuvantul sau, Parintele Ioan Tudorache a amintit in treacat ca l-a cunoscut si pe Parintele Arsenie Boca (http://www.crestinortodox.ro/sfinti/parintele-arsenie-boca-127490.html), alaturi de care a petrecut, ca ucenic, opt ani de zile, la Atelierele Patriarhiei din Bucuresti.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/003.JPG
Parintele Ioan Tudorache este pensionar, are peste 86 de ani, dar slujeste si acum alaturi de preotii Catedralei “Serban Voda” din Bucuresti, fiind foarte iubit de catre credinciosi. Impresioneaza din prima clipa prin blandetea, bunatatea, sinceritatea si smerenia sa. Sfintia sa slujeste dar si picteaza. A devenit preot la indemnul Parintelui Arsenie Boca. Si tot de la Parintele Arsenie a deprins si tainele picturii bisericesti.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/parintele-ioan-tudorache.JPG
Anul trecut, la praznicul Sfantului Spiridon, dupa ce a savarsit Sfanta Liturghie, Parintele Ioan Tudorache mi-a impartasit cateva dintre amintirile sale legate de Parintele Arsenie, vorbind si despre pictura unicat a “Sfantului Ardealului”, asa cum il numesc credinciosii ardeleni pe Parintele Arsenie Boca.

- Preacucernice Parinte Ioan, va rog pentru inceput sa amintim cateva date biografice despre Parintele Arsenie Boca.

- Parintele Arsenie Boca s-a nascut la data de 29 septembrie 1910, in localitatea Vata de Sus din judetul Hunedoara (prin partile Bradului), dintr-o familie de tarani simpli, Iosif si Crestina, doi buni crestini ortodocsi. A primit numele de Zian Valean. Ne spunea Parintele Arsenie: “Cand eram copil, in casa mamei mele era o icoana cu Maica Domnului care-mi placea foarte mult. Si o data am intrebat-o pe mama mea: “De ce imi place asa de mult aceasta icoana?” Iar ea mi-a spus: “Ei, dragul meu, eu, cat te-am purtat in pantece, foarte mult m-am uitat si m-am rugat la aceasta icoana.” Altadata ne-a spus: “Mama mea, cand a ramas insarcinata avandu-ma in pantece pe mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului si a pictat-o in inima ei. A pictat-o rugandu-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfintii Parinti Ioachim si Ana. Asa se ruga mama mea: “Maica Domnului iti cer un copil, care sa iti slujeasca tie si Domnului nostru Iisus Hristos. Nu pentru mine il cer, ci pentru tine, Maica Domnului, si pentru Domnul nostru Iisus Hristos”. Parintele Arsenie a fost sef de promotie la Liceul “Avram Iancu” din Brad, pe care l-a absolvit in anul 1929. A urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu intre 1929-1933, unde a fost remarcat de profesori ca un student de elita. La Institut a devenit cunoscut si prin talentul sau de pictor si de bun interpret la flaut. De aceea, in 1933 a fost trimis la Bucuresti de catre Mitropolitul Nicolae Balan, pentru a urma Institutul de Belle Arte. Cu aceasta ocazie, a participat la cursurile de anatomie ale profesorului Francisc Rainer si l-a avut ca profesor de compozitie pe marele pictor Costin Petrescu, care a pictat rotonda Ateneului Roman si multe biserici. Costin Petrescu a pictat la Manastirea Antim turla mare a bisericii si pridvorul manastirii prin anii 1950-1951. L-am avut si eu profesor de desen si pictura bisericeasca pe Costin Petrescu, la Atelierele Institutului Biblic. In anul 1938, Parintele Arsenie Boca a mers la Muntele Athos, unde a stat vreo trei luni. In anul 1940 a a fost tuns in monahism la Manastirea Sambata de Sus, primind numele de Arsenie. La data de 10 aprilie 1942, Parintele Arsenie a fost hirotonit preot si a fost numit staret al manastirii. In anul 1948, a fost arestat si torturat de Securitate fiind acuzat de legaturi cu legionarii, desi Parintele a negat acest lucru. Dar a fost eliberat in acelasi an si mutat ulterior la Manastirea Prislop. In anul 1951, Parintele a fost din nou arestat si condamnat la 9 luni de inchisoare, ajungand si la Canal). A revenit insa la Prislop, unde a ramas pana in anul 1959 cand manastirea a fost desfiintata iar Parintelui Arsenie i s-a interzis sa mai slujeasca si nu i s-a mai ingaduit sa lucreze decat ca pictor bisericesc.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Parintele%20Arsenie%20Boca.jpg
- Dar Sfintia voastra, cand si cum l-ati cunoscut pe Parintele Arsenie Boca?

- L-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca in data de 3 ianuarie 1961, atunci cand s-a prezentat la Atelierul de Pictura al Institutului Biblic al Patriarhiei Romane, din Str. Schitul Maicilor nr. 23, din incinta Manastirii Schitul Maicilor din Capitala. Aici la Schitul Maicilor functionau atelierul de obiecte bisericesti din metale neferoase, atelierul de filigran din fir de argint si atelierul de confectionat haine si vesminte preotesti. Pe langa atelierul de pictura, functiona si atelierul de pictura pe email si de confectionat obiecte cu email. Mai erau acolo baile de argintat si galvanoplastie si alte sectii ale Institutului Biblic al Patriarhiei Romane. Eu eram angajat la atelierul de pictura si email de la 1 august 1949. Parintele Arsenie Boca a fost angajat ca pictor muncitor la 1 ianuarie 1961, la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor din Bucuresti. In acest loc, in incinta, se afla Manastirea “Schitul Maicilor”, zidita in anul 1726 de Tatiana Monahia, care mai inainte se numea Agi Dina, pe timpul voievodului fanariot Nicolae Mavrocordat si al sotiei acestuia, Smaranda. Aici s-a prezentat Parintele Arsenie Boca, angajat ca pictor muncitor la atelierul de pictura si email. Imi aduc bine aminte de momentul cand a intrat pe usa si l-am vazut. Nu stiam cine este, credeam ca a venit sa viziteze atelierul sau sa comande o icoana pictata, pentru ca in mod normal ar fi trebuit sa vina cu Parintele consilier Atanasie Preda, ca sa-l prezinte. Probabil ca Parintele consilier nu era in cladire si nu era nici secretarul sau. Parintele Arsenie s-a prezentat singur, ne-a spus cine este si am ramas foarte uimiti de prezenta sa la acest atelier. Era o persoana inalta, cu o figura distinsa, cu ochii albastri ca cerul, viu colorati si sclipitori, iar privirea sa, simteai cum te patrunde pana in adancul sufletului. Ne-am bucurat cu totii de prezenta Sfintiei Sale printre noi. Nu era imbracat preot deoarece i se interzisese sa mai slujeasca.

- Ce v-a spus prima data cand a venit la atelier?

- Prima data ne-a binecuvantat si ne-a zis: “Pace voua!” ca si Mantuitorul. Ne-a sarutat pe frunte. Parintele ne-a iubit foarte mult. Eu eram atunci proaspat casatorit, eram tanar de tot si dansul m-a iubit foarte mult. El ne-a binecuvantat pe toti cei din atelier, cum stia dansul s-o faca, si ne-a spus ca va sta multi ani cu noi in atelier si ne va indruma in aceasta nobila meserie de pictori bisericesti. Am lucrat impreuna cu Parintele pana in anul 1968 cand a inceput pictura bisericii de la Draganescu, la care s-a ostenit timp de 15 ani.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Parintele%20Arsenie%20pictand.jpg
- In tot acest timp ati lucrat impreuna cu Parintele Arsenie?

- In tot acest timp, opt ani am lucrat zi de zi cu Parintele Arsenie Boca. Si-mi este foarte greu sa spun acum ce ne zicea in fiecare zi, dar stiu ca ne spunea lucruri minunate, ne invata lucruri bune, ne arata cum sa desenam, ne arata cum sa pictam, ne arata care este drumul in viata noastra, cum sa fim adevarati oameni ai tarii noastre. Avea un mare har de la Dumnezeu! Desi nu era imbracat preot, simteam ca dintr-insul se revarsa Duhul Sfant. De aceea l-am iubit foarte mult pe Parintele Arsenie Boca. Am fost ucenicul lui timp de opt ani de zile. Chipul sau radia de bunatate si multa bunavointa. Nu vorbea mult, dar ceea ce spunea era o invatatura adanca, de mare pret. Ne-a povestit odata ca aflandu-se la inchisoare, gardienii au dat drumul peste dansul unui sarpe mare ca sa-l sperie si sa-l muste. Dansul nu s-a speriat, s-a rugat lui Dumnezeu, s-a uitat concentrat la sarpe si sarpele a plecat rusinat intr-un colt, apoi a plecat de unde venise.

- Avea putere asupra animalelor… Mai sunt marturii diverse in acest sens de la oameni.

- Asa este. Si alte persoane pot vorbi despre marea inraurire pe care Parintele Arsenie o avea asupra animalelor, dar mai ales asupra oamenilor, asupra sufletului omenesc. Dansul ii incuraja pe detinuti sa fie tari, sa creada in Dumnezeu, sa creada ca Dumnezeu ii va ajuta, sa se roage la Dumnezeu si la Maica Domnului care ii va apara.

- Cum era munca in atelier? Ce picta Parintele Arsenie?

- Imi aduc aminte ca prima icoana pe care a pictat-o a fost o icoana cu Invierea Domnului, Mantuitorul iesind din mormant, o treime fiind in mormant iar doua treimi iesind afara din mormant, nestricand pecetile, asa cum spunea Parintele Arsenie Boca si asa cum suna troparul de la Duminica Tomii: “Pecetluit fiind mormantul, viata din mormant ai rasarit, Hristoase Dumnezeule. Si usile fiind incuiate inaintea ucenicilor ai statut, Invierea tuturor”. Se vedea prin mormant trupul lui Iisus Hristos, iar intreg trupul lui Iisus, care era diafan si imaterial, se inalta din mormant catre cer sau, mai bine zis, Invia din morti.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Pr_%20Arsenie%20Boca%20Invierea.jpg
- Cum ati caracteriza pictura Parintelui Arsenie Boca?

- Are un stil de pictura neo-bizantin, de o factura aparte, deosebita. La Parintele Arsenie pictura devine transparenta pe mai multe planuri. Stilul sau este unic in pictura romaneasca. Parintele a folosit de mai multe ori stilul pointilist, adica pictura prin puncte, in varful penelului, prin care se realizeaza diferite planuri de o rara frumusete.- Se pare ca si “Invierea Domnului”, de pe peretele din stanga de la Biserica “Sfantul Nicolae” din Draganescu este executata in aceasta tehnica.

- Exact, e facuta prin puncte care redau mai multe planuri in care Iisus Hristos se vede iesind din mormant dar in acelasi timp este si in mormant. Se vede si mormantul transparent, cu picioarele Mantuitorului in mormant si cealalta parte a trupului iesind din mormant, nestricand pecetile. Peisajul anumitor compozitii de la Draganescu reprezinta dealurile de la Vata de Sus si Muntii Apuseni. Aureola dimprejurul lui Iisus nu mai este opaca, ci transparenta, vazandu-se prin ea si alte peisaje ale compozitiei. La Biserica Draganescu (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-draganescu-95957.html) se pot vedea “Calatoria sufletului” si “Nunta Fiului de imparat”, intr-o viziune cu totul aparte.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Nunta%20Fiului%20de%20Imparat.jpg
Sufletul omului apare transparent si usor ca un fulg, ca un inger alergand catre cer la Dumnezeu, la Domnul nostru Iisus Hristos. Unele chipuri din pictura seamana cu chipul Parintelui Arsenie Boca, dar Parintele nu facea acest lucru intentionat, insa este un fapt cunoscut, precum ca pictorii, in anumite lucrari, isi picteaza propriul portret. Acest lucru se intampla des si la Parintele Arsenie.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Sf%20Ioan%20Botezatorul.jpg
- In scena calugarului rastignit, pare a fi chipul Parintelui Arsenie. La fel in pictura cu Sfantul Ioan Botezatorul, deasupra in pronaos…

- Da, Parintele a pus si chipul sau in unele picturi, nu intentionat, pentru ca pictorii asa fac intotdeauna, picteaza chipul lor in icoane sau in portretele pe care le fac, fara sa-si dea seama. Aceasta este o lege a pictorilor pe care noi o stim. Si eu am pictat icoane si biserici in tara aceasta si stiu ca intotdeauna imi puneam chiar si chipul meu in acele icoane, fara sa-mi dau seama.

- E o taina probabil…

- Este o taina pe care noi nu o stim, dar Dumnezeu o sadeste in sufletul pictorului de icoane sau portrete sau de altceva sfant in Sfanta Biserica.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Pantocrator.jpg
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Maica%20Domnului.jpg
- Sa continuam cu pictura de la Draganescu…

- Pantocratorul este de o frumusete aparte, cu citatul arhieresc, scris cu litere din foita de aur de jur imprejur: “Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta, si o desavarseste pe ea”. In Altar este pictat unul dintre Sinoadele ecumenice in care se arata cum au luptat Sfintii Parinti cu ereziile care s-au ivit in Biserici. Pictura Parintelui Arsenie este o pictura triumfatoare, adica binele biruieste raul, de exemplu in “Calatoria Sufletului”. Pictura Parintelui Arsenie este pastelata, uneori in culori vii, alteori estompate, toate acestea in raport cu tema pe care o picta. Maica Domnului, in pictura sa, are o infatisare solemna, triumfatoare, de majestate, tinand strans Pruncul in brate, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Stilul Parintelui Arsenie Boca este nemaipomenit! Pe buna dreptate, Biserica de la Draganescu a fost numita “Capela Sixtina a Ortodoxiei Romanesti”. O pictura ca a Parintelui Arsenie nu se mai gaseste nicaieri in lume, este o pictura unicat, originala, care ne vorbeste de lucrurile viitoare. Pictura Parintelui Arsenie este o pictura vizionara. Sfintia sa, prin anumite simboluri, a anticipat evenimentele ce vor urma. Chiar si ce s-a intamplat la New York, cu turnurile gemene in flacari, a fost prevazut de Parintele Arsenie in pictura de la Draganescu. Totul este sa studiezi cu multa atentie si responsabilitate, ca sa poti intelege mesajul acestor picturi. Pictura Parintelui Arsenie Boca anticipeaza viitorul si ne pune in legatura cu Divinitatea. Chiar si cand nu este slujba in biserica, sfintii de pe peretii bisericii slavesc pe Dumnezeu, asteptand momentul liturgic al Sfintei Liturghii, atunci cand se prefac painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.

[Adrian Pop]

- Probabil sunt in pictura Parintelui Arsenie si unele mesaje pe care nu le intelegem acum, dar al caror sens se va descoperi cu timpul.
- Asa e. Noi nu stim tot ceea ce a descris Parintele Arsenie in pictura sa, dar cu timpul se va vedea. Va trebui studiat cu toata atentia pentru a afla ce-a gandit Parintele in acea vreme cand a pictat la Biserica din Draganescu.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Draganescu.JPG
- Dar inainte de a incepe pictura la Draganescu, ce picta Parintele Arsenie in atelierul de la Schitul Maicilor?

- La Atelierul de la Schitul Maicilor, unde am lucrat opt ani impreuna, Parintele Arsenie a pictat zeci, chiar sute de icoane pe lemn si pe panza, dar a lucrat si pictura pe email, un lucru prea putin cunoscut. Pictura pe email se arde la cuptorul electric sau cu gaze, la o temperatura de aproape 1000 de grade Celsius. Este o pictura pretentioasa. Impreuna cu Parintele, echipa noastra de 3-4 persoane lucra iconite pentru engolpioane si cruci arhieresti, mitre arhieresti si Evanghelii, atat pentru ierarhii din tara noastra, cat si pentru cei din strainatate. Acum nu se mai lucreaza astfel de iconite, se pun pe mitrele arhiereilor si pe engolpioane “abtibilduri”, care nu au nicio valoare artistica si tehnica. Daca s-a ajuns la aceasta situatie, cauza o reprezinta putinul interes pentru obiectele de arta cu pictura pe email. Se mai confectioneaza la greci obiecte de email cloisonné, pe care le-am vazut in mai multe biserici, chiar si in Biserica “Serban Voda” unde eu slujesc, insa nu si iconite pe email. Parintele Arsenie Boca a lucrat pictura pe email, iconite de marimi diferite pentru engolpioane si cruci pectorale, iconite pentru evanghelii care erau foarte apreciate. Parintele Arsenie a urmat si Academia de Belle-Arte, dupa cum am mai spus, si era foarte bine pregatit. Ne invata tainele acestei arte cu multa dragoste.

- Ce s-a intamplat cu toate aceste engolpioane, cruciulite, iconite, pe care le-ati lucrat acolo in atelier impreuna cu Parintele Arsenie?

- Toate acestea au plecat peste hotare. Patriarhul Justinian pleca sa viziteze anumite Patriarhii si comunitati ortodoxe din strainatate. Si pleca cu multe daruri facute de Parintele Arsenie Boca si de noi ceilalti, in special engolpioane si cruci, asa incat acestea s-au raspandit pe toate continentele globului pamantesc, spre marea cinste a tarii noastre. Si a dus daruri si altor lideri religiosi, nu numai ortodocsi. Era nemaipomenit! Patriarhul Justinian a iubit foarte mult pictura pe email si ne-a incurajat tot timpul ca noi sa lucram aceasta “arta a focului”, cum i se spunea. Am primit din partea unor Biserici Ortodoxe cuvinte de apreciere, chiar si scrisori care ne felicitau pentru ceea ce le-a daruit Patriarhul Justinian. Chiar si Patriarhul Iustin si Patriarhul Teoctist au facut acest lucru. Eu am lucrat pictura pe email si pe vremea acestor doi Patriarhi, dar foarte mult s-a lucrat pe vremea Patriarhului Justinian. L-am iubit foarte mult pe Patriarhul Justinian si pentru faptul ca dansul m-a binecuvantat sa merg mai departe la Seminarul Teologic deoarece eu intrerupsesem Seminarul de la Caldarusani si am venit la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor. Dupa aceea mi-am reluat studiile la Seminar, am urmat si Teologia si am mers mai departe pe aceasta cale a preotiei pe care m-a indemnat Parintele Arsenie Boca s-o urmez.

- Deci ati devenit preot la sfatul Parintelui Arsenie.

- Exact. Eu intrerupsesem Seminarul si ma gandeam sa raman numai pictor bisericesc, dar Parintele Arsenie a zis: “Fiule, mergi si pe aceasta cale pentru ca tu ai vocatie sa fii slujitor al altarului Bisericii noastre Ortodoxe Romane.

- Dar in afara de munca la atelier, Parintele Arsenie a pictat si in vreo biserica din Bucuresti?

- Da. In Biserica “Sfantul Elefeterie”, pe bolta altarului, Maica Domnului care pluteste pe norii cerului este executata de Parintele Arsenie Boca. Eu stiu cand a facut aceasta pictura.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Maica%20Domnului%20la%20Bis%20Sf%20Elefterie.jpg
- Dar despre asta s-a aflat doar in ultimii ani. Lumea nu stia.

- Lumea nu stia, dar eu am fost acolo atunci cand a pictat. Eu locuiam pe strada Virgiliu, nu departe de Biserica “Sf. Elefterie”. Si stiu lucrul acesta. Nu ma mutasem aici pe Soseaua Giurgiului. Acolo la Biserica “Sf. Elefterie”, pe bolta altarului este pictata Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe. Mai exista o icoana pictata de Parintele Arsenie la Biserica “Sfantul Antonie” din Bucuresti. E o icoana cu Sf. Cuvioasa Parascheva, al carei chip sugereaza multa smerenie si milostenie.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Sf%20Parascheva.jpg

- Tot asa, s-a descoperit doar in ultimii ani ca aceasta icoana cu Sfanta Parascheva a fost pictata de Parintele Arsenie, desi aceasta icoana se pare ca se afla acolo de foarte multi ani.

- Eu stiu aceasta icoana de cand a fost pictata in atelier la noi. Sigur ca nu s-a stiut. Cine sa le spuna? Parintele Dinu Provian care a comandat-o si stia ca e pictata de Parintele Arsenie, a murit iar cei care au venit mai tarziu n-au aflat de acest lucru.

- Mai stiti si de existenta altor icoane pictate de Parintele Arsenie in Bucuresti sau in tara?

- Ar trebui sa fie o icoana si undeva la o biserica din Transilvania, dar nu imi mai amintesc exact unde. E tot o icoana cu Maica Domnului pe norii cerului. Eu stiu cand a plecat acolo Parintele Arsenie. Mi-a si spus: “Ionica, eu plec s-o pictez pe Maica Domnului.” Am vazut si desenul pe care l-a facut la noi in atelier.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/Chichis.jpg

- S-a descoperit o icoana a Maicii Domnului si la Chichis in judetul Covasna, pictata tot de Parintele Arsenie. Despre aceasta au scris Matei si Kornelia Schinteie, doi minunati iconari din Covasna. Si am mai citit despre o icoana “Izvorul Tamaduirii”, descoperita la Biserica „Sfanta Treime” din cartierul bucureştean „Ghica Tei”. Despre icoanele din Bucuresti a scris cateva articole foarte frumoase Dl. Alexandru Valentin Craciun, care a fost implicat personal in redescoperirea acestor icoane.

- Da, stiu si despre aceasta icoana “Izvorul Tamaduirii”. Vreau sa va mai spun ca pictura Parintelui Arsenie are darul de a te introduce in lumea mistica, deoarece Parintele avea rugaciunea lui Iisus: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Mistica Parintelui Arsenie Boca are filonul de la Nichifor Crainic caruia i-a fost prieten si de la Parintele Dumitru Staniloae. Impreuna cu Parintele Dumitru Staniloae, a lucrat la traducerea Filocaliei, la primele 4 volume. Manuscrisele au fost aduse de Parintele Arsenie de la Muntele Athos, iar monograma de pe coperta Filocaliei este executata de Parintele Arsenie Boca. Parintele Arsenie avea si cunostinte de medicina, dar, in mod special, cunostea multa teologie. Am si eu cartea sa de referinta “Cararea Imparatiei” si, dupa cum spunea Parintele, exista o singura cale senina: “Trairea invataturii crestine in toata adancimea ei si in toata sinceritatea noastra.” Aceasta ramane singura cale pe care trebuie s-o invatam mereu. Parintele a urmarit realizarea idealurilor crestine, printre care si realizarea majora a regenerarii neamului romanesc, prin regenerarea crestina a vietii de familie. Ori, prin trairea crestina a vietii, nu mai poti fi in conflict cu nimeni, ci numai in conflict cu diavolul; lupta cu el, si lupta prin rugaciune si fapte bune impotriva celor care fac rau neamului romanesc crestin ortodox!

- Ce va mai aduceti aminte despre Parintele Arsenie Boca?

- In anul 1963, in luna aprilie, eu, Ioan Tudorache, am primit repartizarea la apartamentul unde locuiesc si astazi. Parintele Arsenie a venit la mine acasa si m-a ajutat sa mut acea mobila foarte putina pe care o aveam. A pus mana si a ridicat mobila si am dus-o in noua casa. A venit atunci in acest apartament si s-a bucurat de bucuria noastra, eu fiind casatorit, avand si un copil, o fetita de doi ani. Parintele ne-a sfintit casa, apoi a stat la masa cu noi, ne-a binecuvantat pe toti si ne-am simtit extraordinar! Mai era cu noi si o verisoara de-a mea, o chema Victoria. Poate nu sunt multi cei care au primit aceasta cinste ca Parintele Arsenie Boca sa fie in casa lor. Dar eu fiind ucenicul lui, m-a cinstit venind la mine desi eu nu am indraznit sa-i spun sa vina sa ma ajute. Parintele s-a oferit si m-a ajutat la aceasta mutare si s-a bucurat de bucuria mea deoarece acolo unde locuiam inainte aveam doar o camera de 2/2,75 metri, deci conditii grele de locuit, dar prin rugaciunile Parintelui Arsenie Boca si ale Sfantului Ierarh Spiridon, la care eu astazi am slujit cu mare dragoste, am primit ajutor. Pentru ca eu m-am rugat si la icoana Sfantului Spiridon de la Biserica “Sf. Spiridon Vechi”. Si apoi, cand m-am dus la spatiul locativ, doamna de-acolo mi-a spus: “Veniti ca vi s-a aprobat aceasta locuinta”. Si eu am simtit ca este puterea Sfantului Ierarh Spiridon si a Parintelui Arsenie Boca.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/018.JPG
- Parintele Arsenie Boca i-a slujit lui Dumnezeu si prin pictura sa, atunci cand n-a mai avut voie sa slujeasca in calitate de preot. Ma gandesc de multe ori ce durere cumplita trebuie sa fi fost pentru Parintele Arsenie sa nu mai poata sluji ca preot!

- Parintele Arsenie mai avea o singura dorinta, sa i se dea voie sa liturghiseasca inainte de plecarea la cele vesnice. Insa Parintele a incetat din viata la data de 28 noiembrie 1989 la Sinaia si ii mai trebuia numai o luna ca sa i se indeplineasca aceasta dorinta. De ce s-a intamplat asa? Este o taina numai de Dumnezeu stiuta. Avem o cantare bisericeasca ce i se potriveste foarte bine si Parintelui Arsenie Boca: “Cuvioase Parinte, de Dumnezeu purtatorule Parinte Teodosie, foarte te-ai nevoit in viata aceasta trecatoare, in cantari si in posturi si in privigheri, chip facandu-te ucenicilor tai. Iar acum in ceruri dantuiesti cu ingerii marind neincetat pe Hristos”. Parintele Arsenie a fost inmormantat pe data de 4 decembrie 1989 la Manastirea Prislop, o ctitorie a Cuviosului Nicodim de la Tismana. Putem spune si noi acum ca Parintele Arsenie se afla in ceruri alaturi de Mantuitorul Iisus Hristos, de Maica Domnului, de Sfintii Ingeri si de toti Sfintii lui Dumnezeu, alaturi de Sfantul Serafim de Sarov pe care, de asemenea, l-a pictat. Sa ne rugam lui Dumnezeu si Parintelui Arsenie Boca, pentru ca sa se roage si pentru noi pacatosii la scaunul de judecata al Mantuitorului Hristos, pentru noi toti care l-am cunoscut si l-am iubit. Si sa ne rugam ca si el sa ne iubeasca pe noi, si stiu sigur ca ne iubeste acolo unde se afla in ceruri.

- Preacucernice Parinte Ioan, as vrea sa-mi spuneti si despre Sfintia voastra cate ceva. Ati invatat pictura si multe alte lucruri bune de la Parintele Arsenie, care v-a indrumat si pe calea preotiei. Ati devenit preot. A mai ramas timp si pentru pictura?

- Intr-adevar, eu slujesc ca preot de mult timp, din anul 1970. Intre timp am pictat si biserici in destul de multe locuri din tara, printre care si Biserica “Bumbacari” din Capitala. Cand eu am ajuns preot acolo, biserica era innegrita, nu se mai vedea nimic din pictura, asa ca m-am hotarat s-o restaurez si am spalat pictura si, cu foarte multa greutate, am repictat-o. Pictura era facuta de Parintele Sofian Boghiu si de fratii Morosanu, Mihail si Gabriel, doi frati care mi-au fost colegi. Mihai a lucrat cu mine la Schitul Maicilor, la fel si Parintele Sofian Boghiu mi-a fost coleg la Schitul Maicilor si m-a invatat multe. Deci, i-am avut ca dascali atat pe Parintele Arsenie cat si pe Parintele Sofian. Eu am restaurat aceasta pictura de la Biserica “Bumbacari” de pe strada Toporasi, intr-o situatie foarte grea, dar cu multa rabdare, am adus-o la lumina cu ajutorul darului pe care mi l-au insuflat Parintele Arsenie Boca si Parintele Sofian Boghiu.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/014.JPG
- Aici in Biserica “Serban Voda” aveti vreo icoana pictata?

- Desigur, chiar icoana care e acum pe analog este cu Sfantul Spiridon, facatorul de minuni. Am terminat-o in urma cu o luna. Am in altar aici o icoana cu Iisus Hristos, realizata pe foita de aur, si o icoana a Maicii Domnului, facuta dupa un desen al Parintelui Arsenie Boca. Nu mai vorbesc ca aproape 60 de ani am tot lucrat si pictat. Chiar si dupa ce am iesit la pensie am lucrat pictura. Tot timpul eu am acasa sevaletul si lucrez icoane de dragul picturii si de dragul celor carora le ofer cateo icoana, pentru ca ii iubesc foarte mult.
http://www.crestinortodox.ro/files/image/008.JPG

http://www.crestinortodox.ro/files/image/maica-domnului-pruncul-54.JPG
- Revenind la Parintele Arsenie Boca, va rog sa exprimati in incheiere cateva ganduri pentru cititori.

- Un sfat le dau. Sa-l pretuiasca pe Parintele Arsenie care a fost duhovnicul Ardealului si al intregii Tari Romanesti si a suferit foarte mult fiind inchis, batut, batjocorit. Ii indemn pe credinciosi sa-l iubeasca mult pe Parintele Arsenie Boca si sa-l pretuiasca, sa-i citeasca invatatura din cartile sale si sa implineasca sfaturile sale prin fapte bune. Ii indemn pe credinciosi sa mearga la Draganescu, sa vada pictura Parintelui, si la Biserica “Sf. Elefterie” ca sa vada icoana din altar, si in alte locuri unde se afla icoane pictate de Parintele, sa se roage la icoane, sa mearga la mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Prislop si sa-l pretuiasca pentru ca a fost un foarte mare duhovnic si slujitor al Bisericii noastre.

- Preacucernice Parinte Ioan Tudorache, va multumesc din suflet pentru acest interviu. Va doresc multa sanatate si putere de munca in nobila dvs. misiune de preot si pictor de icoane, si sa ne bucurati cat mai mult cu darul pe care-l aveti de la Dumnezeu!

- Doamne ajuta!
Dorina Zdroba

[Adrian Pop]

SCRISORILE PARINTELUI CLEOPA CATRE PARINTELE ARSENIE BOCA: “Sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos”. Marturia IPS Antonie Plamadeala despre AJUTORUL DAT DE PARINTELE ARSENIE PARTIZANILOR FAGARASENI (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/12/05/scrisorile-parintelui-cleopa-catre-parintele-arsenie-boca-manastiri-slatina-sambata-securitate-mitropolitul-antonie-plamadeala-rezistenta-munti-sandu-tudor-mari-duhovnici-curente-spirituale/)
Publicat pe 05 Dec 2012 | Categorii: Biserica rastignita (http://www.razbointrucuvant.ro/category/biserica-patimitoare/), Mitropolitul Antonie Plamadeala (http://www.razbointrucuvant.ro/category/parinti-si-invatatori/cuvantul-ierarhilor/mitropolitul-antonie-al-ardealului/), Parintele Arsenie Boca (http://www.razbointrucuvant.ro/category/parinti-si-invatatori/parintele-arsenie-boca/), Parintele Cleopa (http://www.razbointrucuvant.ro/category/parinti-si-invatatori/parintele-cleopa/) | |http://www.razbointrucuvant.ro/RiC/pluginuri/RiC-clean-print/images/print.gif (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/12/05/scrisorile-parintelui-cleopa-catre-parintele-arsenie-boca-manastiri-slatina-sambata-securitate-mitropolitul-antonie-plamadeala-rezistenta-munti-sandu-tudor-mari-duhovnici-curente-spirituale/print/) Print (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/12/05/scrisorile-parintelui-cleopa-catre-parintele-arsenie-boca-manastiri-slatina-sambata-securitate-mitropolitul-antonie-plamadeala-rezistenta-munti-sandu-tudor-mari-duhovnici-curente-spirituale/print/)
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2012/12/CleopaArsenie.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2012/12/CleopaArsenie.jpg)
Epistolar monahal: Părintele Ilie Cleopa către Părintele Arsenie Boca: Sunteti un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele insetate de apa In dosarul de urmărire informativă care i s-a intocmit părintelui Arsenie Boca in perioada 1943-1989 [1], printre alte mărturii documentare de mare valoare se află două scrisori, în original, bătute la maşină şi semnate de părintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redăm mai jos, au fost trimise părintelui Arsenie Boca, duhovnicul Mănăstirii Prislop între 1949-1959. Prezenţa lor in dosar dovedeşte faptul că acestea niciodată nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de către Securitate, aşa cum s-a intâmplat cu altele trimise de credincioşii care mergeau in pelerinaj la aşezământul nicodimian. Conţinutul acestor mărturii arată o comunicare care exista intre cele două oaze de spiritualitate din Romania supusă de comunism: in Moldova era Mănăstirea Slatina, al cărei stareţ era părintele Cleopa, cu o comunitate formată din trăitori de inaltă ţinută duhovnicească, care de altfel vieţuiau după rânduiala Sf. Teodor Studitul [2], şi in Ardeal, mănăstirea construită de Cuviosul Nicodim de la Tismana şi care reprezenta un etalon religios pentru neinsetaţii izvorului spiritual. Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune in scopul ruperii legăturilor dintre cele două centre monahale. Pelerinajele la cele mănăstiri ingrijorau poliţia politică din România, care a incercat prin orice mijloace să le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinţa obştii din Moldova de a se bucura in mod direct de cuvintele de invăţătură ale părintelui Boca. Prin publicarea acestor două scrisori dorim să redăm o secvenţă din mult frământata istorie a monahismului ortodox românesc din timpul persecuţiei comuniste.
Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS

Sfhttp://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2012/12/Obstea-manastirii-Slatina-1950.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2012/12/Obstea-manastirii-Slatina-1950.jpg). Mitropolie a Moldovei „OBŞTEA SF. TEODOR STUDITUL” SFÂNTA MĂNĂSTIRE SLATINA Comuna Drăceni-Judeţul Baia 1950 iulie 6 Prea Cuvioase Părinte Arsenie, Cu cea intru Iisus Hristos frăţească dragoste şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, vă scriu aceste puţine rânduri, care as dori să vă găsească în momentul cel mai fericit al mântuirii şi al cugetării spre cele Cereşti. Părintele meu, De multă vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteţi un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele insetate de apa vieţii. Mult am dorit şi eu insetatul a mă adăpa din acest izvor al cuvintelor pline de inţelepciune ale PC. Voastre, dar pentru lenea mea, am rămas incurcat cu grija vieţii in spinii păcatelor mele care m-au tot incurcat şi mă incurcă de a mă duce după hrana cea cuviincioasă şi sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindcă, pentru păcatele şi lenevirea mea nu am putut timpul trecut a vă vedea şi a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinţă ca un frate mai mic şi prost şi care pentru lenevirea mea imi pierd vremea cea mai scumpă decât toate cele de sub soare, in răspândire şi moleşeală, m-am gândit să va scriu aceste rânduri prin care mai intâi, cer iertare de intârziere, căci ştiu că trebuia să vă scriu mai devreme, dar gândul că poate mă voi invrednici să vă văd m-a făcut să tac cu scrisoarea, dar acum văzând iarăşi că altele ma impiedică a vă vedea, măcar prin scris am dorit a vorbi. Părintele meu, Mai intâi tin sa va mulţumesc din tot sufletul că totdeauna aţi fost binevoitor şi cu părintească dragoste faţă de smerita noastră obşte şi ne-aţi trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-aţi născut prin cuvânt, hrănindu-i până la o vreme, pana ce ati socotit că pot să se hrănească singuri şi apoi i-aţi indreptat să vină aici la noi în maidanul nevoinţelor vieţii de obşte, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu şi Părintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati născut in predicile de la Sâmbăta când eraţi acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste şi evlavie pomenesc numele P. C. Voastre la Sfintele rugăciuni şi chiar in timpul vorbirei, nu fără evlavie amintesc de numele P.C. Voastre. Sunt oameni sinceri şi merg cu Dumnezeesc dor in calea poruncilor Lui, desfătându-se intru ele ca intru toată bogăţia, eu insă, sunt sărac şi neiscusit şi nu am cu ce sa-i folosesc intru cele spre zidire căci nu am iscusinţa cea din lucrarea care să-i folosească tăcând, dar dragostea lor şi râvna trece peste toate nu iau in seamă neputinţele mele, pentru că pământul rodeşte uneori fără de lucrare. Mare bucurie aţi face atât mie pacătosului, cât şi părinţilor şi fraţilor covieţuitori, ca să ne cercetaţi cu prezenţa P.C. Voastre, pentru că, cu toţii vă păstrăm evlavie şi dorim a ne invrednici de mântuitoarele invăţături ale P.C. Voastre şi vă rugăm cu toţii in numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Prea Curatei Sale Maici, dacă aveţi putinţă sa ne cercetaţi că mare mângâiere aţi aduce cu aceasta sufletelor noastre. Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi a Prea Curatei Sale Maici să va ajute să veniţi pe la noi şi să ne folosiţi pe noi, cei saraci şi neiscusiţi. Până atunci am dori să ne bucuraţi măcar cu o epistolă spre a noastră zidire şi lămurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, aşa pentru noi ar fi neuitată. Mila Domnului sa vă plătească dragostea şi sârguinţa care aţi depus şi la scrierea Filocaliei impreună cu Părintele Prof Dr. Dumitru Stăniloae, ca aţi dat la lumină acest tezaur mistic şi ascetic al Sf Părinţi, de unde se adapă cei doritori de a merge spre urcuşul desăvârşirii, cred că bunătatea şi mila Domnului nu vă va lăsa nerăsplătiţi, pentru această osteneală, pentru care v-aţi sârguit a pune nutreţ ales duhovnicesc in ieslea oilor lui Hristos. La incheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoşii, iar dacă pentru aceasta nu suntem vrednici, măcar ne mângâia prin scrisoare. Al P.C. Voastre mai mic şi neiscusit frate în Hristos Domnul, care mă plec sărutându-vă mâinile.
Staret
Arhimandrit Cleopa şi soborul
ss Cleopa Ilie
(ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249)

[Adrian Pop]

***

Sf Mitropolie a Moldoveihttp://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2012/12/obste-Slatina-P-Cleopa-300x209.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2012/12/obste-Slatina-P-Cleopa.jpg) „OBŞTEA SE TEODOR STUDITUL” SFÂNTA MĂNASTIRE SLATINA Comuna Drăceni-Judeţul Baia 1950 octombrie 29 PREA CUVIOASE PARINTE ARSENIE, Bine este cuvântat Dumnezeul milelor şi al indurărilor care pe noi păcătoşi şi smeriţi, intru această nemernicie şi vale plângerii, cu economia Harului Său, ne face părtaşi patemilor şi mângâierilor, dupa măsura dragostei şi a credinţei cu care nădăjduim intru judecăţile dreptăţii Lui. PARINTELE MEU, Mai intâi, cu smerite metanii, vă rog să mă iertaţi pe mine păcătosul că din cauza lenevirii mele şi a nepăsării am lăsat sa treacă un timp indelungat de când nu am scris, arătând prin aceasta şi oarecare lipsă de dragoste, căci orice motiv a fost putea trece peste fericita dragoste, căci aceasta nu ştie osteneală pentru bunătăţi şi nu caută ale sale intru toate. Ştiu că de voi vrea pot pune orice pricină, dar ştiu că pricina este o voire a păcatului şi inainte mergătoare a lui este. Cred că de aceea şi fericitul David cântă in Psalmii lui că să nu pricinuim pricinuiri intru păcate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvântate a fost că după ce am scris o scrisoare către P.C. Voastră şi ne mai primind răspuns am crezut că prin neiscusinţa celor inşirate acolo, pe hârtie, v-am făcut cine ştie ce sminteală, căci niciodată nu am avut bună chibzuinţă in cuvant şi scris. Cauza este reaua mea aşezare sufletească şi intunecarea puterii de discernământ a părţii cei socotitoare a sufletului meu cel robit şi incurcat de patimile cele din voinţă şi din simţire. Dar, P. C. Voastră , care din mila Prea Induratului Dumnezeu, aveţi oglinda inţelegerii, cu duhovnicească lucrare curăţită, puteţi să nu vă smintiţi de mine intunecatul şi păcătosul dacă veţi privi la mine şi cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvântul şi cu lucrarea, in rânduiala pruncilor; dar nu ajungându-i pe aceştia cu nerăutatea, căci ştiu că aceasta ni se cere de la Mântuitorul nostru ca să fim prunci cu nerăutatea, iar nu cu inţelegerea. Altă pricină, ca şi cea de mai sus, a fost că nădăjduim, ca intre timp să ne intâlnim pentru că numai atunci v-aş fi putut cere multe lămuriri de care am nevoe atât pentru neiscusinţa mea, cât şi pentru cum aş putea să mai rămân a fi poreclit Stareţ şi a mă mai bizui a conduce sufleteşte si pe alţii, cela ce am nevoie de a fi incă multă vreme sub conducător iscusit, căci stiu că necuvios lucru este a paşte leul de oi şi cel nelămurit prin lucrare sufletele cele ce sârguesc spre Cer. Si acum, ceea ce m-a făcut a tresări puţin din nepurtare de grijă spre cele de folosul sufletului meu şi a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste şi iscusinţă a Prea Cuvioşiei Voastre, indrăznind iarăşi a vă scrie, a fost sosirea în smerita noastră obşte a unui frate, pe care P.C. Voastră, arătându-vă dragostea, l-aţi trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, in luna octombrie, din motive, după cât se vede, binecuvântate. Acest frate pe lângă bucuria că a sosit la noi, ne-a adus şi Iconiţa cu Bunul şi Marele Pastor şi Mântuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnătura P C. Voastre şi a iubitului frate in Hristos şi ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul părinte Dometie (Cucuzel). Lângă iconiţă şi o scrisoare a P.C. Voastre, care văzând şi auzind că este scrisă chiar de P. C. Voastră m-am bucurat foarte mult, căci până atunci nu am avut fericirea sa vă citesc vreo scrisoare, iar citind-o am văzut acolo smerita inţelepciune şi duhovniceasca dragoste, strâns legate şi formând lanţul de aur al dreptei socoteli care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea că era scris că doriţi o zi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos — ca să ne mai vedem faţă către faţă, la care şi eu am zis să fie mila Lui si rugăciunile Prea Curatei Sale Maici şi să aducă la indeplinire, când va fi voia Lui, spre a noastră mângâiere. Iconiţa şi scrisoarea le păstrez cu multă evlavie şi de câte ori îmi aduc aminte de P.C. Voastră le citesc şi mă mângâi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici să ne ajute să ne intâlnim şi în acest veac trecător, spre mângâiere şi lămurire in cel viitor spre veşniea fericire. Dacă dorinţa v-ar face să mai ştiţi cele de pe la noi spunem că până in prezent, cu mila Domnului şi cu rugăciunile P. C. Voastre stăm cum stăm în cele spre zidire şi in cele din afară de al Martei, spre vremelnica folosire. Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite Lui. Eu m-am intors din concediul medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastră de la Cotnari şi o parte la Sihăstria, intre vechi fraţi şi ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos. Ucenicii Prea Cuvioşiei Voastre, din această obşte, monahul Serapion, fratele Vasile Târulescu, fratele Nicolae Naghi ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea şi iconiţa acum de curând, toţi se află bine cu rugăciunile P. C. Voastre. Atât ei şi eu, cât şi tot soborul vă dorim a vă vedea, când va rândui Dumnezeu, in mijlocul nostru, spre a ne folosi şi a ne bucura şi a ne mângâia de vederea cea impreună. De va fi mila Domnului de care nu suntem vrednici. Incă vă rugăm, cu frăţească dragoste şi smerite inchinăciuni, dacă vă mai vine vreun suflet care doreşte viaţă monahicească de obşte cu rânduiala ce s-a pus la noi, să-l indemnaţi către această mică turmă, adunată in numele Domnului. Incă ne rugăm, dacă aveţi bunăvoinţă şi vreme, a ne mangâia măcar prin câteva rânduri, dacă nu puteţi cu venirea de faţă la noi. Spuneţi smerite inchinăciuni iubitului frate, in Domnul, Dometie, pândarul viei lui Hristos. Spre incheiere vă rugăm să primiţi din partea noastră şi a intregului sobor, smerite inchinăciuni şi duhovnicească dorire in Domnul.
STAREŢ ARHIMANDRIT,
ss Cleopa Ilie
(Ibidem, f. 175-177. ) Vezi studiul nostru „[I]Părintele Arsenie Boca in percepţia politiei politice din România, 1943-1989 (http://www.librariasophia.ro/carti-parintele-arsenie-boca-in-atentia-politiei-politice-din-romania-enache,-george%3B-petcu,-adrian-nicolae-so-4124.html) in curs de apariţie. [2] Pr. A. Gabor, A. N. Petcu, Biserica Ortodoxă Romănă şi puterea comunistă in timpul patriarhului Justinian, in „Anuarul Facultălţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti“, an II, Bucureşti, 2003, p. 131 . * In partea stângă a paginii este scris cu cerneală albastră: „Scrisă la maşină de mine, Vasile Târulescu, fost inchinător al Sf. Mănăstiri Sâmbăta şi Prislop. Astăzi smeritul frate Vasile care vă trimit nişte metanii. P.C. părinte Stareţ Cleopa are multă evlavie la P.C. Voastră şi mult s-ar bucura dacă ne-aţi face o vizită, chiar dacă ne-aţi scrie. Tot acelaşi smerit frate Vasile Târulescu“.

(din: Revista Rost nr. 2/2003)

[Adrian Pop]

IPS Antonie Plamadeala: “L-am asemanat de multe ori cu Ioan Botezatorul“ Eu am cunoscut doi oameni care faceau spovedanie cum trebuie, adica discutie, analiza, pricepea ceea ce putea fi pacat. Unul era Arsenie Boca, despre care am de gand sa scriu, daca nu o carte, macar un articol. Mi-a fost staret la Prislop. El m-a calugarit, incat am si o datorie filiala sa scriu despre el si miscarea pe care a initiat-o la Manastirea Sambata. Arsenie Boca, datorita politicii vremii, a trebuit sa fie aparat de Mitropolitul Nicolae Balan si mutat la Prislop, pentru ca Sambata intrase deja in colimatorul Securitatii. Deci, i-am cunoscut ca mari duhovnici pe Parintele Arsenie Boca (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/27/parintele-arsenie-boca-sfantul-ardealului-film-documentar-22-de-ani-de-la-mutarea-la-cele-vesnice-%e2%80%a028-nov-1989/), pe Parintele Cleopa (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/12/02/parintele-cleopa-12-ani-de-la-plecarea-in-gradinile-raiului-%e2%80%a02-dec-1998-manca-v-ar-raiul-sa-va-manance-inedit-audio-si-video/), dar mai puternic Parintele Daniil Tudor (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/17/parintele-daniil-de-la-rarau-sandu-tudor-pomenirea-unui-sfant-al-inchisorilor-staret-isihast-carturar-si-imnograf-neintrecut-17-noiembrie-omul-zilelor-noastre-e-un-mare-bolnav-boala-omului/) si pe Parintele Sofian (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/09/14/parintele-sofian/) de la Manastirea Antim din Bucuresti (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/09/14/parintele-sofian/). In afara de cei doi care traiesc, deci Parintele Cleopa si Parintele Sofian, poate din nestiinta mea, dar mi-ar veni greu acum sa va spun care ar putea fi al treilea in viata. Poate Parintele de la Techirghiol (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/07/18/arsenie-papacioc/), care a fost ucenicul Parintelui Cleopa si care are si el o istorie interesanta, a trecut prin inchisori. Era un tinerel de 18 ani cand a fost primar in Zarnesti. Dupa aceea in inchisoare, dupa aceea a renuntat la legionarism si la orice politica si a intrat in monahism. Acum are 80 de ani si este inca duhovnic bun, lucid la Manastirea Techirghiol. Cum a ajuns Sandu Tudor (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/16/sandu-tudor-parintele-daniil-mucenicul-50-ani/) la Prislop ca sa va naseasca pe Dumneavoastra? http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2011/11/7.jpgEu eram un mic personaj, nu celebru pentru ca nu aveam inca pentru ce, dar eram un personaj cunoscut. De foarte tanar am inceput sa scriu. Relatiile si convorbirile cu mine probabil aveau un iz mai deosebit. Asa incat oamenii de cultura, oamenii mari ai vremii, Parintele Daniil era printre ei, fost ziarist, puteau sa le recunoasca calitatea sau stupiditatea foarte usor. Si Parintele Arsenie Boca, sau Parintele Cleopa m-au acceptat in apropierea lor. Nu stiu prin ce ma vor fi remarcat anume. Eram membru in Rugul Aprins si nu eram dintre cei din urma. Participam la discutii si dupa felul in care participam la discutii iti puteai da seama cu cine stai de vorba, asa incat in momentul in care eu intr-o saptamana mi-am dat toate examenele anului IV si am luat licenta la Cluj, in aceeasi dupa-amiaza am plecat la Prislop. Eram frate pe vremea aceea. Considerandu-ma in continuare membru al Rugului Aprins, am trimis vorba Parintelui Daniil: “Parinte Daniil, m-am hotarat sa intru in monahism, as fi foarte bucuros daca ati veni sa fiti nasul meu“. Raspunsul a fost prompt. A venit. Deci asa mi-a fost Parintele Daniil nas, iar cel care m-a calugarit a fost un alt om celebru al vremii, Arsenie Boca. Deci eu am avut un privilegiu, as spune unic in Romania. Dansul era staret la Prislop atunci? Da, se mutase de la Sambata din motive de securitate personala. Mitropolitul il mutase de aici, de la Sambata, il mutase la Prislop. Eu am avut sansa, nu stiu daca a mai avut-o cineva, dar am avut staret pe cei trei mari oameni de spiritualitate romaneasca din a doua jumatate a secolului XX: Pe Arsenie Boca, pe Daniil Tudor si pe Parintele Cleopa, ceea ce inseamna toate curentele spirituale din Romania vremii pana azi. (…) Care sunt cele trei curente spirituale? E vorba de trei curente ale secolului nostru: Curentul Rugul Aprins, cu Daniil Tudor de la Antim, curentul Sambata, care a fost o mare miscare de masa, cu Parintele Arsenie Boca, si curentul Cleopa care, de asemenea, este un curent de masa in Moldova pana in zilele noastre.

[Adrian Pop]

***
Era o solidaritate vizibila si eficienta cu cei care se opuneau regimului. Aceeasi atitudine au avut-o Parintele Arsenie Boca, Daniil Tudor, Cleopa, deci staretii acestia mari de la manastiri de pe unde trecusem si cu care convietuisem. La vremea aceea, cand ati terminat facultatea la Cluj, stiati ca exista o rezistenta in munti (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/category/siteuri-ortodoxe/ortodoxia-patimitoare/rezistenta-munti/)? Stiam. Era imposibil sa nu stii. De rezistenta din munti se vorbea si in ziare, deci nu era un lucru de care sa nu se stie. Se stia ca exista grupuri de ofiteri, se stia de grupul din partile Timisoarei, de grupul din Carpatii Meridionali. Eu stiam chiar mai mult decat atat. Am avut relatii cu Parintele Arsenie Boca, la acea vreme staret la Manastirea Brancoveanu, care era mentor spiritual al intregii Transilvanii si chiar dincolo de hotarele muntilor. Veneam si-mi petreceam vacantele aici. Sa nu o luati ca o lauda, dar Parintele Arsenie avea fata de mine o anumita consideratie si pentru ca veneam de la Bucresti. Bucurestiul avea pentru ardeleni o anumita fascinatie. Purtam cu el discutii de un anumit nivel, discutii pe care el nu le purta cu alti studenti. Noi, cei de la Bucresti, credeam pe atunci ca academiile teologice din Ardeal erau cumva inferioare facultatilor de teologie. Nu stiu daca era chiar asa, dar era normal ca noi, bucurestenii, sa ne credem mai deosebiti. Cred ca si Parintele Arsenie ne considera tot asa.

[Adrian Pop]

Student la Bucuresti fiind, am auzit de miscarea de la Sambata, dar nu numai eu, ci multi altii. Cu banii pe care am putut sa-i economisim din bursa, am venit intr-o prima vacanta la Sambata. Atunci l-am cunoscut pe Parintele Arsenie,http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2012/12/parintele-arsenie-boca-la-sambata-de-sus.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2012/12/parintele-arsenie-boca-la-sambata-de-sus.jpg) atunci am avut revelatia omului care era, revelatia psihologului, a profetului, chiar daca nu un profet in acceptiunea biblica a cuvantului, dar un om care, folosindu-se de mijloacele psihologice, putea dintr-un raspuns la o intrebare a sa, sa deduca mai mult decat voia cel care dadea raspunsul, incat intrebarea pe care ti-o punea el dupa aceea se parea ca era profetica; dar, de fapt, era dedusa de el din raspunsul celui cu care statea de vorba. Era un om de mare suprafata intelectuala, de aceea aduna lume multa aici, ca-n primele zile ale crestinismului. Eu l-am asemanat de multe ori cu Ioan Botezatorul, care, prin predica lui, aduna multimea la el la Iordan. Dupa ce am facut o prima vacanta aici, dupa ce am avut o prima discutie cu Parintele Arsenie aici, el a pus cumva ochii pe mine. Desi aici veneau studenti de la Cluj si din alte parti, eu am devenit preferatul lui. Eram si putin pedant, cum v-am spus, daca va mai amintiti, umblam cu costum alb si baston, ceea ce lui i placea. Era si un estetizat. Era un autor de foarte frumoase coperte. De exemplu, coperta de la Filocalie. Era un bun miniaturist si prin urmare avea si frumoase gusturi estetice. El stia ca ceea ce fac eu e o microfronda, dar ii placea, ca nici asta n-o faceau toti prostii!
In felul asta, el a capatat in mine o incredere deosebita, atat de mare, incat ieseam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. O data a avut indrazneala, dar si-a marturisit si increderea in mine, incredere pe care eu nu am calcat-o niciodata, ca ne-am intalnit acolo cu cei din munti, carora el le umplea sacii cu mancare. Asta deja va poate spune ceva!

[Adrian Pop]

Cel care a ridicat de curand troita aceasta din fata Manastirii Brancoveanu in memoria celor care au murit in rezistenta din munti stie foarte bine aceste lucruri. Delegati de-ai lor, imbracati in ciobani, veneau aici in manastire si Parintele Arsenie le umplea desagile cu paine, cu slanina si cu de toate. La multe din acestea am fost si eu martor. (…) El apara atunci o cauza sfanta, care era a libertatii si a credintei, si ii ajuta pe cei din munti, indiferent de ce culoare politica erau ei.
Deci, eu am fost martor cum Parintele Arsenie le transmitea si le dadea traistele acestea pline cu alimente pentru cei din munti. [...] eu am asistat la convorbirile pe malul lacului ale Parintelui Arsenie cu cei parasutati prin anii aceia din Germania, care veneau sa organizeze rezistenta romaneasca. Cred ca printre ei era si Vica Negulescu, cel care a scris, de curand o carte si nu spune ca Parintele Arsenie era legionar cumva. Nu! El o facea in numele credintei crestine si in numeme datoriei lui ii ajuta pe cei persecutati.
Fragment din “Amintirile Mitropolitului Antonie Plamadeala… Convorbiri cu Dragos Seuleanu si Carmen Dumitru” (Bucuresti 1999 (http://ro.scribd.com/doc/96988584/Amintirile-Mitropolitului-Antonie-Plamadeala))
(din: Parintele Arsenie Boca, Un om mai presus de oameni. Marturii, volumul 4, Editura Agaton, 2011 (http://www.fundatiaarsenieboca.ro/P%C4%83rintele-Arsenie-Boca-Un-om-mai-presus-de-oameni.html))
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2011/12/Viitorul-mitropolit-Antonie-impreuna-cu-parintele-Cleopa-si-parintele-Petroniu-Tanase.jpgParintii Cleopa Ilie si Petroniu Tanase, la Man. Slatina, incadrandu-l pe Leonida, viitorul monah, si apoi mitropolit, Antonie Plamadeala Din acelasi volum:

Parintele Arsenie Boca despre VIITORUL ROMANIEI: “O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie!” (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/30/arsenie-boca-romania-proorocii-gradina-maicii-domnului-angajare/)

MARTURII PUTERNICE DESPRE PARINTELE ARSENIE BOCA: Aspazia Otel-Petrescu, Parintii Ilie Moldovan si Pantelimon Munteanu (Man. Turnu): DUHOVNICUL DE FOC (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/28/marturii-sfantul-arsenie-boca-minuni-proorocii/)

[Adrian Pop]

Va mai recomandam:


PARINTELE ARSENIE PAPACIOC SI PARINTELE CLEOPA. Cand se intalnesc Batranii sfinti si se bucura ingereste unul de altul… “Maica Domnului, cum de l-ai adus aici!” (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/08/04/parintele-arsenie-papacioc-si-parintele-cleopa-cand-se-intalnesc-batranii-sfinti-si-se-bucura-ingereste-unul-de-altul-maica-domnului-cum-de-l-ai-adus-aici/)
PARINTELE CLEOPA: “MANCA-V-AR RAIUL SA VA MANANCE!” (inedit audio si video). OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CÂMPULUI
(http://www.razbointrucuvant.ro/2010/12/02/parintele-cleopa-12-ani-de-la-plecarea-in-gradinile-raiului-%e2%80%a02-dec-1998-manca-v-ar-raiul-sa-va-manance-inedit-audio-si-video/)
PARINTELE CLEOPA – cateva invataminte esentiale dintr-o viata plina de minuni (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/12/02/parintele-cleopa-cateva-invataminte-esentiale-dintr-o-viata-plina-de-minuni/)
RABDARE, RABDARE, RABDARE… – Parintele Cleopa (multe fragmente VIDEO) (http://www.razbointrucuvant.ro/2008/12/01/parintele-cleopa-de-10-ani-printre-sfinti/)
PARINTELE CLEOPA – CENTENARUL NASTERII UNUI MARE DUHOVNIC: “Va rog din toata inima, iubiti Biserica, mama!” (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/04/11/parintele-cleopa-100-ani-nastere-centenar-familia-ortodoxa/)


***

“RUGUL APRINS” – Documentar TVR (video) (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/10/07/rugul-aprins-miscarea-antim/)
PARINTELE DANIIL (SANDU TUDOR), MUCENICUL RUGULUI APRINS – 50 de ani de la plecarea muceniceasca la ceruri (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/16/sandu-tudor-parintele-daniil-mucenicul-50-ani/)
FERICITUL MARTIR DANIIL TEODORESCU (SANDU TUDOR), creatorul “Rugului Aprins” de la Antim – biografia unui “NUNTAS AL CERULUI” (†17 nov. 1962, Aiud) (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/17/fericitul-martir-daniil-teodorescu-sandu-tudor-creatorul-rugului-aprins-de-la-antim-biografia-unui-nuntas-al-cerului-%e2%80%a017-nov-1962-aiud/)
FERICITUL CUVIOS SI MARTIR DANIIL (SANDU TUDOR) – biruinta slabiciunii si tragismul indumnezeirii (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/17/fericitul-cuvios-si-martir-daniil-sandu-tudor-biruinta-slabiciunii-si-tragismul-indumnezeirii/)
Parintele Daniil (Sandu Tudor), un sfant al Gulagului romanesc – 46 de ani de la trecerea la Cer (http://www.razbointrucuvant.ro/2008/11/17/parintele-daniil-sandu-tudor-un-sfant-al-gulagului-romanesc-46-de-ani-de-la-trecerea-la-cer/)
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC IN INCHISORILE COMUNISTE – marturii inedite despre sfintenia celui care a facut din temnita, manastire (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/09/20/parintele-arsenie-papacioc-in-inchisorile-comuniste-marturii-inedite-despre-sfintenia-celui-care-a-facut-din-temnita-manastire/)


***

Calai, victime, iertare, credinta, eroi, testamente… “NOI NE IUBIM NEAMUL ASA CUM UN COPIL ISI IUBESTE PARINTII” (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/02/18/calai-victime-eroi-testamente/)
REFERINTE DESPRE UN FILM DUR SI REALIST PRIVIND REZISTENTA DIN MUNTI: “Portretul luptatorului la tinerete” (marturii de la si despre Ioan Gavrila Ogoranu) (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/03/un-film-dur-si-realist-despre-rezistenta-din-munti-portretul-luptatorului-la-tinerete-film-integral-si-alte-marturii-de-la-si-despre-ioan-gavrila-ogoranu/)
ELISABETA RIZEA – simbolul jertfei, nobletii si rezistentei anticomuniste (I) (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/11/26/elisabeta-rizea/)
“MEMORIALUL DURERII”: ELISABETA RIZEA, “viteaza din Nucsoara” (video): “Asa mi-au smuls paru`, da` tot nu i-am vandut…”. EROII UNEI LUMI DISPARUTE (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/11/29/elisabeta-rizea-memorialul-durerii/)
ULTIMII PARTIZANI (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/10/21/ultimii-partizani-dumitru-moldovan-gavril-vatamaniuc-rezistenta-munti-fagaras-bucovina/)– Memorialul demnitatii (I) (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/10/21/ultimii-partizani-dumitru-moldovan-gavril-vatamaniuc-rezistenta-munti-fagaras-bucovina/)(video si audio) (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/10/21/ultimii-partizani-dumitru-moldovan-gavril-vatamaniuc-rezistenta-munti-fagaras-bucovina/)
PATIMIRILE GRUPULUI DE REZISTENTA DE LA NUCSOARA. Marturiile zguduitoare ale Elenei Arnautoiu (93 de ani)/ CAT VALOREAZA UN POPOR? (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/12/06/patimirile-grupului-de-rezistenta-de-la-nucsoara-marturiile-zguduitoare-ale-elenei-arnautoiu-93-de-ani-cat-valoreaza-un-popor/)


***

Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre PARINTELE ARSENIE BOCA (video si audio) (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/28/parintele-arsenie-boca-predica-marturie-ciprian-negreanu-cluj/)
Avva Arsenie Boca – rugaciunea, transfigurarea si minunea in firescul vietii. “DOAMNE, AI MILA DE NOI (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/27/avva-arsenie-boca-rugaciunea-transfigurarea-si-minunea-in-firescul-vietii-doamne-ai-mila-de-noi-si-pune-foc-temnitei-in-care-te-tinem/)SI PUNE FOC TEMNITEI IN CARE TE TINEM!” (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/27/avva-arsenie-boca-rugaciunea-transfigurarea-si-minunea-in-firescul-vietii-doamne-ai-mila-de-noi-si-pune-foc-temnitei-in-care-te-tinem/)
DOCUMENTAR “PARINTELE ARSENIE BOCA, OMUL LUI DUMNEZEU” – produs de Fundatia Arsenie Boca. MARTURII DESPRE VIATA SI MINUNILE SALE (video) (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/29/documentar-parintele-arsenie-boca-omul-lui-dumnezeu-produs-de-fundatia-arsenie-boca-marturii-despre-viata-si-minunile-sale-video/)
PARINTELE ARSENIE BOCA – “UN OM LUMINAT”: emisiunea In Premiera (Antena3) si marturii despre MINUNILE DE LA PRISLOP (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/04/16/parintele-arsenie-boca-un-om-luminat-emisiunea-in-premiera-antena3-si-marturii-despre-minunile-de-la-prislop-video/)
MINUNI VECHI SI NOI (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/2008/02/02/minuni-vechi-si-noi-ale-parintelui-arsenie-boca/) ale parintelui Arsenie Boca (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/2008/02/02/minuni-vechi-si-noi-ale-parintelui-arsenie-boca/)
PARINTELE ARSENIE BOCA, SFANTUL ARDEALULUI (film documentar) (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/27/parintele-arsenie-boca-sfantul-ardealului-film-documentar-22-de-ani-de-la-mutarea-la-cele-vesnice-%e2%80%a028-nov-1989/)
“PARINTELE ARSENIE BOCA – TAINA IUBIRII” (audio, documentar radiofonic): “Draga mea, nu te teme, asa incepe calea cea buna: recunoscandu-ti neputintele si mandria! Mandria da o placere mintii, dar o intuneca” (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/05/23/parintele-arsenie-boca-taina-iubirii-teatru-radiofonic/)
PARINTELE ARSENIE BOCA. Sfantul si omul cavernelor – teatru radiofonic (AUDIO): “Dumnezeu trimite pe alesii Sai, mai inainte de a veni pedeapsa Lui” (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/09/30/parintele-arsenie-boca-sfantul-si-omul-cavernelor-teatru-radiofonic-audio-dumnezeu-trimite-pe-alesii-sai-mai-inainte-de-a-veni-pedeapsa-lui/)
Parintele Arsenie Boca – BOTEZUL LACRIMILOR si LITURGHIA CEREASCA DE LA SAMBATA (documentare radiofonice) (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/parintele-arsenie-boca-botezul-lacrimilor/)
Parintele Arsenie Boca – toate documentarele radiofonice (AUDIO) (http://www.razbointrucuvant.net/files/P_Arsenie_Boca/)

[Adrian Pop]

PARINTELE ARSENIE BOCA IN DUH SI ADEVAR – Straluciri de har din invataturile si minunile Cuviosului de la Prislop, in noi DOCUMENTARE AUDIO si VIDEO realizate de NICOLAE MARGINEANU. Marturiile Maicii Marina de la Manastirea Bic (http://www.razbointrucuvant.ro/2013/11/28/parintele-arsenie-boca-in-duh-si-adevar-straluciri-de-har-din-invataturile-si-minunile-cuviosului-de-la-prislop-in-noi-documentare-audio-si-video-realizate-de-nicolae-margineanu-marturiile-maicii/) Publicat pe 28 Nov 2013 | Categorii: Documentare (http://www.razbointrucuvant.ro/category/documentare/), Minuni si convertiri (http://www.razbointrucuvant.ro/category/minuni-si-convertiri/), Parintele Andrei Coroian (http://www.razbointrucuvant.ro/category/parinti-si-invatatori/arhimandrit-andrei-coroian/), Parintele Arsenie Boca (http://www.razbointrucuvant.ro/category/parinti-si-invatatori/parintele-arsenie-boca/), Razboiul nevazut (http://www.razbointrucuvant.ro/category/nevoia-de-discernamant/), VIDEO (http://www.razbointrucuvant.ro/category/video-documentare/) | |http://www.razbointrucuvant.ro/RiC/pluginuri/RiC-clean-print/images/print.gif (http://www.razbointrucuvant.ro/2013/11/28/parintele-arsenie-boca-in-duh-si-adevar-straluciri-de-har-din-invataturile-si-minunile-cuviosului-de-la-prislop-in-noi-documentare-audio-si-video-realizate-de-nicolae-margineanu-marturiile-maicii/print/) Print (http://www.razbointrucuvant.ro/2013/11/28/parintele-arsenie-boca-in-duh-si-adevar-straluciri-de-har-din-invataturile-si-minunile-cuviosului-de-la-prislop-in-noi-documentare-audio-si-video-realizate-de-nicolae-margineanu-marturiile-maicii/print/)




Invataturi ortodoxe: Parintele Arsenie Boca – Straluciri de har (http://invataturiortodoxe.info/parintele-arsenie-boca-straluciri-de-har/)

Regizor: Nicolae Marginean.
Rostirea cuvintelor Parintelui Arsenie Boca – Mihai Bica. Regia tehnica: Cornel Ciuleanu. Cantari bisericesti: Diaconul Protopsalt Mihai Buca si isonarii Ionut Dima, Stefan Voicu, Ioan Hangu
1.Iisus Hristos: Dumnezeu – Omul,
2. Pustiirea firii omenesti in Adam,
3. Refacerea firii omenesti in Iisus Hristos,
4. Continuarea biruintei prin Taina,
5. Vremuri de mantuire,
6. Himalaya prostiei omenesti,
7. Povatuire in taina spovedaniei,
8. Libertatea: lepadarea de sine,
9. Credinta,
10. Chantecler,
11. Regenerareaa familiei si a neamului,
12. Prietenia, Taina Cununiei, preoteasa,
13. Cuvinte interzise,
14. Cine intra in imparatia lui Dumnezeu,
15. Ce sunt sfintii,
16. Porunca iubirii,
17. Transformarea omului in Om,
18. Biografia Parintelui Arsenie Boca


Anonismi: “Parintele Arsenie Boca în duh și adevar” – un nou film de Nicolae Margineanu (http://anomismia.wordpress.com/2013/10/13/parintele-arsenie-boca-in-duh-si-adevar-un-nou-film-de-nicolae-margineanu/)

Cu cateva luni in urma a fost finalizat un nou film documentar avandu-l in centru pe Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului. Aceeasi echipa ca si pentru filmul “Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” (2011, 80 minute) (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/27/parintele-arsenie-boca-sfantul-ardealului-film-documentar-22-de-ani-de-la-mutarea-la-cele-vesnice-%e2%80%a028-nov-1989/), respectiv Nicolae Margineanu (regizor si producator), Ion Costin Manoliu (text/comentariu) si Maria Ploae (voce), a realizat in acest an, 2013, filmul “Parintele Arsenie Boca în duh și adevar” (83 minute), care va rula [a rulat, n.n.] si in cadrul festivalului de film documentar care incepe maine [14 oct.] la Sibiu, Astrafilm Festival.
Prezentarea filmului in cadrul festivalului este urmatoarea:

“Arsenie Boca este considerat de mulţi credincioşi drept ‘ultimul sfânt al românilor’. Duhovnicul a devenit o legendă datorită faptelor sale considerate drept miracole de cei care le-au văzut şi a vorbelor sale profetice. Filmul se concentrează asupra testimonialului măicuţei Marina [Lupau, stareta manastirii Bic, din judetul Salaj, n.n.]“

[Adrian Pop]

***


http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/30042011139-768x1024.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/30042011139.jpg)
PARINTELE ANDREI COROIAN:

La mormântul cel izvorâtor de har de la Prislop, al Părintelui Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca a fost o personalitate duhovnicească unică în istoria Bisericii noastre. A fost dăruit de Dumnezeu, Bisericii şi neamului românesc, în vremurile grele ale ateismului communist spre a arăta prin faptă şi cuvânt frumuseţea sfinţeniei vieţuirii creştine şi a mărturisi dumnezeirea Logosului întupat, dătătorul vieţii şi al sfinţeniei.
S-a născut în localitatea Vaţa de Sus, în Munţii Apuseni, la 29 septembrie 1910. Credincioasa sa mamă Cristina, după ce l-a zămislit, a visat că poartă soarele în pântece, iar după naştere, ea a trăit o viaţă de curăţie, înţelegând împreună cu toţi ai casei, că pruncul va fi un ales al lui Dumnezeu. La Botez a primit numele de Zian. După ce de la o vârstă precoce a arătat preocupări intelectuale, a absolvit ca şef de promoţie Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad, în anul 1929.
Fire adânc meditativă şi contemplativă, încă din timpul liceului practica nevoinţe ascetice incredibile, pe care le va spori în timpul studiilor universitare. A absolvit în 1933 Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu, studiind apoi la Institutul de Belle Arte şi Facultatea de Medicină din Bucureşti, secţia anatomie. După ce a fost hirotonit diacon celib, a fost trimis de către Mitropolitul Nicolae Bălan, o perioadă în Muntele Athos, pentru a se iniţia în tainele vieţii monahale.
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/boca2-300x205.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/boca2.jpg)În 1939 a intrat în Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, fiind tuns ca monah în 1940, cu numele de Arsenie şi hirotonit preot, în 1942. În timpul studiilor, părintele Arsenie s-a arătat prin seriozitate şi hărnicie asemeni studenţilor Vasile şi Grigore, viitori mari ierarhi şi dascăli ai Bisericii. Ca stareţ, preot şi duhovnic a fost încă de la începutul misiunii sale, considerat harismatic. Între anii 1940 – 1948, vreme în care a fost stareţ la Mânăstirea Sâmbăta, a desfăşurat o lucrare duhovnicească unică[1], nemaicunoscută în istoria poporului român. O lucrare evanghelică şi apostolică, care a influenţat zeci şi sute de mii de credincioşi din tot cuprinsul ţării noastre.
Aici, după cum spune părintele Teofil Părăian, a lucrat părintele Arsenie cu întreaga sa capacitate harismatică şi intelectuală. A fost secondat de alte două personalităţi de vocaţie: părintele Serafim Popescu (http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/marturisiri-despre-parintele-serafim-popescu-de-la-manastirea-sambata) şi părintele Nicolae Mladin, viitorul Mitropolit al Ardealului (http://www.formula-as.ro/2013/1088/spiritualitate-39/pe-urmele-parintelui-arsenie-boca-calvarul-mitropolitului-nicolae-mladin-16929) (1967 – 1981). Intrat în atenţia securităţii, părintele Arsenie a fost deseori anchetat.
Sunt memorabile cuvintele scrise de sfinţia sa într-o mărturisire autobiografică din 17 iulie 1945[2], cerută de securitatea din Râmnicu-Vâlcea unde a fost anchetat:…

„Într-o iarnă, probabil în 1941, ne trezim la mânăstire cu o avalanşă de oameni, de toate vârstele şi toate http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/pr_arsenie_boca_cu_crucea-224x300.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/pr_arsenie_boca_cu_crucea.jpg)treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aşa m-am trezit că fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii li se trage de pe urma păcatelor şi a greşelilor. Aşa m-am văzut nevoit să primesc preoţia, misiune majoră a propovăduirii lui Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului.
Ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurare s-ar afla în viaţă, i-am învăţat pe oameni să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu (cuget curat, suflet şi trup purificat şi curăţit de patimi). De această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei care au ascultat poveţele pe care le-am dat. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni şi viaţa curată fac cu putinţă reîntoarcerea noastră la împărăţia cea de obârşie. Acesta îmi este rostul şi misiunea pe pământ, pentru care Dumnezeu m-a înzestrat cu multe daruri deşi sunt nevrednic. Pentru aceasta sunt solicitat din toate părţile să propovăduiesc oamenilor iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea lor prin această iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin”.

Din această mărturisire reiese crezul şi menirea Cuviosului părinte Arsenie dăruite de Dumnezeu lui, spre trezirea propriei noastre meniri. Iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea omului prin această iubire, este mesajul şi puterea care izvorăşte din scrierile, picturile, părintelui Arsenie precum şi din mormântul său de la Mânăstirea Prislop.
Reluând firul biografic al Avei Arsenie, aflăm că în 1949 este transferat la Mânăstirea Prislop, vechea ctitorie a Sfântului Nicodim de la Tismana, şi rectitorită de Domniţa Zamfira. Revenită Ortodoxiei, după ce o lungă perioadă de timp a fost administrată de uniaţi, mânăstirea avea nevoie de o dublă rectitorire, atât duhovnicească cât şi gospodărească. La această muncă, părintele Arsenie a pornit cu toată râvna şi talantul său, devenind al treilea ctitor al mânăstirii. Aici a călugărit doi ucenici: părintele Dometie Manolache (http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/memoria-bisericii-imagini-parintele-dometie-manolache-de-la-ramet), viitorul mare duhovnic al Mânăstirii Râmeţului şi părintele Antonie Plămădeală, (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/12/05/scrisorile-parintelui-cleopa-catre-parintele-arsenie-boca-manastiri-slatina-sambata-securitate-mitropolitul-antonie-plamadeala-rezistenta-munti-sandu-tudor-mari-duhovnici-curente-spirituale/) viitor mare Mitropolit al Ardealului. În anul 1950 Prislopul devine mânăstire de maici iar părintele Arsenie va rămâne ca duhovnic.
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/Arsenie-Boca-la-arestarea-din-1955.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/Arsenie-Boca-la-arestarea-din-1955.jpg)În ianuarie 1951, este arestat, anchetat brutal şi dus la Canal. Eliberat în aprilie 1952, revine la mânăstire dar evită contactul cu pelerinii. În 1955 este anchetat la Timişoara, urmând şase luni de detenţie.
Părintele Nicolae Grebenea (http://www.fericiticeiprigoniti.net/nicolae-grebenea) (1905 – 2006)[3] unul dintre cei mai longevivi deţinuţi politici din România, mărturisea despre harismele neobişnuite ale părintelui Arsenie, care în închisoare i-a uimit pe cruzii anchetatori. Aceştia „negăsind în el nici o vină” l-au eliberat. În 1959, prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959, este îndepărtat din mânăstire. Începe o lungă perioadă de pribegie. Este angajat ca pictor secund la Biserica Sfântul Elefterie, apoi la atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor. În anul 1968 se pensionează şi începe să picteze Biserica de la Drăgănescu, lângă Bucureşti. Vreme de cinsprezece ani realizează această pictură unică în ţara noastră. Într-un stil cu totul original, părintele a zugrăvit prin penel nu doar o Biserică ci şi o carte de predici în culori, în care arată gravitatea devastatoare a păcatului şi puterea dumnezeiască, transfiguratoare a sfinţeniei.
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/12-4.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/12-4.jpg)Între anii 1969 – 1989, obştea Mânăstirii Prislop se reorganizează într-un aşezământ cvasi-mânăstiresc (astăzi metoc al Mânăstirii Prislop) în oraşul Sinaia. Aici pe data de 28 noiembrie 1989, după ce tainic îşi prevestise sfârşitul cu trei ani mai devreme, închide ochii părintele Arsenie, mutându-se la Domnul. A lăsat într-o ordine desăvârşită predici, meditaţii, desene şi schiţe. Este prohodit şi înmormântat pe data de 4 decembrie 1989 la Mânăstirea Prislop, în faţa unei mari mulţimi de credincioşi.
Frumuseţea trăirii şi a gândirii evanghelice a părintelui Arsenie ne-a rămas din viaţa şi opera sa. Având talanţi şi harisme asemenea marilor sfinţi din vechime, Părintele i-a lucrat cu seriozitate, rodindu-i şi împărtăşind roada harului cu mărinimie.
Trăitor şi propovăduitor al iubirii lui Dumnezeu şi a sfinţirii omului prin iubire, pentru acest crez a purtat crucea a nenumărate suferinţe şi prigoane prin care s-a înălţat pe treapta nepătimirii şi a sfinţeniei.
Dacă scrierile părintelui sunt raze de lumină care luminează sufletul şi-l trezesc spre iubirea de Dumnezeu şi dorul sfinţeniei, http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/Loc-de-reculegere-morm%C3%A2ntul-p%C4%83rintelui.-M%C4%83n%C4%83stirea-Prislop..jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/Loc-de-reculegere-morm%C3%A2ntul-p%C4%83rintelui.-M%C4%83n%C4%83stirea-Prislop..jpg)din mormântul de la Prislop izvorăsc pacea şi iubirea dumnezeiască, bucuria, sfinţenia şi nenumărate vindecări. Aici timpul se suspendă iar clipele devin eterne. Lângă crucea care străjuieşte mormântul părintelui, zeci de mii de oameni din toată ţara, trăiesc fiorul credinţei iubitoare, a smereniei, a simplităţii şi puterii creştinismului primar. Harul, binecuvântarea şi vindecările ce izvorăsc din mormânt, fac Prislopul un loc de pelerinaj unic.

Prislopul un loc de pelerinaj unic. La pomenirea anuală a adormirii părintelui, mii de oameni credincioşi, prezenţi la Sfânta Liturghie şi parastas, în bună cuviinţă şi rânduială aşteaptă ceasuri de-a rândul, să poată atinge mormântul sau crucea ce străjuieşte la capul părintelui. În preajma mormântului simţi nu doar harul şi binecuvântarea părintelui ci şi plenitudinea Bisericii. Simţi prezenţa şi comuniunea Apostolilor, Proorocilor, Mucenicilor, Cuvioşilor şi Drepţilor. Te copleşeşte o imensă bucurie, a harului sfinţitor dar şi o imensă responsabilitate în faţa Celui ce va secera rodul focului iubirii Sale, semănat de „preotul cel unic”[4] şi ucenicul Său cel ales, pe pământ, Ava Arsenie de la Prislop, Sfântul Ardealului iubit.
[1] Î.P.S. Bartolomeu Anania, Apa cea vie a ortodoxiei, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 1999.

[2] Părintele Arsenie Boca, Biserica de la Drăgănescu Cartea Album, Deva, 2005.

[3] Convorbiri personale, Mânăstirea Nicula,1998.

[4] Valeriu Gafencu, „Calea spre Fericire”, Scrisori din închisoare, Ed. Rugul Aprins, Făgăraş, 2006.

http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/sf_arsenie_boca-210x300.jpg (http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/11/sf_arsenie_boca.jpg)

[Adrian Pop]

Va recomandam si:

DOCUMENTAR “PARINTELE ARSENIE BOCA, OMUL LUI DUMNEZEU” – produs de Fundatia Arsenie Boca. MARTURII DESPRE VIATA SI MINUNILE SALE (video) (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/29/documentar-parintele-arsenie-boca-omul-lui-dumnezeu-produs-de-fundatia-arsenie-boca-marturii-despre-viata-si-minunile-sale-video/)
PARINTELE ARSENIE BOCA, SFANTUL ARDEALULUI (film documentar) (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/27/parintele-arsenie-boca-sfantul-ardealului-film-documentar-22-de-ani-de-la-mutarea-la-cele-vesnice-%e2%80%a028-nov-1989/)
PARINTELE ARSENIE BOCA – “UN OM LUMINAT”: emisiunea In Premiera (Antena3) si marturii despre MINUNILE DE LA PRISLOP (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/04/16/parintele-arsenie-boca-un-om-luminat-emisiunea-in-premiera-antena3-si-marturii-despre-minunile-de-la-prislop-video/)
REPORTAJ SI MARTURII VIDEO DESPRE PARINTELE ARSENIE BOCA. Emisiunea “Pelerin” (TVR) reconstituind viata si personalitatea “sfantului Ardealului” (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/11/28/parintele-arsenie-boca-reportaj-emisiunea-pelerin-tvr-marturii-maica-marina-video/)


***

“PARINTELE ARSENIE BOCA – TAINA IUBIRII” (audio, documentar radiofonic): “Draga mea, nu te teme, asa incepe calea cea buna: recunoscandu-ti neputintele si mandria! Mandria da o placere mintii, dar o intuneca” (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/05/23/parintele-arsenie-boca-taina-iubirii-teatru-radiofonic/)
PARINTELE ARSENIE BOCA. Sfantul si omul cavernelor – teatru radiofonic (AUDIO): “Dumnezeu trimite pe alesii Sai, mai inainte de a veni pedeapsa Lui” (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/09/30/parintele-arsenie-boca-sfantul-si-omul-cavernelor-teatru-radiofonic-audio-dumnezeu-trimite-pe-alesii-sai-mai-inainte-de-a-veni-pedeapsa-lui/)
Parintele Arsenie Boca – BOTEZUL LACRIMILOR si LITURGHIA CEREASCA DE LA SAMBATA (documentare radiofonice) (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/parintele-arsenie-boca-botezul-lacrimilor/)
Parintele Arsenie Boca – toate documentarele radiofonice (AUDIO) (http://www.razbointrucuvant.net/files/P_Arsenie_Boca/)
CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA – campanie declansata oficial la… Radio Trinitas Sibiu (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/01/11/canonizarea-parintelui-arsenie-boca-campanie-declansata-oficial-la-radio-trinitas-sibiu/)
INREGISTRAREA AUDIO a emisiunii care deschide campania de canonizare a Parintelui Arsenie Boca. Marturia PARINTELUI PETRU VAMVULESCU (audio) (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/01/13/inregistrarea-audio-a-emisiunii-biserica-si-societate-despre-canonizarea-parintelui-arsenie-boca/)


***

MINUNI VECHI SI NOI (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/2008/02/02/minuni-vechi-si-noi-ale-parintelui-arsenie-boca/) ale parintelui Arsenie Boca (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/2008/02/02/minuni-vechi-si-noi-ale-parintelui-arsenie-boca/)
MARTURII PUTERNICE DESPRE PARINTELE ARSENIE BOCA: Aspazia Otel-Petrescu, Parintii Ilie Moldovan si Pantelimon Munteanu (Man. Turnu): DUHOVNICUL DE FOC (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/28/marturii-sfantul-arsenie-boca-minuni-proorocii/)
Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre SFINTENIA PARINTELUI ARSENIE BOCA (video si audio). MINUNEA COLOSALA DE LA PRISLOP A INVIERII UNUI SUFLET RAZVRATIT SI ATEU (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/28/parintele-arsenie-boca-predica-marturie-ciprian-negreanu-cluj/)
Avva Arsenie Boca – rugaciunea, transfigurarea si minunea in firescul vietii. “DOAMNE, AI MILA DE NOI (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/27/avva-arsenie-boca-rugaciunea-transfigurarea-si-minunea-in-firescul-vietii-doamne-ai-mila-de-noi-si-pune-foc-temnitei-in-care-te-tinem/)SI PUNE FOC TEMNITEI IN CARE TE TINEM!” (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/27/avva-arsenie-boca-rugaciunea-transfigurarea-si-minunea-in-firescul-vietii-doamne-ai-mila-de-noi-si-pune-foc-temnitei-in-care-te-tinem/)
SCRISORILE PARINTELUI CLEOPA CATRE PARINTELE ARSENIE BOCA: “Sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos”. Marturia IPS Antonie Plamadeala despre AJUTORUL DAT DE PARINTELE ARSENIE PARTIZANILOR FAGARASENI (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/12/05/scrisorile-parintelui-cleopa-catre-parintele-arsenie-boca-manastiri-slatina-sambata-securitate-mitropolitul-antonie-plamadeala-rezistenta-munti-sandu-tudor-mari-duhovnici-curente-spirituale/)


***

PARINTELE ARSENIE BOCA: “Toata stradania diavolului aceasta este: ca sa desfaca dragostea sufletului nostru de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva“ (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/06/17/parintele-arsenie-boca-despre-lucrarea-pacatului-in-om-toata-stradania-diavolului-aceasta-este-ca-sa-desfaca-dragostea-sufletului-nostru-de-dumnezeu-si-s-o-lege-de-orice-altceva/)
PARINTELE ARSENIE BOCA (†28 nov. 1989) SI CHEMARILE LUI DUMNEZEU (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/27/parintele-arsenie-boca-%e2%80%a028-nov-1989-si-chemarile-lui-dumnezeu-cele-sapte-surle-pe-cararea-imparatiei-mai-tare-si-mai-duios-de-cum-a-chemat-iisus-pe-oameni-nu-i-poate-chema-nime/) (“Cele sapte surle”) pe… Cararea Imparatiei (I): “Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume” (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/27/parintele-arsenie-boca-%e2%80%a028-nov-1989-si-chemarile-lui-dumnezeu-cele-sapte-surle-pe-cararea-imparatiei-mai-tare-si-mai-duios-de-cum-a-chemat-iisus-pe-oameni-nu-i-poate-chema-nime/)
PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri, primejdii si nenorociri (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/28/parintele-arsenie-boca-si-cele-sapte-surle-prin-care-dumnezeu-ne-cheama-ii-mila-lui-dumnezeu-ascunsa-in-necazuri-primejdii-si-nenorociri/)
PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE (III). Despre sfarsitul lumii, Antihrist si A Doua Venire: “SFANTA LITURGHIE MAI TINE LUMEA” (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/30/parintele-arsenie-boca-si-cele-sapte-surle-iii-despre-sfarsitul-lumii-antihrist-si-a-doua-venire-sfanta-liturghie-mai-tine-lumea/)
ATENTIE LA INVATATORII MINCINOSI! Roadele iubirii de sine si ale ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti inselarea? (http://www.razbointrucuvant.ro/2010/09/29/29-septembrie-centenarul-nasterii-parintelui-arsenie-boca-roadele-iubirii-de-sine-si-ale-ravnei-fara-sfatuire-si-fara-ascultare-cum-iti-poti-taia-mintea-in-scripturi-si-pana-unde-se-poate-ajun/)
Parintele Arsenie Boca despre razboiul “LUMII” si despre fericirea CRUCII (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/12/01/parintele-arsenie-boca-despre-razboiul-lumii-si-despre-fericirea-crucii/)
PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (1) (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/27/parintele-arsenie-boca-20-de-ani-de-la-adormirea-intru-domnul-iconomii-tainelor-1/)
PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (2) (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/28/parintele-arsenie-boca-%e2%80%93-iconomii-tainelor-2/)
Parintele Arsenie si RUGACIUNEA PENTRU PACE (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/2008/11/28/parintele-arsenie-si-rugaciunea-pentru-pace/)
Scrisoare de povatuire si de mustrare de la parintele Arsenie Boca pentru un fiu duhovnicesc (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/2008/11/28/scrisoare-de-povatuire-si-de-mustrare-de-la-parintele-arsenie-catre-un-fiu-duhovnicesc/)
Parintele Arsenie Boca: “Numai atat bine putem face, cata suferinta putem ridica de pe el” (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/2008/11/28/parintele-arsenie-boca-numai-atat-bine-putem-face-cata-suferinta-putem-ridica-de-pe-el/)
Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!” DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI? (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/15/parintele-arsenie-boca-si-ips-teofan-ridica-te-si-umbla-de-unde-incepe-si-cum-se-vindeca-slabanogirea-neamului/)
Parintele Arsenie Boca despre CUM ARATA UN EPISCOP ADEVARAT (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/25/2007/11/30/parintele-arsenie-boca-despre-cum-arata-un-episcop-adevarat/)
PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FARA LEAC (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/29/parintele-arsenie-boca-despre-rautatea-fara-leac/)
PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE SUFLETELE OARBE: “Asa-i firea omului pacatos: cand ii lovesti dracii, iti zice ca tu esti drac” (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/05/20/parintele-arsenie-boca-predica-duminica-orbului-nastere/)
Parintele Arsenie Boca despre DUHUL SECTARIST, FANATIC, INGUST SI ANARHIC (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/29/parintele-arsenie-boca-despre-duhul-sectarist-fanatic-ingust-si-anarhic/)
Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/28/parintele-arsenie-boca-blondel-lucrarea-poruncilor-stinge-crizele-vointei/)
Parintele Arsenie Boca despre razboiul lui Hristos cu cel-rau: ispita prin placere si ispita prin durere: TRAIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU ARDE PE DIAVOL (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/06/27/parintele-arsenie-boca-iubirea-e-cararea/)


***

Parintele Arsenie Boca despre VIITORUL ROMANIEI: “O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie!” (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/30/arsenie-boca-romania-proorocii-gradina-maicii-domnului-angajare/)
PROFETIILE PARINTELUI ARSENIE BOCA DESPRE ROMANIA: “Romania va fi inconjurata de flacari… Imi pare rau ca sunteti cei de pe urma. Va vor cerne” (http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/28/profetiile-parintelui-arsenie-boca-despre-romania-romania-va-fi-inconjurata-de-flacari-imi-pare-rau-ca-sunteti-cei-pe-urma-va-vor-cerne-%e2%80%9d/)
Reportaj In Premiera despre PSIHOZA APOCALIPTICA 2012. Negustorii spaimelor, aventurierii sfarsitului lumii si… profetiile parintelui Arsenie Boca (VIDEO) (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/10/24/sfarsitul-lumii-in-premiera-gata-de-apocalipsa-2012-maya-supravietuire-profetiile-parintelui-arsenie-boca-video/)

[Adrian Pop]

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/11/28/parintele-arsenie-boca-in-duh-si-adevar-straluciri-de-har-din-invataturile-si-minunile-cuviosului-de-la-prislop-in-noi-documentare-audio-si-video-realizate-de-nicolae-margineanu-marturiile-maicii/

[Adrian Pop]

Marturii despre Parintele Arsenie Boca V (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/2010/04/marturii-despre-parintele-arsenie-boca_16.html) Posted by: AMIRA in canal (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/search/label/canal), clarviziune (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/search/label/clarviziune), credinta (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/search/label/credinta), inchisoare (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/search/label/inchisoare), marturii (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/search/label/marturii), parintele arsenie boca (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/search/label/parintele%20arsenie%20boca), rugaciune (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/search/label/rugaciune), securitate (http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/search/label/securitate) undefined undefined





http://2.bp.blogspot.com/_a6sEayjT3as/S8imGMtreUI/AAAAAAAAAhQ/L2w6cX76HYc/s320/z.jpg (http://2.bp.blogspot.com/_a6sEayjT3as/S8imGMtreUI/AAAAAAAAAhQ/L2w6cX76HYc/s1600/z.jpg)

Pe cei ce furau îi descoperea; pe femeile vopsite le certa; pe fumatori îi oprea de la fumat; pe preotii care fumau îi certa aspru si le zicea: “Voi sunteti purtatori de Hristos ca va Împartasiti si-L aveti pe Hristos în voi, si voi îi puneti lui Hristos tigara în gura. Foc îi dati lui Hristos, foc va va da si El voua!” (Ierod. Dometie - Mân. Brâncoveanu)


Odata mi-a spus: “Mai, sa nu cumva sa judecati pe preoti, caci cei ce judeca pe preoti ajung la judecata lui Dumnezeu. Si ei gresesc, si ei sunt oameni. Daca zice cineva ceva rau de preoti, sa ma dai exemplu pe mine…”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)


Eram la scoala normala când l-am cunoscut pe Parintele Arsenie. Ne ducea în padure si acolo ne adunam multi studenti, printre care multe fete care astazi sunt starete de manastiri. Traiam o viata foarte frumoasa. Parintele Arsenie zicea atunci când se duceau femeile la manastire:
- Mai Marie, de ce nu te duci la biserica în satul tau?
- Apoi vezi Parinte, parintele nostru mai pipa, mai bea, nu-i ca dumneata.
- Ai copii, ai fete maritate; sa te duci si sa spui la fetele tale sa zamisleasca copii care sa se faca preoti asa cum va place voua.


Au venit odata niste studenti de la teologie la Parintele Arsenie la Sâmbata: “Parinte, iesim si noi preoti daca Dumnezeu ne va rândui. Cu ce putem noi sa demonstram la lume ca exista Dumnezeu?” A zis Parintele: “Foarte bine, buna întrebare, dar sa-mi raspundeti voi mie cu ce demonstrati ca exista Dumnezeu”. S-au apucat, au luat dupa Scriptura, nu razbeau nicicum; i-a lasat Parintele pâna seara si n-au putut sa spuna raspunsul perfect. La care Parintele Arsenie le spune asa: “Ma, prezenta voastra trebuie sa demonstreze existenta lui Dumnezeu, când te vede lumea pe tine, sa zica ca exista Dumnezeu”. Mai zicea Parintele Arsenie: “Daca vezi un preot beat în sant, ridica-l si du-l acasa si a doua zi du-te si te spovedeste la el, ca harul nu i se ia”. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)


Odata a venit la Parintele un partizan, dintre aceia care au opus rezistenta comunismului în munti, si i-a spus Parintelui: “Parinte ce sa fac? Sa ma duc cu pusca în munti sau nu?”, la care Parintele îi spune ca nu poate lupta cu doua arme: ori cu pusca, ori cu crucea. (Gheorghe Silea, 45 ani, Sâmbata de Sus)


Despre legionari spunea ca-s oameni credinciosi, dar prea se jura; acesta era “salutul” lor: “Jur!” Juratul este un pacat. (Paraschiva Anghel, Dejani)


Erau doua persoane din Orasul Victoria -mama si o fiica- si l-au întrebat pe Parintele Arsenie, ca nu stiau ce sa faca: Sa mearga la manastire sau sa se casatoreasca? si l-au întrebat pe Parintele Arsenie. Parintele a zis: “e grea calugaria, dar e mai grea casatoria ca sa ti-o duci asa cum trebuie”.


În timpul razboiului, tata a fost pe front, în Rusia, iar la luptele de la Cotul Donului a fost luat prizonier si dus în lagar în Siberia. În acest timp, eu si mama mergeam regulat la manastire, rugându-ne pentru ocrotirea lui si întoarcerea acasa. Parintele Arsenie ne încuraja: „Ion are ce-i trebuie cu el. I-am dat eu. Stati linistite!”. Parintele se referea, evident, la credinta si nadejdea în Dumnezeu, pe care i le insuflase. Dupa încheierea razboiului, tata nu s-a mai întors. Vazând acestea, la vreo 2 ani, mama a început sa-i faca pomeni si parastase, împartindu-i de pomana si toate hainele. Mergând apoi la manastire, fara sa-i spuna Parintelui ce a facut, acesta a mustrat-o: „Victorio, de ce-l treci pe Ion la morti si-i faci si parastase? El nu e mort, traieste!”. Mamei parca nu-i venea sa creada, dar, totusi, o vreme, nu l-a mai pomenit la morti. Vazând, însa, ca tot nu se întoarce si nici nu da vreun semn de viata, a început din nou sa-l treaca la adormiti. Parintele a mustrat-o iarasi, de mai multe ori chiar, pâna când,în 1948- tata s-a întors acasa pe jos, din Siberia! Bietul de el, acasa nu-i mai ramasese nici macar o camasa pe care sa o îmbrace (mama i le-a împartit pe toate de pomana). De bucurie, m-am dus singura la Manastire, sa-i dau de veste si sa-i multumesc Parintelui. Era foarte multa lume acolo. Parintele nu a asteptat sa ajung la el, ci facându-si loc prin multimea de oameni, a venit în fata mea si mi-a spus: „No, Maria, mai plângi dupa taica-tau ca a murit si nu mai vine acasa? Vezi c-a venit?”. Tata venise doar de 4 zile si pe la manastire nu a trecut (venise dinspre Rasarit)… (Maria Clopotei, Poiana Marului, jud. Brasov)


Prin 1952-1953 când parintele a fost la canal, cei de acolo ca sa-si bata joc de Sfintia Sa, l-au bagat într-o baraca cu delicventi de rând. Rezultatul a fost ca delicventii s-au întors de la faptele lor rele, vazându-l si ascultându-l pe parintele, si l-au ocrotit. Când trebuiau sa lucreze la canal, sa sape si sa care cu roaba, ei îl scuteau pe parintele de munca pe care trebuia sa o faca, lucrând ei în locul lui. Erau cronometrati sa vada cât au lucrat. Iata ce influenta a avut asupra unor delicventi de rând un om al lui Dumnezeu! Multi preoti si credinciosi care au fost la Canal spuneau ca Parintele a fost deosebit, i-a impresionat pe toti prin puterea credintei, prin puterea si energia trupeasca, desi mâncarea, de multe ori, o dadea altora mai slabi trupeste. Chiar si cei care îl pazeau si îl chinuiau au regretat când Parintele a plecat de la Canal.

Privind viitorul, a spus odata: „Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi va dispare, dar va veni steaua cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume”. (Cornea Elena, Hârseni)


Parintele le spunea celor care ziceau ca nu se prea pot ruga sa înceapa cu citirea Noului Testament; sa înceapa cu Evanghelia de la Matei si sa citeasca cu mare atentie Predica de pe Munte de mai multe ori pâna ce va patrunde si în minte ceva din Duhul Evangheliei. Parintele a zis despre sectari ca „se duc în iad cu Biblia în mâna”.


Au fost niste oameni de la noi din sat în Postul Pastilor la Parintele si i-a zis unuia în biserica -era plina biserica- „Ma, sa mai postesti!”. Unul de la noi din sat i-a zis: „Da, Parinte, postim”. Dar Parintele i-a zis: „Da, ma, chiar tu o sa postesti cu slana în traista!”.


Când am fost la Draganescu, unde picta Parintele, dânsul a stat de vorba cu fiecare, deci, a stat de vorba si cu mine. L-am întrebat: „Parinte, pe ce sa pun accent? Pe Psaltire, pe acatiste, pe «Doamne Iisuse…», pe carti sfinte…? Cam asta e rânduiala mea de rugaciune”. Parintele a zis: „Ma, dar cine ti-a spus sa faci asta? Zii rugaciunea mintii si «Tatal nostru» la care te poti gândi toata ziua”. Dupa aceasta discutie si altele am plecat de la biserica - unde era foarte multa lume care dorea sa vorbeasca cu sfintia sa, în auzul tuturor - sa ajungem în Bucuresti ca sa venim înapoi. Mama mea a zis ca Parintele s-a urcat în trenul în care suntem noi. Am mers din vagon în vagon si am ajuns sa-l gasesc pe Parintele si eram bucuros ca acum pot sa stau de vorba cu dânsul. Dar n-am putut! Parintele era urmarit de Securitate; ei erau îmbracati civil si eu nu puteam sa stiu cine sunt. O putere ma tinea si nu puteam sa vorbesc un cuvânt. Vazând ca timpul trece si eu nu pot vorbi cu Parintele, m-am gândit sa pun în practica ceea ce mi-a zis si sa zic si eu „Tatal nostru”. Când am terminat „Tatal nostru”, Parintele a întors privirea la mine si a înclinat din cap, ca si cum a aprobat aceasta rugaciune. Acest lucru m-a facut pe mine sa-mi dau seama ca Parintele are darul clarviziunii, e înaintevazator.


Parintele Arsenie a vrut sa fie înmormântat la Manastirea Sâmbata, iar parintele Veniamin, care a fost staret, a acceptat acest lucru, dar nu de la început. Când s-a hotarât, Parintele i-a spus: “Acum e prea târziu. Sa ma înmormânteze la Prislop, ca e manastire saraca“- stia ca va veni multa lume în pelerinaj.


Unul din cei care au fost la înmormântare, Constantin Jurcovan din Recea, a spus ca atunci când sapau groapa Parintelui, a aparut pe cer un nor alb, ca o ceata, pe care scria cu negru Enoh, cu litere tot din nori formate. Cei care au vazut au spus ca a fost duhul lui Enoh în Parintele Arsenie. (Paraschiva Anghel, Dejani)


Odata, am ajuns la manastire la Prislop si nu avea cine sa acopere cu sindrila acoperisul portii. Era numai meseriasul, domnul Vâlcea, care a facut si crucea Parintelui Arsenie, dupa cum i-a spus Parintele. Când a scris pe cruce anul mortii “1989″ i-a zis Parintelui Arsenie: “Nu grabim?”, si Parintele a zis: “Nici un ceas din 1990″.


În postul Pastilor, anul 1989, ma aflam cu fratele Andrei (fiul protopopului Galea din Sibiu) la Draganescu. Parintele Arsenie îl vede pe Andrei si batându-l pe umar îi spune ca este “ultimul calendar”. Noi ne gândeam ca urmeaza sfârsitul lumii dar, în realitate, urma sfârsitul Parintelui Arsenie: 28 XI 1989. (D-na M. A.)


În 1989 m-am gândit sa mai cercetez pe Parintele. În 27 octombrie 1989, cu o luna înainte de a-l chema Dumnezeu la cele vesnice, mi-a spus la despartire: “Este ultima data când ne vedem”. Eu am gândit ca e ultima data în luna aceea. Stiind gândul meu mi-a raspuns: “Nu, eu am sa plec pentru totdeauna”. Îmi parea rau, pentru ca ma legasem sufleteste de Parinte. Dar mi-a spus: “Ma duc, dar de acolo de unde ma voi duce, am sa va ajut mult mai mult decât am facut pâna aici”. În 28 noiembrie 1989 am primit un telefon care m-a întristat mult de tot, caci am aflat ca Parintele a plecat din lumea aceasta. La înmormântare am avut impresia puternica ca vad moastele unui sfânt si mi-am zis: “Parinte, ai fost mare în viata, mare te-a lasat si moartea aceasta”. (Pr. Prof. Simion Todoran)


De câte ori mergeam la Draganescu, întâlneam o credincioasa, Mariana Dodi din Bucuresti, care pregatea pliculete cu mir si le împartea la credinciosi. La aceasta femeie Parintele îi spunea mereu ca ea are “sa scape din toate”. Acest lucru s-a adeverit si cu ocazia cutremurului din 1977. Locuind la un bloc cu noua etaje, foarte vechi, împreuna cu o femeie care urma sa nasca si pe care o gazduia, în timpul cutremurului au intrat sub tocul usii, asa cum se obisnuieste în asemenea situatii. Instalatiile fiind foarte vechi, blocul a explodat, aruncându-le pe amândoua în mijlocul strazii scapând astfel cu viata în timp ce restul locatarilor au murit.


Parintele Arsenie spunea ca sfârsitul lumii depinde de purtarea lumii, nu de Dumnezeu, ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se întoarca sa fie viu, dar noi prin faptele noastre îl fortam pe Dumnezeu sa ne gate odata, ca nu ne mai poate suporta.


La câtiva ani dupa ce l-am cunoscut pe Parintele, mama mea a paralizat ramânând imobilizata la pat. Am fost nevoita sa ma internez cu ea în spital. Dupa externarea din spital, într-o dimineata, au sunat la poarta casei noastre doua fete, spunând ca sunt din Bucuresti. Le-am pus mai multe întrebari pentru a putea sa le cunosc mai bine, dupa care le-am poftit în casa si le-am întrebat de scopul vizitei lor, la care ele m-au întrebat daca pot sa ramâna câteva zile pentru a-mi veni în ajutor la îngrijirea mamei. Surprinsa, le-am întrebat cine le-a trimis si de unde aveau adresa mea. Fetele s-au eschivat si nu au raspuns. Am acceptat sa ramana câteva zile, dar în aceste zile am fost anuntata de la Râmnicu Vâlcea ca tatal meu a murit. Abia dupa anuntarea mortii tatalui meu am realizat ca au fost trimise de Parintele Arsenie pentru a fi lânga mama, eu putând astfel sa particip la înmormântarea tatalui meu. Una din fete este maicuta la Tismana, cealalta locuieste în Turda.


Doua maici (surori) de la Schitul Cornet povesteau ca erau nehotârâte daca sa intre sau nu în monahism. S-au dus la biserica Draganescu, dar acolo era puhoi de lume. Stateau si se gândeau ce ar putea face caci peste o jumatate de ora pleca autobuzul si n-aveau cum ajunge la Parintele Arsenie. În acelasi timp, una din ele se gândea cum sa-i puna întrebarea: “Parinte, ce sa fac, sa ma casatoresc sau sa intru în monahism?”. Statea cu capul în jos gândindu-se cum sa întrebe, când, deodata, a simtit un gând clar, lucid. Simtea ca nu-i gândul ei, caci ea nu gândea asa de clar si de lucid: “Daca vrei sa fii monah trebuie sa duci si pacatele tale si ale neamului, ale neputinciosilor, este o cruce grea, etc. etc.”. Stia ca nu e gândul ei; era peste puterea ei de a gândi atunci. Acel gând i-a mai venit înca o data si atunci a ridicat capul si s-a uitat de departe la parintele Arsenie, care peste multime, i-a zis: “Ei, ai înteles? Acum du-te la autobuz”. Parintele Arsenie stia gândurile oamenilor, îi citea ca pe o carte. (Pr. Ciprian Negrean)


Ne-a povestit lelea Dâmboiu, care a visat noaptea ca trebuie sa mearga la parintele la închisoare, sa-i duca sapte bucati de pânza alba, o pâine si o bucata de slanina. Sa taie felii pâinea si slanina. S-a dus, si când a ajuns, i le-a bagat usor. Si i-a spus: „Tu sa te întorci repede, sa nu-ti întorci capul înapoi, ca o sa traga dupa tine”. Pe toti paznicii i-a adormit. Când o iesit din curtea închisorii, s-au trezit paznicii, si au început sa traga. Ea s-a dus mai încolo, speriata, si nu s-a mai vazut.


„Exista Rai si iad”, sunt primele cuvinte pe care le-am auzit spuse de Parintele Arsenie, rostite cu o voce puternica si care nu admitea replica, în ziua de 1 iulie 1946. Mi s-a parut un raspuns la nedumerirea mea în privinta acestor doua notiuni: iad si rai, post mortem, pe care nu le puteam concepe nici ca o gradina frumoasa, nici ca un râu de foc, reprezentând fericirea si nefericirea vesnica. Cu aceasta afirmatie categorica si-a început Parintele Arsenie seria de predici tinute zilnic, uneori si de doua ori pe zi, între 1 si 20 iulie, de la altarul din padurea Manastirii Sâmbata.


Parintele hotarâse sa tina aceste predici în special pentru intelectuali, iar pe tarani îi sfatuia sa plece sa-si vada de gospodariile lor, caci, zicea Parintele: „Cu un intelectual am mai multa bataie de cap decât cu o mie de tarani”. Aceste predici pe care le ascultau fascinati, au fost o adevarata scoala revelatorie de spiritualitate crestina pentru majoritatea ascultatorilor, crestini prin traditie si Botez, dar nu si prin întelegerea mesajului lui Hristos în viata veacurilor pamântesti. Lipsa de întelegere si, mai ales, de acceptare fara cârtire a învataturilor vietii. La întrebarea: De ce este atâta suferinta în lume? Parintele a raspuns raspicat: „Evaziune de la suferinta nu cunosc: si Hristos a suferit. Rabda!”. Raspunsul era clar: Hristos a suferit ca Om, nu ca Dumnezeu, deci, si tu, omule, poti rabda si nu crucificat, toate celelalte dureri fizice sau morale, îndurate fara cârtire sau deznadejde.


Parintii mei au fost la o nunta în Sercaita (satul natal al mamei) si pentru ca eram rude apropiate mama a participat cu 3 zile înainte la ajutor la nunta. Într-una din zile a mâncat 2 ochiuri, ouale find tinute într-o zeama de var ca sa tina mai mult. Aceste oua i-au afectat tot organismul, în special ficatul. Dupa nunta, la vreo 2-3 zile, mama facea niste crize asemanatoare cu cele de epilepsie. Sâmbata s-a deplasat împreuna cu tata la Bucuresti la Draganescu, la Parintete Arsenie. L-au gasit pe Parintele pictând. Când au intrat pe usa bisericii Parintele si-a îndreptat privirea spre ei si a strigat catre mama: „Ce zic doctorii din Fagaras ca ai, ma?”. Mama i-a raspuns: „Epilepsie, Parinte”. Dânsul a zis: „Ma, astia te omoara cu zile. Nici ei nu stiu, dar nici tu nu stii. Stii de unde ti se trage ce ai?”. Mama a zis: „Nu stiu, Parinte”. Parintele a zis: „Adu-ti aminte când ai fost la nunta asta la tine acasa, ai mâncat doua ochiuri?”. „Da, Parinte, am mâncat”. „Ochiurile pe care le-ai mâncat au fost oua bagate în var. Sa te duci sa-i spui celei pe care le are sa le arunce pe toate ca sa nu mai îmbolnaveasca si pe altii. Tu ai fost mai sensibila si ti-a îmbolnavit ficatul. Ficatul tau fiind foarte bolnav nu-si mai poate reveni si nu se mai poate regenera decât daca mai faci un copil”. Apoi s-a uitat la tata si i-a spus: „Daca vrei ca fetele tale sa aiba mama în continuare trebuie sa mai faci înca un copil caci numai asa i se va regenera corpul”. Tatal meu a zis ca daca asta e situatia o sa mai faca un copil. La care Parintele i-a spus ca si a treia va fi tot fata, desi tata îsi dorea un baiat. I-a spus ca poate sa fie multumit de fete pentru ca-l vor asculta si vor fi în jurul parintilor. Au mai avut, într-adevar, înca o fetita, caci suntem trei surori. Mama si-a revenit si e sanatoasa.


La 14 ani am fost iarasi cu mama la Draganescu, unde curtea bisericii era plina de fagaraseni, de femei din Vistea de Jos, care si în ziua de astazi merg la Prislop si fac ce trebuie pentru parastasele Parintelui. La un moment dat, pe la ora 10 a iesit Parintele din biserica si a strigat: „Fagarasencelor împrastiati-va si luati-o pe sub râpa pe câmp pentru ca securistii au plecat din Bucuresti sa ajunga aici. Când vor ajunge o sa aiba treaba cu voi si o sa va bata”. Toata lumea a început sa se împrastie, inclusiv noi. Dupa vreo jumatate de ora, mergând noi pe câmp (cumva paralel cu soseaua) am vazut masinile securitatii, 4 masini negre care se îndreptau spre biserica. Dupa care, la vreun sfert de ora, aceste masini se întorceau la Bucuresti. Vreo 6-7 persoane, între care si eu cu mama mea, ne-am întors înapoi la biserica; am stat în curtea bisericii dupa crucile de acolo. Parintele a explicat clar ca nu vrea sa vorbeasca cu nimeni pentru ca securitatea l-a suparat si nu vrea sa faca greutati celor care eram acolo. Eu, copil fiind, am încercat sa ma apropii de biserica. Parintele picta unul dintre geamurile bisericii si, la un moment dat, a deschis geamul si m-a întrebat: „Ce vrei, ma?”. Am zis: „Parinte, va rog sa ma ajutati sa ajung cu bine acasa si vreau sa va întreb daca bunica mea sa se opereze sau nu ca mai are înca 6 operatii la burta si nu stie ce sa faca”. Parintele s-a uitat la mine si a zis: „Ma, sa-i spui asa: daca vrea sa mai traiasca si sa te vada pe tine si pe sora ta mireasa sa se opereze. Daca nu vrea sa mai traiasca sa nu se opereze”. Bunica s-a operat si a mai trait pâna dupa ce ne-am casatorit noi.


La vârsta de 7 ani am mers cu parintii mei la Draganescu, unde picta Parintele. Am început sa ma joc si sa alerg prin curtea bisericii. La un moment dat Parintele mi-a vazut dintii care erau foarte cariati. Mi-a întrebat parintii daca manânc lapte, mama spunându-i ca da. Parintele a zis: „Da, dar nu manânca lapte de vaca”. Mama i-a spus ca manânc de bivol pentru ca aveam acasa bivoli. Parintele a spus ca trebuie sa manânc lapte de vaca -un litru pe zi- pentru ca acesta are cel mai mult calciu care se fixeaza în dantura si în tot corpul pentru toata viata. Parintele s-a întors spre tata caruia i-a spus ca trebuie sa mearga acasa si sa cumpere vaca, chiar daca va trebui sa vina cu ea pe jos. I-a dat de înteles ca o va gasi la o distanta destul de mare. Asa a si fost: a cumparat-o de la o distanta de 20 km. Numai dupa ce si-a dat seama ca trebuie sa vina de la acea distanta si-a dat seama de ce l-a atentionat Parintele în acest sens. Am baut timp de un an l litru de lapte si am observat dupa câteva luni cum dintii se curata si într-un an de zile mi s-au curatat toti dintii si nu am mai avut probleme.


Bunica mea povestea foarte des de Parintele Arsenie. Foarte multa lume din jurul Fagarasului mergea la Manastire la Sâmbata pentru Sfânta Liturghie. Un om cu caruta cu cai a mers si el; a lasat calul la marginea padurii, cu hamul pe el, legat de car si a venit sa asculte Sfânta Liturghie. Când a revenit la car si-a gasit calul fara ham; s-a întors înapoi lânga altar; a asteptat sa se termine slujba si apoi i-a spus Parintelui Arsenie ca i-a furat cineva hamul de pe cal. Parintele a întins o privire peste toata lumea care era adunata si dintre toti a aratat cu degetul o persoana careia i-a spus: „Du-te, ma, si da-i hamul din carul tau ca-i acoperit cu patura”. Si asa a fost.


Zicea Parintele: „Ma, eu daca ma duc dincolo, sunt viu si acolo. Striga la mine ca te aud si te scot din orice boala si necaz”. Sau: „Ma, aici nu am timp de voi si nu am odihna, caci veniti toti aici de nu stiu ce sa ma mai fac cu voi. Dar când voi muri, de acolo de sus o sa am ragaz si va vad pe toti si va ajut”. Se ducea lumea la Parintele cu fel si fel de necazuri, iar dânsul le spunea ca nu s-au rugat destul, de aceea patesc atâtea.


Când a fost la închisoare, parintele era pazit noaptea ca sa vada ce face. Dânsul se ruga. Ziua era dus, împreuna cu alti preoti, la Dunare (la canal) ca sa munceasca. În Dunare era o stânca mare de piatra, iar comunistii le-au spus ca daca nu sfarâma si nu scot afara acea stânca din apa vor fi împuscati. Parintelui i-au spus ca el va fi primul. Parintele le-a spus ca sa-i dea un timp de 3 zile si 3 nopti si apoi vor vedea. În acest timp, Parintele cu preotii care erau acolo, au facut rugaciuni catre Dumnezeu. Dupa ce au terminat, în dimineata urmatoare, au venit toti pentru a merge la Dunare sa vada ce s-a întâmplat cu piatra. Când au ajuns au vazut ca nu mai era piatra în Dunare nici macar cât pumnul. Toata piatra a sfarâmat-o Dumnezeu.


Ne spunea Parintele despre oamenii bogati, ca au uitat de Dumnezeu, ca lucreaza si duminica, ei spun ca raiul e aici, pe pamânt, iar Dumnezeu le da toate ca sa-si petreaca aici, pe pamânt. Iar saracilor le da Dumnezeu, din când în când, necazuri, ca sa nu-L uite. Ca si Dreptul Iov, câte i-a dat Dumnezeu, dar nu si-a pierdut credinta; a spus: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”.


Într-o familie barbatul a avut cancer si doctorii i-au mai dat putin de trait. S-a dus la Parintele care i-a zis: „Bine, ma, ca ai venit. Bine ca n-ai venit mai târziu!”. I-a spus sa se duca acasa sa se spovedeasca si el si familia lui, toate rudele, apoi sa mearga din nou la dânsul. S-a dus si s-a împartasit. Înainte de a se mai duce la Parintele s-a dus la medic ca trebuia sa-i mai dea tratament. Dar medicul i-a zis ca nu mai are cancer. Apoi s-a dus la Parintele care stia ca a fost mai întâi la doctor si i-a spus: „Sa va rugati, ma, sa va rugati, ma, sa va rugati, ma! Degeaba platiti la preoti sa se roage pentru voi daca voi nu va rugati”. Parintele a mai spus ca pomenile pentru morti nu se fac cu rudele si cu vecinii, ci cu cei saraci, care nu au.


Tatal meu a lucrat cu Parintele Arsenie saptamâni întregi la chilia din munte. Împreuna cu fratele meu mergeam pe jos, la fiecare sfârsit de saptamâna, la Manastirea Sâmbata. Mergeam de sâmbata si dormeam pe la grajduri si pe unde puteam. Stateam la slujba si Parintele predica, iar pe copii ne aduna pe toti. Parintele a facut lacurile care sunt si acum la Manastirea Sâmbata.


Au venit pe acolo regele si regina mama si au tras cu pistolul în flori si au facut galagie. Parintele s-a dus la ei - dânsul îi cunostea, dar ei nu-l cunosteau pe Parintele - si i-a întrebat ca de ce conturba linistea manastirii? Regele a întrebat-o pe regina ca cine este acesta care-i conturba. Atunci Parintele i-a raspuns pe franceza: „Acesta este staretul manastirii”. Pâna la urma s-au gasit de prieteni. Parintele i-a spus regelui ca nu o sa mai stea mult prin tara .


Parintele facuse atunci altarul din padure si într-o predica spusese: „Ma, întoarceti-va la Dumnezeu caci calul rosu bate la portile Rasaritului. Dar sa nu va întristati ca de acolo vine mântuirea. Prigoana vine de la Apus”. Adica, prigoana vine din Apus acum, în vremurile noastre.


Un om din Hârseni mi-a spus urmatoarele: „Cred ca era 12 noaptea si aveam la mine în buzunar 2300 de lei (bani pe vremea aceea). Neaparat trebuia sa trec un pod ca sa ajung acasa; când sa trec podul am vazut o ceata de tigani. N-am mai avut curaj sa trec podul. M-am gândit ca ei ma prind, ma omoara si ma arunca în apa. Am lasat bicicleta deoparte, m-am uitat spre cer si m-am rugat din toata inima mea ca Dumnezeu sa-mi dea putere sa trec cu bine podul. La un moment dat am simtit în preajma ca o multime de oameni si am prins un mare curaj; nu mi-a mai pasat de nimic, m-am urcat pe bicicleta si am trecut podul. Se uitau tiganii dupa mine, dar nu mi-a zis nici unul nimic. Dupa câtiva ani de la aceasta întâmplare ma înlâlnesc cu Parintele Arsenie Boca, care mi-a zis: „Ma, Matei, ma.., asa sa te rogi toata viata ta, cum te-ai rugat în noaptea aceea”. L-am întrebat pe Parintele: „Care noapte, Parinte?”. „Ma, Matei.. în noaptea aceea în care te-ai gândit ca daca treci podul astia ma omoara, îmi iau banii (2300 de lei) si ma arunca în apa”. Atunci am zis ca mor. „Parinte, în toata viata mea nu am întâlnit om ca dumneata. Eu cred ca sunteti singurul om în tara asta”. Si Parintele îi raspunde: „Ma, Matei, asa ma vezi tu”. „Ba nu, Parinte, dar asa sunteti. De unde sa stiti dumneavoastra ce am gândit eu atunci…”. Asta era de vreo 4-5 ani (când am patit atunci cu podul)”.


Fragmente din cartile aparute la Ed. Agaton:
Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca
Noi marturii despre parintele Arsenie Boca


Alte marturii despre parintele Arsenie Boca


Mai puteti citi:
Marturii despre Parintele Arsenie Boca I (http://amira-spiritualitate.blogspot.com/2010/04/marturii-despre-parintele-arsenie-boca.html)
Marturii despre Parintele Arsenie Boca II (http://amira-spiritualitate.blogspot.com/2010/04/marturii-despre-parintele-arsenie-boca_13.html)

Marturii despre Parintele Arsenie Boca III (http://amira-spiritualitate.blogspot.com/2010/04/marturii-despre-parintele-arsenie-boca_14.html)
Marturii despre Parintele Arsenie Boca IV (http://amira-spiritualitate.blogspot.com/2010/04/marturii-despre-parintele-arsenie-boca_15.html)
Arsenie Boca - Despre rugaciune (http://amira-spiritualitate.blogspot.com/2010/04/parintele-arsenie-boca.html)

[Adrian Pop]

Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon)MEMORIAL PARINTELE ARSENIE BOCA-SFANTUL ARDEALULUI (https://www.facebook.com/groups/226489997424101/)

https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/p320x320/1470312_542770812471269_268261884_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=542770812471269&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=542770812471269&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Cu puţin timp înainte de cutremurul din 1977, Părintele Arsenie ne-a spus o istorioară: „Un sfânt avea un ucenic pe care-l ţinea aproape. Sfântul a plecat pentru un timp în altă parte, pentru nişte probleme. Ucenicul, rămânând singur, s-a gândit să meargă la o mănăstire, ca să vadă cum trăiesc călugării. Ajungând acolo, i-a plăcut nespus de mult, fiindcă se cântau cântece de slavă lui Dumnezeu. După ce se întoarce înapoi, îi spune sfântului părinte cum a fost la mănăstire şi ce a auzit, zicând: - Părinte, să ştii că noi nu ne mai mântuim. - De ce, mă? - îl întreabă părintele. - Părinte, dumneata te rogi numai atât: «Doamne miluieşte-ne!» ; ei acolo cântă frumos şi să ştii că eu mă duc acolo. - Du-te! - i-a spus, iar după ce a plecat ucenicul, sfântul s-a pus în genunchi şi a zis: «Doamne, arată-i adevărul». Când ucenicul a ajuns la mănăstirea aceea, călugării cântau, dar, iată că, dintr-o dată, începe un cutremur de pământ şi toţi călugării lasă cântările, se pun în genunchi şi încep să se roage: «Doamne miluieşte-ne». Atunci, ucenicul s-a întors înapoi la sfânt şi i-a zis : - Dacă au lăsat cântecele şi se rugau «Doamne miluieşte-ne», însemnă că «Doamne miluieşte-ne» e mai mare.” „Şi voi tot aşa să vă rugaţi”- a zis Părintele. Nu după mult timp, când a fost cutremurul acela de pământ (1977), Părintele Arsenie a auzit o voce care zicea: „Nu ieşi, că mori”. După cutremur, fiind salvat, şi-a făcut o cruce şi a spus: „Doamne, îţi mulţumesc că m-ai salvat!”. Aceasta ne-a spus-o soţia părintelui Bunescu, care ştia de la Părintele Arsenie. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

[Adrian Pop]

TRAILER VIATA DE FAMILIE IN VIZIUNEA PARINTELUI ARSENIE BOCAhttps://www.youtube.com/watch?v=JcVgtwpwmoQ

[Adrian Pop]

Părintele Arsenie Boca (https://www.facebook.com/arsenie.boca) a distribuit un clip video (https://www.facebook.com/photo.php?v=263427732972). 28 noiembrie

Părintele Arsenie: Sfântul Ardealului

Parintele ieromonah Arsenie Boca a lasat o imagine legendara. Impactul pe care l-a produs asupra celor ce l-au cunoscut a fost puternic, poate cel mai puternic in acest veac. Unii din cei care l-au intalnit, fie si doar o singura data, ii citeaza vorbele, i se considera fii duhovnicesti sau chiar ucenici! Multi au alergat la el si s-au intarit. Multi au cunoscut intarire minunata, si la mormantul sau, de la Manastirea Prislop.
A fost un mare duhovnic, vadind patrundere spirituala suprafireasca, dar si cunostinte de medicina, de psihologie, abilitati psiho-terapeutice, totul sub semnul credintei.
Avea darul citirii omului. Citea caracterul omului dupa chip. A castigat astfel popularitate, pana la curtea regala, unde a fost chemat pentru stiinta sa. Ierarhia clericala l-a criticat pentru aceste supralicitari ale darului sau. L-a criticat si pentru succesul sau public. Aparea in fata multimilor imbracat in vesminte albe, vorbea cu duh, multimea era cucerita, fascinata. Starnea gelozia unor confrati...
Dar emotiile pozitive pe care le producea in oameni erau profund ziditoare. Intalnirile cu Parintele Arsenie erau ceea ce s-ar numi "intalniri initiatice": comunicau o stare mentala deosebita, o amprenta duhovniceasca durabila. Parintele Nicolae Streza ne-a relatat ce soc metanoic a trait cand s-a spovedit la Parintele Arsenie: duhovnicul cunostea spontan lucruri tainice despre tine, citindu-te departe, pana dinainte de nasterea ta; si astfel, puterea dezlegarii devenea si mai mare.



Părintele Arsenie: Sfântul Ardealului (https://www.facebook.com/photo.php?v=263427732972)
Ploua cu frunze de rugina si aur in satele din Tara Fagarasului. Casele risipite in umbra crestelor de piatra sunt invaluite in fumul focurilor aprinse prin gradini. E toamna si suntem din nou in cautarea celor care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Din poarta in poarta, din sat in sat, amintirile despre cel mai iubit duhovnic din Ardeal se incheaga, povestite de barbati si femei, de batrani si mai tineri, care, ca-ntr-un lant viu, fara capat, ne indruma de la unul la altul.
*VEZI CONTINUARE VIDEO: http://goo.gl/vtqcQy (http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fgoo.gl%2FvtqcQy&h=HAQGrr5OJ&s=1)



https://fbexternal-a.akamaihd.net/safe_image.php?d=AQCgITn2GbwYOcKU&url=https%3A%2F%2Ffbcdn-vthumb-a.akamaihd.net%2Fhvthumb-ak-ash3%2F162234_10150195803342973_263427732972_32361 _1339_b.jpg&jq=100 (https://www.facebook.com/photo.php?v=263427732972)
29 (https://www.facebook.com/shares/view?id=10151802562591586)Nu-mi mai place (https://www.facebook.com/arsenie.boca#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=99&appid=2309869772&p%5B0%5D=253544471585&p%5B1%5D=10151802562591586&profile_id=253544471585&share_source_type=unknown)




Cele mai bune comentarii (https://www.facebook.com/arsenie.boca#)



Ţie, lui Pora Cristian (https://www.facebook.com/cristian.pora), Angelei Nistor (https://www.facebook.com/angela.nistor.188) şi altor 4.485 (https://www.facebook.com/browse/likes?id=10151802562591586) vă place asta.

[Adrian Pop]

Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=544906612257689&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1) postată de Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca).

https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/p261x260/1426185_544906612257689_991415751_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=544906612257689&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=544906612257689&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Ne-a spus odată cum a văzut pe Domnul Hristos în gară la Ploieşti. Plângea Părintele când îşi amintea şi plângea şi lumea din sală. Spunea că l-a văzut pe Domnul Hristos plin de bube, amărât şi fără căciulă. S-a uitat la el şi s-a gândit să-i dea căciula lui de călugăr. „M-am întors să i-o dau, dar nu l-am mai văzut”. Ne spunea cât de amărât a ajuns Domnul Hristos din cauza păcatelor noastre (atunci era şi comunismul în floare) şi ne sfătuia: „Faceţi milostenie, daţi la săraci, daţi la neputincioşi, la orbi, la şchiopi. Cercetaţi bolnavii, daţi-le de mâncare, daţi-le apă...Dacă voi nu faceţi bine, cum de aşteptaţi binele!? La ţiganii tineri să nu le daţi că e păcat. Toţi tinerii pot munci”. Studenţii de la Facultatea de Teologie din Sibiu îi făcuseră o cântare frumoasă Părintelui Arsenie: Refren: Ne cheamă la sfinţenie Părintele Arsenie; Veniti, veniţi, veniţi, Veniţi, veniţi, veniţi Şi crucea lui Hristos primiţi! Veniţi acum să luăm darul La Mănăstirea Brâncoveanu, -Veniţi acum cât mai e vreme, Ne cheamă Părintele Arsenie. Veniţi la Sâmbăta de Sus... Erau 5 strofe, dar nu le ţin minte. Părintele nu-i lăsa să cânte şi spunea: „N-o cântaţi, că mă leagă”. Cum venea Părintele venea şi securitatea cu IMS-ul (maşina) după el. L-au dus la canal şi în alte părţi. Odată am auzit că e la biserica Drăgănescu şi am fost de mai multe ori. Aveam şi o rugăciune cu care mă rugam pentru Părintele Arsenie. Le-am zis-o multor femei: „Doamne, ţine fericit pe Părintele Arsenie iubit; îl apără, îl păzeşte şi de rele îl fereşte, dă-i bine, sănătate, dă-i iertare de păcate, viaţă lungă pământească şi dă-i, Doamne, Împărăţia cea cerească”. (Paraschiva Anghel, Dejani)






Îmi place (https://www.facebook.com/?sk=nf#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=1073742657&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Parintele Arsenie Boca | Marturii despre Parintele Arsenie Boca 1 | Interviu cu Bogdan Juncu
http://www.youtube.com/watch?v=O6tYSMYB2e4

[Adrian Pop]

SFAN†UL ARDEALULUI - Bogdan Juncu, despre "FENOMENUL Prislop"
http://www.youtube.com/watch?v=2yIt8rBsGK4

[Adrian Pop]

Nemaiauzitele povestiri ale Eugeniei Ziana despre Parintele Arsenie Boca, partea III
http://www.youtube.com/watch?v=AKyo2Vhz0Us&list=PL504617ABC581865D

[Adrian Pop]

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-ash1/373018_434043713343980_84382024_q.jpg (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca)Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca)
Mă bucur cât voi trăi că l-am cunoscut pe Părintele Arsenie, reuşind prin aceasta să-mi menţin credinţa şi să mi-o întăresc. Eram bolnavă şi slăbită [din cauza avorturilor făcute sub ameninţările soacrei] şi am fost pentru un sfat la Maica Teoctista, care zăcea la pat, în Voila (răbda multă durere, fiind bolnavă cu coloana vertebrală şi auzind un sunet insuportabil în cap). Ea m-a îndrumat să merg la Părintele Arsenie, la Drăgănescu. Când am ajuns la Drăgănescu, Părintele era în curtea bisericii cu mai mulţi creştini. Le ştia păcatele la fiecare şi-i îndruma cum să o ia pe calea cea bună, să se lase de păcate. Când mi-a venit rândul, ştiind de ce sunt acolo, mi-a zis: „Unde-s ceilalţi?”. I-am spus: „Părinte, sunt pierdută” şi cu lacrimi în ochi l-am rugat să-mi ajute să-mi cresc copiii şi în starea în care mă aflam. Mi-a spus că nu sunt pierdută, că trebuie să-mi duc crucea, dându-mi porunca să merg cât mai des sub patrafir. A doua oară când am mers la Drăgănescu aveam 32 de ani. Mi-a zis să mai fac un copil: „Cu greu, o să mai ai un copil”. Aşa a fost. După ce am rămas însărcinată am mers iar la dânsul şi mi-a zis să stau sub supravegherea medicilor. La naştere însă, n-am avut nici un medic. Surorile se agitau, iar eu mi-am văzut moartea cu ochii. Am născut greu, prin declanşare de sarcină, o fetiţă care, din cauza surorilor care au tras de ea, nu putea mişca mânuţa dreaptă. Am fost cu ea la doctori la Bucureşti, iar aceştia mi-au spus că mânuţa nu se mai poate reface şi că va rămâne cu ea aşa (nemişcată şi mai scurtă). Atunci, o sora a mea, Nela, a mers la Părintele Arsenie şi mi-a adus mir de la Sfântul Maslu. Am uns fetiţa mereu cu mir şi m-am rugat cu lacrimi la Dumnezeu şi - minune - într-o bună zi fetiţa şi-a mişcat mânuţa. Am fost cu ea la control la doctorii din Bucureşti, care au rămas uimiţi zicând: „Numai printr-o minune dumnezeiască s-a putut vindeca”. Eu mulţumesc lui Dumnezeu, Măicuţei Sfinte şi Părintelui Arsenie, care m-au ajutat şi mă ajută. De multe ori am fost la Părintele Arsenie cu surorile mele şi de câte ori mergeam, veneam de acolo cu o linişte sufletească şi cu o putere pe care nu le pot descrie. Ne încărcam cu o putere care ne ajuta să ne ducem crucea. (Viorica Fărcaş, 48 ani, Voila)

https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn1/s403x403/1497766_548703848544632_1062381592_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=548703848544632&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=548703848544632&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=434043713343980&p%5B1%5D=1073742750&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon)MEMORIAL PARINTELE ARSENIE BOCA-SFANTUL ARDEALULUI (https://www.facebook.com/groups/226489997424101/)

https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/s403x403/960226_628501400540022_380257671_n.jpg>. Dar nu l-au mai gasit”. Sunt sigur ca de dansul a vorbit. (Morar Gheorghe)" id="u_jsonp_4_8" height="403" width="302">
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=628501400540022&set=a.513507372039426.1073741828.513495475373949&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=628501400540022&set=a.513507372039426.1073741828.513495475373949&type=1)

Apoi, stiindu-si plecarea din lumea aceasta, ne-a spus: „Era un ciobanas care fluiera frumos si oamenii il auzeau, dar nu-l luau in seama prea mult. intr-o zi, ciobanasul a plecat si toti oamenii s-au alarmat, intreband peste tot: <<Unde a plecat ciobanasul care canta frumos?>>. Dar nu l-au mai gasit”. Sunt sigur ca de dansul a vorbit. (Morar Gheorghe)

[Adrian Pop]

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-frc3/c5.5.65.65/s64x64/398927_221952547918177_1546273229_t.jpg (https://www.facebook.com/marta.simeon)Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon)MEMORIAL PARINTELE ARSENIE BOCA-SFANTUL ARDEALULUI (https://www.facebook.com/groups/226489997424101/)
https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/s403x403/1505534_550894681658882_758460107_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=550894681658882&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=550894681658882&set=a.434047743343577.1073741826.434043713343980&type=1)

În 1990 am fost la mormântul Părintelui cu fiul nostru, Vasile, care nu vorbea bine. O minune s-a întâmplat cu el. De faţă era şi maica Andreea, care avea grijă de mormânt. După ce ne-am închinat băiatul s-a întors din nou, de la jumătatea poienii, cu mâinile ridicate în sus, spre cer, şi a spus primele cuvinte: „Mamă, pupă Lică cucea”. Am încremenit cu toţii. Fugea spre mormânt de nu ne puteam ţine de el. Ajungând la crucea Părintelui, a strâns-o în braţe cât a putut şi a sărutat-o. De atunci a început să vorbească bine. Maica Andreea îmi spusese dinainte să-l rog pe Părintele Arsenie, să-l roage pe Tatăl Ceresc ca Vasile să poată vorbi corect. L-am rugat pe Părintele nostru drag şi minunea s-a întâmplat. Îl rog pe Părintele Arsenie să mă ierte dacă am greşit, dar am mărturisit aceasta spre slava lui Dumnezeu şi ca să înţeleagă lumea că atunci când între noi avem aşa oameni aleşi, nu ştim să-i preţuim cât sunt încă în viaţă. De câte ori venim cu familia la Mănăstirea Prislop, ne simţim bine şi simţim ajutorul Prea Bunului Dumnezeu, prin rugăciunile Părintelui nostru drag, Arsenie Boca. (Anonimă, Sibiu)