Coifurile de aur ale Tracilor (I) – Coiful de la Cotofenesti

[Adrian Pop]

Coifurile de aur ale Tracilor (I) – Coiful de la Cotofenesti

4/19/2010 Robert TRIF




In Cotofenesti, comuna Poiana Varbilau, judetul Prahova, a fost descoperit un stravechi si impresionant coif de aur. Evenimentul avusese loc in primavara lui 1928, cand un elev de la scoala primara a satului, aflandu-se la arat, a scos, intamplator, din pamant, cu cutitul plugului, valoroasa relicva.
Cercetarile de specialitate efectuate in acel loc au aratat ca obiectul nu fusese asociat cu altele - deci ca nu constituise parte dintr-un tezaur -, ci ca a fost gasit izolat in perimetrul unei asezari geto-dace.

Coiful de aur a fost adus la Muzeul National de Antichitati, din Bucuresti, si pastrat acolo pana in 1970, cand a trecut in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei, fiind unul dintre cele mai frumoase si mai atractive exponate.
Scenele de sacrificiu, animalele fantastice reprezentate pe coif sunt elemente specifice artei vechi orientale, iraniano-persane, absorbite in arta geto-daca, fiind transmise prin filiera sud-tracica sau helenistica.


Lucrat din foaie relativ groasa de aur, prin batere pe un calapod de lemn, coiful de la Poiana Cotofenesti se pastreaza aproape intreg,lipsindu-i doar varful calotei. In aceasta stare de conservare, este inalt de 25 cm si are greutatea de 770 gr.


Coiful se infatiseaza cu partea inferioara cilindrica - din care au fost insa decupate deschiderea de forma dreptunghiulara pentru fata si lacasurile pentru urechi, cu contururi asemanatoare literei "U" rasturnata - si cu partea superioara in forma unei calote relativ inalte, ogivala. Atat obrazarele, cat si aparatoarele pentru ceafa erau fixe, imobile, coiful ingaduind o buna si stabila acoperire a capului.

Tinand insa seama ca aurul, chiar modelat in foaie groasa, are duritate redusa, se poate aprecia ca, mai mult decat arma defensiva, coiful de la Poiana Cotofenesti va fi constituit o somptuoasa piesa de ceremonial, destinata a sublinia, pentru purtator, pozitia sa preeminenta intr-o ierarhie sociala si militara mai complex structurata.

Decorul bogat acopera intreaga suprafata exterioara a coifului: zecile de rozete conice dispuse pe calota catre frunte, tample si ceafa - unde aria lor decorativa este delimitata printr-un lant de spirale fugatoare; cele doua scene de sacrificiu, identice, de pe obrazare; animalele fantastice si rapitoare reprezentate pe aparatoarea pentru ceafa; in fine, puternic reliefatii ochi apotropaici de pe aparatoarea pentru frunte, si ea marginita jos de un sir de triunghiuri hasurate.

Coiful de la Poiana Cotofenesti apartine patrimoniului civilizatiei geto-dace. Este o certitudine, sustinuta nu numai de descoperirea efectuata in perimetrul unei asezari a stramosilor nostri, dar si de: tipul de obiect, specific numai teritoriului Romaniei, numai ariei populate de geto-daci; motivele decorative de indelungata si inradacinata traditie traco-geta, carpato-dunareana. In fine, similitudinile acestui coif cu exemplarele, tot geto-dace, de la Agighiol, Peretu, Portile de Fier, Cucuteni-Baiceni.

Scenele de sacrificiu, animalele fantastice reprezentate pe coif sunt elemente specifice artei vechi orientale, iraniano-persane, absorbite in arta geto-daca, fiind transmise prin filiera sud-tracica sau helenistica.
Coiful de la Poiana Cotofenesti este datat in jurul anilor 400 i.e.n. Foarte probabil, obiectul a apartinut unui rege geto-dac - capetenie a unei formatiuni politice autohtone constituita in zona, pe la sfarsitul secolului V, inceputul secolului IV i.e.n.

Surse: romania.ici.ro, banatulsarbesc, Formula-AS, istoria.md Posted in: Dacia Strabuna,Spiritual

[Adrian Pop]

Coifurile de aur ale tracilor (II) – Coiful de la Peretu

4/20/2010 Robert TRIF No comments



Tezaurul de la Peretu este un tezaur arheologic descoperit în 1971 în localitatea Peretu, judeţul Teleorman, format din peste 50 piese, cca. 750 de grame. O mare parte din piesele componente sunt expuse în prezent la Muzeul Naţional de Istorie din România.

Istoria
În 1971 Alexandru Ţrână, din satul Peretu, descoperă în zona numită de săteni "La Izvoare" un mormânt traco-getic, vechi de aproximativ 2500 de ani, catalogat ca aparţinând unei civilizaţii precreştine. În mormânt se afla un reprezentant al aristocraţiei locale. Mormântul avea doua camere funerare: în prima se afla un schelet înconjurat de diverse obiecte din ceramica, cuţite din fier, vârfuri de săgeţi, obiecte de argint aurit, vase de bronz. În cea de a doua cameră s-a descoperit că războinicul nu fusese înmormântat singur: se găseau scheletele a doi cai, doi câini de vânătoare, o vacă, pe lângă acestea se găsea şi un car cu patru roţi de fier. Per ansamblu mai mult 50 de obiecte de argint placate cu aur, printre care şi un coif de argint aurit de cca 750 de grame.

Coiful de argint aurit de la Peretu
Coiful găsit în mormântul de la Peretu îţi atrage atenţia imediat. Împodobit cu reprezentări animaliere în relief, are pe frunte doi ochi hipnotici cu sprancene neobişnuite, sprâncene mari şi îngroşate, în aşa fel încât privirea ochilor pare necruţătoare. Pe cele două obrăzare se află însă nişte motive ciudate, a căror semnificaţie e greu de ghicit. În timp ce pe obrazul stâng se află un ţap, pe cel drept o pasare ţine un peşte în cioc şi un mic animal în gheare. Pe toată porţiunea coifului ce protejează ceafa sunt trei cerbi.



Tezaur Peretu
argint aurit (parţial)
Tehnică / Technique
batere; aurire (parţial)
Dimensiuni / Dimensions
D = 200 mm; Î = 265 mm
Datare / Dating
sec. IV a. Chr.


Loc de descoperire
jud. Teleorman, com. Peretu.

Calota elipsoidală cu deschiderea dreptunghiulară pentru faţă. Pe frunte doi ochi apotropaici. La baza calotei, decor vegetal; pe obrăzare şi pe apărătoarea de ceafă, scene animaliere. Pe obrăzare două orificii de prindere. Deschiderile laterale zimţate. Deformare mecanică prin lovire; rupturi cu lipsă de material în zona frontală cca 1 cm. Fisuri, zgârieturi. Posted in: Dacia Strabuna,Spiritual

[Adrian Pop]

Coifurile de aur ale tracilor (III) – Coiful de la Aghighiol

4/21/2010 Robert TRIF No comments



Calota elipsoidală, cu deschidere dreptunghiulară pentru faţă. Pe obrăzare şi apărătoarea de ceafă călăreţi suprapuşi depalmete în cârlionţi şi spirale. Pe frunte doi ochi apotropaici. La baza calotei friză de arcade, bandă îngustă şi haşurată, friză de palmete. Degradări fizico-chimice; deformare mecanică. Produşi de coroziune ai argintului. Piesa a fost restaurată prin lipirea de fragmente cu răşină; consolidarea în interior s-a făcut prin dublare cu o calotă de răşină.

Elementele de decor florale insotitoare, in special, pe coiful de la Portile de Fier este reprezentat de elemente florale locale pe aparatoarea care protejeaza ceafa. Este scos in evidenta faptul ca aceste elemente florale si faunistice de decor sunt reprezentate si pe ceramica fina (de buna calitate) din aproape toate cetatile (davele ) dacice cunoscute pana acum. Acest fapt explica caracterul unitar al figurarilor ornamentare dacice de pe intreg spatiul locuit de ei, a produselor mesterilor argintari si aurari daci.


Acelasi element emblematic este figurat si pe cupele de argint de tip situla intre care si pe piesa aflata la muzeul Metropolitan din New York. Vulturul cu pestele in cioc si iepurele (sau pui de mistret) in ghiare se afla si pe vasul situla descoperit la Agighiol datat la inceputul secolului al IV-lea i.Chr. Motivul apotropaic de pe fata coifului de la Portile de Fier este acelasi cu cel de pe coifurile anterioare de la Poiana-Cotofenesti, Cucuteni-Baiceni. Reprezentarile cu scene de vanatoare specifice de pe ultimele doua si in parte de pe cel de al Agighiol dispar in etapa urmatoare din a doua jumatate a secolului.


Concluzia este ca dinastii daci la mijlocul secolului al IV-lea au ajuns la concluzia necesitatii gasirii unui semn emblematic care sa-i reprezinte in cadrul dinastilor epocii. Dispersarea pieselor din tezaurul de la Portile de Fier si lipsa unor descoperiri asemenatoare, cum este cea de la Peretu a facut ca aceasta realitate iconografica istorica sa scape cercetatorilor arheologi si ai istoriei artelor antice din zona si din aceasta parte a lumii vechi in general. Prezenta pieselor din tezaurul de la Portile de Fier in trei mari muzee ale lumii (New York, Detroit, Drobeta Turnu Severin) si trecerea lor prin colectiile muzeeale din Viena au trezit interesul specialistilor privind tezaurele dacice in special reprezentate de coifuri si alte obiecte din metale pretioase specifice lumii geto-dace.
Sursa: Coifuri, enciclopedia-dacica.ro Posted in: Dacia Strabuna,Spiritual

[Adrian Pop]

Coifurile de aur ale tracilor (IV) - Coiful de la Cucuteni-Baiceni

4/22/2010 Robert TRIF No comments



Alte doua descoperiri care au facut ca numele de Cucuteni-Baiceni sa se afirme în lumea stiintifica si muzeala sunt legate de perioada geto-dacica. Prima descoperire este reprezentata de un important tezaur de aur de la începutul secolului al IV-lea î.Hr., descoperit întâmplator pe teritoriul satului Baiceni, comuna Cucuteni, la sfârsitul anilor '50, si compus din circa 70 de piese întregi si fragmentare de aur (de 18 si 24 carate), cântarind peste 2 kg.


Dintre piesele tezaurului, cea mai importanta este un coif, lucrat, prin ciocanire la rece, din foaie de aur de 24 carate. Având o forma înalta, de calota la partea superioara si cilindrica la partea inferioara, coiful are o deschidere rectangulara în dreptul fetei, fiind prevazut cu un frontal, doua obrazare si o aparatoare de ceafa. Pe frontal au fost realizati, în tehnica au repoussé, doi ochi apotropaici, prevazuti cu sprâncene si acolade.

Obrazarele si cefarul sunt si ele decorate. Obrazarul drept a fost decorat cu un personaj îmbracat, sezând pe un jilt, în atitudine de apoteoza, cu o cupa în mâna dreapta si cu un ryton în cea stânga. Pe obrazarul stâng sunt redati doi serpi cu capete de pasare, dispusi simetric, între care se afla un cap de bovideu cu coarne mari. Pe cefar sunt reprezentati, în profil, doi cai înaripati în miscare, spate în spate. Coiful, amintind de coifurile regilor sasanizi, era unul de parada, asa cum o demonstreaza si celelalte coifuri de parada geto-dacice, descoperite la Agighiol, Poiana-Cotofenesti sau Portile de Fier.

O alta piesa de mare valoare este o bratara din bara cilindrica rasucita, având la extremitati capete de cai mici, prevazute cu coarne arcuite simetric pâna la nari si cu câte o rozeta, realizata în tehnica filigramului, fixata pe o placa pe frunte.

Sursa: Arts Posted in: Dacia Strabuna,Spiritual