Adrian Pop
02.11.2013, 22:42
INTERVIU Cercetător științific dr. Otilia Bobiș (USAMV): Mierea românească este o adevărată comoară națională sâmbătă, 2 Nov 2013, 10:08 • Social (http://www1.agerpres.ro/social)
13 afişări
Share on facebook (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#) Share on twitter (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#) Share on email (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#) Share on print (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#) More Sharing Services (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#)
Cercetător științific dr. Otilia Bobiș, manager la Laboratorul de controlul calității produselor apicole al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca și cadru didactic asociat al instituției de învățământ superior, a acordat un interviu AGERPRES în care descrie calitățile mierii naturale românești - "o adevărată comoară națională" - declarând-se categoric împotriva intervenției omului pentru a falsifica originea și autenticitatea ei, cu acțiune voită sau prin hrană suplimentară administrată familiilor de albine un timp mai îndelungat decât cel necesar.
http://www1.agerpres.ro/agerpres/imageResize?path=http%3A%2F%2Fwww.agerpres.ro%2Fme dia%2Fimages%2F2013-11%2F11021007-356302590.jpg&size=6
Specialistul clujean a vorbit, totodată, despre un valoros proiect derulat cu fonduri structurale de Laboratorul de controlul calității produselor apicole al USAMV, care a vizat atât crearea unui nucleu de specialiști de înaltă competență în tehnologii apicole, cât și o diagnoză privind rezistența la boli a albinelor de pe teritoriul României și aplicarea, atunci când este necesar, a unor tratamente naturale pentru diferitele boli. Rezultatele proiectului vor fi de un real folos pentru apicultori și pentru procesatori — pentru că ei sunt beneficiarii produsului finit realizat de apicultori.
AGERPRES: Lumea a fost extrem de contrariată, în aceste zile, de falsa miere de albine din Bulgaria care trebuia să fie livrată împreună cu celelalte ajutoare alimentare europene destinate persoanelor vulnerabile, cu venituri sub limita supraviețuirii. Mierea a fost retrasă, în parte, de la distribuție. În urma analizelor s-a stabilit că așa-zisa "miere" nu a fost produsă de albine. Firma din Bulgaria care a câștigat licitația organizată de APIA a trimis în România un sirop de glucoză ce părea să fie miere de albine.
Otilia Bobiș: Mierea falsă este fabricată din zahăr și un anumit colorant. Cu o caramelizare de zahăr se poate face o așa-zisă "miere" care seamănă, ca aspect doar, cu cea polifloră. Culoarea mierii naturale este de la un galben deschis auriu — specific mierii de salcâm sau de rapiță — spre o varietate de nuanțe, de la portocaliu, roșcat, chihlimbar până la maro. Dar o miere falsificată se descoperă ușor, la proba compoziției chimice. "Mierea" importată din Bulgaria a venit probabil cu un buletin de analiză. Și întreb: de ce nu facem și noi exact ceea ce se face în străinătate, adică să primim buletinul de analiză din străinătate, dar înainte de distribuția produselor pe piață să le facem și noi propriile analize de laborator. Apicultorii români care exportă îmi spun că lor li se cere să însoțească mierea lor de un buletin local de analiză, dar odată ajunsă la importatorul din străinătate, mierea este supusă unor analize de laborator. În România există în fiecare județ laboratoare de analiză, unde se poate consta imediat dacă este vorba de un produs natural sau falsificat. Analizele nu sunt foarte scumpe, dar nu avem încă legislația necesară. S-a spus în mass-media că un compus din "mierea" venită din Bulgaria, hidroximetilfurfuralul — care se găsește în mod natural în miere, dar într-o cantitate extrem de mică — avea valori de patru ori peste limita maximă admisă, care este de 80 de miligrame la kilogram. Și 80 de miligrame este extrem de mult, dar 320 de miligrame la kilogram este inadmisibil și relevă că produsul nu a fost în mod cert unul natural. Ce este hidroximetilfurfuralul ? Este un compus de degradare a fructozei. Niciodată la o miere naturală, nici la cea conservată timp de zece ani, limita maximă de hidroximetilfurfural nu ajunge la 80 de miligrame la kilogram.
AGERPRES: Ce rezultate are laboratorul de controlul calității produselor apicole al USAMV?
Otilia Bobiș: Laboratorul este asociat disciplinei Apicultură de la Facultatea de Zootehnie, disciplină condusă de prof. univ. dr. Dumitru Mărghitaș. Colectivul este format din cadre didactice și cercetători, cărora și se alătură doctoranzi, masteranzi și studenți. Studenții sunt interesați din ce în ce mai mult de apicultură. Laboratorul funcționează în clădirea Institutului de Științele Vieții — un edificiu modern, dotat cu aparatură de ultimă generație. Echipamentele au fost achiziționate în urma mai multor contracte de cercetare științifică ale disciplinei, începând cu anul universitar 2007-2008. Analizele care se realizează în laborator pot face față cu succes celor care se efectuează în laboratoare din țări dezvoltate din Occident. În laborator se fac analize ale produselor apicole pentru producători de miere, achizitori și procesatori. Avem încheiate contracte cu diverși procesatori care vin periodic cu produse apicole și fac teste înainte de a le oferi consumatorilor pe piață.
Desigur, avem propriile contracte de cercetare, fie finanțate de Ministerul Educației și Cercetării, fie de Uniunea Europeană. Sunt apoi teme de cercetare care fac obiectul tezelor de doctorat. Mierea este produsul apicol asupra căruia se solicită cel mai mult cercetări de specialitate. Mierea de albine ar trebui să fie un produs 100% natural, iar omul să nu intervină absolut deloc, nici pentru a-i falsifica originea și autenticitatea, cu acțiune voită, nici hrănind suplimentar familia de albine foarte mult timp. Apicultorii hrănesc de regulă suplimentar albinele în perioada de toamnă, în vederea pregătirii stupului pentru iarnă. Toamna, albinele pot fi hrănite suplimentar fie cu un sirop de zahăr, fie cu turte făcute din zahăr, pentru că în octombrie-noiembrie nu se colectează miere. Sunt două luni sau trei în care albinele rămân în stup și consumă numai pentru ele. Situația iese din normal atunci când apicultorul intervine cu hrană artificială în perioada de cules, dând stupului sirop de zahăr. În astfel de situații, mierea obținută în urma hrănirii artificiale a albinelor nu va mai avea parametri pe care îi are mierea în mod normal, când albina face ea singură culesul de nectar și de polen. În plus, organismul albinei va fi solicitat mult mai mult. Ea va face un efort pentru a transforma hrana artificială în miere. O albină trăiește, în general, 30-45 de zile și face în acest timp zeci de mii de kilometri. Dacă apicultorul a obligă să facă acest lucru în plus, albina va fi mai slăbită și va trăi mai puțin. Trăind mai puțin, matca, adică regina stupului, este obligată să depună mai multe ouă, prin urmare vor fi probleme și cu matca. În concluzie, nu este bine ca hrănirile suplimentare să afie efectuate pe timpul verii. Mierea este un foarte valoros produs din punct de vedere nutrițional datorită compoziției sale chimice. Cei trei compuși principali din miere sunt glucoza, fructoza și apa. Restul, sub 2%, conține alți compuși chimici care dau valoarea deosebită a mierii. Dar și glucoza și fructoza sunt componente de valoare. În funcție de conținutul acestora, vom avea miere cu diferite aspecte. Mierea de salcâm rămâne fluidă o perioadă mai lungă de timp. Dintre tipurile de miere, cea de salcâm este singura care rămâne în formă fluidă un an, un an jumătate, fără să cristalizeze, ca urmare a conținutului de fructoză. Este mierea cea mai dulce, pentru că fructoza este zaharul cu cea mai mare putere de îndulcire. Celelalte tipuri de miere, fie că sunt monoflorale, fie poliflore sau de mană, vor cristaliza la un moment dat, proces care este perfect normal pentru o miere naturală. La noi în țară nu avem încă acea cultură apicolă în care să nu privim cu suspiciune o miere cristalizată. Inclusiv termenul care se folosește la noi în țară este cel de zaharisire și nu de cristalizare. Procesul de cristalizare depinde de cantitatea de glucoză și de fructoză din conținut. În raport cu acestea, mierea cristalizează mai devreme sau mai târziu. Există tipuri de miere care cristalizează la două-trei săptămâni după ce au fost recoltate din fagure, precum mierea de floarea soarelui, unde procentul de glucoza este mai mare decât cel de fructoză. Se vorbește impropriu, în mass-media, despre toxicitatea mierii. Mierea nu este niciodată toxică. Mă întreabă studenții dacă mierea devine toxică dacă îndulcim cu ea ceaiul fierbinte. Iar răspunsul este categoric nu, nu devine toxică. Dacă o punem în ceaiul fierbinte, mierea pierde din vitaminele sale și din enzime. Atâta tot. De ce trebuie să folosim miere și nu zahăr pentru îndulcire? Ca să beneficiem de atributele miraculoase ale mierii. Zahărul este dăunător pentru sănătate, pentru că este un produs obținut dintr-o sursă naturală dar în urma unui proces tehnologic în care există mai multe reacții chimice catalizate de diferiți compuși chimici. Aceștia pot genera reacții nedorite în organism. La zahărul brun, procesul tehnologic este mai scurt, pentru că nu se face înălbirea cu apă oxigenată sau cu diferiți acizi. Dar mierea este indiscutabil mult mai bună pentru organism și decât zahărul brun și decât cel alb. Mierea ne aduce beneficii din compoziția sa bogată în vitamine. Este o bună sursă de vitamina C, enzime și de minerale — calciu, potasiu și magneziu.
AGERPRES: Este o diferență de calitate între mierea produsă în zonele de munte, nepoluate, și cea din zonele de șes?
Otilia Bobiș: Oamenii trebuie să învețe se deosebească diferitele tipuri de miere. Pe de altă parte, și apicultorii au înțeles că este mai importantă diversificarea producției lor decât cantitatea pe care o obțin. Diversificare înseamnă miere din diferite tipuri botanice. Un avantaj foarte mare îl au apicultorii care au stupina în zonele de munte. În Munții Apuseni se produce o miere de o calitate extraordinară. Tocmai am făcut o determinare de vitamina C la o miere de zmeură și a rezultat cantitatea de 0,5 grame la 100 de grame, ceea ce este excepțional. La fel la mierea de brad, mierea de pădure, care se caută prioritar la export. Mierea este benefică și prin valoarea nutrițională și prin compușii săi biologic activi. În ultimii trei ani, am încercat, atât în laborator, cât și în cadrul disciplinei, grație proiectelor derulate cu fonduri structurale, să creăm un nucleu de specialiști de înaltă competență în tehnologii apicole în USAMV. În proiectul aflat acum în derulare s-au implicat 17 cercetători — patru fiind din Germania. Directorul de proiect este profesorul Robin Moritz de la Universitatea din Halle, din landul Saxonia-Anhalt. Ne-am lărgit astfel considerabil orizontul de cunoaștere, în colectivul nostru fiind cooptați cercetători specializați în biologie moleculară. Am încercat să vedem dacă albinele de pe teritoriul României au gene care le facă rezistente la boli. Rezistența înseamnă că nu trebuie să fie aplicate tratamente medicamentoase chimice. Am încercat să vedem dacă tot așa cum omul se tratează de unele boli cu ceaiuri ori cu extracte de plante, putem să facem același lucru și cu albinuțele. Șe știe că reziduurile de contaminanți din diferite clase de antibiotice sunt interzise în produsele apicole. Metalele grele care ar putea proveni din mediul înconjurător sunt, de asemenea, interzise. Prin acest proiect am încercat să dăm o vizibilitate mai mare cercetărilor apicole din România și, totodată, am dorit să știm dacă la albinele autohtone există ceva care le face rezistente la boli și dacă am putea să realizăm tratamente naturale în cazul unor boli. Mai avem câteva luni de lucru în acest proiect, iar la final rezultatele vor fi date publicității. Rezultatele vor fi de un real folos pentru apicultori și pentru procesatori — pentru că ei sunt beneficiarii produsului finit realizat de apicultori.
AGERPRES: Dumneavoastră susțineți că "mierea românească este o adevărată comoară națională". Cum poate fi protejată?
Otilia Bobiș: Ceva s-a făcut pentru protejarea mierii românești prin Planul Național Apicol. Apicultorii au fost sprijiniți financiar pentru înființarea stupinelor. Au fost subvenționate anumite medicamente. Dar și unii apicultori mai puțin dedicați acestei activități și dezinteresați de calitate au greșit, pentru că și-au cumpărat siropul de zahăr, nu l-au administrat ca hrană pentru iarnă albinelor și l-au amestecat vara cu mierea obținută din stupi, dublându-și astfel cantitatea, dar, desigur, în detrimentul cert al calității.
AGERPRES: Recent ați făcut analize la mierea unui apicultor profesionist de renume, absolvent al disciplinei de apicultură, care produce miere bio de 30 de ani și se bucură de aprecierile consumatorilor, inclusiv de cele ale comisarului european pentru agricultura și dezvoltare rurală Dacian Cioloș: Aron Stoica din Câmpeni, județul Alba. Cum este mierea stupinei Aron Stoica potrivit analizelor de specialitate?
Otilia Bobiș: Mierea stupinei Aron Stoica are valori compoziționale la superlativ. Nu am avut plăcerea să îl cunosc personal pe domnul Stoica. Ne-a promis că ne va face o vizită la laboratorul din Cluj-Napoca. Mierea Stoica este un exemplu care ar trebui să fie urmat. Se vede din analize că este un apicultor care se luptă pentru calitatea mierii. Pasiunea pentru apicultură se poate transforma într-un business de succes. Dar trebuie neapărat subliniat următorul aspect: la export, mierea vrac românească, de o calitate excepțională, se vinde sub 2 euro kilogramul. Noi cumpărăm de la piață cu 20-30 de lei kilogramul. Sunt multe piedici în valorificarea mierii autohtone la prețul pe care îl merită, cel real. La fel se întâmplă și cu produse agricole. Dar, paradoxal, aducem de afară produse mult sub calitatea celor autohtone și la prețuri foarte mari.
AGERPRES: Ce este mierea de mană ? Dar lăptișorul de matcă și propolisul ?
Otilia Bobiș: Atunci când albina nu își găsește nectarul pe floare, într-o perioadă secetoasă, sau dacă stupina se găsește în zone fără surse de hrană, ea caută alte modalități de cules, pe ramuri tinere și frunze. Albina aduce ce a cules în stup și produce mierea de mană. Este o miere foarte bună din punct de vedere nutrițional, închisă la culoare. Mierea cu cât este mai închisă la culoare cu atât este mai bogată în vitamine, enzime și minerale. Multă lume preferă mierea de salcâm, deschisă la culoare, dar ea este cea mai săracă în valori nutritive. Apicultorul trebuie să colecteze mierea atunci când 75% din rama cu fagure este căpăcită cu acea foiță de ceară. Atunci mierea are sub 20% apă. Mai multă apă depreciază mierea, o fermentează. Mierea nu ar trebui să aibă termen de valabilitate, totuși, în timp îndelungat își reduce din proprietăți și din valori, pentru că vitaminele și enzimele se pierd. Lăptișorul de matcă este produs de albinele lucrătoare, nu de matcă, dar ea se hrănește cu acest lăptișor pe toată durata vieții sale. Matca nu se hrănește singură, este hrănită de albine. Lăptișorul este un miracol, un produs regal ca și compoziție, de vreme ce matca nu are nevoie deloc de alți nutrienți. Tot ce intră în compoziția lăptișorului asigură hrana exclusivă. Un apicultor care face miere și polen nu mai prea poate să facă și lăptișor de matcă. Doar cei care cresc intensiv mătci pot culege acest produs regal. Propolisul este un antibiotic natural extraordinar, iar albinele îl folosesc în stup pentru a menține curățenia și a se apăra de intruși din afară și pentru a sigila în interior stupul. Omul profită de binefăcătorul propolis. Apicultorii îl strâng de pe ramele de faguri, prin radere cu dalta apicolă specială, sau fixează în stup un colector de propolis. Tinctura de propolis are proprietăți antibiotice, antimicrobiene. Este un supliment nutritiv pentru creșterea imunității. Recomand ca acum, înainte de venirea iernii, să avem în frigider, într-un borcănel, puțină miere, câțiva mililitri de tinctură de propolis, o linguriță sau două de polen, toate amestecate, iar în fiecare dimineață să ne administrăm câte o linguriță, pentru a ne proteja de bolile anotimpului rece. AGERPRES/ (A — autor: Carmen Fărcașiu, editor: Adrian Drăguț)
13 afişări
Share on facebook (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#) Share on twitter (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#) Share on email (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#) Share on print (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#) More Sharing Services (http://www1.agerpres.ro/social/2013/11/02/interviu-cercetator-stiintific-dr-otilia-bobis-usamv-mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-10-08-31#)
Cercetător științific dr. Otilia Bobiș, manager la Laboratorul de controlul calității produselor apicole al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca și cadru didactic asociat al instituției de învățământ superior, a acordat un interviu AGERPRES în care descrie calitățile mierii naturale românești - "o adevărată comoară națională" - declarând-se categoric împotriva intervenției omului pentru a falsifica originea și autenticitatea ei, cu acțiune voită sau prin hrană suplimentară administrată familiilor de albine un timp mai îndelungat decât cel necesar.
http://www1.agerpres.ro/agerpres/imageResize?path=http%3A%2F%2Fwww.agerpres.ro%2Fme dia%2Fimages%2F2013-11%2F11021007-356302590.jpg&size=6
Specialistul clujean a vorbit, totodată, despre un valoros proiect derulat cu fonduri structurale de Laboratorul de controlul calității produselor apicole al USAMV, care a vizat atât crearea unui nucleu de specialiști de înaltă competență în tehnologii apicole, cât și o diagnoză privind rezistența la boli a albinelor de pe teritoriul României și aplicarea, atunci când este necesar, a unor tratamente naturale pentru diferitele boli. Rezultatele proiectului vor fi de un real folos pentru apicultori și pentru procesatori — pentru că ei sunt beneficiarii produsului finit realizat de apicultori.
AGERPRES: Lumea a fost extrem de contrariată, în aceste zile, de falsa miere de albine din Bulgaria care trebuia să fie livrată împreună cu celelalte ajutoare alimentare europene destinate persoanelor vulnerabile, cu venituri sub limita supraviețuirii. Mierea a fost retrasă, în parte, de la distribuție. În urma analizelor s-a stabilit că așa-zisa "miere" nu a fost produsă de albine. Firma din Bulgaria care a câștigat licitația organizată de APIA a trimis în România un sirop de glucoză ce părea să fie miere de albine.
Otilia Bobiș: Mierea falsă este fabricată din zahăr și un anumit colorant. Cu o caramelizare de zahăr se poate face o așa-zisă "miere" care seamănă, ca aspect doar, cu cea polifloră. Culoarea mierii naturale este de la un galben deschis auriu — specific mierii de salcâm sau de rapiță — spre o varietate de nuanțe, de la portocaliu, roșcat, chihlimbar până la maro. Dar o miere falsificată se descoperă ușor, la proba compoziției chimice. "Mierea" importată din Bulgaria a venit probabil cu un buletin de analiză. Și întreb: de ce nu facem și noi exact ceea ce se face în străinătate, adică să primim buletinul de analiză din străinătate, dar înainte de distribuția produselor pe piață să le facem și noi propriile analize de laborator. Apicultorii români care exportă îmi spun că lor li se cere să însoțească mierea lor de un buletin local de analiză, dar odată ajunsă la importatorul din străinătate, mierea este supusă unor analize de laborator. În România există în fiecare județ laboratoare de analiză, unde se poate consta imediat dacă este vorba de un produs natural sau falsificat. Analizele nu sunt foarte scumpe, dar nu avem încă legislația necesară. S-a spus în mass-media că un compus din "mierea" venită din Bulgaria, hidroximetilfurfuralul — care se găsește în mod natural în miere, dar într-o cantitate extrem de mică — avea valori de patru ori peste limita maximă admisă, care este de 80 de miligrame la kilogram. Și 80 de miligrame este extrem de mult, dar 320 de miligrame la kilogram este inadmisibil și relevă că produsul nu a fost în mod cert unul natural. Ce este hidroximetilfurfuralul ? Este un compus de degradare a fructozei. Niciodată la o miere naturală, nici la cea conservată timp de zece ani, limita maximă de hidroximetilfurfural nu ajunge la 80 de miligrame la kilogram.
AGERPRES: Ce rezultate are laboratorul de controlul calității produselor apicole al USAMV?
Otilia Bobiș: Laboratorul este asociat disciplinei Apicultură de la Facultatea de Zootehnie, disciplină condusă de prof. univ. dr. Dumitru Mărghitaș. Colectivul este format din cadre didactice și cercetători, cărora și se alătură doctoranzi, masteranzi și studenți. Studenții sunt interesați din ce în ce mai mult de apicultură. Laboratorul funcționează în clădirea Institutului de Științele Vieții — un edificiu modern, dotat cu aparatură de ultimă generație. Echipamentele au fost achiziționate în urma mai multor contracte de cercetare științifică ale disciplinei, începând cu anul universitar 2007-2008. Analizele care se realizează în laborator pot face față cu succes celor care se efectuează în laboratoare din țări dezvoltate din Occident. În laborator se fac analize ale produselor apicole pentru producători de miere, achizitori și procesatori. Avem încheiate contracte cu diverși procesatori care vin periodic cu produse apicole și fac teste înainte de a le oferi consumatorilor pe piață.
Desigur, avem propriile contracte de cercetare, fie finanțate de Ministerul Educației și Cercetării, fie de Uniunea Europeană. Sunt apoi teme de cercetare care fac obiectul tezelor de doctorat. Mierea este produsul apicol asupra căruia se solicită cel mai mult cercetări de specialitate. Mierea de albine ar trebui să fie un produs 100% natural, iar omul să nu intervină absolut deloc, nici pentru a-i falsifica originea și autenticitatea, cu acțiune voită, nici hrănind suplimentar familia de albine foarte mult timp. Apicultorii hrănesc de regulă suplimentar albinele în perioada de toamnă, în vederea pregătirii stupului pentru iarnă. Toamna, albinele pot fi hrănite suplimentar fie cu un sirop de zahăr, fie cu turte făcute din zahăr, pentru că în octombrie-noiembrie nu se colectează miere. Sunt două luni sau trei în care albinele rămân în stup și consumă numai pentru ele. Situația iese din normal atunci când apicultorul intervine cu hrană artificială în perioada de cules, dând stupului sirop de zahăr. În astfel de situații, mierea obținută în urma hrănirii artificiale a albinelor nu va mai avea parametri pe care îi are mierea în mod normal, când albina face ea singură culesul de nectar și de polen. În plus, organismul albinei va fi solicitat mult mai mult. Ea va face un efort pentru a transforma hrana artificială în miere. O albină trăiește, în general, 30-45 de zile și face în acest timp zeci de mii de kilometri. Dacă apicultorul a obligă să facă acest lucru în plus, albina va fi mai slăbită și va trăi mai puțin. Trăind mai puțin, matca, adică regina stupului, este obligată să depună mai multe ouă, prin urmare vor fi probleme și cu matca. În concluzie, nu este bine ca hrănirile suplimentare să afie efectuate pe timpul verii. Mierea este un foarte valoros produs din punct de vedere nutrițional datorită compoziției sale chimice. Cei trei compuși principali din miere sunt glucoza, fructoza și apa. Restul, sub 2%, conține alți compuși chimici care dau valoarea deosebită a mierii. Dar și glucoza și fructoza sunt componente de valoare. În funcție de conținutul acestora, vom avea miere cu diferite aspecte. Mierea de salcâm rămâne fluidă o perioadă mai lungă de timp. Dintre tipurile de miere, cea de salcâm este singura care rămâne în formă fluidă un an, un an jumătate, fără să cristalizeze, ca urmare a conținutului de fructoză. Este mierea cea mai dulce, pentru că fructoza este zaharul cu cea mai mare putere de îndulcire. Celelalte tipuri de miere, fie că sunt monoflorale, fie poliflore sau de mană, vor cristaliza la un moment dat, proces care este perfect normal pentru o miere naturală. La noi în țară nu avem încă acea cultură apicolă în care să nu privim cu suspiciune o miere cristalizată. Inclusiv termenul care se folosește la noi în țară este cel de zaharisire și nu de cristalizare. Procesul de cristalizare depinde de cantitatea de glucoză și de fructoză din conținut. În raport cu acestea, mierea cristalizează mai devreme sau mai târziu. Există tipuri de miere care cristalizează la două-trei săptămâni după ce au fost recoltate din fagure, precum mierea de floarea soarelui, unde procentul de glucoza este mai mare decât cel de fructoză. Se vorbește impropriu, în mass-media, despre toxicitatea mierii. Mierea nu este niciodată toxică. Mă întreabă studenții dacă mierea devine toxică dacă îndulcim cu ea ceaiul fierbinte. Iar răspunsul este categoric nu, nu devine toxică. Dacă o punem în ceaiul fierbinte, mierea pierde din vitaminele sale și din enzime. Atâta tot. De ce trebuie să folosim miere și nu zahăr pentru îndulcire? Ca să beneficiem de atributele miraculoase ale mierii. Zahărul este dăunător pentru sănătate, pentru că este un produs obținut dintr-o sursă naturală dar în urma unui proces tehnologic în care există mai multe reacții chimice catalizate de diferiți compuși chimici. Aceștia pot genera reacții nedorite în organism. La zahărul brun, procesul tehnologic este mai scurt, pentru că nu se face înălbirea cu apă oxigenată sau cu diferiți acizi. Dar mierea este indiscutabil mult mai bună pentru organism și decât zahărul brun și decât cel alb. Mierea ne aduce beneficii din compoziția sa bogată în vitamine. Este o bună sursă de vitamina C, enzime și de minerale — calciu, potasiu și magneziu.
AGERPRES: Este o diferență de calitate între mierea produsă în zonele de munte, nepoluate, și cea din zonele de șes?
Otilia Bobiș: Oamenii trebuie să învețe se deosebească diferitele tipuri de miere. Pe de altă parte, și apicultorii au înțeles că este mai importantă diversificarea producției lor decât cantitatea pe care o obțin. Diversificare înseamnă miere din diferite tipuri botanice. Un avantaj foarte mare îl au apicultorii care au stupina în zonele de munte. În Munții Apuseni se produce o miere de o calitate extraordinară. Tocmai am făcut o determinare de vitamina C la o miere de zmeură și a rezultat cantitatea de 0,5 grame la 100 de grame, ceea ce este excepțional. La fel la mierea de brad, mierea de pădure, care se caută prioritar la export. Mierea este benefică și prin valoarea nutrițională și prin compușii săi biologic activi. În ultimii trei ani, am încercat, atât în laborator, cât și în cadrul disciplinei, grație proiectelor derulate cu fonduri structurale, să creăm un nucleu de specialiști de înaltă competență în tehnologii apicole în USAMV. În proiectul aflat acum în derulare s-au implicat 17 cercetători — patru fiind din Germania. Directorul de proiect este profesorul Robin Moritz de la Universitatea din Halle, din landul Saxonia-Anhalt. Ne-am lărgit astfel considerabil orizontul de cunoaștere, în colectivul nostru fiind cooptați cercetători specializați în biologie moleculară. Am încercat să vedem dacă albinele de pe teritoriul României au gene care le facă rezistente la boli. Rezistența înseamnă că nu trebuie să fie aplicate tratamente medicamentoase chimice. Am încercat să vedem dacă tot așa cum omul se tratează de unele boli cu ceaiuri ori cu extracte de plante, putem să facem același lucru și cu albinuțele. Șe știe că reziduurile de contaminanți din diferite clase de antibiotice sunt interzise în produsele apicole. Metalele grele care ar putea proveni din mediul înconjurător sunt, de asemenea, interzise. Prin acest proiect am încercat să dăm o vizibilitate mai mare cercetărilor apicole din România și, totodată, am dorit să știm dacă la albinele autohtone există ceva care le face rezistente la boli și dacă am putea să realizăm tratamente naturale în cazul unor boli. Mai avem câteva luni de lucru în acest proiect, iar la final rezultatele vor fi date publicității. Rezultatele vor fi de un real folos pentru apicultori și pentru procesatori — pentru că ei sunt beneficiarii produsului finit realizat de apicultori.
AGERPRES: Dumneavoastră susțineți că "mierea românească este o adevărată comoară națională". Cum poate fi protejată?
Otilia Bobiș: Ceva s-a făcut pentru protejarea mierii românești prin Planul Național Apicol. Apicultorii au fost sprijiniți financiar pentru înființarea stupinelor. Au fost subvenționate anumite medicamente. Dar și unii apicultori mai puțin dedicați acestei activități și dezinteresați de calitate au greșit, pentru că și-au cumpărat siropul de zahăr, nu l-au administrat ca hrană pentru iarnă albinelor și l-au amestecat vara cu mierea obținută din stupi, dublându-și astfel cantitatea, dar, desigur, în detrimentul cert al calității.
AGERPRES: Recent ați făcut analize la mierea unui apicultor profesionist de renume, absolvent al disciplinei de apicultură, care produce miere bio de 30 de ani și se bucură de aprecierile consumatorilor, inclusiv de cele ale comisarului european pentru agricultura și dezvoltare rurală Dacian Cioloș: Aron Stoica din Câmpeni, județul Alba. Cum este mierea stupinei Aron Stoica potrivit analizelor de specialitate?
Otilia Bobiș: Mierea stupinei Aron Stoica are valori compoziționale la superlativ. Nu am avut plăcerea să îl cunosc personal pe domnul Stoica. Ne-a promis că ne va face o vizită la laboratorul din Cluj-Napoca. Mierea Stoica este un exemplu care ar trebui să fie urmat. Se vede din analize că este un apicultor care se luptă pentru calitatea mierii. Pasiunea pentru apicultură se poate transforma într-un business de succes. Dar trebuie neapărat subliniat următorul aspect: la export, mierea vrac românească, de o calitate excepțională, se vinde sub 2 euro kilogramul. Noi cumpărăm de la piață cu 20-30 de lei kilogramul. Sunt multe piedici în valorificarea mierii autohtone la prețul pe care îl merită, cel real. La fel se întâmplă și cu produse agricole. Dar, paradoxal, aducem de afară produse mult sub calitatea celor autohtone și la prețuri foarte mari.
AGERPRES: Ce este mierea de mană ? Dar lăptișorul de matcă și propolisul ?
Otilia Bobiș: Atunci când albina nu își găsește nectarul pe floare, într-o perioadă secetoasă, sau dacă stupina se găsește în zone fără surse de hrană, ea caută alte modalități de cules, pe ramuri tinere și frunze. Albina aduce ce a cules în stup și produce mierea de mană. Este o miere foarte bună din punct de vedere nutrițional, închisă la culoare. Mierea cu cât este mai închisă la culoare cu atât este mai bogată în vitamine, enzime și minerale. Multă lume preferă mierea de salcâm, deschisă la culoare, dar ea este cea mai săracă în valori nutritive. Apicultorul trebuie să colecteze mierea atunci când 75% din rama cu fagure este căpăcită cu acea foiță de ceară. Atunci mierea are sub 20% apă. Mai multă apă depreciază mierea, o fermentează. Mierea nu ar trebui să aibă termen de valabilitate, totuși, în timp îndelungat își reduce din proprietăți și din valori, pentru că vitaminele și enzimele se pierd. Lăptișorul de matcă este produs de albinele lucrătoare, nu de matcă, dar ea se hrănește cu acest lăptișor pe toată durata vieții sale. Matca nu se hrănește singură, este hrănită de albine. Lăptișorul este un miracol, un produs regal ca și compoziție, de vreme ce matca nu are nevoie deloc de alți nutrienți. Tot ce intră în compoziția lăptișorului asigură hrana exclusivă. Un apicultor care face miere și polen nu mai prea poate să facă și lăptișor de matcă. Doar cei care cresc intensiv mătci pot culege acest produs regal. Propolisul este un antibiotic natural extraordinar, iar albinele îl folosesc în stup pentru a menține curățenia și a se apăra de intruși din afară și pentru a sigila în interior stupul. Omul profită de binefăcătorul propolis. Apicultorii îl strâng de pe ramele de faguri, prin radere cu dalta apicolă specială, sau fixează în stup un colector de propolis. Tinctura de propolis are proprietăți antibiotice, antimicrobiene. Este un supliment nutritiv pentru creșterea imunității. Recomand ca acum, înainte de venirea iernii, să avem în frigider, într-un borcănel, puțină miere, câțiva mililitri de tinctură de propolis, o linguriță sau două de polen, toate amestecate, iar în fiecare dimineață să ne administrăm câte o linguriță, pentru a ne proteja de bolile anotimpului rece. AGERPRES/ (A — autor: Carmen Fărcașiu, editor: Adrian Drăguț)